Educaţia senzorială Educarea sensibilităţii emoţionale Educaţia pentru mass-media şi noile
tehnologii 1. Cunoştinţe - cunoaşterea denumirii celor cinci - cunoaşterea denumirii cât mai multor - achiziţia vocabularului de bază declarative simţuri, a organelor de simţ şi a trăiri afectiv-emoţionale şi a relativ la mijloacele audio-video altor noţiuni din aceeaşi sferă caracteristicilor lor uşor de perceput (casetofon, videocasetofon, ideatică; (mimica asociată, tonul vocii, televizor, computer); - achiziţia unor informaţii privind comportamentul, etc.); - achiziţia unor cunoştinţe de bază caracteristicile stimulilor - achiziţia unor informaţii despre privind principiile tehnice de senzoriali: luminozitate, relevarea trăirilor afective prin extresia funcţionare a noilor tehnologii; intermitenţă, culoare, rugozitate, feţei, limbaj corporal, caracterisicile - utilizarea corectă a unor intensitate, amplitudine etc. limbajului verbal; componente ale calculatorului: - achiziţia unor informaţii privind felul mouse, tastatură. în care se simt oamenii care trec prin anumite trăiri emoţionale; - cunoaşterea unor modalităţi de exprimare a trăirilor afectiv- emoţionale; - înţelegerea felului în care trăirile altora ne influenţează propriile trăiri şi comportamente. 2. Cunoştinţe - recunoaşterea caracteristicilor - exprimarea prin modalităţi diverse a - utilizarea mijloacelor audio- procedurale stimulilor vizuali: luminozitate, trăirilor emoţionale proprii; vizuale şi a computerului pentru contur, coloristică, claritate, - manifestarea sensibilităţii la emoţiile şi prezentarea unor casete cu poveşti, poziţie în raport cu sine şi cu alte sentimentele trăite de cei din jur şi desene animate, jocuri pe puncte de reper etc.; conturarea unui răspuns la acestea; computer, desen; - recunoaşterea caracteristicilor - valorizarea trăirilor emoţionale şi a - respectarea unor reguli de igienă a stimulilor auditivi: intensitatea sentimentelor altora; utilizării mijloacelor audio-vizuale: sunetului, timbru, tonalitate, - implicarea în discuţii privind felul în utilizarea raţională, urmărirea melodicitate, direcţie etc.; care resimţim afectiv anumite programelor potrivite vârstei etc. - recunoaşterea caracteristicilor evenimente. stimulilor tactili: rugozitate, duritate, formă, temperatură, intenitate a durerii, presiunii, vibraţie etc.; - recunoaşterea caracteristicilor stimulilor olfactivi şi gustativi: intensitate, note specifice, calitate a savorilor: dulce, amar, acru, sărat; - intuirea schimbărilor care apar în aceste caracteristici odată cu acţiunea asupra stimulului sau cu intervenţia altor factori. 3. Competenţe - cunoaşterea utilităţii percepţiei - manifestarea empatiei; - recepţionarea , prelucrarea şi senzoriale pentru investigarea şi - exprimarea sentimentelor proprii, trăite utilizarea. unor informaţii primite controlul realităţii; în diferite situaţii, dar şi altele prin noile mijloace de comunicare: - discriminarea fină a calităţilor imaginate pentru situaţii încă televiziune, Internet senzoriale şi răspunsul nuanţat la neexperimentate (ex: ce ar simţi dacă acestea; ar trebui să plece în tabără pentru o - discriminarea senzorială în săptămână, fără părinţi); legătură cu un tip de stimul, cu - înţelegerea trăirilor altora, chiar dacă sau fără implicarea altor organe ele diferă de cele proprii în aceeaşi de simţ; situaţie (ex: cum cred că se simte un - descoperirea unor elemente copil care este pedepsit); componente ale mediului - găsirea unor modalităţi de sprijinire a înconjurător prin antrenarea celor din jur care trăiesc sentimente tuturor organelor de simţ; negative. - dezvoltarea capacităţii de concentrare a atenţiei pentru analiza unui stimul sau a unor situaţii complexe în care apar mai mulţi stimuli senzoriali; - compararea caracteristicilor unor stimuli senzoriali. 4. Atitudini, - aprecierea diversităţii stimulilor - sinceritate; - perceperea mijloacelor audio- valori senzoriali - empatie. vizuale şi a calculatorului - descrierea nuanţată şi originală a electronic ca mijloace de învăţare percepţiilor senzoriale. şi divertisment care nu trebuie să înlocuiască celelalte activităţi specifice vârstei