Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE
DOSAR
DISCIPLINA: GEOGRAFIA UMANA ȘI
ECONOMICĂ A ROMÂNIEI
CRAIOVA
2020
1. Clasificarea județelor României după populație și suprafață.
Definiții
Organizarea administrativ teritorială conform Dicţionarului de Geografie
1
umană (1999), se înţelege „acţiunea complexă de modelare a structurilor teritoriale prin
prevederi constituţionale, în baza unor legi, pentru a delimita unităţi administrativ –
teritoriale, considerate cele mai bune la un moment dat, în vederea punerii în aplicare a
normelor generale privind conducerea unui teritoriu sub aspect economic, financiar, cultural,
social, al ocrotirii sănătăţii etc.
Unitatea administrativ teritorială desemnează un teritoriu delimitat de un act
normativ, în care autoritatea asupra desfășurării întregii activități economice și sociale este
încredințată unui organism administativ de stat.
1
Istoricul Ştefan Pascu apreciază că, la sfârşitul sec. al XIV-lea, Ţara Românească ar fi
avut 500.000 locuitori, Moldova 400.000 locuitori, iar Transilvania 500.000 locuitori. În anul
1859, populaţia României ar fi fost estimată la aproximativ 10.000.000 locuitori. După
sfârșitul anului 1850, datele statistice privind populaţia României devin mai exacte datorită
efectuării recensămintelor.
În prezent,(conform www. insse.ro TEMPO-online) tabloul administrativ-teritorial
românesc este alcătuit din 319 orașe(din care 103 municipii), 2862 comune constituite din 12.959
sate (din care 468 aparțin de municipii și orașe).
Trenduri spațio-temporale
Creșterea densității demografice este datorată în special creșterii ratei natalității,
dezvoltarea economică și dezvoltarea socială.
Bibliografie:
Definiții
Natalitatea reprezintă frecvenţa sau intensitatea naşterilor în cadrul unei populaţii sau
subpopulaţii;
Mortalitatea cuprinde mulţimea deceselor produse în cadrul unei populaţii într-
o perioadă de timp determinată, de obicei un an calendaristic.
Bilanţul demografic natural reprezintă diferența dintre numărul născuților-vii și
numărul decedaților în perioada de referință.
Mortalitatea generală a înregistrat în România scăderi foarte mari, aceasta a evoluat
în paralel cu schimbarile social-economice.
Trenduri spațio-tempora
După Primul Razboi Mondial are loc o creștere a numarului populației, însă acesta nu
a durat mult, deoarece multe vieți omenești au avut de suferit în urma izbucnirii celui de-
al Doilea Razboi Mondial.
Dupa anul 1966, are loc o explozie demografică datorată legii lui Ceaușescu, care a avut la
bază Decretul nr. 770 din 1 octombrie 1966, unde interzicea întreruperea de sarcină și care
viza creșterea accelerată a populației. După caderea comunismului în 1989 se
înregistrează o scădere considerabilă a populației.
Bibliografie:
Geografie umană și economică a României III GEO 30 martie 2020
3. Rata migrației nete definitive la nivelul județelor României.
Definiții
Migrația reprezintă mutarea populației din zona de proviniență într-o altă zonă, de
obicei în afara țării respective, din motive economice, sociale sau politice.
Mobiliatatea populației reprezintă o componentă esențială a dinamicii acesteia,
sporul migratoriu fiind complementar sporului natural.
Fenomenul migratoriu este generat de o serie de factori:
demografici: suprapopularea;
economici: dezvoltare, subdezvoltare;
sociali: epidemii, foamete ;
istorici: războaie;
geografici: atracția exercitată de anumite zone sau peisaje geografice prin
pitorescul lor.
Emigraţia se referă la plecările (ieşirile), de populaţie dintr-o anumită zonă,
indiferent de mărimea sau nivelul taxonomic al acesteia.
Imigraţia defineşte populaţia migrantă, sosită sau intrată într-o zonă sau
localitate.
Migraţia netă reprezintă diferenţa dintre numărul persoanelor imigrate şi emigrate.
Rata migrației brute reprezintă raportul dintre suma imigranților și emigranților și
numărul mediu al populației.
Trenduri spațio-temporale
Cele mai mari fluxuri migratorii care au avut loc în anul 1990 au fost către Germania și
Ungaria și către state cu o economie dezvoltată cum ar fi S.U.A și Canada. În anul 2016
fluxurile migratorii se orienteaza spre statele dezvoltate din Europa de Vest: Spania, Italia,
Germania și Franta.
