CAPITOLUL 14.

PERSOANELE JURIDICE CU SCOP LUCRATIV

§1. Noţiunea de persoană juridică cu scop lucrativ

Conform legislaţiei Republicii Moldova, persoanele juridice
cu scop lucrativ sunt: societăţile comerciale 1, întreprinderile de
stat, întreprinderile municipale, cooperativele de producţie şi
cooperativele de întreprinzător. Ele sunt create cu scopul de a
aduce cît mai multe venituri fondatorilor lor. Cele mai multe
venituri aduc societăţile comerciale, în care fondatorii investesc
sume mari, după care cîştigurile le împart între ei cu titlu de
dividende. Acelaşi scop, în principiu, îl urmăresc şi membrii
cooperativelor.
Prin intermediul persoanelor juridice cu scop lucrativ se
desfăşoară majoritatea activităţilor de întreprinzător. Ele produc
mărfuri, execută lucrări, prestează servicii, contribuie la
bunăstarea cetăţenilor şi la dezvoltarea economică a ţării.
Persoanele juridice cu scop lucrativ i-au naştere din
momentul înregistrării în Registrul de stat al persoanelor
juridice, care se află la Camera Înregistrării de Stat. Ca dovadă a
înregistrării persoanei juridice, organul de stat eliberează un
certificat de înregistrare.
Adeseori, persoanele juridice cu scop lucrativ sunt numite şi
persoane juridice cu scop comercial, sau mai simplu -
întreprinderi, deoarece obiectivul lor principal se bazează pe
cîştigurile băneşti. Dimpotrivă, în cazul persoanelor juridice fără
scop lucrativ, cum sunt instituţiile, fundaţiile, asociaţiile,
partidele politice, organizaţiile religioase etc., nu se urmăreşte
obţinerea veniturilor, ci promovarea unor valori culturale,

1 Aşa cum vom vedea mai departe, societăţi comerciale în Republica

Moldova sînt în număr de patru: societatea cu răspundere limitată (S.R.L.),
societatea pe acţiuni (S.A.), societatea în nume colectiv (S.N.C.) şi societatea în
comandită (S.C.).
1
 DREPTUL AFACERILOR

educative, religioase, organizarea de concerte, acte de binefacere

ş.a.
În general, definiţia persoanei juridice este dată de Codul
civil al R.M. (art.55 alin.(1)), ca fiind organizaţia ce are un
patrimoniu distinct şi răspunde pentru obligaţiile sale cu acest
patrimoniu, poate să dobîndească şi să exercite în nume
propriu drepturi patrimoniale şi personal nepatrimoniale, să-şi
asume obligaţii, poate fi reclamant şi pîrît în instanţa de
judecată.

§2. Clasificarea persoanelor juridice cu scop lucrativ

Persoanele juridice cu scop lucrativ se clasifică în:
a) societăţi comerciale;
b) întreprinderi de stat şi municipale;
c) cooperative de producţie şi de întreprinzător;
d) uniuni de persoane juridice.
a) Societăţile comerciale. Sunt constituite pentru desfăşura-
rea activităţii de întreprinzător, obţinerii de beneficii şi împărţirii
lor cu titlu de dividend între asociaţi. De aici şi definiţia adusă
societăţii comerciale: persoană juridică fondată în baza actului
de constituire prin care asociaţii convin să pună în comun
anumite bunuri pentru exercitarea activităţii de întreprinzător în
scopul obţinerii şi împărţirii de beneficii 2. În total, societăţile
comerciale sunt în număr de patru: societatea cu răspunderea
limitată (SRL), societatea pe acţiuni (SA), societatea în nume
colectiv (SNC) şi societatea în comandită (SC).
Legislaţia în domeniul societăţilor comerciale este alcătuită
din Codul civil şi legi speciale, cum sunt: Legea cu privire la
societăţile cu răspundere limitată nr.135/20073 şi Legea cu

2 Baieş Sergiu, Roşca Nicolae. Drept civil. Partea generală. Persoana

fizică. Persoana juridică. Ediţia a III-a. Chişinău: Î.S.F.E.P. „Tipografia
Centrală”, 2007, p.324-325.
3 Legea nr.135-XVI din 14.06.2007 cu privire la societăţile cu răspundere
limitată, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.127-130/548
2
 DREPTUL AFACERILOR

privire la societăţile pe acţiuni nr.1134/19974. Anumite

reglementări sunt prevăzute în Legea cu privire la antreprenoriat
şi întreprinderi nr.845/19925.
Dintre ele, cea mai solicitată este societatea cu răspunderea
limitată. Conform datelor furnizate de Camera Înregistrării de
Stat, la data de 01 martie 2011 erau înregistrate 73.876 SRL-uri 6.
Numărul lor atît de mare se explică prin comoditate pe care o
prezintă societăţile cu răspundere limitată. În primul rînd se
înregistrează uşor, iar în al doilea rînd, prezintă puţine formalităţi
în procesul de lucru. Pot fi fondate de o singură persoană, iar
suma minimă cerută de lege, ce trebuie depusă în capitalul social
pentru începerea activităţii este de 5400 lei.
În ce priveşte societăţile pe acţiuni, cooperativele şi
întreprinderile (de stat şi municipale), numărul lor este relativ mic
comparativ cu statistica generală, ele reprezentînd 3% (societăţile
pe acţiuni), 3% (cooperativele) şi 1% (întreprinderile de stat şi
municipale) din numărul total de agenţi economici care activează
în Republica Moldova. Cu referire la societăţile pe acţiuni, este
faptul că ele sunt cele mai mari întreprinderi din republică, al
căror capital social adeseori depăşeşte suma de un milion de lei,
de exemplu, S.A. „Victoriabank”, S.A. „Moldtelecom”, S.A.
„Bucuria”, S.A. „Franzeluţa” etc. Capitalul lor este exprimat în
bani, apoi banii sunt exprimaţi în acţiuni. Fondatorii societăţii pe
acţiuni decid cît va valora o acţiune7. Mai apoi, toate operaţiunile

din 17.08.2007.
4 Legea nr.1134-XIII din 02.04.97 cu privire la societăţile pe acţiuni,
publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-4/1 din 01.01.2008.
5 Legea nr.845-XII din 03.01.92 cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.2/33 din
28.02.1994.
6 Ceea ce reprezintă 47% dintre toate persoanele juridice înregistrate pînă la
această dată la Camera Înregistrării de Stat.
7 Ulterior, acţiunile se vor înregistra la Comisia Naţională a Pieţei
Financiare, într-un registru special.
3
 DREPTUL AFACERILOR

de mărire sau de micşorare a capitalului social se efectuează prin

intermediul acţiunilor8.
Mai puţin solicitate în activitatea de întreprinzător sunt
societăţile în nume colectiv şi societăţile în comandită9. La
societatea în nume colectiv, numărul asociaţilor nu poate fi mai
mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice.
Asociaţii sunt obligaţi să desfăşoare împreună activitatea de
întreprinzător în numele societăţii, iar în caz de pierderi, să
răspundă solidar şi nelimitat pentru datoriile acesteia.
Într-o societate în comandită la fel trebuie să existe cel puţin
două persoane, una fiind numită comanditat, iar cealaltă -
comanditar. Deosebirea între ele este următoarea: comanditaţii
desfăşoară activitatea de întreprinzător în numele societăţii şi
răspund nelimitat pentru datoriile societăţii 10, în timp ce
comanditarii sunt consideraţi a fi finanţatori, ei nu participă la
activitatea de întreprinzător a societăţii şi suportă riscul
pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii doar în limita
aportului depus.
b) Întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale.
Întreprinderea de stat este o întreprindere al cărei capital social

