UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA: MANAGEMENT ŞI ADMINISTRAŢIE EUROPEANĂ

GUVERNARE EUROPEANĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Masterand:
An II, gr. II.

1
ANALIZA SISTEMULUI DE GUVERNARE ÎN STATUL LUXEMBURG

2
 CUPRINS

Introducere
1. Elemente de identificare
2. Procesul de aderare la UE
3. Sistemul de guvernare
4. Concluzii

Bibliografie

Introducere

3
 Luxemburg, oficial Marele Ducat de Luxemburg, este o țară fără ieșire la
mare, din vestul Europei. Se învecinează cu Belgia la vest și la nord,
cu Germania la est, și cu Franța la sud. Capitala, Luxemburg, este, împreună
cu Bruxelles și Strasbourg, una dintre cele trei capitale oficiale ale Uniunii
Europene și sediul Curții Europene de Justiție, cea mai înaltă instanță
judecătorească din UE.
Cultura, oamenii și limbile vorbite sunt extrem de strâns legate cu țările
vecine, fiind în esență un amestec cultural franco-germanic. Repetate invazii din
partea țărilor vecine, mai ales în al Doilea Război Mondial, au condus la o
puternică dorință în această țară pentru medierea între Franța și Germania, ceea ce
a condus la fondarea Uniunii Europene.
Țara cuprinde două regiuni principale: Oesling în partea nordică, parte
a masivului Ardeni; și Gutland ("Pământ Bun"), în sud.Cu o suprafață de 2.586
km², este unul dintre cele mai mici state suverane în Europa (având o întindere
aproximativ egală cu jumătate din județul Călărași din România). Luxemburg avea
o în octombrie 2012 o populație de 524.853 de locuitori, clasându-se ca a 8-a cel
mai puțin populată țară din Europa.
Democrație reprezentativă cu un monarh constituțional, este condusă de
un mare duce, actualmente Henri, Mare Duce de Luxemburg, și este singurul mare
ducat care a mai rămas în lume. Luxemburg este o țară dezvoltată, cu o economie
avansată și din lume cel mai mare PIB (PPP) pe cap de locuitor, potrivit
organizației Națiunilor Unite în 2014.
Amplasarea sa centrală a făcut să aibă de-a lungul istoriei o mare importanță
strategică pentru numeroase puteri, ceea ce datează de la fondarea sa ca cetate
romană, urmată de ridicarea aici a unui castel franc în Evul Mediu Timpuriu, și de
rolul său de bastion pentru Drumul Spaniol între secolele al XVI-lea și al XVII-lea.
Luxemburg este membru fondator al Uniunii Europene, al OCDE,
al Organizației Națiunilor Unite, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord,
și Benelux, ceea ce reflectă un consens politic în favoarea integrării economice,
politice și militare. Orașul Luxemburg, care este capitala și cel mai mare oraș al
țării, este sediul mai multe instituții și agenții ale UE. Luxemburg a făcut parte
temporar din Consiliul de Securitate al ONU în anii 2013 și 2014, o premieră în
istoria țării. În 2016, cetățenii luxemburghezi aveau acces fără viză sau cu viză la
sosire în 172 de țări și teritorii, ceea ce face ca pașaportul luxemburghez să fie al 6-
lea din lume ca libertate de circulație conferită, la egalitate cu țări precum Canada
și Elveția.

4
1. Elemente de identificare

a. Nume stat oficial: Marele Ducat de Luxemburg

b. Capitala: Luxemburg (împreună cu Bruxelles (Belgia) și Strasbourg

(Franța) este una din cele trei capitale oficiale europene – sedii Curtea de
Justiție, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene)

c. Număr locuitori: 537,853 (locul 167)

d. Suprafață: 2,586 km² (locul 177, una dintre cele mai mici țări din
Europa)

e. Densitate: 198,0 loc/km²

f. Simboluri naționale:

g. Imnul national: Ons Heemecht (Patria Noastră)

h. Ziua națională: 23 iunie – ziua oficială de naștere a Marelui Duce Henri

(născut de fapt pe 16 aprilie; ziua de 23 iunie a fost aleasă datorită
anotimpului și vremei proprice pentru festivități)

