Demersuri metacognitive în practica educațională

Numeroase cercetări din psihologia cognitivă au arătat că majoritatea diferențelor

dintre novici și experți, dintre cei care învață cu ușurință și cei care întâmpină
dificultăți în învățare se regăsesc la nivel metacognitiv. Pentru experți,
metacogniția se derulează în mod automat și nu accede la nivelul conștiinței decât
atunci când apare un element neprevăzut. Novicii, în schimb, au foarte multe
ezitări în realizarea unei sarcini.

E. Cauzinille și A.Weil- Barais au arătat ca multe dintre dificultățile elevilor la

școală au la origine deficitele metacognitive. Profesorii pun ,adesea, dificultățile
elevilor pe seama lipsei de cunoștințe, când, în fapt, ei posedă cunoștințele, dar
nu știu cum și când să le utilizeze. Este important să îi observăm în activități
exrașcolare, unde nu sunt supuși evaluării, pentru a deduce că eșecul lor nu au la
bază dificultățile în a raționa. Aceste impedimente se exprimă in conduite
ineficiente:

 Sunt incapabili să se situeze în raport cu obiectivele sarcinii;

 Nu-și organizează lucrul într-o anumită perioadă de timp;
 Abandonază foarte repede în fața unui eșec;
 Sunt incapabili să iasă dintr-o situație dificilă.

E. Bondy oferă câteva sugestii pentru educatori în vederea dezvoltării proceselor

metacognitive ale elevilor:elevul să țină un jurnal al învățării, să facă apel la
protocolul gândirii cu voce tare, când elevul este pus să enumere pașii pe care i-a
parcurs în rezolvarea unei probleme. Pentru asta este nevoie de un model din
partea profesorului. Astfel acesta va rezolva la tablă o problemă, verbalizând în
același timp pașii pe care i-a urmat în rezolvarea ei.

G. Meyer oferă, de asemenea, instrumente ajutătoare prin care elevul să

conștientizeze strategiile pe care le-a utilizat pentru a reuși într-o sarcină. Elevii
pot fi inițiați în tehnica autochestionării: profesorul împarte elevilor materialele
de studiu, apoi le cere să-și imagineze patru întrebări pe care le-ar putea primi la
următoarea testare de cunoștințe. În grupuri mici, ei vor elabora întrebările și le
vor compara.
Metodele pedagogice, fie tradiționale, fie moderne, trebuie regîndite în așa
manieră încât să solicite capacitatea elevilor de a reflecta asupra unei activităși și
de a crea legături între sarcina de rezolvat și reușită.

Exemple de cunoștințe și abilități metacognitive

 CUNOȘTINȚELE METACOGNITIVE se împart în trei categorii:

 Cunoștințe referitoare la persoane

Elevul va fi capabil:

 Să descrie metodele de învățare pe care le utilizează;

 Să numească tipul de sarcină la care se descurcă cel mai puțin;
 Să cunoască tipul de memorie care îl avantajează cel mai mult;
 Să cunoască faptul că memoria are un caracter limitat.

 Cunoștințe referitoare la sarcină

Elevul va fi capabil:

 Să știe cum să estimeze gradul de dificultate al unei sarcini;

 Să cunoască că într-o sarcină de învățare se pornește de la cerințele
sarcinii;
 Să cunoască că sarcinile au un grad diferit de dificultate și complexitate.
 Cunoștințe referitoare la strategii

Elevul va fi capabil:

 Să cunoască strategii diferite de abordare a unei sarcini;

 Să știe cum se face un rezumat, cum se extrage ideea principală;
 Să indice etapele rezolvării unei probleme.
 ABILITĂȚI METACOGNITIVE
 Strategii de planificare

Elevul va fi capabil:

 Să anticipeze modalitatea de rezolvare a unei probleme;

  Să aleagă modalitatea optimă de realizare a unei sarcini;
 Să fixeze obiectivele ce trebuie atinse;
 Să descrie etapele de realizare a sarcinii;
 Să estimeze durata de timp necesară realizării sarcinii;

 Strategii de control

Elevul va fi capabil:

 Să -și evalueze progresul în rezolvarea unui sarcini;

 Să verifice corectitudinea unei soluții;
 Să identifice erorile în caz de nereușită.
 Să discute strategiile cele mai eficiente;
 Să pună întrebări în marginea unui text.
 Strategii de reglare

Elevul va fi capabil:

 Să-și schimbe strategia de lucru în caz de insucces;

 Să nu abandoneze sarcina în cazul apariției unor obstacole;
 Să le comunice celorlalți modalitatea sa de a rezolva o problemă;
Prin intermediul unor întrebări metacognitive, profesorul îi va ghida pe
elevi în a-și dezvolta un comportament metacognitiv. Aceste întrebări sunt
de tipul:
 De ce ai procedat astfel?
 Ce este nou pentru tine în această sarcină?
 Care este gradul tău de siguranță?
 Ce dificultăți ai întâmpinat și cum ai procedat?

Drept concluzie, putem considera metacogniția o problemă de management a

învățării.