Cuprins

Tema1:Aspecte comparative privind formele de organizare a activitatii

de producere

Tema2:Compararea formelor de organizare a intreprinderii(2 forme)

Tema3:Formarea si modificarea capitalului social al intreprinderii
Tema4:Analiza activitatii unei SRL din RM
Tema5:Analiza activitatii unei SA din RM
Tema6:Determinarea asemanarilor si deosebirile dintre
intreprinderile de stat si municipal
Tema7:Reorganizarea si,sau lichidarea fortata a intreprinderii
Tema8:Organele de abilitate cu functie de protective a drepturilor
consumatorilor
Tema1:Aspecte comparative privind formele de organizare a activitatii
de producere
Legea nr. 220 din 19.10.2007, la art. 2, defineşte întreprinzătorul individual ca fiind persoana
fizică cu capacitate de exerciţiu deplină, care practică activitatea de întreprinzător, în nume şi pe
risc propriu, fără a constitui o persoană juridică şi este înregistrată în modul stabilit de lege.

Pentru înregistrarea de stat a întreprinzătorilor individuali se depun următoarele documente:

-cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;

-documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.

La înregistrarea de stat se verifică identitatea şi capacitatea de exerciţiu ale persoanei fizice.

Registratorul, în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii documentelor, adoptă decizia de

înregistrare sau de a refuza înregistrarea.

Documentele depuse de către întreprinzătorul individual împreună cu decizia de înregistrare se

păstrează în dosarul de evidenţă în arhiva organului înregistrării de stat.

Orice modificare a datelor din Registrul de Stat a întreprinzătorului individual, trebuie aduse la
cunoştinţă de către întreprinzător, depunînd documentele necesare:

-cererea de înregistrare a modificărilor, conform modelului aprobat de organul înregistrării de

stat;

-documentul ce confirmă modificarea datelor anterior înscrise în Registrul de stat;

-documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare a modificărilor.

În decurs de 3 zile, registratorul ia decizia asupra înregistrării sau nu a datelor.

Persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător, fără a constitui o persoană
juridică, din momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual sau în alt mod
prevăzut de lege.

Persoana care practică activitate de întreprinzător fără înregistrare de stat nu poate invoca lipsa
calităţii de întreprinzător. Persoana fizică răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul său,
cu excepţia bunurilor care, conform legii, nu pot fi urmărite.

Refuzul înregistrării întreprinzătorului individual

-persoana fizică este deja înregistrată în calitate de întreprinzător individual;

-persoana espective este lipsită, prin hotărîrea instanţei de judecată, de dreptul de a practica
activitate de întreprinzător.

În cazurile prevăzute mai sus, registratorul adoptă decizia de a refuza înregistrarea. Înregistrarea
de stat nu poate fi refuzată pentru motive de inoportunitate.
Refuzul înregistrării de stat nu poate împiedica depunerea repetată a documentelor în vederea
înregistrării dacă au fost înlăturate cauzele care au servit drept temei pentru refuzul înregistrării.

Decizia de a refuza înregistrarea poate fi contestată în instanţa de judecată şi poate fi anulată

numai de instanţa de judecată.

Încetarea calităţii de întreprinzător individual

-la cererea întreprinzătorului individual în cazul lipsei datoriilor faţă de bugetul public naţional;

-prin hotărîrea instanţei de judecată;

-în cazul decesului confirmat prin hotărîre judecătorească sau prin certificat de deces eliberat de
organul de stare civilă competent;

-în alte temeiuri stabilite de legislaţie.

Activitatea întreprinzătorului individual se consideră încetată din momentul radierii acestuia din
Registrul de stat.

Radierea din Registrul de stat a întreprinzătorului individual din proprie iniţiativă se efectuează
pe baza cererii de radiere, întocmite conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat.

Registratorul, în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii documentelor, adoptă decizia de

radiere.

Societatea în nume colectiv

Societate în nume colectiv este societatea comercială ai cărei membri practică, în conformitate cu
actul de constituire, activitate de întreprinzător în numele societăţii şi răspund solidar şi nelimitat
pentru obligaţiile acesteia. Clauza prin care se limitează răspunderea nu este opozabilă terţilor.

Numărul asociaţilor nu poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau
juridice. O persoană fizică sau juridică poate fi asociatul numai al unei societăţi în nume colectiv.

Denumirea societăţii în nume colectiv trebuie să includă sintagma în limba de stat “societate în
nume colectiv” sau abrevierea “S.N.C.”, numele sau denumirea asociaţilor. Dacă nu sînt incluse
numele sau denumirea tuturor asociaţilor, în denumirea societăţii trebuie să se includă numele
sau denumirea a cel puţin unuia dintre asociaţi şi sintagma în limba de stat “şi compania” sau
abrevierea “şi Co”.

Pe lîngă condiţiile generale de constituire a societăţii comerciale, codul civil prevede şi faptul că
în actul de constituire al societăţii în nume colectiv trebuie să se indice:

-cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor;

-mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui participant la capitalul social;

-răspunderea membrilor pentru încălcarea obligaţiilor de depunere a aporturilor;

-procedura de adoptare a hotărîrilor de către asociaţi;

-procedura de admitere a noilor asociaţi;

-temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate.

Actul de constituire poate fi modificat numai prin votul unanim al tuturor asociaţilor.

Conducerea societăţii în nume colectiv se exercită prin acordul tuturor membrilor. În actul de
constituire al societăţii pot fi prevăzute cazurile în care hotărîrea se adoptă cu majoritatea
voturilor membrilor.

Administrarea societăţii în nume colectiv. Fiecare membru al societăţii în nume colectiv are
dreptul de a acţiona în numele societăţii dacă actul de constituire nu prevede că toţi membrii
administrează societatea în comun sau că administrarea este delegată unor anumiţi membri sau
unor terţi.

Împuternicirile administratorului se limitează la domeniul de activitate al societăţii. Pentru

săvîrşirea de acte ce depăşesc aceste limite este necesar acordul tuturor asociaţilor.

În cazul administrării în comun, deciziile trebuie luate în unanimitate. Dacă administrarea

societăţii se deleagă unei sau mai multor persoane, ceilalţi membri, pentru a încheia acte juridice
în numele societăţii, trebuie să aibă procură de la prima (primele). În raporturile cu terţii,
societatea nu are dreptul să invoce clauzele actului de constituire prin care se limitează
împuternicirile membrilor societăţii, cu excepţia cazurilor în care societatea va demonstra că
terţul, în momentul încheierii actului juridic, cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că membrul
nu este împuternicit să acţioneze în numele societăţii.

Reprezentarea societăţii în nume colectiv. Dreptul şi obligaţia de a reprezenta societatea în nume

colectiv îl au toţi membrii ei.

Actul de constituire poate stipula dreptul unuia sau mai multor membri de a reprezenta
societatea. În acest caz, ceilalţi membri nu au dreptul să o reprezinte. În cazul în care dreptul de
reprezentare aparţine mai multor membri, fiecare are dreptul să acţioneze de sine stătător dacă
actul de constituire nu prevede că ei trebuie să acţioneze în comun.

În cazul desemnării administratorilor dintre terţi, dreptul de a reprezenta societatea în nume

colectiv poate fi stipulat în actul de constituire.

Lipsirea şi renunţarea la dreptul de administrare şi de reprezentare a societăţii în nume colectiv.

Dacă există motive întemeiate, la cererea oricărui membru, instanţa de judecată poate priva
persoana de dreptul de a administra şi a reprezenta societatea în nume colectiv. Motive
întemeiate sînt, printre altele, încălcarea gravă a obligaţiilor şi imposibilitatea exercitării
atribuţiilor.

Printr-o declaraţie adresată persoanelor cu drept de administrare şi reprezentare, fiecare membru

poate renunţa în orice moment la dreptul de a administra şi a reprezenta societatea.

Repartizarea veniturilor şi pierderilor societăţii în nume colectiv. Veniturile şi pierderile

societăţii în nume colectiv se repartizează între membrii ei proporţional participaţiunilor la
capitalul social, dacă actul de constituire sau acordul membrilor nu prevede altfel. Acordul cu
privire la înlăturarea membrului societăţii de la participarea la veniturile sau pierderile societăţii
este nul.

Dacă asociatul SNC a acţionat în interesul acesteia, fără a avea împuternicire, iar societatea nu
acceptă actele juridice încheiate de acesta, acesta are dreptul să ceară recuperarea tuturor
cheltuielilor suportate în limita beneficiilor obţinute din acţiunile acestuia.

Dacă pierederile sunt mai mari decît veniturile, atunci repartizarea se va face numai atunci cînd
activele vor depăşi mărimea capitalului social.

Răspunderea membrilor societăţii în nume colectiv pentru obligaţiile ei. Membrii societăţii în
nume colectiv poartă răspundere subsidiară solidară cu tot patrimoniul lor pentru obligaţiile
societăţii.

Membrul societăţii în nume colectiv care nu este fondatorul ei, poartă răspundere în egală
măsură cu alţi membri pentru obligaţiile apărute pînă la încadrarea lui în societate. Exemplu:
SNC a devenit debitor al unei SC X, iar în perioada respectivă a devenit membru al SNC
persoana X. Aceasta este obligată solidar faţă de SC X, împreună cu toţi ceilalţi membri.

Membrul care a ieşit din societatea în nume colectiv poartă răspundere, pentru obligaţiile apărute
pînă la ieşirea lui din societate, în egală măsură cu membrii rămaşi, în termen de 2 ani din ziua
aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul în care a ieşit din societate.

Modificarea componenţei membrilor societăţii în nume colectiv. În caz de retragere a unui

membru al societăţii în nume colectiv, de deces, declarare a dispariţiei fără veste sau a
incapacităţii unui membru persoană fizică, de insolvabilitate, deschidere a procedurii de
reorganizare în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, de lichidare a membrului persoană juridică al
societăţii sau de urmărire de către un creditor a participaţiunii membrului în capitalul social,
societatea poate să-şi continue activitatea dacă este prevăzut de actul de constituire al societăţii
sau dacă hotărîrea privind continuarea activităţii se adoptă în unanimitate de către membrii
rămaşi.

