Caracterele chinezești sunt logograme folosite în scrierea limbii chineze și a altor limbi asiatice.

În
chineza mandarină se cheamă hanzi (chineză simplificată: 汉字; chineză tradițională: 漢字).[1] Au fost
adaptate pentru scrierea unor alte limbi, incluzând limba japoneză, în care se cheamă „kanji”, limba
coreeană, în care se cheamă „Hanja”, și limba vietnameză, într-un sistem numit „chữ Nôm”. Caracterele
chinezești sunt unul din cele mai vechi sisteme de scriere încă folosite.[2] Prin adopția lor pe scară largă
în estul Asiei, ele se numără printre cele mai folosite sisteme de scriere din lume.

Există zeci de mii de caractere chinezești, dar majoritatea sunt doar variante grafice minore întâlnite în
textele istorice. Studiile făcute în China au arătat că se poate citi totul știind doar 3 000–4 000 de
caractere.[3] În Japonia, se învață 2 136 de caractere în școala secundară (Jōyō kanji), însă încă câteva
mii se folosesc în viața de zi cu zi. Există mai multe liste naționale de caractere, forme și pronunții.
Formele simplificate a unor caractere se folosesc în China, Singapore și Malaezia, iar formele tradiționale
încă se folosesc în Taiwan, Hong Kong, Macao și, într-o anumită măsură, în Coreea de Sud. În Japonia,
caracterele comune se scriu în forme specifice simplificate (shinjitai), mai apropiate de formele
tradiționale decât caracterele simplificate, iar caracterele rare se scriu în forme tradiționale (kyūjitai),
care sunt practic identice cu formele tradiționale chineze. În Coreea de Sud, atunci când sunt folosite,
sunt în forma tradițională și sunt aproape identice cu cele folosite în Taiwan și Hong Kong. Învățarea
caracterelor chinezești în Coreea de Sud începe în clasa a șaptea și se termină în clasa a doisprezecea. În
total se învață 1 800 de caractere , deși acestea nu se folosesc în viața de zi cu zi, iar folosirea lor dispare
încet.

În limba chineză veche, mai multe cuvinte erau morfosilabice și exista o corespondență strânsă între
caractere și cuvinte. În chineza modernă, caracterele nu corespund neapărat cuvintelor; de fapt,
majoritatea cuvintelor moderne sunt alcătuite din două sau mai multe caractere.[4] Mai degrabă, un
caracter corespunde aproape întotdeauna unei singure silabe , care este și un morfem.[5] Totuși, există
câteva excepții de la această regulă, cum ar fi morfeme bisilabice (scrise cu două caractere), silabe
bimorfemice (scrise cu două caractere) și cazuri în care un singur caracter reprezintă un cuvânt
polisilabic sau o frază.[6]

Chineza modernă are multe omofone; astfel aceeași silabă vorbită poate fi reprezentată de mai multe
caractere, după înțeles. Un singur caracter poate avea mai multe înțelesuri, uneori destul de diferite;
ocazional acestea corespund unor pronunții diferite. Cuvintele de aceeași origine (cognatele) din
dialectele limbii chineze se scriu în general cu același caracter. Ele au același sens, dar pronunții destul
de diferite. În alte limbi, cel mai important în japoneză, caracterele chineze se folosesc pentru a scrie
împrumuturi chinezești, pentru a reprezenta cuvinte native ignorând pronunția și ca elemente pur
fonetice bazate pe pronunția lor în varietatea de limbă chineză din care au fost luate. Aceste adaptații
străine ale pronunției chineze se numesc „pronunții sinoxenice”, și au fost folositoare în reconstruirea
chinezei mijlocii.

Caractere și cuvinte ale limbii

Lista celor 900 de caractere chineze cele mai folosite, în ordine alfabetică, de Joël Bellassen [7]

啊爱安暗按八把爸吧白百拜班般板半办帮包保抱报爆杯北被背备本鼻

比笔避必边便遍辨变标表别病并补不部布步才材采彩菜参草层曾茶察

查差产长常场厂唱车彻称成城承程吃冲虫出初除楚处川穿传船窗床创

春词此次从村存错答达打大带待代单但淡蛋当党导到道的得灯等低底

地第弟点典电店掉调丁定冬东懂动都读独度短断段对队多朵躲饿儿而

耳二发乏法反饭范方房防访放非飞费分坟份风封夫服福府父副复富妇

该改概敢感干刚钢高搞告哥歌革隔格个给跟根更工公功共狗够构姑古

骨故顾固瓜刮挂怪关观官馆管惯光广规鬼贵国果过还孩海害含汉好号

喝河和何合黑很恨红后候呼忽乎湖胡虎户互护花华划画化话怀坏欢环

换黄回会婚活火或货获机鸡积基极及集级急几己寄继际记济纪技计季

家加假架价间简见建健件江将讲交饺脚角叫教较接街阶结节解姐介界

今金斤仅紧近进尽京经精睛景静境究九酒久就旧救居局举句具据剧拒

觉绝决军开看康考靠科可课刻客肯空孔口苦哭快筷块况困拉来浪劳老

乐了累类冷离李里理礼立丽利历力例连联脸练凉两辆亮量谅疗料烈林

零〇领另留流六龙楼路旅绿虑论落妈马吗买卖满慢忙毛么没美每门们

猛梦迷米密面民名明命某母木目拿哪那男南难脑闹呢内能你年念娘鸟

您牛农弄怒女暖怕排派判旁跑培朋皮篇片票品平评漂破普七期骑其奇

齐起气汽器千前钱强墙桥巧切且亲轻青清情请庆穷秋求球区取去趣全

缺却确然让扰热人认任日容肉如入三色杀山善商伤上少绍蛇设社谁身

深什神甚生声升省师诗十时识实食始使史是事市室示似视适式士试世

势收手守首受书舒熟数术树双水睡顺说思司私死四送诉算虽随岁碎所

索他她它台太态谈特疼提题体替天田条铁听挺停通同统头突图土团推

托外完玩晚碗万王往忘望为围委位卫味温文闻问我屋无五午武舞物务

西息希析习喜洗细系下吓夏先鲜显现线限香乡相想响象向像项消小校

笑效些鞋写谢新心信星行形醒姓兴幸性休修需许续选学雪血寻牙呀言

研颜眼演验阳羊养样要药爷也夜叶业一医衣依疑以已意义艺忆易议因
音阴印应英影硬映用优由油有友又右鱼于语雨与遇育欲元园原员园远

院愿约月越云运杂在再咱早造则怎增展站张丈章招找照者这着真诊正

整政证知之支织直职值只指纸止至制治致志中钟终种重众周洲州竹主

住祝注著助专转庄装壮准资子仔字自总走租族足组嘴最昨左作做坐座

În limba chineză clasică, cea mai mare parte din cuvinte erau monosilabice, și exista o corespondență
netă între un caracter chinez și un cuvânt din limbă.