5
 i. Limba oficială: Luxemburgheza, Franceza, Germana. Doar franceza
și germana sunt recunoscute ca și limbi oficiale în cadrul Uniunii
Europene

j. Moneda națională: Euro

2. Procesul de aderare la UE

Luxemburg este membru fondator al Uniunii Europene, al OCDE,

al Organizației Națiunilor Unite, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord,
și Benelux, ceea ce reflectă un consens politic în favoarea integrării economice,
politice și militare. Orașul Luxemburg, care este capitala și cel mai mare oraș al
țării, este sediul mai multe instituții și agenții ale UE. Luxemburg a făcut parte
temporar din Consiliul de Securitate al ONU în anii 2013 și 2014, o premieră în
istoria țării. În 2016, cetățenii luxemburghezi aveau acces fără viză sau cu viză la
sosire în 172 de țări și teritorii, ceea ce face ca pașaportul luxemburghez să fie al 6-
lea din lume ca libertate de circulație conferită, la egalitate cu țări precum Canada
și Elveția.
Luxemburg și-a pus amprenta și la fondarea Uniunii Europene prin
crearea Benelux. Aceasta este o uniune economică în Europa de Vest, compusă
din trei monarhii vecine: Belgia, Olanda (Țările de Jos) și Luxemburg. Numele
este format din începutul numelui fiecărei țări componente și a fost creat inițial
pentru Uniunea Vămilor Benelux, însă este folosit în prezent într-un mod ceva mai
generic.
Tratatul consemnând Uniunea Vamală a Beneluxului a fost semnat
la Londra, în 1944, de guvernele celor trei țări, aflate atunci în exil în Marea
Britanie. A intrat în funcțiune în 1947 și și-a încetat existența în 1960, când a fost
înlocuit de entitatea denumită Uniunea Economică a Beneluxului. A fost precedat
de, încă existenta, Uniune Economică Belgia-Luxemburg, fondată în 1925.
Fondarea Beneluxului a contribuit la fondarea Uniunii Europene, prin
crearea inițială a unor organizații premergătoare
acesteia, CECO în 1951 și CE în 1957. Toate cele trei țări Benelux au fost membre
fondatoare a acestor organizații, împreună cu Germania, Franța și Italia. Articolul
306 al Tratatului CE stipulează: „Conținutul acestui Tratat nu va interfera - în nici
6
un fel – cu existența or constituirea de organizații regionale între Belgia și
Luxemburg (pe de o parte) sau între Belgia și Luxemburg respectiv Olanda (pe de
altă parte), până la punctul împiedicării realizării obiectivelor acestor organizații
regionale din cauza aplicării acestui Tratat.” Acest articol a rămas neschimbat sub
numele de articolul IV-441 al Constituției europene.

În 1957, Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de Jos și Germania de Vest

au semnat Tratatul de la Roma, care a creat Comunitatea Economică
Europeană (CEE) și a stabilit o uniune vamală. De asemenea, au semnat un alt pact
de creare a Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom) pentru cooperarea
în dezvoltarea energiei nucleare. Ambele tratate au intrat în vigoare în 1958. CEE
și Euratom au fost create separat de CECO.
În anii '60, au început să apară tensiuni, Franța urmărind să limiteze puterea
supranațională. În 1965, s-a ajuns la un acord și la 1 iulie 1967 Tratatul de fuziune
a creat un singur set de instituții pentru cele trei comunități, denumite
colectiv Comunitățile Europene. 
În 1989, Cortina de fier a căzut, permițând Comunității să se extindă.
În 1973, Comunitățile au fost extinse pentru a
include Danemarca (inclusiv Groenlanda, care ulterior a părăsit Comunitățile în
1985, ca urmare a unui litigiu privind drepturile de pescuit), Irlanda și Regatul
Unit. Norvegia a negociat să se alăture în același timp, însă alegătorii norvegieni au
respins aderarea prin referendum. În 1979, au avut loc primele alegeri directe în
Parlamentul European. Grecia s-a alăturat în 1981, Portugalia și Spania au urmat în
1986. În 1985, Acordul Schengen a pregătit calea pentru crearea frontierelor
deschise fără controale de pașapoarte între majoritatea statelor membre și unele
state ne-membre. În 1986, steagul european a început să fie utilizat de CEE, și a
fost semnat Actul Unic European.
În 1990, după căderea Blocului de Est, fosta Germanie de Est a devenit parte
a Comunităților ca parte a unei Germanii reunite. Încercările de a rezolva
problemele și de a face o UE mai eficientă și mai coerentă au avut un succes
limitat.
Uniunea Europeană a fost înființată în mod oficial când Tratatul de la
Maastricht — al cărui principali arhitecți au fost Helmut Kohl și François
Mitterrand — a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.