Membrul societăţii în nume colectiv poate fi exclus din societate dacă ceilalţi membri cer, din
motive întemeiate prin unanimitate de voturi, instanţei de judecată excluderea lui. Dacă membrul
societăţii în nume colectiv a ieşit din ea, participaţiunile la capitalul social ale membrilor rămaşi
se majorează corespunzător, dacă prin actul de constituire sau prin acordul membrilor nu este
prevăzut altfel.

Membrul societăţii în nume colectiv poate transmite, cu acordul celorlalţi membri,

participaţiunea sa la capitalul social sau o parte din ea unui alt membru sau unui terţ. Odată cu
participaţiunea trec, integral sau proporţional părţii transmise, drepturile membrului care a
transmis participaţiunea.

Retragerea membrului din societatea în nume colectiv. Membrul societăţii în nume colectiv are
dreptul să se retragă din ea cu condiţia informării celorlalţi membri cu cel puţin 6 luni pînă la
data retragerii.

Efectele retragerii membrului din societatea în nume colectiv. Membrului care s-a retras din
societatea în nume colectiv i se achită valoarea părţii din patrimoniu proporţional participaţiunii
lui în capitalul social dacă actul de constituire nu prevede altfel, fie în natură dacă există o
înţelegere.

Calculul părţii din patrimoniu sau valoarea acestei părţi se face conform unui bilanţ întocmit la
momentul retragerii.

Decesul sau reorganizarea membrului societăţii în nume colectiv. Succesorii membrului

societăţii în nume colectiv decedat sau reorganizat pot deveni, dacă actul de constituire nu
interzice, asociaţi cu acordul tuturor membrilor. Actul de constituire poate prevedea o majoritate
de voturi pentru adoptarea deciziei de acceptare a succesorului în calitate de asociat. Dacă
membrii SNC nu-l acceptă pe succesor, acestuia i se plăteşte ceea ce i-ar fi revenit asociatului
decedat sau reorganizat.

Succesorul membrului societăţii în nume colectiv poartă răspundere, în limitele patrimoniului

care a trecut la el, de obligaţiile pentru care purta răspundere membrul decedat sau reorganizat.

Urmărirea participaţiunii membrului din capitalul social al societăţii în nume colectiv. Urmărirea
participaţiunii din capitalul social al membrului societăţii în nume colectiv pentru datoriile lui
nelegate de participarea la societate (datorii personale) se permite doar în cazul insuficienţei unui
alt patrimoniu al acestuia pentru onorarea datoriilor. Creditorii unui astfel de membru sînt în
drept să ceară societăţii separarea unei părţi din patrimoniul ei proporţional participaţiunii
debitorului la capitalul social pentru urmărirea acestei părţi. Partea din patrimoniul societăţii
susceptibilă separării sau valoarea ei se determină conform unui bilanţ întocmit la momentul
înaintării pretenţiilor creditorilor cu privire la separare.

Urmărirea are drept efect excluderea membrului din SNC.

Dizolvarea societăţii în nume colectiv. SNC se dizolvă în cazul:

-expirării termenului stabilit pentru durata ei;

-atingerii scopului pentru care a fost constituită sau imposibilităţii atingerii lui;

-hotărîrii organului ei competent;

-hotărîrii judecătoreşti în cazurile prevăzute la art.87;

-insolvabilităţii sau încetării procesului de insolvabilitate în legătură cu insuficienţa masei

debitoare;

-faptului că persoana juridică cu scop nelucrativ sau cooperativa nu mai are nici un participant;

-altor cauze prevăzute de lege sau de actul de constituire.

În afară de cazurile prevăzute mai sus, societatea în nume colectiv se dizolvă dacă în ea rămîne
un singur membru. Ultimul membru rămas al societăţii în nume colectiv are dreptul ca, în termen
de 6 luni, să reorganizeze societatea.

Reorganizarea societăţii în nume colectiv. În cazul reorganizării societăţii în nume colectiv în

societate pe acţiuni, în societate cu răspundere limitată sau în cooperativă, asociaţii continuă, în
termen de 3 ani, să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute pînă la reorganizare.
Asociatul nu este absolvit de răspundere nici în cazul în care, pînă la expirarea termenului de 3
ani, înstrăinează dreptul de participaţiune la capitalul social.

Societatea în comandită

Societate în comandită este societatea comercială în care, de rînd cu membrii care practică în

numele societăţii activitate de întreprinzător şi poartă răspundere solidară nelimitată pentru
obligaţiile acesteia (comanditaţi), există unul sau mai mulţi membri-finanţatori (comanditari)
care nu participă la activitatea de întreprinzător a societăţii şi suportă în limita aportului depus
riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii.

Persoana poate fi comanditat doar într-o singură societate în comandită. Membrul societăţii în
nume colectiv nu poate fi comanditat în societatea în comandită. Comanditatul din societatea în
comandită nu poate fi membru al societăţii în nume colectiv.

Denumirea societăţii în comandită trebuie să includă sintagma în limba de stat “societate în

comandită” sau abrevierea “S.C.”, numele sau denumirea comanditaţilor. Dacă nu sînt incluse
numele sau denumirea tuturor comanditaţilor, în denumirea societăţii trebuie să se includă
numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre comanditaţi şi sintagma în limba de stat “şi
compania” sau abrevierea “şi Co”. Dacă în denumirea societăţii este inclus numele sau
denumirea comanditarului, acesta poartă răspundere solidară nelimitată.

Actul de constituire al societăţii în comandită. În afară de cele condiţiile generale, în actul de

constituire al societăţii în comandită trebuie să se indice:

-cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor;

-mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui comanditat în capitalul social;

-răspunderea comanditaţilor pentru încălcarea obligaţiilor de depunere a aportului;

-volumul comun al aporturilor depuse de comanditaţi;

-procedura de adoptare a hotărîrilor de către asociaţi;

-procedura de admitere a noilor asociaţi;

-temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate.

Conducerea administrativă şi reprezentarea societăţii în comandită. Conducerea societăţii în

comandită se exercită de către comanditaţi. Modul de conducere, de administrare şi de
reprezentare a societăţii de către comanditaţi este stabilit de aceştia în conformitate cu
prevederile Codului Civil R. M. referitoare la societatea în nume colectiv.

Comanditarii (membru-finanţator) nu au dreptul să participe la conducerea şi administrarea

societăţii în comandită, să o reprezinte fără procură, să conteste acţiunile comanditaţilor în
legătură cu administrarea sau cu reprezentarea societăţii exercitate în limitele activităţii ei
obişnuite. În cazul în care acţiunile depăşesc limitele activităţii obişnuite, este necesar acordul
tuturor asociaţilor.
Drepturile şi obligaţiile comanditarului (membru-finanţator)

Comanditarul are dreptul:

-să primească partea ce i se cuvine din veniturile societăţii proporţional participaţiunii sale la
capitalul social, în modul prevăzut de actul de constituire;

-să ia cunoştinţă de dările de seamă şi de bilanţurile anuale şi să le verifice cu datele din registre
şi din alte documente justificative;

-să se retragă din societate la sfîrşitul anului financiar şi să primească o parte din activele ei
proporţional participaţiunii sale la capitalul social, în modul stabilit de actul de constituire;

-să transmită participaţiunea sa la capitalul social sau o parte din ea unui alt comanditar ori, dacă
este stipulat de actul de constituire, unui terţ.

Regulile privind interdicţia concurenţei, nu se aplică comanditarului dacă actul de constituire nu

prevede altfel.

Răspunderea în cazul acceptării calităţii de comanditar (membru-finanţator). Persoana care

devine comanditar al unei societăţi existente poartă riscul pierderilor în limita participaţiunii sale
şi pentru obligaţiile născute pînă la momentul dobîndirii calităţii de asociat. Clauza contrară este
inopozabilă terţilor.

Reducerea participaţiunii comanditarului. Reducerea participaţiunii unui comanditar nu este

opozabilă terţilor pînă la înscrierea reducerii în Registrul de stat. Reducerea participaţiunii nu
este opozabilă (obligatorie) creditorilor ale căror creanţe s-au născut pînă la momentul
înregistrării reducerii. Reducerea sau micşorarea cotei de participare la SC nu este obligatorie
pentru creditor, adică el poate să-şi satisfacă creanţele din partea comanditarului care s-au născut
pînă la momentul înregistrării reducerii participaţiunii.

Înstrăinarea participaţiunii comanditarului. Comanditarul îşi poate înstrăina partea succesorilor,

terţilor, fără acordul asociaţilor, drept de preemţiune avînd ceilalţi comanditari.

Dizolvarea societăţii în comandită. În afară de cazurile prevăzute la art.86 alin.(1) Cod Civil,
societatea în comandită se dizolvă dacă nu mai are nici un comanditat sau nici un comanditar şi
dacă, în decursul a 6 luni de la retragerea ultimului comanditar sau ultimului comanditat, nu s-a
reorganizat sau nu a acceptat un alt comanditat sau comanditar.

În cazul dizolvării societăţii în comandită, inclusiv ca urmare a insolvabilităţii, comanditarii au

dreptul preferenţial faţă de comanditaţi la recuperarea aporturilor din patrimoniul societăţii rămas
după satisfacerea tuturor pretenţiilor creditorilor.

Reorganizarea societăţii în comandită. În cazul reorganizării societăţii în comandită în societate

pe acţiuni, în societate cu răspundere limitată sau în cooperativă, comanditaţii continuă, în
termen de 3 ani, să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute pînă la reorganizare.

Comanditatul nu este absolvit de răspundere nici în cazul în care înstrăinează, pînă la expirarea
termenului de 3 ani, dreptul la participaţiune la capitalul social.
 Societatea cu răspundere limitată

Societate cu răspundere limitată este societatea comercială al cărei capital social este divizat în
părţi sociale conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul
societăţii. Societatea cu răspundere limitată poate fi constituită de una sau de mai multe
persoane.

Membrii societăţii cu răspundere limitată nu poartă răspundere pentru obligaţiile acesteia. Ei

suportă riscul pierderilor, ce rezultă din activitatea societăţii, în limitele participaţiunii lor la
capitalul social.

Asociatul care nu a vărsat în termenul stabilit aportul subscris răspunde subsidiar pentru
obligaţiile societăţii, în limita părţii nevărsate.

Societatea cu răspundere limitată are denumire deplină şi poate avea denumire abreviată.
Denumirea deplină şi cea abreviată trebuie să includă sintagma în limba de stat “societate cu
răspundere limitată” sau abrevierea “S.R.L.”

