LOGISTICA

SUPORT DE CURS AN IV ( IMA )

FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA SI

MANAGEMENTUL AFACERILOR

Curs 11 : Transportul marfurilor

(partea a V-a)

11.1 Transportul intern de marfuri

Transportul intern este o activitate foarte importata in cadrul unei organizatii industriale
deoarece aceasta sustine in mod direct procesul de producţie.

Transportul intern defineşte acea activitatea prin care materialele (o cantitate de materii
prime, un lot de materiale pentru fabricaţie) parcurg distanţa care separă două locuri de muncă ce se
succed în procesul tehnologic.
Analizand spre exemplu industria textila, se poate constata faptul ca pentru a obtine un
singur kilogram de produs finit (tesaturi), este necesara in unele cazuri transportarea si manipularea
unei cantitati de materie prima ce poate ajunge pana la 300 de kilograme.
Din punct de vedere al volumului de munca prestat intr-o organizatie industriala, in cazul
particular al industriei extractive si a materialelor de contructii se estimeaza ca in unele cazuri
activitatile de transport si manipulare ocupa pana la 50% din acest volum de munca din respectiva
organizatie.

Referitor la deplasarea materilor prime, pot exista deplasări de la o zonă de recepţie la un

loc de muncă, de la un loc de muncă la o zonă de depozitare, de la un loc de muncă la o zonă de
expediţie, de la o zonă de expediţie la o zonă de recepţie etc. Rezultă, că un transport intern
comportă:
™ preluarea încărcăturii (încărcarea);
™ deplasarea propriu-zisă a acesteia;
™ depunerea încărcăturii într-un loc nou (descărcarea).
 Depunerea şi operaţiile tehnologice impun desfacerea (divizarea) încărcăturii. Preluarea şi
depunerea sunt de fapt fazele cele mai greu de executat ale transportului.
Transportul intern se referă şi la deplasarea unui mijloc de transport fără încărcătură utilă
sau cu conteinere goale. Astfel, in cazul activitatilor de transport intern trebuie avute in vedere:
™ Transporturile cu incarcatura;
™ Transporturi cu containere goale;
™ Transporturi fara incarcatura.

Manipulările sunt activităţile elementare, necesare, dar nu şi productive, care constau în

mici deplasări în vederea alimentării şi evacuării locului de muncă, precum şi alte activităţi
neproductive ale muncitorului, în depozit, la punctele de control etc.
Timpii de manipulare la locul de muncă sunt incluşi în timpul necesar operaţiei
respective de prelucrare sau de control. Executarea acestor manipulări nu impune o calificare înaltă,
din partea executantului. Pe baza acestui considerent se poate aprecia ca nu este economic ca,
muncitorul calificat sau specializat să efectueze activităţi auxiliare de manipulare, acestea trebuind
să fie executate de muncitori necalificaţi.

11.2 Modalitati de transport intern

Transportul intern de materii prime si/sau produse finite se poate realiza manual, mecanizat
sau automatizat.

Prin transport intern manual se înţelege activitatea de deplasare a obiectelor muncii cu

ajutorul forţei omeneşti şi al unor unelte acţionate manual (de exemplu, transportul cu ajutorul
cărucioarelor). Mecanizarea acestor activităţi dă posibilitatea ca forţa de muncă să fie îndreptată în
măsură şi mai mare spre activităţile de transformare a obiectelor muncii. De asemenea, aceasta
reduce durata timpilor neproductivi, mărind astfel productivitatea muncii.

Mecanizarea transportului intern şi a manipulărilor constă în executarea acestora cu

ajutorul unor mijloace mecanice. Prin mecanizare:
™ se accelerează deplasarea materialelor, micşorându-se întreruperile în producţie
™ se economiseşte spaţiu, datorită stivuirii fără efort la înălţimi mari;
 ™ se măreşte securitatea şi se micşorează riscurile de avarii sau pierderi de produse,
reucandu-se astfel costurile.

În cazul transportul intern mecanizat se folosesc, separat sau combinat, următoarele

mijloace de transport:
™ instalaţii cu ajutorul cărora încărcătura este transportată datorită gravitaţiei
(tobogane, transportoare cu role);
™ electrocare sau motocare;
™ instalaţii cu funcţionare continuă (transportoare cu bandă, conveiere aeriene,
instalaţii de transport pneumatic etc.).