8 De exemplu, acţionarul Vasile Macovei ştie că are 3 acţiuni în capitalul

social al S.A. „Bebeluş”, iar fiecare acţiune valorează 9500 lei. Efectuînd un
mic calcul, vedem că în total, Vasile Macovei deţine în capitalul social al
întreprinderii 28500 lei, iar la finele anului financiar, el are dreptul să solicite şi
să primească dividende din cîştigurile avute de întreprindere.
9 Numărul lor este de cîteva sute.
10 Am putea face o legătură între asociatul societăţii în nume colectiv şi
comanditatul societăţii în comandită. Ambii participă cu ceva (bani, valori
materiale) la formarea capitalului social şi sînt obligaţi conform legii să
desfăşoare în numele organizaţiei activitatea de întreprinzător (adică să lucreze
în cadrul organizaţiei). La fel, în caz de datorii şi pierderi financiare, asociaţii
vor răspunde nelimitat (adică din propriul lor buzunar, cu averea personală) şi
solidar (împreună, „mînă de la mînă”) pentru a acoperi cheltuielile. Pe cînd
comanditarul se asemănă cu fondatorul unei societăţi cu răspundere limitată. El
depune aportul în capitalul social şi aşteaptă sfîrşitul anului financiar pentru a-
şi lua cîştigurile (dividendele). În caz de pierderi, el va suporta cheltuielile
numai în limita aportului pe care la depus (din averea personală nu va răspunde
cu nimic).
4
 DREPTUL AFACERILOR

aparţine în întregime statului. Cu alte cuvinte, întreprinderea de

stat este creată de către Guvern, cu banii preluaţi din bugetul de
stat, iar veniturile care rezultă din activitatea acesteia se întorc în
bugetul de stat. Cu toate acestea, întreprinderea de stat este o
persoană juridică de drept privat, dar nu de drept public, cum s-ar
părea la prima vedere.
Întreprinderea de stat este fondată şi îşi desfăşoară activitatea
în baza Legii cu privire la întreprinderea de stat nr.146/199411,
precum şi altor acte normative. Cele mai importante documente
ale întreprinderii sunt decizia fondatorului privind înfiinţarea ei,
precum şi statutul întreprinderii 12. Ea poate practica orice genuri
de activitate prevăzute în statut, cu excepţia celor interzise de
lege.
Spre deosebirea de întreprinderile de stat, întreprinderile
municipale sunt fondate de către primării, cu alocarea banilor din
bugetul local. Întreprinderile municipale pot fi create de
primăriile municipiilor Chişinău, Bălţi, Cahul, de primăriile
oraşelor centre raionale, precum şi de cele din sate. Problema însă
este că primăriile din sate nu dispun de banii necesari pentru a
fonda astfel de întreprinderi, de aceea, cele mai multe
întreprinderi municipale sunt fondate şi activează în raza
municipiului Chişinău, unde este concentrată 70% din industria
Republicii Moldova13.
c) Cooperativele de producţie şi de întreprinzător.
Cooperativa este întreprindere aducătoare de profit, care dispune
de patrimoniu propriu şi are conturi bancare. Reglementarea
cooperativelor o găsim în Legea privind cooperativele de

11 Legea nr.146-XIII din 16.06.94 cu privire la întreprinderea de stat,

publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.2/9 din 25.08.1994.
12 Statutul-model al întreprinderii de stat se aprobă de Guvern.
13 Ca exemplu de întreprindere municipală avem: Î.M. „Regia transport
electric” în subordinea căreia se află toate troleibuzele din capitală.
5
 DREPTUL AFACERILOR

întreprinzător nr.73/200114 şi în Legea privind cooperativele de

producţie nr.1007/200215.
Cooperativa de producţie este o persoană juridică înfiinţată
de cel puţin 5 persoane fizice, în scopul desfăşurării în comun a
activităţii de producţie, bazată preponderent pe munca personală
a membrilor ei şi pe cotele de participare depuse de aceştia.
Membri ai cooperativei pot fi numai persoanele fizice care au
împlinit vîrsta de 16 ani şi au depus pe contul cooperativei cota
lor de participare, exprimată în bani ori bunuri.
Cooperativa de întreprinzător este o persoană juridică
alcătuită din cel puţin 5 membri, care pot fi atît persoane fizice,
cît şi juridice. Dacă numărul membrilor cooperativei de
întreprinzător se reduce sub limita stabilită, atunci cooperativa
este obligată cît mai urgent să-şi refacă numărul de membri, să se
reorganizeze sub o altă formă (SRL, de exemplu) ori să se
lichideze.
d) Uniunile de persoane juridice. Acestea sunt: grupa
financi-
ar-industrială, holdingul, concernul, trustul.
Grupa financiar-industrială este un ansamblu de persoane
juridice, înregistrat de autoritatea de stat abilitată, care, în baza
contractului, şi-au asociat activele materiale şi nemateriale, şi
funcţionează ca subiecţi cu drepturi egale ai activităţii de
întreprinzător în scopul realizării proiectelor şi programelor de
investiţie pe care le au16.
Principalul scop al grupei financiar-industriale este unirea
eforturilor întreprinderilor care activează într-un domeniu
14 Legea nr.73-XV din 12.04.2001 privind cooperativele de întreprinzător,
publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.49-50/237 din
03.05.2001.
15 Legea nr.1007-XV din 25.04.2002 privind cooperativele de producţie,
publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.71-73/575 din
06.06.2002.
16 (art.4) Legea nr.1418 din 14.12.2000 cu privire la grupele financiar-
industriale, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.27-28/90
din 06.03.2001.
6
 DREPTUL AFACERILOR

complex pentru a produce mărfuri de calitate, a majora volumul

producţiei şi a ridica eficienţa activităţii tuturor membrilor 17.
Membri ai grupei financiar-industriale trebuie să fie organizaţii
ce funcţionează în sfera producţiei de mărfuri şi servicii, bănci
sau alte instituţii financiare. Fondarea grupei financiar-industriale
se face în baza contractului de constituire.
Înregistrarea grupei financiar-industriale se face la Camera
Înregistrării de Stat. Răspunderea pentru acţiunile grupei
financiar-industriale o poartă compania centrală care îndeplineşte
următoarele atribuţii: a) reprezintă membrii grupei financiar-
industriale în raporturile legate de activitatea grupei; b) exercită
conducerea curentă a activităţii grupei financiar-industriale; c)
întocmeşte raportul financiar consolidat al grupei financiar-
industriale, în baza rapoartelor membrilor grupei, iar la finele
anului prezintă darea de seamă despre activitatea grupei
financiar-industriale.
Holdingul este considerată persoana juridică, în componenţa
activelor căreia intră pachetele de acţiuni (cote) de control ale
altor persoane juridice şi care efectuează controlul asupra
acestora din urmă. Holdingul se creează pentru a sprijini
colaborarea dintre persoanele juridice în procesul de producţie,
activitatea investiţională şi alte genuri de activitate. Există mai
multe feluri de holding: holding simplu - se ocupă în întregime cu
activitatea de control şi administrare; holding mixt - în
competenţa căruia, în afară de funcţiile de control şi administrare,
este şi activitatea de întreprinzător; holding de stat - atunci cînd
peste 50% din suma capitalului social aparţine statului 18.
În anumite situaţii, holdingul poate avea o influenţă negativă
asupra economiei naţionale dacă, direct sau indirect, controlează
întreprinderi care deţin o situaţie dominantă sau chiar monopolul
17 Grupuri financiar-industriale în republică sînt: „DAAC-Hermes” SA,
„Ascom-Grup” SA, „Raiffeisen Leasing Moldova” SRL ş.a.
18 (pct.4) Regulamentul provizoriu cu privire la holdinguri, aprobat prin
Hotărîrea Guvernului R.M. nr.550 din 26.07.1994, publicat în Monitorul
Oficial nr.002 din 02.09.1994.
7
 DREPTUL AFACERILOR

producerii sau comercializării unui anumit produs pe piaţa ţării,

devenind astfel monopolist19. Din acest motiv, crearea
holdingurilor nu se admite în sferele de activitate importante
pentru ţară, cum sunt: agricultura, comerţul cu mărfuri de orice
fel, alimentaţia publică, deservirea socială a populaţiei,
transportul în trafic naţional.
Capitalul societăţii de tip holding se compune din mijloacele
transmise de fondatorii săi. El este, de regulă, mult mai mic decît
capitalurile însumate ale societăţilor controlate. Constituirea unui
holding facilitează achiziţionarea societăţilor mici şi mijlocii,
aflate în sfera sa de control 20. Ca exemplu de holdinguri pe piaţa
Republicii Moldova avem: Holdingul Elita 5 Group, care
activează din anul 1993, fiind specializat în construcţia de
complexe locative, de producţie, administrative şi comerciale;
Holdingul Euronova Media Grup, ce activează pe piaţa mass-
media, din care face parte şi postul de radio Vocea Basarabiei.
Concernul este o societate comercială de mari proporţii,
creată de către germani, formată prin reuniunea mai multor
societăţi comerciale de proporţii reduse, sub o conducere unică
realizată de o societate dominantă, de care toate celelalte sunt
dependente21.
Se consideră că formează un concern: a) întreprinderile între
care există un contract prin care o întreprindere subordonează
administrarea sa unei alte întreprinderi; b) situaţia cînd o
întreprindere se obligă să verse întregul ei venit unei alte

19 Roşca Nicolae, Baieş Sergiu. Dreptul afacerilor. Ediţia a III-a. Chişinău:

Î.S.F.E.-P. „Tipografia Centrală”, 2011, p.499.
20 Rusu Vladislav, Focşa Ghenadie. Curs de drept comercial. Curs
universitar. Editura „Bons Offices”, Chişinău, 2007, p.198.
21 Pe piaţa Republicii Moldova avem mai multe concerne: S.A. Concernul
„Moldova-Gaz”, Concernul Republican de Producţie al Industriei Materialelor
de Construcţie „INMACOM”, Concernul „Regional Construct” ce activează în
sfera construcţiilor ş.a. În plan internaţional sînt bine cunoscute concernele
„BMW”, „General Motors”, „Gazprom”, „Südzucker” etc.
8
 DREPTUL AFACERILOR

întreprinderi; c) situaţia în care o întreprindere este incorporată în

alta22.
Trustul este o creaţie legislativă provenită din dreptul englez
şi american. Reuneşte mai multe societăţi (industriale,
comerciale, mass-media etc.) sub o conducere unică, cu scopul de
a asigura monopolul asupra unui produs sau a unui sector.
Numărul de fondatori şi beneficiari ai trustului este nelimitat.
Trustul se constituie în scopul de a înlătura complet
concurenţa din societăţile care-l formează prin concentrarea şi
monopolizarea producţiei23. Ca exemplu de trust în plan naţional
avem Jurnal Trust Media, din care face parte postul de
televiziune - Jurnal TV, de radio - Jurnal FM, ziarul - Jurnal de
Chişinău etc.