Actul de constituire al societăţii cu răspundere limitată. În afară de cele menţionate la art.108

alin.(1), în actul de constituire al societăţii cu răspundere limitată trebuie să se indice:

-cuantumul capitalului social;

-valoarea nominală a participaţiunilor.

Capitalul social al societăţii cu răspundere limitată. Mărimea capitalului social al societăţii cu

răspundere limitată se stabileşte de către fondatori în statut. Capitalul social al societăţii cu
răspundere limitată este divizat în părţi sociale.

Capitalul de rezervă al societăţii cu răspundere limitată. Societatea cu răspundere limitată

este obligată să formeze un capital de rezervă de cel puţin 10% din cuantumul capitalului social.
Capitalul de rezervă al societăţii cu răspundere limitată poate fi folosit doar la acoperirea
pierderilor sau la majorarea capitalului ei social.

Capitalul de rezervă al societăţii cu răspundere limitată se formează prin vărsăminte anuale din
beneficiul ei, în proporţie de cel puţin 5% din beneficiul net, pînă la atingerea mărimii stabilite
de actul de constituire.

Dacă valoarea activelor nete ale societăţii cu răspundere limitată se reduce sub nivelul capitalului
social şi al capitalului de rezervă, vărsămintele în capitalul de rezervă reîncep.

Partea socială a asociatului societăţii cu răspundere limitată. Partea socială a asociatului societăţii
cu răspundere limitată reprezintă o fracţiune din capitalul ei social, stabilită în funcţie de
mărimea aportului la acest capital.

Asociatul deţine o singură parte socială. Părţile sociale pot avea mărimi diferite şi sînt
indivizibile dacă actul de constituire nu prevede altfel.

În cazul în care un asociat dobîndeşte o altă parte socială sau o fracţiune din partea socială a unui
alt asociat, partea socială a primului se majorează proporţional valorii părţii sociale dobîndite.
Actul de constituire al societăţii cu răspundere limitată poate restrînge mărimea maximă a părţii
sociale a asociaţilor. Limitarea nu se poate stabili doar faţă de un asociat anume. Dacă actul de
constituire nu prevede altfel, asociaţii pot schimba coraportul între părţile sociale.

Societatea cu răspundere limitată eliberează asociatului care a vărsat aportul integral un certificat
prin care se atestă deţinerea părţii sociale şi mărimea ei.

Contribuţiile suplimentare la capitalul social se efectuează în conformitate cu prevederile

statutului, proporţional aporturilor fiecărui asociat. Actul de constituire poate limita obligaţia de
a vărsa contribuţii suplimentare la o anumită sumă stabilită proporţional aporturilor.

Partea socială a soţilor în societatea cu răspundere limitată. Asupra părţii sociale a soţilor în
societatea cu răspundere limitată dobîndite în timpul căsătoriei se aplică regimul juridic al
proprietăţii comune în devălmăşie. Soţul asociatului nu poate cere divizarea părţii sociale şi nici
primirea sa în societate dacă actul de constituire nu prevede altfel.

Dobîndirea de părţi sociale proprii de către societatea cu răspundere limitată. Societatea cu

răspundere limitată poate dobîndi, dacă au fost achitate integral, părţi sociale proprii doar:

în baza hotărîrii adunării generale a asociaţilor, adoptate la cererea asociatului care şi-a propus
spre vînzare partea socială sau o parte din ea;

-de la succesorii asociatului decedat;

-în cazul executării silite a creanţelor creditorului asociatului;

-în cazul excluderii asociatului.

Partea socială poate fi dobîndită de societatea cu răspundere limitată doar din contul activelor
care depăşesc mărimea capitalului social şi a altor fonduri pe care societatea este obligată să le
constituie şi din care nu se permite să se facă plăţi asociaţilor.

Societatea cu răspundere limitată care a dobîndit o parte socială în capitalul său social nu este în
drept să obţină pentru această parte socială o parte din profitul repartizat şi nici să participe la vot
în cadrul adunării asociaţilor.

Societatea cu răspundere limitată este obligată să micşoreze capitalul social proporţional valorii
părţii sociale dobîndite în cazul în care partea socială nu este înstrăinată în termen de 6 luni din
momentul dobîndirii.

Înstrăinarea părţii sociale în societatea cu răspundere limitată. Partea socială sau o fracţiune a
părţii sociale poate fi înstrăinată liber soţului, rudelor şi afinilor în linie dreaptă fără limită şi în
linie colaterală pînă la gradul doi inclusiv, celorlalţi asociaţi şi societăţii dacă actul de constituire
nu prevede altfel.

Asociatul nu poate înstrăina partea socială pînă la vărsarea integrală a aportului subscris, cu
excepţia cazului de succesiune. În cazul înstrăinării părţii sociale unor alte persoane decît cele
menţionate mai sus, asociaţii au dreptul de preemţiune.
Asociatul care intenţionează să înstrăineze parţial sau integral partea socială transmite o ofertă
scrisă administratorului societăţii. Acesta aduce oferta la cunoştinţa tuturor asociaţilor în termen
de 15 zile de la data transmiterii.

Asociaţii trebuie să-şi formuleze în scris acceptarea şi să o transmită administratorului în termen

de 15 zile de la data primirii ofertei. Asociatul indică mărimea fracţiunii din partea socială, pe
care intenţionează să o dobîndească.

Dacă există mai mulţi solicitanţi, fiecare dobîndeşte o fracţiune a părţii sociale în mărimea
solicitată. În cazul dezacordului dintre ei, partea socială este distribuită proporţional părţii sociale
deţinute de fiecare.

Dacă, în termen de 30 de zile de la data transmiterii ofertei, asociaţii sau societatea nu a procurat
partea socială, aceasta poate fi înstrăinată unui terţ la un preţ care să nu fie mai mic decît cel
indicat în ofertă.

În cazul vînzării părţii sociale sau a unei fracţiuni din ea cu încălcarea dreptului de preemţiune,
fiecare asociat poate, în decursul a 3 luni de la data încheierii actului juridic, să ceară pe cale
judiciară ca drepturile şi obligaţiile cumpărătorului să treacă la el. Actul juridic de înstrăinare a
părţii sociale se autentifică notarial.

Urmărirea părţii sociale de către creditorii asociatului. Creditorii asociatului pot urmări partea
socială numai în temeiul unui titlu executoriu dacă creanţele nu pot fi satisfăcute din contul altor
bunuri ale asociatului.

Excluderea asociatului societăţii cu răspundere limitată. Adunarea generală a asociaţilor,

administratorul, unul sau mai mulţi asociaţi pot cere excluderea din societatea cu răspundere
limitată a asociatului:

-care a fost pus în întîrziere şi nu a vărsat integral aportul subscris în perioada suplimentară;

-care, fiind administrator, comite fraudă în dauna societăţii, foloseşte bunurile societăţii în scop
personal sau al unor terţi.

Excluderea asociatului se face numai prin hotărîre judecătorească. Asociatului exclus i se

restituie, în termen de 6 luni, aportul vărsat, fără dobîndă, dar numai după repararea prejudiciului
cauzat. Obligaţia de reparare a prejudiciului subzistă în partea neacoperită prin aportul vărsat.

Conducerea, administrarea şi reprezentarea societăţii cu răspundere limitată. Normele cu privire

la conducerea, administrarea şi reprezentarea societăţii cu răspundere limitată sînt stabilite prin
lege şi statutul său.

Societatea pe acţiuni

Societate pe acţiuni este societatea comercială al cărei capital social este divizat în acţiuni şi ale
cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii. Societatea pe acţiuni poate fi constituită de
una sau de mai multe persoane.

Acţionarii nu răspund pentru obligaţiile societăţii. Ei suportă, în limitele participaţiunii lor la

capitalul social, riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii. Acţionarul care nu a vărsat
în termen aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii, în limita părţii
nevărsate.

Societatea pe acţiuni are denumire deplină şi poate avea denumire prescurtată. în denumirea
deplină şi prescurtată trebuie să se includă sintagma în limba de stat “societate pe acţiuni” sau
abrevierea “S.A.”.

Actul de constituire al societăţii pe acţiuni. În afară de cele menţionate la art.108 alin.(1), în actul
de constituire al societăţii pe acţiuni trebuie să se indice:

-numele sau denumirea fondatorilor;

-cuantumul capitalului social;

-numărul, tipul şi valoarea nominală a acţiunilor; clasele de acţiuni şi numărul de acţiuni de

fiecare clasă;

-mărimea aportului şi numărul de acţiuni atribuit fiecărui fondator;

-modul de ţinere a registrelor societăţii;

-ordinea de încheiere a contractelor cu conflict de interese.

Capitalul social al societăţii pe acţiuni. Mărimea minimă a capitalului social al societăţii pe

acţiuni este stabilită prin lege. Capitalul social al societăţii pe acţiuni se formează prin plasarea
acţiunilor între acţionari şi reprezintă valoarea aporturilor în mijloace băneşti şi în natură vărsate
proporţional numărului şi valorii acţiunilor subscrise.

Acţiunile emise la constituirea societăţii pe acţiuni se plasează integral între fondatori. Fondatorii
sînt obligaţi să plătească acţiunile subscrise pînă la înregistrarea societăţii pe acţiuni dacă aportul
este în mijloace băneşti sau în termen de 30 de zile de la înregistrarea de stat dacă aportul este în
natură.

În cazul în care valoarea activelor nete ale societăţii pe acţiuni, la expirarea a 2 ani financiari
consecutivi, s-a redus sub minimul stabilit de lege, iar adunarea generală a acţionarilor nu a luat
nici o hotărîre conform legii, societatea se dizolvă.

Plasarea emisiunii suplimentare de acţiuni. Emisiunea suplimentară de acţiuni poate fi publică

sau închisă. Condiţiile emisiunii suplimentare de acţiuni sînt stabilite prin lege şi sînt aceleaşi
pentru toţi subscriitorii.

Capitalul de rezervă al societăţii pe acţiuni. Societatea pe acţiuni este obligată să constituie un

capital de rezervă de cel puţin 10% din mărimea capitalului social. Capitalul de rezervă poate fi
folosit doar la acoperirea pierderilor societăţii pe acţiuni şi/sau la majorarea capitalului social al
acesteia.