Pentru o buna organizare a transportului intern mecanizat, trebuie sa se tina cont de:
™ aspectul economic, in sensul alegerii celor mai bune şi mai avantajoase metode şi mijloace
pentru a minimiza costurile;
™ aspectul tehnic in sensul alegerii de maşini şi instalaţii care să fie uşor de adaptat la
necesităţile producţiei respective;
™ resursele umane, avand in vedere pe de o parte gradul de calificare pe care personalul de
exploatare şi întreţinere a utilajelor trebuie sa-l aiba si pe de alta parte o mai bună utilizare a
personalului de exploatare, cointeresarea acestuia în muncă, promovarea unor relaţii de
colaborare etc.

Prin mecanizarea producţiei lucrătorul este eliberat de munca fizică istovitoare, el

efectuează controlul şi conduce procesele tehnologice. Prin automatizare omul este eliberat
si de aceste activităţi, revenindu-i rolul de a regla dispozitive şi instalaţii automate, de a
supraveghea sistemele automate şi a înlătura defecţiunile ce se pot ivi în funcţionarea lor.
Un proces de producţie (sau o operaţie) este automatizat atunci când se desfăşoară
în ciclu repetitiv şi produce mereu aceleaşi efecte, fără intervenţia umană (fizica şi intelectuală).

Automatizarea unui procedeu de fabricaţie implică automatizarea pentru fiecare

maşină sau pentru fiecare loc de muncă a următoarelor faze:
™ alimentarea şi evacuarea;
™ începerea şi desfăşurarea ciclului de producţie;
™ controlul automat al producţiei (calitativ şi cantitativ);
™ reglarea maşinii pentru eliminarea defectului descoperit.
 Atât mecanizarea cât şi automatizarea contribuie la micşorarea substanţială a timpului de
transport şi manipulare; de aceea, trebuie aplicate ori de câte ori este posibil şi întotdeauna când
produc reducerea costurilor de producţie şi contribuie la asigurarea calităţii produselor.

11.3 Principii de baza ale organizarii transportului intern

Indiferent de specificul unei organizatii industriale,, pentru a defini, analiza şi rezolva o

problemă de
transport intern trebuie avute in vedere întotdeauna tehnicile şi metodele organizării ştiinţifice a
producţiei şi a muncii.
Printre principiile de bază ale organizarii transportului intern se pot evidentia:
™ Minimizarea distantelor pe care le parcurg materialele sau materile prime;
™ Exploatarea la maximum a transportul gravitaţional; in acest caz, materialele trebuie
să ruleze sau să alunece pe căi cu role de la un loc de muncă la altul, ori de câte ori
împrejurările permit acest lucru;
™ Amplasarea utilajelor şi a locurilor de muncă trebuie să depindă în cea mai mare
măsură de raportul dintre durata deplasărilor şi timpul total de fabricaţie;
™ Sistemul de transport ales trebuie să fie uşor adaptabil, în funcţie de schimbarea
debitelor, produselor sau amplasărilor;
™ Sistemul de transport intern şi manipulare trebuie corelat cu activitatea utilajelor de
producţie, în aşa fel încât transportul şi transferul materialelor să fie realizate fără
forţe de muncă suplimentare şi fără întreruperea procesului de producţie;
™ Evitarea ridicărilor, depunerilor şi transporturilor inutile de materiale, care consumă
mult timp şi multă energie;
™ Stabilirea unui flux rectiliniu cât mai simplu al materialelor, evitarea încrucişărilor şi
a blocării circulaţiei;
™ Utilizarea unor loturi unitare de-a lungul întregului proces de producţie;
™ Trebuie întotdeauna să se facă transporturi în cantităţi însemnate, atunci când
distanţele sunt relativ mari; de exemplu: mai bine să se aştepte încărcarea unui
cărucior cu produse, decât să se transporte fiecare dintre acestea manual;
™ Fiecare loc de muncă trebuie întotdeauna să aibă un număr suficient (minimum
două) de cutii, platforme sau recipiente pentru ca lucrătorul să poată lua piesele
 dintr-un recipient, pe măsură ce ele sunt pregătite pentru prelucrare, şi să le depună
în altul, atunci când a terminat operaţia respectivă;
™ Nu trebuie să se micşoreze numărul de muncitori destinaţi pentru transportul de
materiale pentru ca manipulările să fie făcute de muncitorii cărora le revine sarcina
de a executa operaţiile, deoarece acest lucru influenţează negativ productivitatea
muncii
™ Intotdeauna trebuie să se găsească posibilitatea de menţinere a materialelor la
înălţimea la care acestea vor fi prelucrate; se poate realiza o economie de timp ori de
câte ori acestea nu vor fi ridicate sau vor fi aşezate cât mai puţin; niciodată nu se vor
aşeza materialele direct pe sol, folosindu-se intotdeauna platforme, palete sau
recipiente adecvate pentru fiecare loc de muncă;
™ Coordonarea cu celelalte activităţi ale întreprinderii, prin sisteme de control
eficiente, pentru a se mobiliza economiile potenţiale maxime în domeniul
transportului şi manipulării materialelor;
™ Importanţa relativă a diferitelor sisteme de transport şi manipulare a materialelor
trebuie apreciată pe baza costului relativ pe unitatea de producţie realizată;
™ Costul transportului şi manipulărilor de materiale creşte o dată cu mărirea distanţei
parcurse, dar raportul de creştere este diferit în funcţie de sistemul aplicat şi nu este
intotdeauna proporţional cu distanţa;
™ Determinarea prin studiu a sistemului cel mai bun de deplasare a obiectului muncii,
precum şi a utilajului de transport adecvat pentru anumite condiţii date; deplasarea
materialelor care nu poate fi eliminată sau redusă trebuie mecanizată, dacă aceasta
nu influenţează negativ eficienţa activităţii şi calitatea produselor.