§3. Elementele persoanei juridice cu scop lucrativ

Din definiţia de mai sus dată persoanei juridice se desprind
elementele acesteia: organizare, patrimoniu şi scop.
Organizare proprie. Prin organizare se înţelege structura
persoanei juridice. O persoană juridică există numai dacă are o
structură internă proprie care presupune existenţa a cel puţin
două organe obligatorii: organ suprem (principal) şi organ
executiv24. Persoanele juridice mai complexe pot avea şi alte
organe obligatorii, cum ar fi consiliul societăţii, comisia de
cenzori etc.
Patrimoniul propriu. Toate bunurile persoanei juridice fac
parte componentă din patrimoniul ei. Iniţial, acesta se constituie
din bunurile transmise cu titlu de aport la capitalul social,
suplimentîndu-se cu bunurile dobîndite de societate în procesul

22 Vezi art.120 din Codul civil, singurul articol dedicat concernului din
legislaţia naţională.
23 Rusu Vladislav, Focşa Ghenadie, op.cit., p.196.
24 Chiriac Andrei. Aspecte istorico-teoretice a persoanei juridice în
legislaţia Republicii Moldova. Editura Cartdidact, Chişinău, 2001, p.75.
9
 DREPTUL AFACERILOR

activităţii25. Mai simplu vorbind, patrimoniu înseamnă toate

bunurile pe care le deţine persoana juridică 26. Acesta este sensul
economic al cuvîntului patrimoniu.
Pe lîngă înţelesul economic, mai există şi înţelesul juridic al
patrimoniului. Din punct de vedere juridic, patrimoniu cuprinde
totalitatea de drepturi şi obligaţii exprimate în bani şi alte valori
materiale. Drepturile reprezintă latură activă a patrimoniului
(cîştigurile), iar obligaţiile – latură pasivă (datoriile). În mod
ideal, activele persoanei juridice trebuie tot timpul să fie mai mari
decît pasivele. Dacă o persoană juridică are multe datorii şi nu le
poate acoperi, spunem că pasivele ei depăşesc activele şi asupra
acestei persoanei juridice poate fi intentat un proces de
insolvabilitate.
Scopul propriu. Scopul persoanei juridice se reflectă în
activitatea desfăşurată de ea. Potrivit Codului civil (art.59 alin.
(2)), persoanele juridice pot avea scop lucrativ (comercial) sau
scop nelucrativ (necomercial). De regulă, scopul exprimă
interesul fiecărui membru fondator al persoanei juridice de a
obţine beneficii (cîştiguri, profituri, venituri) din operaţiunile
efectuate de persoana juridică.
Persoana juridică cu scop lucrativ poate desfăşura orice
activitate neinterzisă de lege, chiar dacă nu este prevăzută în actul
de constituire. De exemplu, dacă în actul de constituire al SRL

25 Baieş Sergiu, Roşca Nicolae. Drept civil. Partea generală. Persoana

fizică. Persoana juridică. Ediţia a III-a. Chişinău: Î.S.F.E.P. „Tipografia
Centrală”, 2007, p.314.
26 La momentul constituirii persoanei juridice, noţiunea de patrimoniu
coincide cu noţiunea de capital social. Toate aporturile pe care le aduc
membrii fondatori se exprimă în mijloace băneşti (în lei), indiferent de faptul
dacă cineva a depus ca aport o maşină, altcineva valută străină, iar al treilea o
construcţie. Toate aceste valori materiale se exprimă în lei moldoveneşti (în
baza unui act de evaluarea a costului pentru aceste bunuri), iar cifra obţinută se
înscrie în actul de constituire, respectiv va figura în Registrul de stat al
persoanelor juridice, ţinut de Camera Înregistrării de Stat. Ulterior, patrimoniul
persoanei juridice va creşte, afacerile vor progresa, astfel încît valoarea
bunurilor din patrimoniu va fi mai mare, dar suma capitalului social înscrisă
iniţial în actul de constituire, va rămîne neschimbată.
10
 DREPTUL AFACERILOR

„Pomuşoare” au fost prevăzute mai multe activităţi legate de

obţinerea şi comercializarea fructelor, aceasta cu nimic nu
împiedică ca SRL „Pomuşoare” să facă şi altceva, ce are tangenţe
cu fructele, cum ar fi de exemplu, producerea vaselor din sticlă
folosite la conservarea fructelor etc. Important este ca noul gen
de activitate să nu necesite prezenţa unei licenţe.

§4. Organele de conducere ale persoanelor juridice

cu scop lucrativ
Conducerea de zi cu zi a persoanei juridice este realizată prin
intermediul organelor ei de conducere. Organul suprem de
conducere al persoanei juridice este Adunarea generală a
fondatorilor27. Asociaţii pot fi convocaţi în adunări generale
ordinare şi extraordinare. Prin actul de constituire se poate stabili
şi votare prin corespondenţă. În acest caz, actul de constituire
trebuie să prevadă şi procedura de votare prin corespondenţă,
care include, în special, modalitatea de informare a fondatorilor
cu privire la chestiunile supuse votării, la procedura de
modificare a acestora, expedierea informaţiei şi a documentelor
necesare, termenul de încheiere a procedurii de votare şi termenul
de informare a fondatorilor despre rezultatul votării.
Competenţa Adunării generale a fondatorilor. De
competenţa exclusivă a adunării generale a asociaţilor ţin:
a) modificarea şi completarea actului de constituire,
inclusiv
adoptarea lui într-o nouă redacţie;
b) modificarea cuantumului capitalului social;
c) desemnarea membrilor consiliului persoanei
juridice şi a cen-
zorului, eliberarea înainte de termen a acestora;
27 Cuvîntul „fondator” este folosit într-un sens larg. De aceia denumirea
organului de conducere al persoanei juridice va fi puţin diferită, în funcţie de
tipul persoanei juridice. Spre exemplu, la societatea cu răspundere limitată,
avem Adunarea generală a asociaţilor; în cazul societăţii pe acţiuni – Adunarea
generală a acţionarilor etc.
11
 DREPTUL AFACERILOR

d) aprobarea dărilor de seamă, a rapoartelor

cenzorului sau a
avizelor auditorului independent;
g) aprobarea bilanţului contabil anual;
h) adoptarea hotărîrii privind repartizarea între
fondatori a ben-
eficiului;
i) adoptarea hotărîrii privind reorganizarea persoanei
juridice şi
aprobarea planului de reorganizare;
j) adoptarea hotărîrii de lichidare a persoanei
juridice, numirea
lichidatorului şi aprobarea bilanţului de lichidare;
k) stabilirea salariului pentru lucrătorii persoanei
juridice;
m) aprobarea în prealabil a încheierii contractelor;
n) înfiinţarea filialelor şi reprezentanţelor persoanei
juridice;
o) aprobarea fondării altor persoane juridice.
Dacă actul de constituire nu prevede altfel, de competenţa
adunării generale a fondatorilor ţine:
a) numirea şi eliberarea înainte de termen a
administratorului;
b) aprobarea dării de seamă anuale şi evaluarea
activităţii ad-
ministratorului;
c) urmărirea pe cale judiciară a administratorului
pentru preju-
diciile cauzate persoanei juridice;
d) aprobarea planului de afaceri al persoanei juridice;
e) aprobarea regulamentelor interne ş.a.
Adunarea generală ordinară şi extraordinară. După cum s-a
menţionat, Adunarea generală a fondatorilor este de două feluri,
ordinară şi extraordinară. Fondatorii persoanei juridice se