Capitalul de rezervă se formează prin vărsăminte anuale din beneficiul societăţii pe acţiuni, în
proporţie de cel puţin 5% din beneficiul net, pînă la atingerea mărimii stabilite de actul de
constituire.
Acţiunile. Acţiuni sînt părţile în care este divizat capitalul social al societăţii pe acţiuni în
conformitate cu actul de constituire. Acţiunea atestă dreptul acţionarului de a participa la
conducerea societăţii, de a primi dividende şi o parte din valoarea bunurilor societăţii în cazul
lichidării acesteia, precum şi alte drepturi prevăzute de lege sau de actul de constituire al
societăţii.

Societăţile pe acţiuni sînt în drept să emită acţiuni nominative. Clasele acţiunilor sînt determinate
prin actul de constituire. Acţiunile nominative pot fi emise în formă materială, pe suport de
hîrtie, sau în formă dematerializată, prin înscriere în cont.

Acţiunile nu pot fi emise pentru o sumă mai mică decît valoarea lor nominală. Nu pot fi emise
acţiuni noi pînă cînd nu sînt plătite cele din emisiunea precedentă.

Acţiunile se emit cu valoare totală nu mai mică decît mărimea capitalului social. Acţiunea este
indivizibilă. Dacă o acţiune este deţinută de mai multe persoane, acestea sînt considerate un
singur acţionar şi îşi exercită drepturile prin reprezentant.

Tipurile acţiunilor, regimul juridic şi modul lor de circulaţie sînt reglementate de lege.

Dobîndirea de acţiuni proprii (acţiunile de tezaur). Acţiunea de tezaur este acţiunea dobîndită de

societatea pe acţiuni emitentă de la acţionarul său.

Societatea pe acţiuni nu poate dobîndi acţiuni proprii, nici direct, nici prin persoane care
acţionează în nume propriu, dar pe seama acestei societăţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de
lege şi, cu respectarea dispoziţiilor prezentului articol.

Valoarea acţiunilor proprii dobîndite de societatea pe acţiuni nu poate depăşi 10% din capitalul
social subscris.

Se pot dobîndi numai acţiuni achitate integral şi numai în cazul în care capitalul social subscris
este vărsat integral.

Acţiunea proprie poate fi dobîndită de societatea pe acţiuni doar din contul activelor nete care
depăşesc mărimea capitalului social şi a altor fonduri pe care societatea este obligată să le
constituie şi din care nu se permite să se plătească drepturile acţionarilor.

Acţiunile proprii dobîndite cu încălcarea dispoziţiilor alin.(2)–(5) vor fi înstrăinate în cel mult un
an de la data subscrierii lor. Acţiunile care nu au fost înstrăinate în acest termen vor fi anulate,
societatea fiind obligată să reducă corespunzător capitalul social.

Restricţiile prevăzute la alin.(2) – (5) nu se aplică atunci cînd dobîndirea de către societate a unui
număr determinat de acţiuni proprii, eliberate integral, se face în una din următoarele situaţii:

cu scopul de a reduce capitalul social, prin anularea unui număr de acţiuni proprii de o valoare
corespunzătoare reducerii;

pentru cedarea către personalul şi acţionarii societăţii a unui număr de acţiuni proprii, în limitele
şi în condiţiile aprobate de adunarea generală a acţionarilor;

prin efectul succesiunii universale sau al fuziunii ori al unei hotărîri judecătoreşti pronunţate într-
o procedură de urmărire silită împotriva unui debitor al societăţii;
cu titlu gratuit;

în scopul regularizării cursului acţiunilor proprii pe piaţa bursieră, în cazul în care acesta scade
mai jos decît valoarea de piaţă a acţiunilor, numai cu avizulComisiei Naţionale a Pieţei
Financiare.

pentru răscumpărarea acţiunilor la cererea acţionarilor, în cazurile prevăzute de lege.

Acţiunea de tezaur nu dă societăţii dreptul la vot în cadrul adunării generale a acţionarilor,

dreptul la dividend şi nici dreptul la o parte din patrimoniu în cazul lichidării societăţii.

Obligaţiunile. Societatea pe acţiuni poate emite obligaţiuni nominative. Valoarea nominală a

tuturor obligaţiunilor plasate de societate nu trebuie să depăşească mărimea capitalului social.

Obligaţiunea acordă deţinătorului său dreptul la dobînda promisă de emitent, iar la sfîrşitul
perioadei pentru care este emisă şi dreptul la valoarea nominală a acesteia. Obligaţiunile pot fi
convertite în acţiuni.

Obligaţiunea nu poate fi emisă pentru o perioadă mai mică de un an. Obligaţiunile se emit numai
prin ofertă publică şi se achită numai cu mijloace băneşti. Achitarea în rate a obligaţiunii nu se
admite.

Obligaţiunile nu pot fi plasate în scopul constituirii, întregirii sau majorării capitalului social.
Tipul obligaţiunilor, regimul juridic şi modul lor de circulaţie sînt reglementate de lege.

Registrul acţionarilor şi registrul deţinătorilor de obligaţiuni. Societatea emitentă de acţiuni şi

obligaţiuni nominative ţine registrul deţinătorilor de acţiuni şi registrul deţinătorilor de
obligaţiuni.

Dacă societatea are mai mult de 50 deţinători de acţiuni sau obligaţiuni, registrele sînt ţinute de
un registrator independent.

Registrul acţionarilor şi registrul deţinătorilor de obligaţiuni trebuie să conţină:

denumirea, sediul şinumărul de identificare de stat (IDNO) al societăţii emitente, numărul de

înregistrare al fiecărei emisiuni acordat de Comisia Naţională a Pieţei Financiare;

numele, alte date din actul de identitate, domiciliul acţionarului sau al deţinătorului de
obligaţiuni persoană fizică; denumirea,numărul de identificare de stat (IDNO) şi sediul
acţionarului sau deţinătorului de obligaţiuni persoană juridică ori deţinătorului nominal de
acţiuni sau obligaţiuni;

numărul de acţiuni sau obligaţiuni, tipul, clasa şi valoarea nominală a acţiunilor sau
obligaţiunilor deţinute de fiecare acţionar saudeţinător de obligaţiuni;

data la care fiecare acţionar sau deţinător de obligaţiuni a dobîndit sau a înstrăinat acţiuni sau
obligaţiuni.

Registrul trebuie să aibă o rubrică specială în care se menţionează sechestrul, gajul sau o altă
grevare a acţiunilor sau obligaţiunilor fiecărui acţionar sau deţinător de obligaţiuni.
Certificatul de acţiuni sau obligaţiuni. Societatea pe acţiuni este obligată să elibereze certificate
de acţiuni sau de obligaţiuni deţinătorilor de acţiuni sau de obligaţiuni materializate.

Certificatul confirmă că persoana căreia îi este eliberat deţine un anumit număr de acţiuni sau de
obligaţiuni ale societăţii emitente.

Dreptul de înstrăinare a acţiunii şi obligaţia de răscumpărare. Acţionarul este în drept să

înstrăineze liber, în condiţiile legii, acţiunile deţinute.

Societatea este obligată să răscumpere acţiunile plasate de ea în cazul:

-împlinirii termenului de răscumpărare stabilit la emiterea acţiunilor;

-introducerii în actul de constituire a unor clauze care limitează drepturile acţionarului;

-încheierii unor tranzacţii de proporţii în modul stabilit de lege;

-reorganizării societăţii dacă răscumpărarea acţiunilor se impune;

-altor situaţii prevăzute de lege.

Acţionarul are dreptul să ceară răscumpărarea acţiunilor în cazurile stabilite de lege. Acţionarul
nu are dreptul să ceară răscumpărarea acţiunilor în cazul cînd s-a adoptat o hotărîre de dizolvare
a societăţii.

Hotărîrea de răscumpărare a acţiunilor se adoptă de către adunarea generală a acţionarilor dacă

actul de constituire nu atribuie această funcţie consiliului societăţii.

Drepturile suplimentare ale acţionarilor care deţin 5% din acţiuni. Aţionarii care deţin 5% şi mai
mult din acţiunile cu drept de vot au dreptul:

-să facă propuneri pentru ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor;

-să propună candidaţi în consiliul societăţii şi pentru funcţia de cenzor;

-să ceară convocarea şedinţei extraordinare a consiliului societăţii;

-să exercite alte drepturi prevăzute de lege.

Drepturile suplimentare ale acţionarilor care deţin 10% din acţiuni. Acţionarii care deţin 10% şi
mai mult din acţiunile cu drept de vot au dreptul:

-să ceară efectuarea unor controale extraordinare asupra societăţii;

-să ceară determinarea costului plasării acţiunilor din emisiunea suplimentară dacă cererea este
bazată pe concluzia unui auditor;

-să ceară, în numele societăţii, repararea prejudiciului cauzat acesteia de membrii organelor ei.

Conducerea, administrarea şi reprezentarea societăţii pe acţiuni. Normele cu privire la conducere,

administrare şi reprezentare a societăţii pe acţiuni sînt stabilite prin lege şi actul de constituire.
Asigurarea accesului acţionarilor la informaţiile societăţii pe acţiuni. Societatea pe acţiuni este
obligată să publice, cu cel puţin 10 zile înainte de ţinerea adunării generale anuale a acţionarilor,
în publicaţiile sale bilanţul contabil anual, bilanţul profitului şi pierderilor, valoarea contabilă a
acţiunilor şi a obligaţiunilor, alte date, conform legii.

Societatea pe acţiuni este obligată să pună la dispoziţia acţionarilor, în condiţiile legii şi ale
actului de constituire, informaţii despre conducerea, administrarea şi reprezentarea societăţii,
despre situaţia financiară şi altele, inclusiv actul de constituire, certificatul de înregistrare a
societăţii şi a acţiunilor, regulamentele societăţii, procesele-verbale ale adunărilor generale, ale
consiliului, lista membrilor consiliului, a administratorilor, contractele cu registratorul, cu
auditorul, dările de seamă contabile şi fiscale, rapoartele cenzorului.

Cooperativa de producţie

Cooperativa de producţie, denumită în continuare cooperativă, este o întreprindere înfiinţată de

către 5 sau mai multe persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi
a altei activităţi economice, bazate preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe
cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia, denumite în continuare cote de participare.

Cooperativa are patrimoniu propriu separat de patrimoniul membrilor săi.

Patrimoniul cooperativei se formează din mijloace băneşti şi din bunuri transmise în capitalul ei
propriu, din venituri, donaţii, credite şi împrumuturi, precum şi din alt patrimoniu dobîndit în
conformitate cu legea.