Bibliografie:
Erdeli, Dumitrache, (2009), Geografia populației mondiale, Editura Universitară,
București.
4. Rata de creștere a populației la nivelul județului Dolj.
Definiții
Rata de creştere a populaţiei reprezintă diferenţa dintre numărul de locuitori între
două recensăminte consecutive raportată la populaţia totală de la recensământul anterior, fiind
exprimată în procente (%).
Creşterea relativ lentă a populaţiei se datorează natalităţii scăzute, de numai 16,3‰
în anul 1972. În anumiţi ani, natalitatea a fost mai mare: 25,6‰ în anul 1967, 24,0‰ în 1968,
ani în care sporul natural a atins valori de 15,5 şi respectiv, 14,3 la 1000 de locuitori. În 1972,
mortalitatea a fost de 9,1‰ (9,2‰ media pe ţară); ca urmare, a rezultat un spor natural mic,
de numai 7,2‰, faţă de media naţională de 9,6‰.
Densitatea populaţiei judeţului Dolj a scăzut faţă de recensământul anterior de la 102,8
loc./kmp la 99,0 loc/kmp, chiar mai scăzută dacă ne raportăm la nivelul lui 2011 (94,1
loc/kmp) situând totuşi judeţul peste media pe ţară (90,9 loc./kmp). Astfel, o densitate mai
ridicată, de peste 99,0loc/kmp se regăseşte în localităţile: Craiova (3717,0 loc/kmp), Filiaşi
(188,5 loc/kmp), Calafat (137,0 loc/kmp), Bechet (130,9 loc/kmp), Işalniţa (125,3 loc/kmp),
Băileşti (122,6 loc/kmp).
Bibliografie:
Cetăţeanu, I., Hinoveanu, I., Trăistariu, Elisabeta, (1981), Judeţele patriei. Dolj –
monografie, Editura Sport-Turism, Bucureşti.
***, (1984), Geografia României, Vol. II, Geografia umană şi economică, Edit. Academiei,
Bucureşti.
***, (1992), Recensământul populaţiei şi al locuinţelor, Direcţia Regională de Statistică Dolj
***, (2002), Recensământul populaţiei şi al locuinţelor, Direcţia Regională de Statistică Dolj
5. Indicele de urbanizare la nivelul județelor României.
Definiții
Indicele de urbanizare prezintă structura pe medii de rezidență a populației (rural
sau urban) și reprezintă raportul dintre populația urbană și populația totală, exprimandu-se în
procente (%).
Mediul urban exprimă acel mediu social existent în aşezări ce oferă populaţiei un
confort social ridicat, diferenţiat şi specific locuitorilor săi sub aspectul muncii, cazării,
deservirii, echipării tehnice şi recreerii.
Mediul urban este determinat de o serie de factori şi anume:
concentrarea populaţiei;
anumită structurăşi zonare funcţională a localităţilor urbane;
densitatea ridicată a fondului construit;
deservire, echipare complexăşi diferenţiată;
populaţie angajată într-o activitate productivă, preponderent neagricolă.
Indicele de hipertrofie urbană reprezintă raportul dintre talia celui mai mare oraș (rang
Tendințe spațio-temporale:
Creșterea populației urbane este generată în primul rând de creșterea numerică a
populației urbane, care este în corelație cu evoluția economică și sociala a orașelor, de
modificările administrativ-teritoriale și modificările intervenite în structura reţelei urbane.
Bibliografie:
Iordache, Costela, (2009), Geografia populației și așezărilor umane din România, Ed.
Universitaria, Craiova.
Cucu, V. (1970), Orașele României, Ed. Științifică, București.
6. Structura economică a populației in 2018.
Definiții-Tipologii
Populație activa (ce obține venituri proprii) = populație ocupată + populație
neocupată
Populație inactivă – primește de la stat suport financiar, nu platește impozite
Rata de ocupare a forței de muncă pe sectoare de activitate arată nivelul de
dezvoltare la care este țara și definește sistemul demoeconomic rezultat din interacțiunea
sistemului economic cu cel demografic.
Trenduri spațio-temporale
La nivel de regiuni se remarcă că regiunile N-E și S-Muntenia au o structură bazată
pe agricultură, la fel S-Muntenia face parte și din categoria regiunilor cu ponderi superioare în
sectorul secundar, aici se încadrează și regiunea Centru, regiunea N-V. Regiunile cu o
structură caracteristică statelor dezvoltate sunt Centru, regiunea N-V, regiunea S-E.
La nivel național, în 2018 valorile erau: primar-21,5%, secundar-30,7%, terțiar-
47,8%.
Referințe bibliografice