12
 DREPTUL AFACERILOR

convoacă de către administrator în adunări generale ordinare cel

puţin o dată pe an. Data şi locul desfăşurării acesteia o stabileşte
la fel administratorul. Neconvocarea adunării generale ordinare în
termenul stabilit constituie temei pentru eliberarea din funcţie a
administratorului.
În ce priveşte Adunarea generală extraordinară, convocarea
acesteia se face în cazurile determinate de actul de constituire ori
atunci cînd o cer interesele persoanei juridice. Din momentul
luării hotărîrii de convocare, administratorul este obligat să
expedieze fiecărui asociat hotărîrea de convocare, informaţia şi
documentele necesare. Aceeaşi obligaţie o au fondatorii şi
cenzorul, în cazul în care aceştia convoacă adunarea generală.
Înştiinţarea privind convocarea adunării generale se transmite
fondatorilor prin scrisoare recomandată.
Ordinea de zi, modificarea şi completarea ei.
Administratorul decide asupra chestiunilor incluse în ordinea de
zi a adunării generale, ţinînd cont de cerinţele legii şi ale actului
de constituire. Fiecare fondator este în drept să includă în ordinea
de zi a adunării generale chestiunile care nu au fost incluse de
administrator. Modificările şi completările ordinii de zi trebuie să
fie aduse la cunoştinţa membrilor fondatori la fel, prin scrisoare
recomandată.
Adunarea generală se ţine în ziua, la ora şi în locul indicate în
hotărîrea de convocare. Şedinţa va fi deschisă şi prezidată de
către administrator sau de către una dintre persoanele care au
convocat adunarea generală. În timpul şedinţei se întocmeşte un
proces-verbal, care, în mod obligatoriu, reflectă luările de cuvînt
şi rezultatul votării fiecărei chestiuni de pe ordinea de zi. Mai
apoi, proceseleverbale se predau spre păstrare administratorului,
iar membrii fondatori au dreptul să ia copii de pe ele. Hotărîrile
adunării generale sunt obligatorii pentru întreaga conducere a
persoanei juridice.
O situaţie cu totul interesantă avem în cazul persoanei
juridice cu un singur fondator. În acest caz, membru fondator are
drepturile şi obligaţiile ce-i revin adunării generale. Cu alte
13
 DREPTUL AFACERILOR

cuvinte, el este în acelaşi timp şi adunare generală, dar şi

administrator. Toate deciziile sale se întocmesc în scris.
Un rol important revine organului executiv. Acesta este
alcătuit dintr-o singură persoană sau din mai multe persoane. În
primul caz, organul executiv va fi unipersonal, iar în al doilea caz
- colegial. Pentru activitatea lor, membrii organului executiv
primesc salariu conform regulilor stabilite de Codul muncii al
R.M. Organul executiv este condus de directorul general, care
este ajutat de unul sau mai mulţi directori adjuncţi28. Directorul
general, adjuncţii lui, precum şi ceilalţi membri din organul
executiv sunt aleşi de către Adunarea generală a fondatorilor.
Al treilea organ de conducere al persoanei juridice este
organul de control, numit şi cenzorul. La persoanele juridice cu
un număr mic de fondatori, desemnarea cenzorului nu este
obligatorie. Fondatorii pot verifica personal eficienţa
administrării. În cazul societăţii cu răspundere limitată, dacă
aceasta are mai mult de 15 asociaţi, atunci este obligată să
numească cenzori.
Persoana juridică poate avea un singur cenzor sau mai mulţi -
comisia de cenzori. În cadrul comisiei de cenzori numărul de
cenzori este tot timpul impar (de regulă, 3, 5, 7 etc.). Cenzorii
sunt obligaţi să controleze activitatea economico-financiară a
persoanei juridice la finele anului, să verifice rapoartele

28 Cuvintele administrator, director, manager - au acelaşi înţeles (sînt

sinonime).
14
 DREPTUL AFACERILOR

financiare şi să efectueze inventarierea bunurilor 29. După fiecare

control efectuat se întocmeşte un raport care se prezintă în faţa
Adunării generale a fondatorilor.
Activitatea cenzorului este remunerată. Termenul maxim
pentru care cenzorul se desemnează este de 3 ani, existînd
posibilitatea de a fi reales. Legea stabileşte că cenzorul poate fi
revocat oricînd din funcţie. Nu poate avea calitatea de cenzor
persoana care deţine funcţia de director general (sau de director
adjunct), nici soţul, rudele sau afinii acestuia de pînă la gradul al
IV-lea inclusiv. Logica acestei interdicţii este că „nimeni nu se
poate controla pe sine însuşi”.
§5. Constituirea şi funcţionarea persoanelor juridice cu
scop lucrativ
În funcţie de felul lor, persoanele juridice cu scop lucrativ pot
fi fondate de o singură persoană ori de mai multe persoane. De
exemplu, la societatea pe acţiuni numărul minim de fondatori
poate fi unul, pe cînd societatea în nume colectiv poate fi fondată
de cel puţin două persoane.
Constituirea persoanei juridice cu scop lucrativ începe de la
actul de constituire. Acesta reprezintă un document, pe care îl
semnează toţi fondatorii şi exprimă voinţa acestora de a înfiinţa o
persoană juridică. În actul de constituire sunt prevăzute drepturile
şi obligaţiile părţilor, organele de conducere şi control ale
29 Trebuie de reţinut că cenzorul (comisia de cenzori sau auditorul
desemnat) nu are nimic comun cu controalele obligatorii pe care autorităţile
publice le pot organiza. Cenzorul efectuează un control intern asupra activităţii
întreprinderii pentru a informa adunarea generală despre modul în care
administratorul îşi îndeplineşte obligaţiile. Or, ceea ce este legal din punctul de
vedere al dreptului fiscal poate să nu fie legal din punctul de vedere al dreptului
corporativ. De exemplu, un imobil dat în locaţiune (arendă) la un preţ mai
redus decît preţurile existente pe piaţă nu este un act ilegal din punctul de
vedere al dreptului fiscal. Din punctul de vedere al dreptului corporativ însă,
administratorul poate fi bănuit că nu îşi onorează pe deplin obligaţia de a
gestiona eficient afacerea (A se vedea: Roşca Nicolae, Baieş Sergiu, Cojocaru
Olga. Comentariu teoretico-practic la Legea nr.135/2007 privind societăţile cu
răspundere limitată. - Chişinău: Î.S.F.E.-P. „Tipografia Centrală”, 2009,
p.158).
15
 DREPTUL AFACERILOR

persoanei juridice, atribuţiile acestor organe, mărimea capitalului

social, precum şi alte prevederi importante.
În continuare, actul de constituire trebuie înregistrat conform
legii. Organul de stat care se ocupă de înregistrarea persoanelor
juridice cu scop lucrativ este Camera Înregistrării de Stat, care
dispune de oficii teritoriale amplasate în toate oraşele din
republică.
Oficiile teritoriale sunt conduse de registratori. Aceştia
verifică actele aduse de fondatori pentru înregistrarea persoanei
juridice. Registratorul preia actele prezentate, le verifică
legalitatea, îndeplineşte formalităţile de înregistrare şi, în cel mult
15 zile, emite o decizie prin care acceptă înregistrarea persoanei
juridice ori respinge cererea de înregistrare.
La înregistrare, persoanei juridice i se atribuie un număr.
Acest număr de înregistrare, alături de denumire, sediul, telefon
ş.a., identifică persoana juridică în circuitul civil şi se înscrie în
Registrul de stat al persoanelor juridice. Din momentul
înregistrării, persoana juridică este în drept să înceapă activitatea
propriu-zisă. Ca dovadă a faptului că persoana juridică a fost cu
adevărat înregistrată, se eliberează un certificat de înregistrare.
Orice modificări care survin în actele de constituire ale persoanei
juridice, trebuie comunicate imediat la Camera Înregistrării de
Stat, altfel persoana juridică riscă să plătească amendă.
Actul de constituire al societăţii va cuprinde: a) numele şi
prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul, cetăţenia şi alte date
din actul de identitate al fondatorului persoană fizică; denumirea,
sediul, naţionalitatea (ţara de înregistrare), numărul de
înregistrare de stat ale fondatorului persoană juridică; b)
denumirea persoanei juridice; c) obiectul de activitate; d)
mărimea capitalului social; e) termenul de vărsare a lui; f) sediul
persoanei juridice; g) structura, atribuţiile, modul de constituire şi
de funcţionare a organelor de conducere ale persoanei juridice; h)
modul de reprezentare; i) filialele şi reprezentanţele persoanei
juridice în cazul în care acestea există; k) temeiul, modul de
reorganizare şi de lichidare a persoanei juridice. Actul de
16
 DREPTUL AFACERILOR

constituire poate să cuprindă şi alte prevederi care nu contravin

legii.
Fondatorii sau directorul care la constituirea persoanei
juridice au prezentat informaţii false, răspund pentru prejudiciile
cauzate persoanei juridice, precum şi altor persoane. Sunt scutiţi
de repararea prejudiciului cei care nu au ştiut sau nu au putut să
ştie despre aceste nereguli.
Prin funcţionare se înţeleg toate relaţiile care apar în
interiorul persoanei juridice, cu ocazia fondării şi lucrului de zi
cu zi. Aceste relaţii dau naştere la drepturi şi obligaţii pentru
membrii fondatori ai persoanei juridice.
Drepturile fondatorilor. Fondatorii persoanei juridice
beneficiază de drepturile stabilite de lege şi de actul de
constituire, inclusiv dreptul: a) de a participa la conducerea
persoanei juridice; b) de a vota la adunările generale; c) de a fi
informat despre activitatea persoanei juridice; d) de a exercita
controlul asupra modului de gestionare a persoanei juridice; e) de
a înstrăina şi a dobîndi, în condiţiile legii, partea socială; f) de a
cere dizolvarea persoanei juridice; g) de a participa la
repartizarea beneficiilor; h) de a obţine, în caz de lichidare a
persoanei juridice, valoarea unei părţi a patrimoniului acesteia
rămas după achitarea cu creditorii şi cu salariaţii săi; i) de a cere
excluderea altor fondatori în conformitate cu prevederile legii.
Obligaţiile fondatorilor. Pe lîngă drepturi, fondatorii
persoanei juridice cu scop lucrativ au şi obligaţii. Fondatorul este
obligat:
a) să verse aportul la capitalul social în mărimea, în modul şi în
termenele stabilite în actul de constituire; b) să nu divulge
informaţia confidenţială a persoanei juridice; c) să comunice
imediat persoanei juridice despre schimbarea domiciliului sau a
sediului, a numelui sau a denumirii, altă informaţie necesară
exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor de către persoana
juridică. Fondatorul are şi alte obligaţii stabilite de lege şi de
actul de constituire.