Membri ai cooperativei pot fi persoanele fizice care au împlinit vîrsta de 16 ani, corespund
prevederilor statutului cooperativei şi au depus aporturi în contul cotelor de participare.

Actul constitutiv al cooperativei este statutul.

Adunarea de constituire este organul creat de către fondatori pentru soluţionarea chestiunilor

legate de constituirea cooperativei. După atingerea scopului – lansarea activităţii cooperativei,
adunarea de constituire se dizolvă.

Organele de conducere ale cooperativei sînt:

-adunarea generală a membrilor cooperativei, denumită în continuare adunare generală;

-consiliul de observatori al cooperativei, denumit în continuare consiliul cooperativei;

-preşedintele cooperativei (organul unipersonal de conducere);

-comisia de revizie a cooperativei sau revizorul, denumită în continuare comisie de revizie;

Adunarea generală este organul suprem de conducere al cooperativei.

Denumirea cooperativei se va compune dintr-o denumire proprie însoţită de menţiunea
„cooperativă de producţie” sau de iniţialele „C.P.” Denumirea cooperativei poate conţine şi alte
informaţii ce nu contravin legislaţiei.

Sediul cooperativei se consideră sediul organului ei executiv. Sediu al cooperativei (al organului
executiv) poate fi domiciliul unui membru al ei. Cooperativa este în drept să-şi desfăşoare
activitatea numai după înregistrarea ei de stat în condiţiile legii.

Membrul cooperativei are dreptul:

-să participe la adunările generale, să aleagă şi să fie ales în organele cooperativei, să propună
chestiuni pentru a fi înscrise pe ordinea de zi a adunării generale şi a şedinţei consiliului
cooperativei, în modul stabilit de statutul cooperativei;

-să participe prin munca sa la activitatea cooperativei în condiţiile prevăzute de legislaţie şi

statut;

-să facă propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii cooperativei, lichidarea neajunsurilor din
activitatea organelor ei şi a persoanelor cu funcţii de răspundere, precum şi încetarea înainte de
termen a atribuţiilor lor, să solicite efectuarea unui control suplimentar al activităţii cooperativei
sau a auditului rapoartelor ei financiare; etc.

Membrul cooperativei este obligat:

-să depună taxa de intrare şi cota de participare în termenele şi mărimile stabilite de statut;

-să informeze cooperativa despre orice modificare a datelor personale, introduse în statutul
cooperativei;

-să poarte răspundere materială în conformitate cu prevederile legilo;

-să respecte prevederile legislaţiei, statutului şi regulamentelor cooperativei, precum şi să

execute hotărîrile organelor de conducere ale ei.

Membrul cooperativei nu este răspunzător pentru obligaţiile cooperativei.

Calitatea de membru al cooperativei încetează în caz de:

-retragere din cooperativă;

-înstrăinare a cotei de participare;

-excludere din cooperativă;

-deces;

-reorganizare sau lichidare a cooperativei.

Cooperativa de întreprinzător
Cooperativa este o organizaţie comercială (întreprindere) cu statut de persoană juridică, ai cărei
membri sînt persoane juridice şi/sau fizice care practică activitate de întreprinzător. Scopul
cooperativei este de a contribui la obţinerea profitului de către membrii săi.

Cooperativa poate fi creată pe principii primare (fără predecesori de drepturi), precum şi prin
reorganizarea altor întreprinderi ori uniuni ale acestora (cu predecesori de drepturi).

Cooperativa este alcătuită din cel puţin 5 persoane juridice şi/sau fizice. Dacă numărul
membrilor cooperativei se reduce sub limita stabilită cooperativa, în termen de 3 luni din ziua
acestei reduceri, este obligată:

-să majoreze numărul membrilor pînă la limita stabilită la alin.(5); sau

-să se reorganizeze într-o întreprindere cu altă formă juridică de organizare ori în uniune de
întreprinderi; sau

-să se lichideze în baza hotărîrii adunării generale.

Cooperativele pot activa în toate ramurile economiei naţionale şi sînt în drept să practice orice
gen de activitate, cu excepţia acelora care sînt interzise de actele legislative.

În funcţie de genul de activitate, se disting următoarele tipuri de cooperative:

-de prelucrare;

-de prestări servicii, inclusiv cele de consultanţă;

-de economii şi împrumut;

-cu alte genuri de activitate.

Cooperativa dispune de patrimoniu propriu, separat de patrimoniul membrilor săi, are conturi
bancare şi bilanţ autonom.

Patrimoniul cooperativei se formează din mijloace băneşti şi bunuri nebăneşti transmise în

capitalul ei propriu, din venituri, subvenţii, dotaţii, donaţii, sponsorizări, credite şi împrumuturi,
precum şi din alt patrimoniu  procurat în conformitate cu legislaţia.

Cooperativa este în drept:

-să stabilească preţuri şi tarife la producţia şi serviciile sale ori la producţia procurată şi serviciile
de care beneficiază, precum şi rabaturi (adaosuri) la aceste preţuri şi tarife;

-să efectueze operaţii comerciale din numele şi în interesul membrilor săi;

-să deschidă reprezentanţe, să creeze filiale, precum şi să fie participantă a societăţilor

comerciale şi membru al altor cooperative şi uniuni de întreprinderi; etc.

Cooperativa este obligată:

-să-şi onoreze obligaţiile faţă de membrii şi membrii săi asociaţi, stabilite de prezenta lege, de
statutul său şi de regulamentele sale respective, precum şi de contractele încheiate cu aceştia;
-să efectueze, după caz, instruirea membrilor cooperativei;

-să acorde membrilor şi membrilor săi asociaţi informaţii privind activitatea sa, prevăzute de
prezenta lege şi statutul său;

Denumirea deplină a cooperativei va conţine sintagma „cooperativă de întreprinzător”, iar cea

prescurtată – iniţialele „C.Î.”.

Sediu al cooperativei se consideră sediul organului ei executiv. Drept sediu al cooperativei poate
servi şi sediul (domiciliul) unui membru al cooperativei.

Organele cooperativei sînt:

-adunarea generală a membrilor cooperativei, denumită în continuare adunare generală;

-consiliul de administrare al cooperativei, denumit în continuare consiliul cooperativei, dacă

acesta este constituit în conformitate cu art.54 alin.(1) sau cu statutul cooperativei;

-preşedintele cooperativei;

-comisia de revizie sau revizorul cooperativei, în continuare comisia de revizie;

-arbitrajul şi alte organe, dacă acestea sînt constituite în conformitate cu statutul cooperativei.

Cooperativa, în raporturile ei cu autorităţile publice şi cu terţii, este reprezentată de preşedintele

acesteia.

Documentele de constituire ale cooperativei sînt contractul de constituire şi statutul. Contractul

de constituire al cooperativei stabileşte drepturile, obligaţiile şi răspunderea fondatorilor acesteia.

Membrul cooperativei are dreptul:

-să participe la adunarea generală, să aleagă şi să fie ales în organele cooperativei;

-să aibă acces la informaţiile privind activitatea cooperativei, prevăzute de prezenta lege sau de
statutul cooperativei;

-să beneficieze de rabaturi (adaosuri) cooperatiste, precum şi, după caz, de cote bonus şi de
dobîndă la împrumutul acordat de către el cooperativei.

Membrul cooperativei este obligat:

-să efectueze integral aporturile în contul cotei sale iniţiale şi al cotelor suplimentare în modul
stabilit de prezenta lege, statutul şi regulamentul respectiv al cooperativei;

-să participe la relaţiile economice cu cooperativa în modul stabilit de prezenta lege, statutul
cooperativei, regulamentul privind relaţiile economice cu cooperativa, precum şi de contractul
încheiat cu aceasta;

-să informeze cooperativa privind orice schimbare în datele sale introduse în registrul membrilor
cooperativei;
Urmărirea cotei pentru obligaţiile membrului sau ale membrului asociat al cooperativei faţă de
un terţ (creditor) se admite, în temeiul hotărîrii instanţei judecătoreşti sau de arbitraj, în cazul în
care celălalt patrimoniu al membrului sau al membrului asociat este insuficient pentru executarea
obligaţiilor acestuia.

Membri ai cooperativei pot fi:

-întreprinderi persoane juridice cu sediul în Republica Moldova sau în străinătate; şi/sau

-persoane fizice cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini sau apatrizi cu drept de reşedinţă
în Republica Moldova, cu capacitate de exerciţiu deplină, care practică activitate de
întreprinzător în conformitate cu legislaţia.

Calitatea de membru se obţine prin participare la constituirea cooperativei sau prin intrarea în
cooperativă în baza cererii solicitantului şi a deciziei respective a consiliului cooperativei.

Întreprinderea de stat. Întreprinderea municipală

Întreprinderile de stat se fondează şi se dotează de către Guvern sau de alte organe abilitate prin
lege.

Întreprinderile municipale se fondează şi se dotează de către autorităţile administraţiei publice

locale.

Întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale sînt persoane juridice şi răspund pentru

obligaţii cu tot patrimoniul lor.

Statul şi unităţile administrativ-teritoriale nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor

de stat şi ale întreprinderilor municipale. Aceste întreprinderi nu poartă răspundere pentru
obligaţiile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale.

Tema2:Compararea formelor de organizare a intreprinderii

Pentru a deschide propria firmă, este necesar de a stabili clar forma organizatorico-juridică, în
care se va realiza activitatea de antreprenoriat, reieşind din obiectivele, pe care le puneţi în faţa
întreprinderii viitoare a Dvs. În Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi Nr. 845-XII din
3 ianuarie 1992 sunt enumerate următoarele forme de activitate de antreprenoriat:

• întreprindere individuală;

• societate pe acţiuni;

• societate cu răspundere limitată;

• societate în nume colectiv;

• societate în comandită;

• cooperativă de producţie;

• cooperativă de întreprinzător;

• întreprindere de arendă;

• întreprindere de stat şi întreprindere municipală.

 Societatea în nume colectiv reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane

juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei
activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire încheiat între
acestea. Societatea în nume colectiv nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor
de drept ca persoană fizică. Pentru obligaţiile societăţii toţi asociaţii poartă răspundere solidară
nelimitată cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se bunurile care, în conformitate cu legislaţia în
vigoare, nu fac obiectul urmăririi. Societatea în nume colectiv nu poartă răspundere pentru
obligaţiile asociaţilor care nu sînt legate de activitatea acesteia.