In fiecare organizatie industriala, există un anumit tip de organizare a producţiei, care este
condiţionat de modul de organizare a proceselor de muncă, de modul de executare a sarcinilor de
muncă, precum şi de alţi factori, cum sunt:
™ spaţiul,
™ construcţiile disponibile,
™ nivelul de calificare a resurselor umane
™ transportul intern şi manipulările etc.
 Alegerea unei anumite variante practice de organizare a producţiei este condiţionată şi de
alţi factori, precum:
™ calitatea şi volumul producţiei,
™ gradul de complexitate şi condiţiile impuse de utilaje, instalaţii şi unelte de lucru
etc.
Incazul in care se construieşte o întreprindere nouă, când se dezvoltă o secţie sau un atelier,
când are loc o schimbare importantă a planului, organizarea fluxului trebuie să fie în centrul
preocupărilor managerilor din acea organizatie. În cadrul producţiei şi repartiţiei, mişcarea
produselor este cu atât mai eficientă cu cât necesită mai puţine mijloace (persoane, clădiri, maşini,
materii prime, produse în curs de fabricaţie, produse finite etc.) şi cu cât este mai bine organizat
fluxul tehnologic.

Prin organizarea fuxului se înţelege dispunerea maşinilor, materialelor, oamenilor etc. în aşa
fel încât să se asigure o deplasare a acestora cu cheltuieli minime, pe întregul circuit tehnologic.

Organizarea fluxului cuprinde două laturi fundamentale:

™ organizarea amplasării, care constituie latura statică a procesului tehnologic;
™ organizarea mişcării, care constituie latura dinamică a procesului tehnologic.

In figura 11.1 este reprezentata grafic organizarea fluxului de productie.

 Fig. 11.1 - Organizarea fluxului de productie

Prin organizarea fluxului se urmăreşte îmbinarea armonioasă a operaţiilor de transformare a

obiectului muncii, în cadrul procesului tehnologic, cu mişcarea şi depozitarea materialelor, în
vederea realizării unor costuri noi cât mai reduse. Această problemă poate fi studiată în patru faze
succesive:

1. Faza intai presupune analiza condiţiilor locale de transport pentru secţia sau sectorul unde
fluxul urmează să se reorganizeze; în cadrul acestei analize trebuie să se ţină seama de ponderea
cheltuielilor care se fac pentru deplasarea muncitorilor, mişcarea materialelor, alimentarea locurilor
de muncă, transportul semifabricatelor sau produselor finite.
2. In faza a doua se analizează amplasarea; pe baza fluxului general de producţie se
stabileşte poziţia secţiilor de fabricaţie, precum şi legăturile ce există între clădirile în care sunt
amplasate secţiile sau sectoarele respective; astfel se poate obţine un flux optim al materialelor.
3. In faza a treia se analizează fluxul materialelor în interiorul clădirilor, în raport cu
procesul tehnologic de producţie adoptat; în cadrul acestei analize se ţine seama ca toate utilajele şi
instalaţiile, materialele şi locurile de muncă să fie astfel amplasate încât să nu apară stagnări sau
încrucişări în flux.
4. In faza a patra se analizează fluxul de materiale la nivelul fiecărui loc de muncă.
 Între mişcare şi amplasare trebuie să existe o sincronizare perfectă, care se obţine numai
prin organizarea raţională a transportului intern. Aplicarea studiului metodelor prin parcurgerea
celor patru faze duce la optimizarea
reţelei de deplasare şi a mijloacelor de deplasare.

11.4 Organizarea transportului intern in functie de fluxurile de transport

In cadrul organizatilor industriale cu o productie de serie mica si individuala, fluxurile de

transport sunt variabile, iar transportul intern se desfăşoară la cerere sau pe bază de planuri zilnice.
În cazul organizatilor cu producţie de serie mare sau de masă, fluxurile de transport au un
caracter permanent şi în acest caz, organizarea transportului intern se face pe baza unor grafice de
transport, întocmite pe perioade mari de timp. În această situaţie se spune că transportul are un
caracter regulat şi este de două feluri:
™ Transport pendular
™ Transport inelar

Transportul pendular are loc atunci cand deplasarea materialelor se face intre doua puncte
constante. In functie de directia de deplasare, acesta se poate impartii in:
™ Transport pendular intr-o singura directie
™ Transport pendular in dubla directie
™ Transport pendular in evantai

Transport pendular într-o singură direcţie este atunci când mijlocul de transport se
deplasează încărcat de la depozit (D) la o secţie (S) şi se întoarce descărcat de la secţie la depozit.
Grafic acest sistem se prezintă astfel:

Transport pendular în dublă direcţie presupune deplasarea mijlocului de transport încărcat

atât de la depozit la secţie cu materii prime şi materiale, cât şi de la secţie la depozit cu produse,
semifabricate etc., prezentarea grafică fiind următoarea:
 Transport pendular în evantai presupune existenţa unui singur centru de expediţie şi a mai
multor centre de destinaţie. În funcţie de modul în care circulă mijlocul de transport, acest sistem
este în simplă sau dublă destinaţie. Schemele de transport în aceste cazuri sunt următoarele:

Transport pendular in evantai intr-o singura directie

Transport pendular in evantai in dubla directie

Transportul inelar (circular) se caracterizează prin aceea că mijlocul de transport pleacă de

la un punct de expediţie şi trece pe la mai multe puncte de destinaţie, întorcându-se la punctul de
plecare, efectuând în acest fel un traseu inelar (circular). În funcţie tipul fluxurilor se pot distinge
urmatoarele categorii de transport:
 ™ transport inelar cu flux aproximativ constant
™ transport inelar cu flux crescator
™ transport inelar cu flux descrescator

Transportul inelar cu flux aproximativ constant presupune faptul că mijlocul de transport

pleacă de la punctul de destinaţie încărcat, pe traseul de transport descarcă şi încarcă aproximativ
aceeaşi cantitate de materiile la fiecare punct de destinaţie, întorcându-se cu aproximativ aceeaşi
cantitate de încărcătură la punctul de expediţie din care a plecat. Schema acestui tip de transport
este următoarea:

Transport inelar cu flux relativ constant

Transportul inelar cu flux crescător se caracterizează prin aceea că mijlocul de transport

pleacă gol de la punctul de expediţie şi se încărcă în mod succesiv de la fiecare punct de destinaţie
cu cantităţi variabile de materii prime şi materiale, astfel încât se întoarce la punctul de expediţie
plin. Schema acestui tip de transport este următoarea:

Transport inelar cu flux crescator (linia punctata reprezentand transportul descarcat)

 Transportul inelar cu flux descrescător se caracterizează prin faptul că mijlocul de transport
pleacă de la punctul de destinaţie încărcat şi descarcă pe traseu cantităţi variabile de materii prime
şi materiale, ajungând gol la punctul de plecare. Schema acestui tip de transport este următoarea:

Transport inelar cu flux descrescator (linia punctata reprezentand transportul descarcat)

11.5 Alegerea mijloacelor de transport intern

Pentru transportul în interiorul întreprinderii s-au construit numeroase mijloace de transport,

comune sau specifice diferitelor ramuri ale producţiei de materiale, cu care se execută deplasarea
obiectului muncii pe fluxurile tehnologice respective.
Alegerea corespunzătoare a mijloacelor de transport presupune o bună cunoaştere a
acestora. Mijloacele pentru transportul intern şi manipulare sunt în general clasificate după o serie
de criterii precum:
™ natura materialului manipulat (afânat sau în grămadă, în vrac, piese sau
subansambluri, pachete, baloturi, cutii, butoaie etc.);
™ sistemul de mişcare şi direcţia mişcării;
™ domeniile de activitate deservite: industria extractivă, industria prelucrătoare,
transporturi, construcţii etc.;
™ mobilitatea relativă a mijlocului de transport: pe traseu fix, cu deplasarea pe o
suprafaţă limitată, cu deplasare pe suprafeţe mari etc.;
™ tipurile constructive de aparate şi mijloace de transport intern: elevatoare,
transportoare, cărucioare, stivuitoare etc
 Mijloacele de transport se aleg tinand cont de anumite avantaje ce se pot castiga precum:
reducerea costurilor, cresterea calitatii produselor, reducerea efortului fizic, timpul de recuperare a
investitiei realizate etc

Criterile de alegere a mijloacelor şi echipamentului de transport intern se pot clasifica in:

™ criterii generale;
™ criterii specifice;
™ criterii economice.

Criteriile generale se bazează pe informaţiile şi datele statistice asupra mijloacelor de

transport şi pe avantajele pe care le oferă un mijloc faţă de altul.

Criterile specifice de alegere a mijloacelor de transport intern se referă la materialele de

transport, la traseul pe care trebuie să se deplaseze în mediul înconjurător, la siguranţa în exploatare
şi la amplasare. Materialul de transportat se analizează în ceea ce priveşte forma, caracteristicile
tehnice şi cantitatea de transportat. Pentru cantitate se iau în considerare: unitatea [vrac (kg. t, m3,
buc etc.), colete, saci etc.] manipulată, loturi unitare, cantitatea totală de unităţi de transportat în
unitatea de timp, numărul de unităţi transportate, loturi unitare de material manipulat în unitatea de
timp.
Pentru transportul materialelor este necesar să se cunoască:
™ direcţia de transport /orizontală, verticală sau asociată;
™ distanţa parcursă într-o cursă;
™ traseu (fix sau variabil);
™ frecvenţa de deplasare (uniformă, intermitentă, combinată);
™ viteza (m/min, km/h etc.), care poate fi uniformă, variabilă, sincronizată;
™ itinerarul parcurs.

De asemenea, la transport trebuie să se acorde atenţie deosebită caracteristicilor fizice,

chimice şi speciale ale materialelor. Astfel, trebuie avute in vedere printre altele:capacitatea de
curgere, friabilitatea, temperatura, actiunea coroziva si duritatea materialelor.
Rezolvarea fragmentată a problemelor de transport intern conduce la situaţia achiziţionării
unei cantităţi de utilaje de transport mai mare decât este necesară, ceea ce va determina o folosire
necorespunzătoare a acestora, cheltuieli suplimentare nejustificate etc.
 Mediul înconjurător are, de asemenea, o influenţă destul de mare în ceea ce priveşte
stabilirea mijloacelor de transport, mai ales când acestea parcurg diferite medii corosive sau cu
diferenţe mari de temperatură.
Criterile economice de alegere a mijloacelor de transport se refera la:
™ gradul de folosire a utilajului, gradul de utilizare a capacităţii portante, determinarea
vitezei comerciale medii;
™ forţa de muncă necesară la transport, având în vedere mărimea echipelor şi
calificarea necesară celor care deservesc fiecare utilaj;
™ forţa de muncă direct productivă şi auxiliară, în ore de muncă necesare pe unitatea
de timp (zi, schimb, lună etc.);
™ cheltuieli anuale de exploatare, respectiv:
● cheltuielile cu forţa de muncă pentru fiecare mijloc de transport şi pentru
manipulare, cheltuielile pentru întreţinerea şi funcţionarea echipamentului de
transport, amortizarea şi alte cheltuieli;
● cheltuielile de funcţionare (pe oră, pe an, pe produs etc.);
● investiţiile directe (utilaje, anexe, montaj etc.) şi indirecte (modificări la clădiri şi
instalaţii etc.).