17
 DREPTUL AFACERILOR

Distribuirea beneficiului. Prin beneficiu se înţelege profitul

sau venitul. Persoana juridică trebuie să distribuie anual
beneficiul rămas după achitarea impozitelor şi altor plăţi
obligatorii. Hotărîrea cu privire la mărimea beneficiului care
urmează a fi distribuit se adoptă de Adunarea generală a
fondatorilor. De regulă, beneficiul se repartizează proporţional
mărimii părţii sociale pe care o deţine fiecare fondator. Important
este şi faptul că beneficiul se plăteşte fondatorilor în formă
bănească.

§6. Atributele de identificare ale persoanei juridice cu

scop lucrativ
Orice persoană juridică are atributele sale de identificare:
denumirea de firmă, emblema, marca, sediul, naţionalitatea. Pe
lîngă aceste atribute, persoana juridică poate fi identificată prin:
cod fiscal, număr de înregistrare, poştă electronică şi altele.
Denumirea de firmă. Persoana juridică poate avea o singură
denumire, stabilită în actul de constituire şi înscrisă în Registrul
de stat al persoanelor juridice. Denumirea trebuie să fie scrisă în
limba romînă, cu caractere latine, trebuie să fie clară, să nu ducă
în eroare participanţii la circuitul civil. Persoana juridică nu poate
folosi în denumire cuvinte sau abrevieri care ar duce în eroare cu
privire la activitatea sa. De exemplu, dacă o persoană juridică se
ocupă cu producerea băuturilor alcoolice, atunci şi denumirea ei
trebuie să sugereze acest lucru; sau nu va fi acceptată la
înregistrare o persoană juridică denumită „Salvaţi familia”, dacă
domeniul ei de activitate ţine de repararea maşinilor.
Or, denumirea de firmă, alături de alte atribute de identitate,
rămîne în subconştientul consumatorului prin impresia pe care i-
au produs-o calitatea mărfurilor şi a serviciilor prestate de
persoana juridică. Cu toţi cunoaştem denumirea firmelor străine,
care investesc foarte mulţi bani pentru publicitate: - „Adidas”,
„Coca-Cola”, „Microsoft”, „BMW”, „Toyota”, „Mercedes”, dar
şi denumirea firmelor moldoveneşti: - „Orange”, „Moldcell”,

18
 DREPTUL AFACERILOR

„Air Moldova”, „Calea Ferată din Moldova”, „Franzeluţa”,

„Bere-Chişinău” etc.
Din punct de vedere structural, denumirea de firmă este
alcătuită din două părţi: corpul şi accesoriul. Corpul indică
forma juridică de organizare: Societatea pe Acţiuni (prescurtat -
S.A.), Societatea cu răspundere limitată (prescurtat - S.R.L.),
Întreprinderea de Stat (prescurtat - Î.S.) ş.a. Legea nu stabileşte
plasarea formei de organizare a persoanei juridice - la începutul
denumirii ori la sfîrşit - de aceia fondatorii sunt cei care
determină locul corpului în denumire. Accesoriu reprezintă
textul denumirii şi este diferit la toate persoanele juridice. De
exemplu, avem denumirea de firmă S.A. „Agroproduct”:
abrevierea „S.A.” se numeşte corp, iar cuvîntul „Agroproduct”
este accesoriu.
La alegerea denumirii de firmă, fondatorii trebuie să ţină cont
ca cuvintele din denumire să corespundă legii, normelor de
morală şi să nu ducă în eroare pe cei din jur. În denumire nu pot
fi utilizate cuvinte prin care se face apel la violenţă fizică sau
duşmănie între naţiuni. Nu se acceptă cuvintele necenzurate.
Emblema. Ca şi denumirea de firmă, emblema este un
atribut de identificare care deosebeşte o persoană juridică de alta.
Emblema se aplică pe panouri de reclamă, pe facturi, scrisori,
note de comandă, tarife, prospecte, afişe, publicaţii, se foloseşte
şi în orice alt mod30.
Datorită emblemei, poate fi deosebit un comerciant de un alt
comerciant de acelaşi fel. Mai simplu vorbind, emblema
reprezintă „imaginea” persoanei juridice. Prin emblemă lumea
recunoaşte o persoană juridică sau alte şi le poate deosebi uşor.
Orice firmă bine cunoscută îşi are emblema ei.
Marca. Marca este orice semn susceptibil de reprezentare
grafică, care serveşte la deosebirea produselor şi/sau serviciilor
unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice

30 Roşca Nicolae, Baieş Sergiu, op.cit., p.188.

19
 DREPTUL AFACERILOR

sau juridice31. Cu alte cuvinte, dacă mai multe firme produc

acelaşi fel de mărfuri, le distingem uşor după marca pe care o
deţin. De exemplu, dacă avem două televizoare, le deosebim uşor
dacă ne uităm atent la marca lor 32. Vom vedea că mărcile sunt
diferite.
Pot constitui mărci orice semne grafice, şi anume: cuvinte
(inclusiv nume de persoane), litere, cifre, desene, combinaţii de
culori, elemente figurative, forme tridimensionale, cu condiţia ca
ele să poată servi la deosebirea produselor şi serviciilor unei
persoane juridice de cele ale altor persoane juridice.
Înregistrarea mărcii se face la Agenţia de Stat pentru
Proprietatea Intelectuală (AGEPI). O persoană juridică poate să
deţină mai multe mărci. Marca poate fi transmisă spre utilizare
unei alte persoane juridice. Transmiterea se face printr-un
contract, care la fel trebuie înregistrat la AGEPI.
Pentru utilizarea ilicită a mărcilor este stabilită răspunderea
juridică sub formă de amendă, de reparaţie a pagubelor cauzate
titularului mărcii, inclusiv a cîştigului ratat 33.
Sediul. Persoana juridică are un singur sediu, indicat în actul
de constituire34. În actul de constituire trebuie să fie indicat cu
precizie oraşul, strada, numărul casei şi a biroului. La sediul se
găsesc organele de conducere ale persoanei juridice. Adresa
poştală a persoanei juridice este cea de la sediu. De asemenea, la
sediul trebuie să păstreze documentele persoanei juridice.
Dacă persoana juridică îşi schimbă sediul, atunci trebuie să
informeze cît mai urgent oficiul teritorial al Camerei Înregistrării

31 Art.2 al Legii privind protecţia mărcilor nr.38 din 29.02.2008, publicată

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.99-101/362 din 06.06.2008.
32 În limba engleză „marca” este numită „brand”.
33 Roşca Nicolae, Baieş Sergiu, op.cit., p.189.
34 Sediul este adresa juridică a întreprinderii. Scrisorile expediate şi ajunse
la sediu se consideră ca fiind recepţionate de persoana juridică. Aceasta nu
poate invoca că nu a cunoscut conţinutul scrisorii ajunse la sediu. Persoana
juridică este în drept să aibă şi alte adrese pentru corespondenţă, inclusiv lădiţă
poştală, poştă electronică, fax, sedii secundare etc.
20
 DREPTUL AFACERILOR

de Stat şi să publice un aviz în „Monitorul Oficial al Republicii

Moldova” cu privire la schimbarea sediului. În caz contrar,
persoana juridică riscă să fie amendată. Prin intermediul
publicării, persoanele interesate vor afla mai uşor care este noul
sediu al persoanei juridice.
Importanţa sediului. Determinarea sediului persoanei juridice
are o importanţă practică, şi anume:
1) determină naţionalitatea persoanei juridice; regula este că
toate persoanele juridice înregistrate în Republica Moldova sunt
de naţionalitatea ei;
2) determină locul executării obligaţiilor; la sediul se achită
datoriile, se efectuează alte plăţi;
3) determină instanţa de judecată competentă să judece
procesul în care persoana juridică este implicată în calitate de
pîrît; altfel spus, dacă cineva se adresează cu acţiune în judecată
împotriva persoanei juridice, trebuie să o facă la instanţa de
judecată din raza de amplasare teritorială a persoanei juridice;
4) determină organul fiscal căruia persoana juridică trebuie
să-i prezinte rapoartele financiare, să-i transfere impozitele şi
taxele datorate statului.
Este interesant faptul că într-o casă (apartament, edificiu) îşi
pot avea sediul mai multe persoane juridice, însă cerinţa este ca
fiecare dintre ele să aibă camera ei separată.
Naţionalitatea. Prin naţionalitate urmează să înţelegem cărui
stat aparţine persoana juridică. Naţionalitatea se determină după
sediul persoanei juridice. De exemplu, dacă sediul unei persoanei
juridice este în municipiul Chişinău, înseamnă că ea aparţine
Republicii Moldov.

