Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2
mai 1519, Cloux/Amboise, Franța) a fost un pictor, sculptor,arhitect și
om de știință italian.
Din cauza faptului că starea socială a părinților lui Leonardo era atât de
diferită, ei nu s-au putut căsători unul cu celălalt. Ser Piero s-a căsătorit
cu o anumită Albiera când Leonardo avea cam un an, iar Caterina la
rândul ei s-a căsătorit cu altcineva. Mama vitregă, Albiera, moare la 28
de ani, în 1464, fără să aibă copii și a fost înmormântată la San Biaggio.
Tatăl lui Leonardo,Piero, se recăsătorește de trei ori având șase fii de la
cea de a treia soție și alți șase de la a patra soție. Așadar Leonardo a
avut doisprezece frați și surori cu care nu a avut multe legături, dar care
i-au creat probleme la moartea tatălui său, în legătură cu împărțirea
moștenirii. Se crede că Leonardo a rămas în casa bunicului său, unde a
primit o educație mai degrabă dezordonată, discontinuă, neregulată, de
educația sa ocupându-se bunicul Antonio, unchiul Francesco și preotul
Piero (cel care îl botezase). A învățat să scrie cu mâna stângă, de la
dreapta la stânga, iar Vasari a spus că băiatul când studia, începea mai
multe lucruri pe care la abandona pe parcurs. Neavând posibilitatea să-l
ajute să înceapa o carieră juridică, tatăl său decide ca Leonardo să
învețe să folosească abacul.
Leonardo a fost îngrijit se pare vreo doi-trei ani de mama sa, mai apoi
fiind îngrijit de familia bunicului dinspre tată, Antonio. Fratele mai mic
al lui Piero, Francesco, se pare că s-a ocupat de Leonardo, învățându-l
agricultura. Leonardo învățase acasă să citească și să scrie italiana și în
oarecare măsură latina, avea cunoștințe de matematică și muzică
(învățase să cânte la liră), dar dat fiind faptul că era copil nelegitim
(acești copii din flori purtau numele popular de „bastard”, fapt ce va
influența viața lui Leonardo), era împotriva legii să meargă la o
universitate.
Una din relațiile sale de mai lungă durată a fost cu Gian Giacomo
Caprotti da Oreno (poreclit Salai, Drăcușor). Gian a fost angajat de
Leonardo în 1488 pe la vârsta de zece ani, devenind atât servitor cât și
asistent. Cealaltă mare prietenie a lui a fost cea cu conteleFrancesco
Melzi, băiat de cincisprezece ani la întâlnirea lor în 1506, fiul unui
aristocrat lombard care îl găzduia pe Leonardo în acele timpuri. Contele
Melzi, însuși, într-o scrisoare, a descris sentimentele lui Leonardo către
el precum un "sviscerato et ardentissimo amore". (Louis
Crompton, History of Homosexuality, p. 269) Melzi a devenit cel mai
apropiat elev și asistent, cât și moștenitorul său, trăind împreună cu
Leonardo până la moartea artistului.