7
 3.Sistemul de guvernare

Marele Ducat de Luxemburg este o monarhie constituțională, cu sistem

parlamentar de guvernare. În conformitate cu constituția din 1868, puterea
executivă este exercitată de Marele Duce sau de Marea Ducesă, și de cabinet,
constituit dintr-un prim-ministru și mai mulți miniștri. Marele Duce are puterea de
a dizolva parlamentul și de a fixa alegeri anticipate.
Puterea legislativă aparține Camerei Dueputaților, aleasă direct pentru
mandate de câte cinci ani. Un al doilea corp, "Conseil d'État" (Consiliul de Stat),
format din 21 de cetățeni numiți de duce, are rol consultativ pentru Camera
Deputaților în elaborarea legilor.
Marele ducat are trei tribunale inferioare (justices de paix; în Esch-sur-
Alzette, în Luxembourg și în Diekirch), două tribunale districtuale (Luxembourg și
Diekirch) și o Curte Superioară de Justiție (Luxembourg), care include Curtea de
Apel și Curtea de Casație.
Există și un tribunal administrativ, o Curte Administrativă și o Curte
Constituțională, toate în orașul Luxemburg.
Luxemburg este un stat membru al Uniunii
Europene, NATO, OCDE, Națiunilor Unite și a Benelux, reflectând consensul
politic în favoarea integrării economice, politice și militare.

4. Concluzii

Luxemburg a fost mult timp un proeminent susținător al integrării economice și

politice a Europei. În eforturile ce prefigurau integrarea europeană, Luxemburg
și Belgia au constituit în 1921 Uniunea Economică Belgia-Luxemburg (BLEU)
pentru a crea un regim vamal comun și un regim de monedă interschimbabilă.
Luxemburg este membru al Uniunii Economice Benelux și a fost unul dintre
membrii fondatori ai Comunității Economice Europene (astăzi, Uniunea
Europeană). Participă și la Grupul Schengen (denumit după satul
luxemburghez Schengen, unde s-au semnat acordurile), al cărui obiectiv este libera

8
circulație a cetățenilor între statele membre. În același timp, majoritatea
luxemburghezilor au crezut în mod constant că unitatea europeană are sens numai
în contextul unei relații transatlantice dinamice, și, astfel, au urmărit permanent o
politică externă pro-Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, și favorabilă
Statelor Unite. 
În Luxemburg se află sediul Curții Europene de Justiție, al Curții Europene
de Conturi, al Oficiului de Statistică al Comunităților Europene („Eurostat”) și al
altor organisme vitale ale UE. Secretariatul General al Parlamentului European își
are sediul în Luxemburg, dar Parlamentul se întrunește de obicei la Bruxelles și,
uneori, la Strasbourg.
Luxemburgul este împărțit administrativ în 3 districte, care sunt mai departe
împărțite în 12 cantoane și mai departe în 105 comune. Douăsprezece dintre
comune au statut de oraș, dintre care cel mai mare este orașul Luxemburg.
Ca element de noutate Autorităţile din Marele Ducat de Luxemburg au
eliminat, sâmbătă, 29.02.2020 tarifele pentru trenuri, tramvaie şi autobuze, în
încercarea de a rezolva problema ambuteiajelor şi a poluării, dar şi pentru a-i
sprijini pe cei cu venituri scăzute, astfel, deveind prima țară din lume în care
transportul public este gratuit. Luxemburg are peste 600.000 de locuitori, iar
aproximativ 214.000 de oameni călătoresc zilnic aici în interes de muncă din
Germania, Belgia şi Franţa, ceea ce amplifică traficul, deoarece majoritatea se
deplasează cu maşini. Mai mult de jumătate din emisiile de gaze cu efect de seră
din Luxemburg vin din transport.

În ciuda acestor investiţii recente, Guvernul se aşteaptă ca 65% dintre

navetişti să se deplaseze cu maşinile în continuare până în 2025, faţă de 73%, în
2017.

Bibliografie:

1.Atlasul statelor lumii, Colecția Enciclopedia pentru tineri, Editura Rao 1999;
2.https://ro.wikipedia.org/wiki/Luxemburg
3.https://europa.eu/
4.www.ziare.com

9
10