La alegerea mijloacelor de transport trebuie sa se aiba în vedere si felul instalaţiilor (apă,

lumină etc.) şi condiţiile impuse clădirilor. Dacă materialele ce se transportă sau produsul ce se
execută variază de la un moment la altul – producţia
neavând un caracter stabil–, se foloseşte un utilaj ieftin, mobil, executat în organizatie sau la terţi.
Aceasta depinde, în mare măsură, de durata lucrării de executat, de aprecierea timpului de
funcţionare a utilajului, de perioada de amortizare, precum şi de factorii legaţi de instalaţii şi de
condiţiile impuse clădirilor.
Pentru clădiri se va avea în vedere:
– încărcarea admisibilă pentru structura de rezistenţă;
– felul şi rezistenţa pardoselilor;
– instalaţiile disponibile;
– starea clădirilor (permanente sau temporare).
Forma, lungimea, înălţimea şi lăţimea clădirilor sunt factori determinanţi la alegerea
utilajului. De exemplu, pentru clădirile lungi, în alegerea dintre macarale şi benzi transportoare sunt
de preferat macaralele suspendate, care pot servi atât suprafaţa cât şi înălţimea clădirii, în timp ce
benzile transportoare deservesc parţial suprafaţa şi sunt şi mai scumpe.
 Alt factor de care trebuie să se ţină seama la alegerea mijloacelor de transport se referă la
sistemul de mişcare. Se pot stabili criterii pentru a determina când este mai avantajos să se
folosească mijloace de transport mobile, şi când fixe. Atunci când producţia este neuniformă,
variată, are caracter de unicate şi se desfăşoară pe un spaţiu foarte mare, trebuie să se ia în
considerare, în primul rând, mijloacele de transport mobile. Însă, când fabricaţia se realizează în
flux continuu, când sarcinile de producţie sunt constante şi producţia este continuă, când există
asemănare între produsele fabricate şi când producţia se desfăşoară într-un spaţiu limitat, trebuie să
se prefere utilajele de transport intern pe traseu fix.

Dupa alegerea corespunzătoare a tuturor mijloacelor de transport intern necesare unei

organizatii industriale, trebuie stabilit si numarul acestora pentru fiecare categorie in parte.
Astfel, pentru determinarea numarului de mijloace de transport intern din fiecare categorie,
se poate utiliza urmatoarea relatie generala de calcul:

, unde:
Nmt – reprezinta numarul de mijloace de transport necesare dintr-o anumita categorie
Q – cantitatea de materiale transportată
Nmc – numărul mediu de cicluri de transport
q – capacitatea unitară a mijlocului de transport
K – coeficientul de utilizare a capacităţii unitare de transport
Numarul mediu de cicluri de transport, se poate determina cu relatia:

, unde:
Ft – fondul de timp disponibil al mijlocului de transport, exprimat în ore
ti – timpul de încărcare, în minute
td – timpul de descărcare, în minute
tc – timpul unei curse a mijlocului de transport, în minute
ta – timpul de aşteptare al mijlocului de transport pe durata efectuării unei curse, exprimat
în minute.

Cunoscand relatia generala de calcul, se poate particulariza in functie de tipul de transport

utilizat (pendular sau inelar).
 Astfel, numarul necesar de mijloace de transport (Nmt) dintr-o anumita categotie, in cazul
in care se utilizeaza transportul pendular in simpla directie este:

Pentru transportul pendular in dubla directie, relatia este:

Pentru transportul pendular in evantai, in simpla directie:

Pentru transportul pendular in evantai, in dubla directie:

In cazul ultimelor 2 relatii, n reprezinta numarul de transporturi pendulate

Pentru transportul inelar cu flux aproximativ constant:

Pentru transportul inelar cu flux crescator:

Pentru transportul inelar cu flux descrescator:

In cazul ultimelor 3 relatii, m reprezinta numarul de puncte de incarcare/ descarcare ale

mijlocului de transport intern.