Societatea în comandită reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane

juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei
activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire încheiat între
acestea. Societatea în comandită are în componenţa sa cel puţin un comanditat şi un comanditar.
Societatea în comandită nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca
persoană fizică.Pentru obligaţiile societăţii comandităţii poartă răspundere solidară nelimitată cu
întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se bunurile care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu
fac obiectul urmăririi, iar comanditarii cu partea din averea lor (capitalul investit), transmisă
societăţii în baza contractului de constituire (de societate). Societatea în comandită nu poartă
răspundere pentru obligaţiile asociaţiilor, care nu sînt în legătură cu activitatea acesteia.

Tema3:Formarea si modificarea capitalului social al intreprinderii

Formarea capitalului social este operaţia fnanciară, contabilă şi juridică constând, pe de o parte,
în stabilirea cifrei care va fgura, cu titlu de capital social, în actul constitutiv al unei societăţi
comerciale determinate şi , ulterior, în pasivul bilanţului contabil, iar pe de altă parte, în
efectuarea de către asociaţi a unor aporturi în numerar şi natură, de o valoare egală cu acea
cifră.Una dintre primele operaţiuni pe care trebuie să le întreprindă asociaţii care au căzut de
comun acord să demareze în constituirea unei societăţi comerciale este stabilirea capitalului
social necesar pentru începerea şi desfăşurarea activităţii acesteia. In sens larg, aportul reprezintă
bunul pe care fecare asociat se obligă săl transmită societăţii, în condiţiile şi la termenele
stipulate în actul constitutiv, în vederea formării sau majorării capitalului social în schimbul unor
acţiuni sau părţi sociale.Atunci când un asociat se gândeşte la aport, acesta trebuie să ia în
consideraţie atât obligaţia de aport - punerea în comun a unor bunuri şi afectarea acestora în
scopul realizării obiectului de activitate -cât şi bunul aportat. Aşadar, aportul este o manifestare
de voinţă constând în asumarea obligaţiei de a contribui la formarea capitalului social al unei
societăţi comerciale determinate, prin transmiterea proprietăţii sau folosinţei unui bun în
patrimoniul acelei societăţi, în schimbul unor acţiuni sau părţi sociale, precum şi executarea
acestei obligaţii prin predarea efectivă a bunului constituit aport. Asumarea obligaţiei poartă
denumirea de subscriere, iar efecutarea ei poartă numele de vărsarea sau liberarea capitalului
social.Obligaţia de aport la formarea capitalului social este prevăzută în actul constitutiv, iar la
majorarea capitalului social este prevăzută în hotărârea asociaţilor şi în actul modifcator al
actului constitutiv. Cind capitalul social se formează prin subscripţie publică, obligaţia de aport
este asumată prin prospectul de emisiune. Atât actul constitutiv cât şi prospectul de emisiune
trebuie să conţină, printre altele, următoarele date prevăzute de art.8 lit. d, e şi f privind capitalul
social şi aporturile:capital social subscris şi vărsat, valoarea bunurilor constituite ca aport în
natură în societate, modul de evaluare şi numărul de acţiuni acordate pentru acestea, numărul şi
valoarea nominală a acţiunilor, cu specifcarea dacă sunt nominative sau la purtător, iar dacă sunt
de mai multe categorii de acţiuni, se vor arăta numărul, valoarea nominală şi drepturile conferite
fiecărei categorii de acţiuni.Potrivit art.15 aporturile sunt de 3 feluri: în numerar, în natură şi în
muncă (mai poartă denumirea de aporturi în industrie) Sunt reglementate aici şi aporturile în
creanţe, dar asemenea aporturi nu formează o categorie distinctă, ele fiind calificate fie aporturi
în nautră, fie aporturi în numerar.Există şi interdicţii de ordin general cu privire la participarea la
formarea sau la majorarea capitalului social. Astfel, Banca Naţională a României nu poate
participa cu capital, direct sau indirect, la nici o societate comercialăsau regie autonomă, cu
excepţia propriilor sale întreprinderi de imprimare a biletelor de bancă şi de batere a monedei
metalice şi a altor societăţi care pot contribui la realizarea atribuţiilor sale. De asemenea, este
interzisă orice participare la capitalul unei burse de mărfuri ce conferă deţinătorului sau
deţinătorilor mai mult de o treime din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a
acţionarilor şi care poate asigura astfel o poziţie de control.O împărţire mai logică a aporturilor
ar trebui să se limiteze la două categorii; aporturi în bunuri şi aporturi în industrie. Aporturile în
numerar nu sunt altceva decât aporturi în bunuri. Totuşi, dată find precăderea pe care Legea
societăţilor comerciale o acordă aporturilor în numerar, ca şi trăsăturile specifce, importanţa şi
frecvenţa acestui tip de aporturi, ele formeaza o categorie distincta.

Tema4:Analiza activitatii unei SRL din RM

O societate cu răspundere limitată (abreviată curent ca S.R.L. ori SRL) este o formă legală
de companie, o anumită formă de persoană juridică, care are o răspundere limitată în fața legii și
față de proprietarii acesteia. Este o formă hibridă de business având caracteristici atât ale
unui parteneriat cât și ale unei corporații, fiind mai flexibilă decât alte forme de societăți
comerciale și mai adecvată pentru un proprietar unic sau pentru un număr mic de membri.

Societatea cu răspundere limitată (SRL) poate fi constituită de unul sau de mai mulţi fondatori
persoane fizice şi/sau juridice cărora legea nu le interzice acest lucru. Numărul de asociaţi nu
poate fi mai mare de 50. Mărimea capitalului social al societăţii se stabileşte de către fondatori în
statut, prin urmare mărimea capitalului social poate fi stabilit şi în mărime de un leu. În calitate
de aport la capitalul social pot fi bunuri, inclusiv drepturi patrimoniale, şi bani. Nu pot constitui
aport la formarea capitalului social bunurile consumptibile, de exemplu cum ar fi mărfurile,
materialele etc. Fiecare asociat va trebui să verse integral aportul subscris în cel mult 6 luni de la
data înregistrării societăţii.
Pe lângă capitalul social, societatea cu răspundere limitată este obligată să formeze un capital de
rezervă de cel puţin 10% din cuantumul capitalului social. Capitalul de rezervă al societăţii poate
fi folosit doar pentru acoperirea pierderilor sau pentru majorarea capitalului social şi se formează
prin vărsăminte anuale din beneficiul societăţii, în proporţie de cel puţin 5% din beneficiul net,
până la atingerea mărimii stabilite în actul de constituire.
Capitalul social poate fi modificat prin majorare sau reducere. Organul suprem de conducere al
societăţii cu răspundere limitată este adunarea generală a asociaţilor. Societatea cu răspundere
limitată poate crea şi un consiliu al societăţii, format din cel puţin 3 persoane, dacă aceasta este
prevăzut în statut sau în contractul de constituire.
Gestionarea societăţii este realizată de administratorul acesteia, desemnat de adunarea generală a
asociaţilor sau de consiliul societăţii. În calitate de administrator poate fi numit unul dintre
asociaţi sau un terţ. Pentru efectuarea controlului asupra modului de gestionare a societăţii şi
acţiunilor administratorului, adunarea generală a asociaţilor poate desemna unul sau mai mulţi
cenzori dintre asociaţi sau dintre terţi. Dacă numărul asociaţilor depăşeşte 15, numirea
cenzorului este obligatorie. Numărul de cenzori se stabileşte prin actul de constituire al societăţii.
Cenzorul este desemnat pentru o perioadă de 3 ani şi poate fi oricând revocat.
Societatea este în drept să înfiinţeze filiale şi reprezentanţe în Republica Moldova în
conformitate cu legislația în vigoare, iar în străinătate – în conformitate cu legislaţia statului
străin, dacă tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte nu prevede altfel.
Unele genuri de activitate stabilite de lege se desfăşoară numai pe bază de licenţă.
Principalele avantaje oferite de societatea cu răspundere limitată sunt:
procedura relativ simplă de înfiinţare – formalităţile pentru constituire sunt puţine, iar cheltuielile
de înregistrare – relativ reduse;
conducerea relativ simplă;
baza legală bine definită – în anul 2007 a fost aprobată Legea privind societăţile cu răspundere
limitată, care reglementează modul de constituire, funcţionare, reorganizare şi lichidare a
societăţilor cu răspundere limitată;
riscurile financiare pe care şi le asumă asociaţii (fondatorii) sunt mai mici. Acest fapt este
generat de răspunderea limitată a asociaţilor asociaţii nu răspund pentru obligaţiile societăţii,
suportând riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii în limitele cotei lor în capitalul
social;
societatea răspunde pentru obligaţiile asumate doar cu toate bunurile sale;
inexistenţa obligaţiei de a face publice situaţiile financiare.

Dezavantajele societăţii cu răspundere limitată constau în:

dificultăţile legate de onorarea obligaţiilor asociaţilor de a depune aporturile în capitalul social,
în situaţia în care numărul asociaţilor este considerabil;
în situaţia în care aporturile urmează a fi depuse în natură, acestea urmează a fi evaluate în bani
de către un evaluator independent şi se aprobă de adunarea generală a asociaţilor, ceea ce poate fi
anevoios şi poate necesita mult timp şi costuri suplimentare;
posibilitatea apariţiei unor neînţelegeri între asociaţi, ce pot conduce la lichidarea societăţii sau la
luarea lentă deciziilor;
societăţile cu răspundere limitată organizează şi ţin contabilitatea în baza sistemului contabil în
partidă dublă (sistem contabil care prevede reflectarea faptelor economice în baza dublei
înregistrări, cu aplicarea planului de conturi contabile, registrelor contabile şi situaţiilor
financiare), cu prezentarea situaţiilor financiare simplificate sau complete. Entităţile care
corespund următoarelor criterii pentru perioada de gestiune precedentă prezintă situaţii
financiare simplificate:

a)numărul mediu scriptic al salariaţilor nu depăşeşte 9 persoane;

b) veniturile din vînzări nu depăşesc 3 milioane lei; şi
c) valoarea contabilă totală (de bilanţ) a activelor la data raportării nu depăşeşte 3 milioane lei.
Organizează şi ţin contabilitatea în baza sistemului contabil în partidă dublă, cu prezentarea
situaţiilor financiare complete, alte entităţi decît cele menţionate mai sus, inclusiv:
a) entităţile în al căror capital social cota proprietarului (asociatului, participantului, acţionarului)
persoană juridică, care nu este subiect al sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, depăşeşte
35%;
b) companiile fiduciare;
c) entităţile importatoare de mărfuri supuse accizelor;
d) organizaţiile de microfinanţare, asociaţiile de economii şi împrumut şi alţi participanţi la piaţa
financiară nebancară;
e) casele de schimb valutar şi lombardurile;
f) entităţile din domeniul jocurilor de noroc.