CAPITOLUL 15.
CAPITOLUL 15.
SOCIETATEA ÎN NUME COLECTIV ŞI SOCIETATEA
ÎN COMANDITĂ

21
 DREPTUL AFACERILOR

DREPTUL AFACERILOR
§1. Societatea în nume colectiv
1.1. Noţiunea de societate în nume colectiv
Scurt istoric. Societatea în nume colectiv este cea mai
veche, mai simplă, mai cunoscută şi mai personală formă de
societate comercială35. Originile acesteia se trag din Imperiul
Roman, fiind formată din membrii unei singure familii. În Evul
Mediu apar societăţile-lombard, sub denumirea de compagnia,
care se asemănau foarte mult cu societăţile în nume colectiv pe
care le avem în prezent.
În sfîrşit, societatea în nume colectiv a fost reglementată pe
deplin în Codul comercial francez din 1807 avînd denumirea pe
care o cunoaştem cu toţii - societatea în nume colectiv. Ulterior,
denumirea respectivă a fost preluată şi de legislaţia comercială a
altor state europene, inclusiv de Codul civil al Republicii
Moldova.
Această formă de societate este potrivită pentru realizarea
unor afaceri mici, în care asociaţii realizează activitatea şi îşi
asumă toate riscurile. Datorită structurii sale, societatea în nume
colectiv este considerată formă tipică a societăţilor de persoane 36,
avînd la bază cunoaşterea şi încrederea reciprocă existente între
asociaţi37.
Definiţie. Noţiunea legală a societăţii în nume colectiv este
redată de Codul civil al Republicii Moldova. Astfel, societatea în
nume colectiv este acea societate comercială al cărei membri
practică, în conformitate cu actul de constituire, activitatea de
întreprinzător în numele societăţii şi răspund solidar şi nelimitat
pentru obligaţiile acesteia (art.121)38.

35 S.D.Cărpenaru, C.Predoiu, S.David şi al. Societăţile comerciale.

Reglementare, doctrină, jurisprudenţă. - Bucureşti: All Beck, 2002, p.202.
36 E.Cîrcei. Drept comercial romîn. Curs pentru colegiile universitare. -
Bucureşti: All Beck, 2000, p.190.
37 R.Petrescu. Constituirea, funcţionarea şi modificarea societăţii
comerciale. - Bucureşti: OSCAR PRINT, 1999, p.47.
22
 DREPTUL AFACERILOR

În literatura de specialitate, societatea în nume colectiv este

definită ca o societate constituită prin asocierea, pe baza deplinei
încrederi, a două sau mai multe persoane, care pun în comun mai
multe bunuri, pentru a desfăşura o activitate comercială, în scopul
împărţirii beneficiilor rezultate şi în care asociaţii răspund
nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii 39.
Particularităţile. Analizînd cu atenţie definiţia societăţii în
nume colectiv, desprindem următoarele trăsăturile caracteristice
ale acesteia:
 Asocierea se bazează pe deplina încredere a membrilor
asociaţi. Cel mai frecvent, la o asemenea formă recurg rudele şi
prietenii apropiaţi, fiindcă se cunosc foarte bine între ei.
 Numărul asociaţilor nu poate fi mai mic decît 2 şi nici mai
mare decît 20 de persoane.
 Capitalul social este divizat în cote-părţi, exprimate în
bani.
 Asociaţii răspund în mod nelimitat („din propriul
buzunar”) şi solidar („împreună”) pentru datoriile întreprinderii.
 Conducerea întreprinderii este realizată de către asociaţi
(unul sau mai mulţi); ca excepţie, se permite de a angaja o
persoană din afară ca să realizeze conducerea.
Avantajele alegerii formei de organizare societate în nume
colectiv constau în: - formalităţile puţine pentru constituirea
societăţii; - cheltuielile reduse pentru înregistrare; - lipsa unei
prevederi legale privind mărimea minimă a capitalului social 40.

38 O descriere succintă a societăţii în nume colectiv se găseşte şi la art.15

din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, nr.845/1992. Însă, la o
examinare atentă, putem vedea că prevederile acestei legi vin în contradicţie cu
normele din Codul civil. Aceasta reprezintă unul dintre motivele pentru care
legea dată nu se mai aplică în practică, chiar dacă oficial ea încă nu a fost
abrogată. Pur şi simplu, se acordă prioritate Codului civil, fiindcă codul este
mai nou şi mai modern (adoptat în anul 2002) comparativ cu legea sus-
menţionată (adoptată tocmai în anul 1992).
39 S.D.Cărpenaru. Drept comercial romîn. - Bucureşti: All Beck, 2000,
p.269.
40 L.Bugaian, V.Catanoi, A.Cotelnic şi al. Antreprenoriat: iniţierea afacerii.
23
 DREPTUL AFACERILOR

În acelaşi timp, forma dată nu este recomandată

începătorilor, deoarece, neavînd prea multă experienţă în
gestionarea afacerilor, aceştia riscă să piardă totul şi să plătească
„din buzunarul personal” pentru datoriile societăţii.
Actualmente, conform informaţiei preluate de la Camera
Înregistrării de Stat a Republicii Moldova, numărul societăţilor în
nume colectiv este de cîteva sute41.
1.2. Constituirea societăţii în nume colectiv
Societatea în nume colectiv se constituie potrivit regulilor
generale stabilite de Codul civil al Republicii Moldova referitoare
la constituirea societăţilor comerciale.
Ţinînd cont de faptul că regulile generale de constituire a
societăţilor comerciale au fost expuse deja, ne vom axa asupra
unor particularităţi aparte de constituire a societăţilor în nume
colectiv.
Actul de constituire al societăţii în nume colectiv se încheie
în formă autentică şi, pe lîngă clauzele prevăzute la art.108 din
Codul civil, trebuie să mai cuprindă:
a) cuantumul şi conţinutul capitalului social al
societăţii şi mo-
dul depunerii aporturilor;
b) mărimea şi modalitatea de modificare a
participaţiunilor fie-
cărui participant la capitalul social;
c) răspunderea membrilor pentru încălcarea
obligaţiilor de de-
punere a aporturilor;
d) procedura de adoptare a hotărîrilor de către
asociaţi;
e) procedura de admitere a noilor asociaţi;

- Chişinău: Elena-V.I., 2010, p.83.

41 A se vedea site-ul oficial al Camerei Înregistrării de Stat,
http://cis.gov.md/ content/6 (vizitat 04.02.2012).
24
 DREPTUL AFACERILOR

f) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a

asociatului
din societate.
Asociaţii. Numărul asociaţilor nu poate fi mai mic de 2 şi
nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice. O persoană
fizică sau juridică poate fi asociat numai al unei societăţi în nume
colectiv (art.121 alin.(2) din Codul civil).
Codul civil nu conţine nici o prevedere referitor la faptul dacă
o societate în nume colectiv poate fi sau nu fondator al unei alte
societăţi în nume colectiv sau comanditat într-o societate în
comandită.
Pornind de la răspunderea pe care o poartă asociaţii societăţii
în nume colectiv şi comanditaţii societăţii în comandită,
considerăm că societatea în nume colectiv, ca subiect de drept, nu
are aceste prerogative42.
Denumirea de firmă. Denumirea societăţii în nume colectiv
trebuie să includă sintagma în limba de stat „societate în nume
colectiv” sau abrevierea „S.N.C.”, şi numele asociaţilor. De
exemplu, Societatea în Nume Colectiv „Botnari şi Cojocaru”
sau, prescurtat S.N.C. „Botnari şi Cojocaru”.
La fel, este posibil ca în denumirea societăţii în nume
colectiv să fie inclus numele unuia dintre asociaţi alături de
abrevierea „şi Co”. De exemplu, Societatea în Nume Colectiv
„Botnari şi compania” ori, pe scurt, S.N.C. „Botnari şi Co”.
Capitalul social. Legea nu stabileşte un plafon minim al
capitalului social, ceea ce înseamnă că mărimea acestuia poate fi
diferită. Totuşi, actul constitutiv trebuie să prevadă mărimea şi
modalitatea de modificare a contribuţiei fiecărui participant la
capitalul social, precum şi răspunderea membrilor pentru
încălcarea obligaţiilor de depunere a aporturilor.
Înregistrarea. Pentru ca să poată exista, orice persoană
juridică trebuie să fie înregistrată conform legii la Camera