Societăţile cu răspundere limitată sunt persoane juridice care calculează şi achită un impozit pe
venit în mărime de 12% din venitul impozabil. La acest impozit se adaugă impozitul reţinut la
sursa de plată în mărime de 6% din dividende, indiferent dacă beneficiarul dividendelor
(asociaţii/fondatorii) este resident sau nerezident al Republicii Moldova. Prin urmare, SRL-urile
calculează şi achită un impozit ”corporativ” în mărime totală de 18%.
În cazul în care SRL se încadrează în categoria agenţilor economici subiecţi ai sectorului
întreprinderilor mici şi mijlocii (adică agenţii economici care nu sînt înregistraţi ca plătitori de
T.V.A., cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi întreprinzătorilor individuali)
calculează şi achită impozitul pe venit în mărime de 3% din venitul din activitatea operaţională.
La acest impozit se adaugă impozitul reţinut la sursa de plată în mărime de 6% din dividende,
indiferent dacă beneficiarul dividendelor (asociaţii/fondatorii) este rezident sau nerezident al
Republicii Moldova. În această situaţie, impozitul per global aferent activităţii de antreprenor se
ridică la 9%.
Mai multe detalii cu privire la regimul fiscal aferent societăţilor cu răspundere limitată vor fi
expuse în tutorialul cu tematica respectivă.

Concluzii

În concluzie, societatea cu răspundere limitată, ca formă organizatorico-juridică, este una dintre

cele mai potrivite pentru desfăşurarea activităţii de antreprenoriat pe teritoriul Republicii
Moldova, care oferă cele mai largi posibilăţi de practicare a celor mai diverse activităţi. Printre
cele mai importante puncte forte ale acestei forme organizatorico-juridice se numără ușurința
constituirii și administrării acesteia, inclusiv în situațiile cînd fondatorii sunt nerezidenți ai RM
(fie că este vorba de persoane fizice sau juridice). Deasemenea, un avantaj net superior îl
constituie răspunderea limitată a asociaţilor – asociaţii nu răspund pentru obligaţiile societăţii,
suportând riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii în limitele cotei lor în capitalul
social, ceea ce determină ca SRL-urile să fie cea mai populară și atractivă formă de practicare a
activității antreprenoriale. În plus, procedurile legate de modificarea structurii și înstrăinarea
cotelor părți din capitalul social este relative simplă.

Tema5:Analiza activitatii unei SA din RM

Societatea pe acțiuni (abreviat SA sau S.A.) este una din formele de societate comercială cu o
largă reglementare și implementare pe plan internațional. Aceasta este o societate de capitaluri,
asociații răspund pentru pierderile societății doar în limita acțiunilor deținute. Astfel spus,
asociații nu pot pierde mai mult decât au investit. Societatea pe acțiuni era denumită în legislația
mai veche din România, societate anonimă.

Societatea poate fi înfiinţată de o singură persoană. În acest caz, decizia de înfiinţare a societăţii
va fi luată de această persoană de sine stătător şi se va perfecta sub formă de declaraţie de
fondare a societăţii. Fondatori ai societăţii pot fi persoane fizice capabile şi persoane juridice din
Republica Moldova, din alte state, apatrizi, precum şi state străine şi organizaţii internaţionale.
Numărul acţionarilor societăţii pe acţiuni nu este limitat prin legislația în vigoare, ceea ce poate
fi considerat un avantaj al acestei forme organizatorico-juridice, iar capitalul social minim
necesar pentru înregistrarea acesteia constituie 20 mii lei. Societatea poate fi înfiinţată de un
singur fondator (alcătuită dintr-un singur acţionar) numai în cazul în care fondatorul (acţionarul)
nu este o altă societate comercială alcătuită dintr-o singură persoană.
Societatea este în drept să desfăşoare orice activităţi neinterzise de legislaţie. Anumite activităţi,
al căror nomenclator este stabilit de legislaţie, societatea este în drept să le desfăşoare numai în
baza licenţei. Societatea este în drept să înfiinţeze filiale şi reprezentanţe în Republica Moldova
în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte legislative, iar în străinătate – şi în conformitate
cu legislaţia statului străin, dacă acordul internaţional la care Republica Moldova este parte nu
prevede altfel.
Formalităţile de înregistrare a societăţii pe acţiuni sunt relativ dificile şi costisitoare. Pentru
înfiinţarea societăţii pe acţiuni sunt necesare încheierea contractului de societate, organizarea
adunării constitutive şi aprobarea statutului, subscrierea fondatorilor la acţiunile plasate (în cazul
constituirii societăţii de către un singur fondator, toate acţiunile vor fi achiziţionate de acesta),
deschiderea contului bancar provizoriu pentru păstrarea mijloacelor băneşti obţinute de la
vânzarea acţiunilor, înregistrarea de stat a societăţii pe acţiuni, înregistrarea acţiunilor plasate la
Comisia Naţională a Pieţei Financiare, transferul mijloacelor băneşti pe contul de decontare al
societăţii pe acţiuni etc.
Ca şi în cazul societăţii cu răspundere limitată, societatea pe acţiuni este obligată să dispună de
un capital de rezervă de cel puţin 10% din mărimea capitalului social. Anual, până ce capitalul
de rezervă nu va atinge mărimea stabilită de actul de constituire, nu mai puţin de 5% din
beneficiul net se transferă pe contul respectiv. Aceste mijloace pot fi folosite doar pentru
acoperirea pierderilor societăţii pe acţiuni şi/sau pentru majorarea capitalului social al acesteia.
Organele de conducere ale societăţii pe acţiuni sunt următoarele: adunarea generală a
acţionarilor, consiliul societăţii, organul executiv (comitetul de conducere sau de directori) şi
comisia de cenzori. Organul suprem de conducere al societăţii este adunarea generală a
acţionarilor, care se convoacă obligatoriu cel puţin o dată pe an pentru adoptarea unor decizii
importante privind activitatea societăţii pe acţiuni, de exemplu: aprobarea statutului societăţii,
luarea deciziei privind modificarea capitalului social, aprobarea regulamentului consiliului de
conducere, alegerea membrilor consiliului societăţii, aprobarea raportului comisiei de cenzori,
examinarea dărilor de seamă financiare anuale, aprobarea normativelor privind repartizarea
profitului, reorganizarea şi lichidarea societăţii.
Consiliul societăţii reprezintă interesele acţionarilor şi exercită conducerea generală şi controlul
asupra activităţii societăţii în perioada dintre adunările generale. Consiliul societăţii pe acţiuni
este subordonat adunării generale a acţionarilor şi prezintă acesteia un raport anual cu privire la
activitatea sa şi a societăţii în general. Componenţa numerică a consiliului societăţii pe acţiuni se
stabileşte de adunarea generală a acţionarilor, dar nu poate fi mai mică de 3 persoane. În
societăţile cu un număr de acţionari mai mic de 50, atribuţiile consiliului societăţii sunt exercitate
de adunarea generală a acţionarilor.
Comitetul de conducere este organul executiv al societăţii pe acţiuni, care asigură îndeplinirea
hotărârilor adunării generale a acţionarilor, a deciziilor consiliului societăţii şi este subordonat
lor. Organul executiv poate fi colegial (comitetul de conducere) sau unipersonal (directorul
general). În cazul existenţei concomitente la societatea pe acţiuni a ambelor organe executive
menţionate, directorul general îndeplineşte funcţia de conducător al comitetului de conducere.
Comisia de cenzori exercită controlul asupra activităţii financiar-economice a societăţii. Comisia
de cenzori se subordonează numai adunării generale a acţionarilor şi se alege (numeşte) pe un
termen de la 2 la 5 ani. Membri ai comisiei de cenzori pot fi atât acţionarii societăţii, cât şi alte
persoane, existînd doar condiţia potrivit căreia numărul lor trebuie să fie impar.
O caracteristică definitorie a societăţilor pe acţiuni este faptul că acestea au dreptul de a emite
valori mobiliare: acţiuni şi obligaţiuni. Acţiunea atestă dreptul proprietarului acesteia (acţionarul)
de a participa la conducerea societăţii, de a primi dividende, precum şi o parte din bunurile
societăţii, în cazul lichidării acesteia.
Societatea este în drept să plaseze acţiuni ordinare şi preferenţiale. Acţiunea ordinară conferă
proprietarului ei dreptul la un vot în adunarea generală a acţionarilor, dreptul de a primi o cotă-
parte din dividende şi o parte din bunurile societăţii în cazul lichidării acesteia. Drepturile
patrimoniale ale proprietarilor de acţiuni ordinare pot fi realizate numai după satisfacerea tuturor
drepturilor patrimoniale ale proprietarilor de acţiuni preferenţiale. Acţiunea preferenţială dă
proprietarului ei drepturi (privilegii) suplimentare faţă de proprietarul acţiunii ordinare referitor
la ordinea primirii dividendelor anunţate şi la cuantumul dividendelor, precum şi la ordinea
primirii unei părţi din bunurile societăţii care se distribuie în cazul lichidării ei. Acţiunea
preferenţială nu dă drept de vot proprietarului ei, dacă prezenta lege nu prevede altfel.
Obligaţiunea este un titlu financiar de împrumut care atestă dreptul deţinătorului de obligaţiuni
de a primi de la emitent valoarea ei nominală şi dobânda aferentă în mărimea şi în termenele
stabilite prin decizia de emitere a obligaţiunilor. Valoarea nominală a tuturor obligaţiunilor
plasate ale societăţii nu trebuie să depăşească mărimea capitalului ei social. Deţinătorii de
obligaţiuni apar în calitate de creditori ai societăţii. Avantajele de bază ale societăţii pe acţiuni în
calitate de formă organizatorico-juridică sunt:
proprietarul poartă răspundere în limita valorii acţiunilor care îi aparţin. Societatea posedă cu
drept de proprietate bunuri care sînt separate de bunurile acţionarilor şi se trec în bilanţul ei
independent. Societatea răspunde pentru obligaţiile sale cu întregul patrimoniu ce îi aparţine cu
drept de proprietate. Societatea nu răspunde pentru obligaţiile acţionarilor săi;
durata de viaţă mai mare a societăților pe acțiuni, comparativ cu alte forme organizatorico-
juridice, datorită transmiterii libere și nestingherite a proprietăţii prin tranzacţiile de vânzare-
cumpărare a acţiunilor;
existența posibilității de atragere a resurselor financiare suplimentare prin emitere de obligaţiuni.