42 V.Rusu, Gh.Focşa. Curs de drept comercial. Curs universitar. - Chişinău:

Bons Offices, 2007, p.95.
25
 DREPTUL AFACERILOR

Înregistrării de Stat43. De la data înregistrării, societatea în nume

colectiv primeşte personalitate juridică, fapt ce îi permite să fie
subiect de drept, respectiv să încheie în nume propriu contracte,
să dispună de drepturi, să-şi asume obligaţii, să poarte răspundere
pentru aceste obligaţii etc.
1.3. Funcţionarea societăţii în nume colectiv
Conducerea societăţii şi modul de luare a hotărîrilor.
Avînd în vedere numărul mic de asociaţi pe care îi poate avea
societatea în nume colectiv, hotărîrile acesteia sînt luate împreună
de către asociaţi (art.123 din Codul civil).
Fiecare membru al societăţii în nume colectiv are un singur
vot numai dacă actul de constituire nu prevede o altă situaţie.
Astfel, asociaţii vor putea să prevadă în contractul de constituire
un alt mod de atribuire a voturilor, spre exemplu, proporţional
cotei de participare a fiecărui asociat.
Administratorii. În cazul în care actul constitutiv nu arată
cine sînt administratorii societăţii în nume colectiv sau nu
prevede nimic cu privire la modul de administrare a societăţii, se
presupune că fiecare asociat are dreptul de a acţiona în numele
acesteia din partea celorlalţi asociaţi, avînd dreptul de a încheia
toate operaţiunile necesare exercitării activităţii societăţii 44.
Cel mai frecvent, în practică asociaţii de la societăţile în
nume colectiv preferă să încredinţeze administrarea societăţii
unuia sau mai multora dintre asociaţi ori chiar unor persoane din
afară.
În cazul în care calitatea de administrator a fost delegată unor
asociaţi, ceilalţi pot activa în numele societăţii numai în bază de

43 Procedura de înregistrare a tuturor persoanelor juridice este stabilită prin

Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a
întreprinzătorilor individuali, nr.220/2007 // Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2007, nr.184-187.
44 S.Mămăligă. Comentariu la Codul civil al Republicii Moldova (coord.
M.Buruiană şi al.). Volumul I. - Chişinău: Tipografia Centrală, 2006, p.236.
26
 DREPTUL AFACERILOR

procură. Numele administratorilor trebuie să fie indicat în actul

de constituire şi în registrul de stat al întreprinderilor 45.
Pentru munca pe care o efectuează în folosul societăţii în
nume colectiv, administratorii sînt remuneraţi.
Drepturile şi obligaţiile asociaţilor. Drepturile asociaţilor:
a) dreptul de a participa la adunarea asociaţilor şi de
a lua deci-
ziile necesare (art.123 din Codul civil);
b) dreptul de administrare şi reprezentare;
c) dreptul la beneficii. Asociaţii au dreptul să
participe la îm-
părţirea beneficiilor realizate de societate. Veniturile se
repartizează între membrii societăţii în mod proporţional
aportului pe care îl deţin în capitalul social;
d) dreptul de a primi valoarea aporturilor în caz de
dizolvare şi
lichidare a societăţii (art.131 din Codul civil).
Obligaţiile. Obligaţiile asociatului societăţii în nume colectiv
sînt următoarele:
Obligaţia de a transmite aportul. Asociatul este obligat să
contribuie cu aporturi în bani sau în natură la constituirea
societăţii. Pînă la înregistrarea ei de stat, asociatul trebuie să
predea în numerar cel puţin 40% din aport, iar restul - în decursul
a 6 luni de la data înregistrării.
În capitalul social al societăţii în nume colectiv pot fi
transmise orice bunuri care fac parte din circuitul civil: bunuri
mobile, bunuri imobile, bani, creanţe ş.a.
Obligaţia de a participa personal la activitatea societăţii.
Această obligaţie reiese din art.125 alin.(1) din Codul civil,
potrivit căruia asociatul este obligat să reprezinte societatea dacă,
prin actul de constituire, nu este absolvit de această obligaţie.

45 N.Roşca, S.Baieş. Dreptul afacerilor. Ediţia a III-a. - Chişinău:

Tipografia Centrală, 2011, p.311.
27
 DREPTUL AFACERILOR

Obligaţia de a nu deveni în acelaşi timp asociat al unei alte

societăţi în nume colectiv. Aceasta reiese din art.121 alin.(2) din
Codul civil, în conformitate cu care o persoană fizică sau juridică
poate fi asociat numai într-o singură societate în nume colectiv.
Verificarea respectării acestei obligaţii este pusă pe seama
Camerei Înregistrării de Stat a Republicii Moldova.
Răspunderea asociatului. Dacă societatea în nume colectiv
ajunge în incapacitate de plată, mai întîi se va răspunde cu banii
şi bunurile din patrimoniul întreprinderii, iar dacă aceste mijloace
nu ajung, asociaţii vor răspunde în mod nelimitat („din propriul
buzunar”) şi solidar („împreună”) pentru a acoperi datoriile
societăţii.
Aşadar, asociaţii societăţii în nume colectiv poartă
răspundere nelimitată pentru obligaţiile societăţii. Obligaţia dată
este valabilă indiferent de faptul dacă asociatul a participat de la
început la fondarea societăţii în nume colectiv ori s-a alăturat mai
tîrziu.
Asociatul care, fără consimţămîntul scris al celorlalţi asociaţi,
întrebuinţează capitalul, bunurile sau creditul societăţii în folosul
său ori în acela al unei alte persoane, este obligat să restituie
societăţii beneficiile ce au rezultat şi să plătească despăgubiri
pentru daunele cauzate. În plus, asociatul, în acest caz, poate fi
exclus din societate46.
Membrul care a ieşit din societatea în nume colectiv poartă
răspundere, pentru obligaţiile apărute pînă la ieşirea lui din
societatea, în egală măsură cu membrii rămaşi, în termen de doi
ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii
pentru anul în care a ieşit din societate (art.128 alin.(3) din Codul
civil).
1.4. Încetarea activităţii societăţii în nume colectiv
Societatea în nume colectiv îşi încetează activitatea prin
reorganizare sau dizolvare.

46 E.Cîrcei. Op.cit., p.191.

28
 DREPTUL AFACERILOR

Reorganizarea. În situaţia reorganizării societăţii în nume

colectiv, schimbările în interiorul acesteia nu se petrec deodată.
Asociaţii rămîn obligaţi să răspundă pentru datoriile societăţii în
nume colectiv, datorii pe care aceasta le-a acumulat pînă a se
reorganiza.
Astfel, potrivit Codului civil al Republicii Moldova, în cazul
reorganizării societăţii în nume colectiv în societate pe acţiuni, în
societate cu răspundere limitată sau în cooperativă, asociaţii
continuă, în termen de trei ani, să răspundă solidar şi nelimitat
pentru obligaţiile născute pînă la reorganizare (art.135 alin.(1)).
Mai mult decît atît, asociatul nu va fi eliberat de răspundere
nici în cazul în care, pînă la expirarea termenului de trei ani, va
încerca să înstrăineze cuiva partea sa din capitalul social.
Aceste rigori au fost introduse în scopul de a proteja
interesele creditorilor. Or, aceşti creditori au intrat în anumite
legături comerciale cu societatea în nume colectiv, fiindcă vedeau
o siguranţă în faptul că asociaţii purtau răspundere nelimitată
pentru datoriile întreprinderii. Iar acum, cînd întreprinderea nu
mai exista, creditorii ar risca să nu-şi poată întoarce banii sau
bunurile acordate societăţii în chirie sau cu împrumut.
Dizolvarea. După exemplul altor persoane juridice,
societatea în nume colectiv se dizolvă dacă este prezent cel puţin
unul dintre următoarele temeiuri: a) a expirat termenul pentru
care a fost fondată; b) şi-a atins scopul pentru care a fost
constituită sau, dimpotrivă, nu a reuşit să-l atingă; c) hotărîrea de
dizolvare a fost luată de către organul ei de conducere; d) a
existat o hotărîre de dizolvare emisă de instanţa de judecată; e) în
caz de insolvabilitate; f) faptul că nu mai are nici un participant
(art.86 alin.(1) din Codul civil).
Alături de aceste temeiuri de dizolvare, societatea în nume
colectiv se dizolvă şi dacă în ea rămîne un singur membru. Acest
ultim membru rămas are dreptul ca în termen de şase luni să
reorganizeze societatea. Dacă în termenul respectiv nu o va face,
societatea în nume colectiv urmează a fi dizolvată.