Dezavantajele societăţii pe acţiuni sunt determinate de:

existența unor formalități multiple și mai sofisticate pentru înfiinţarea și constituirea societăților
pe acțiuni, în comparaţie cu alte forme organizatorico-juridice, deoarece, pe lângă înregistrarea la
Camera Înregistrării de Stat, este necesară organizarea emisiunii de acţiuni şi înregistrarea de stat
a acestora la Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
cheltuielile mai considerabile pentru înregistrare;
plafonul legal al capitalului social mai ridicat – minim 20000 lei, spre deosebire de societatea cu
răspundere limitată – minim 1 leu;
obligativitatea de a dezvălui public informaţia, prin publicarea în mijloacele de informare în
masă a situațiilor financiare în cazul în care corespunde unuia din următoarele criterii:
a) are capital social în mărime de cel puţin 500000 lei şi un număr de 50 şi mai mulţi acţionari,
împreună cu acţionarii reprezentaţi de deţinătorul nominal;
b) valorile mobiliare ale societăţii se cotează pe piaţa bursieră;
c) este bancă comercială, companie de asigurare, fond de investiţii, fond nestatal de pensii,
societate pe acţiuni în proces de privatizare sau societate pe acţiuni care a plasat public valori
mobiliare în perioada de circulaţie a acestora;
d) este o societate pe acţiuni alta decît cele enumerate la lit.a)–c) şi, în conformitate cu legislaţia
în vigoare, este calificată ca entitate de interes public.”
Societăţile pe acțiuni sunt persoane juridice care calculează şi achită un impozit pe venit în
mărime de 12% din venitul impozabil. La acest impozit se adaugă impozitul reţinut la sursa de
plată în mărime de 6% din dividende, indiferent dacă beneficiarul dividendelor
(asociaţii/fondatorii) este resident sau nerezident al Republicii Moldova. Prin urmare, societățile
pe acțiuni calculează şi achită un impozit ”corporativ” în mărime totală de 18%.

Concluzii

În concluzie, societatea pe acțiuni, ca formă organizatorico-juridică, este una dintre cele mai
potrivite pentru desfăşurarea activităţii de antreprenoriat de proporții mai considerabile pe
teritoriul Republicii Moldova, care oferă cele mai largi, diverse posibilăţi de practicare a celor
mai diverse activităţi de diferită complexitate. Printre cele mai importante puncte forte ale
acestei forme organizatorico-juridice se numără răspunderea în limita valorii acţiunilor care îi
aparţin acționarului, inclusiv în situațiile cînd acționarii sunt nerezidenți ai RM (fie că este vorba
de persoane fizice sau juridice).

Totodată menționăm că societatea pe acțiuni poate fi unica forma posibilă de organizare juridică
a activității bancare, investiționale, bursiere și de asigurări în Republica Moldova.

Tema6:Determinarea asemanarilor si deosebirile dintre

intreprinderile de stat si municipal
Deosebirile,,Intreprindere de Asemanarile Deosebire,,Intreprindere
stat,,
 Constituit pe baza
proprietatii de sta
 Actul constitutive
este:decizia
fondatorului
 Decizia este un act
individual
 Statutul se aproba de
catre organu fondator
 Fondatorul este
organul de stat
 Lichidarea are loc doar
in cazul falimentului
municipala,,
 Agent economic cu  Constituit pe baza
personalitate juridica proprietatii municipal
 Au un act constitutive  Actul constitutive
comun:statutul este:decizia organului
 Managerul are aceleasi de administrare locala
functii commune  Decizia este un act
 unilateral
 Statutul se aproba de
primarie
 Fondatorul este
primaria municipal
 Lichidarea are loc la
decizia fondatorului

Tema7:Reorganizarea si,sau lichidarea fortata a intreprinderii

Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi prevede 5 modalităţi de reorganizare: fuziune,
asociere, divizare, separare şi transformare.
Reorganizarea - este o operaţiune juridică şi are însemnătate pentru transmiterea drepturilor şi
obligaţiilor de la o întreprindere la alta. Reorganizarea întreprinderii poate fi efectuată fie
binevol, fie forţat. O formă de reorganizare forţată este stipulată în legea cu privire la
faliment, care prevede o procedură de reorganizare pentru întreprinderile insolvabile. La aceste
întreprinderi hotărîrea de reorganizare se adoptă de către instanţa de judecată, la cererea
debitorului sau a creditorului.

O altă formă de reorganizare este reglementată de legea privatizării, conform căreea

întreprinderea de stat se poate transforma într-o SA, însă acţiunile sînt expuse vînzării fie contra
bani, fie contra bunuri patrimoniale.

Reorganizarea voluntară se efectuează conform legislaţiei actelor de constituire, hotărîrii

organului suprem de decizie sau a adunării generale a acţionarilor.

Întreprinderile pot fi reorganizate prin unificare, fiind o operaţiune juridică prin care două sau
mai multe întreprinderi existente incluse în registrul de stat ale comerţului, îşi unesc patrimoniul
în scopul continuării activităţii de antreprenoriat.

Unificarea se face prin două procedee:

Fuzionare (contopire) - la contopirea a 2 sau mai multe întreprinderi toate drepturile şi obligaţiile
patrimoniale trec la noua întreprindere rezultată prin contopire. Ca rezultat al reorganizării
întreprinderile care se contopesc se radiază din registrul de stat al comerţului şi se înregistrează
întreprindea nouă. În acest caz organele executive ale întreprinderilor care se contopesc trebuie
să încheie un contract cu privire la contopire.

Asociere sau absorbţie - este operaţiunea prin care o întreprindere înglobează 2 sau mai multe
întreprinderi, avînd ca efect încetarea activităţii intreprinderii înglobate. La asociere drepturile şi
obligaţiile întreprinderii asociate trec la întreprinderea nou formată. Ca rezultat al reorganizării
prin absorbţie întreprinderile înglobate sînt radiate din registrul de stat al comerţului, iar actele de
constituire vor fi modificate.

Dezmembrarea se realizează prin două procedee:

Separarea întreprinderilor. Reorganizarea pe calea separării este operaţiunea când din

componenţa unei întreprinderi care continuă să-şi păstreze propria identitate, după reorganizare
din cadrul ei se desprind una sau mai multe întreprinderi. Reorganizarea prin separare presupune
mai întâi o împărţire a patrimoniului întreprinderii şi noua întreprindere dobândeşte drepturile şi
obligaţiile întreprinderii separate după separare.

Divizarea întreprinderilor. Prin reorganizare pe calea divizării se înţelege operaţiunea când o

întreprindere îşi pierde propria identitate divizându-se în două sau mai multe întreprinderi. În
acest caz, în urma divizării, drepturile şi obligaţiile întreprinderii care dispare trec în părţi
corespunzătoare la cele care se nasc. Întreprinderea se radiază din Registrul de Stat şi sânt
înregistrate întreprinderile noi constituite.

Transformarea întreprinderii, fiind operaţiunea de schimbare a formei juridice de organizare a

întreprinderii. În acest caz întreprinderea existentă îşi continuă activitatea, dar sub o altă formă şi
aici nu poate fi vorba despre o transformare a drepturilor şi obligaţiilor. Ex.: o S.R.L. se poate
transforma în S.A. prin divizarea capitalului social în fracţiuni egale numite acţiuni.
Reorganizarea este o operaţiune care aduce modificări patrimoniului întreprinderii, însă prin
aceasta poate leza drepturile creditorilor ei. Hotărârea de reorganizare adoptată de organul
suprem trebuie să fie adusă la cunoştinţa creditorilor prin publicarea ei în monitorul oficial al
RM.

Lichidarea forţată este efectuată în baza hotărîrii judecătoreşti dacă:

-întreprinderea a încălcat prevederile privind practicarea unui gen de activitate;

-actele constitutive ale întreprinderii au fost declarate nule;

-dacă întreprinderea a dat faliment.

Tema8:Organele de abilitate cu functie de protective a drepturilor

consumatorilor
Agenţia este autoritate administrativă subordonată Ministerului Economiei şi Infrastructurii,
responsabilă de implementarea politicii în domeniul protecţiei consumatorilor şi de efectuare a
controlului de stat asupra respectării prevederilor legislaţiei în acest domeniu, precum şi a
controlului de stat privind corespunderea produselor şi/sau a serviciilor plasate pe piaţă cerinţelor
prescrise sau declarate şi respectarea prevederilor actelor normative în domeniul metrologiei
legale, a normelor şi regulilor de desfăşurare a activităţilor de comerţ.

Agenţia are misiunea de implementare a politicii şi strategiilor în domeniul protecţiei

consumatorilor, precum şi de supraveghere a respectării actelor normative din domeniul
respectiv în limitele competenţelor atribuite.

În vederea realizării misiunii sale, Agenţiei ii revin următoarele atribuții de bază:

1)efectuează supravegherea pieţei privind conformitatea produselor nealimentare, introduse sau

puse la dispoziţie pe piaţă, cerinţelor esenţiale aplicabile, precum şi controlul conformităţii
serviciilor prestate, inclusiv turistice, cerinţelor prescrise şi/sau declarate, inclusiv prin efectuarea
controlului, în numele statului, la toate etapele ciclului vital al produsului sau al prestării
serviciului;

2) efectuează supravegherea metrologică a respectării de către persoanele juridice şi/sau fizice a

prevederilor actelor legislative şi altor acte normative în domeniul metrologiei legale;

3) efectuarea controlului de stat privind respectarea normelor şi regulilor de desfăşurare a

activităţilor de comerţ și al respectării legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă;

4) desfăşurarea activităţilor privind protecţia intereselor economice ale consumatorilor;

5) desfăşurarea activităţilor de informare şi educare a cetăţenilor privind drepturile pe care le au

în calitate de consumatori.