29
 DREPTUL AFACERILOR

Dizolvarea este urmată de procedura de lichidare.

§2. Societatea în comandită

2.1. Definirea şi particularităţile societăţii în comandită
Istoricul. Societatea în comandită îşi are geneza din Evul
Mediu. Ea a fost inventată pentru a ocoli rigorile dreptului
religios şi ale regulamentelor militare care interziceau
persoanelor bogate (clerici, nobili, militari) să acorde
împrumuturi cu dobîndă.
Marii deţinători de capitaluri ai acelor vremuri aveau totodată
un statut social care nu le permitea să se ocupe cu comerţul.
Astfel, trebuia găsit un artificiu juridic care, pe de o parte, să
servească la ocolirea intrdicţiei privind acordarea de împrumuturi
cu dobîndă, iar, pe de altă parte, să permită preoţilor, nobililor şi
militarilor să se implice în afaceri.
Un asemenea artificiu a fost găsit prin reglementarea
societăţii în comandită. Mecanismul era următorul: deţinătorii de
capitaluri încredinţau în baza unui contract (denumit
commenda47) anumite sume de bani unor negustori profesionişti
sau unor căpitani de corăbii pentru ca aceştea să le folosească în
afaceri, urmînd ca beneficiile obţinute să fie împărţite între ei. Pe
această cale, deţinătorii de capital investeau banii şi riscau doar în
limita sumelor încredinţate48.
Cei care încredinţau sume de bani altora spre utilizare în
afaceri comerciale au fost denumiţi comanditari, iar cei care,
primind aceste sume, se angajau să le folosească pentru derularea
unor afaceri comerciale au fost numiţi comanditaţi.
În prezent, societatea în comandită este reglementată, sub
diferite denumiri, de majoritatea legislaţiilor europene, cu
excepţia cîtorva ţări (Marea Britanie, Norvegia, Suedia, Grecia şi
Liechtenstein).

47 Cuvîntul provine de la lat. accomendare, ce înseamnă a se încredinţa cuiva.

48 S.Mămăligă. Op.cit., p.258.
30
 DREPTUL AFACERILOR

În legislaţia Republicii Moldova societatea în comandită este

reglementată de Codul civil, la art.136-144 49. Această formă de
organizare juridică se întîlneşte rar în practică, investitorii
preferînd societatea cu răspundere limitată, cu care este mult mai
uşor de lucrat.
Definiţie. Definiţia legală a societăţii în comandită o găsim în
Codul civil, şi anume: societatea în comandită este societatea
comercială în care, de rînd cu membrii care practică în numele
societăţii activitatea de întreprinzător şi poartă răspundere
solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia (comanditaţi),
există unul sau mai mulţi membri-finanţatori (comanditari) care
nu participă la activitatea de întreprinzător a societăţii şi suportă
în limita aportului depus riscul pierderilor ce rezultă din
activitatea societăţii (art.136 alin.(1)).
În literatura de specialitate sînt redate mai multe definiţii ale
societăţii în comandită. Mai reuşită o considerăm pe cea expusă
de către profesorul Stanciu Cărpenaru, potrivit căruia societatea
în comandită se prezintă drept o societate formată prin asociere,
pe baza deplinei încrederi, a două sau mai multor persoane, care
pun în comun mai multe bunuri pentru a desfăşura o activitate
comercială, în scopul împărţirii beneficiilor, şi care răspund
pentru obligaţiile sociale, după caz, nelimitat şi solidar (asociaţii
comanditaţi) sau în limita aportului lor (asociaţii comanditari)50.
Societatea în comandită oferă posibilitatea celor care au idei,
sînt buni profesionişti în diferite domenii, dar nu au capital, să se
asocieze cu persoane care dispun de capital, dar nu au idei sau
posibilităţi de realizare51.

49 Un articol consacrat societăţii în comandită este prevăzut şi în Legea cu

privire la antreprenoriat şi întreprinderi, dar, aşa cum s-a menţionat deja, legea
respectivă aproape că nu-şi mai are aplicare, din motiv că a fost abrogată în
mod tacit de prevederile Codului civil.
50 S.D.Cărpenaru. Op.cit., p.283.
51 G.Mărgineanu, L.Mărgineanu. Dreptul afacerilor. - Chişinău: Elena -
V.I., 2004, p.99.
31
 DREPTUL AFACERILOR

În mare parte, societatea în comandită se aseamănă cu

societatea în nume colectiv. Singura deosebire constă în faptul că
asociaţii în cadrul societăţii în comandită sînt de două feluri,
comanditaţi şi comanditari.
Esenţa societăţii constă în faptul că comanditaţii gestionează
banii şi bunurile transmise societăţii de către comanditari, iar
beneficiul se repartizează între comanditaţi şi comanditari
conform actului de constituire52.
Avantaje şi dezavantaje. Avantajele pe care le aduce
societatea în comandită sînt puţine. Pe de o parte, asociaţii
comanditari, care dispun de mijloace financiare, au posibilitatea
să le investească, încasînd beneficii fără a se implica în
activitatea societăţii şi fără a risca o răspundere nelimitată, iar, pe
de altă parte, asociaţii comanditaţi, care nu au suficient capital
dar au iniţiativă, au ocazia să atragă capital în condiţii mult mai
avantajoase decît cele ale unui împrumut şi să desfăşoare o
activitate comercială în scopul obţinerii unor beneficii 53.
Din nefericire, societatea în comandită este aspru criticată în
doctrină, apreciindu-se că ea a devenit total desuetă („învechită”),
iar în practică ea nu se mai bucură de interes din partea oamenilor
de afacere54. Pînă acum nu este clar, de ce comanditaţii ar trebui
să răspundă cu întreaga avere pe care o au, odată ce ei nu au
depus în capitalul social nimic, în afară de munca pe care o
desfăşoară de zi cu zi?
Particularităţile. Din definiţia dată societăţii în comandită
se deduc următoarele particularităţi ale acestei forme de
organizare juridică:
 Se bazează pe asocierea între două categorii de persoane,
unii se numesc comanditaţi, alţii - comanditari.
 Răspunderea comanditaţilor şi comanditarilor pentru
datoriile societăţii este diferită: comanditaţii răspund nelimitat şi

52 N.Roşca, S.Baieş. Op.cit., p.318.

53 S.Mămăligă. Op.cit., p.260.
54 Ibidem, p.258.
32
 DREPTUL AFACERILOR

solidar, iar comanditarii răspund doar în limita aportului depus

la momentul fondării societăţii în comandită.
 Asocierea are la bază încrederea deplină unii în ceilalţi.
Din acest considerent, despre societatea în comandită şi
societatea în nume colectiv se mai spune că sînt societăţi intuitu
personae.
2.2. Constituirea societăţii în comandită
Actul de constituire. Societatea în comandită se
înregistrează la Camera Înregistrării de Stat. Documentul
principal în temeiul căruia este acceptată înregistrarea se numeşte
act de constituire.
Actul de constituire trebuie să cuprindă: numele, locul, data
naşterii, domiciliul, cetăţenia şi datele din buletinul de identitate
al comanditaţilor şi comanditarilor persoane fizice, iar dacă
aceştea sînt persoane juridice, în actul de constituire se indică
denumirea, sediul, naţionalitatea şi numărul de înregistrare.
De asemenea, în actul de constituire a societăţii în comandită
se indică denumirea acesteia; obiectul de activitate; sediul;
organele de conducere; aportul depus de către comanditaţi, modul
şi termenul de vărsare; răspunderea comanditaţilor pentru
încălcarea termenului de vărsare a aportului; dacă în capitalul
social au fost depuse bunuri, se indică valoarea bănească a
acestora şi felul cum a fost făcută evaluarea; procedura de
admitere a noilor comanditaţi şi comanditari, dar şi procedura de
excludere în caz de nerespectare a angajamentelor asumate prin
actul de constituire (art.108 şi art.137 din Codul civil).
Asociaţii: comanditaţii şi comanditarii. Legea prevede că
societatea în comandită trebuie să aibă cel puţin doi fondatori, un
comanditat şi un comanditar.
Dacă se ajunge la situaţia în care societatea nu mai are nici
un comanditat ori nici un comanditar, ea are la dispoziţie 6 luni
pentru a găsi o persoană în loc; în caz contrar, societatea va trebui
dizolvată.

33
 DREPTUL AFACERILOR

În calitate de comanditaţi şi comanditari pot fi atît persoanele

fizice, cît şi cele juridice.
Comanditaţi sînt persoanele care desfăşoară în numele
societăţii activitatea de întreprinzător, administrează şi reprezintă
societatea şi care, în cazul apariţiei unor datorii, răspund nelimitat
şi subsidiar pentru datoriile societăţii.
Numărul de comanditaţi ai societăţii în comandită nu poate fi
mai mic de 1 (unul) şi, respectiv, nu poate fi mai mare de 20
(douăzeci)55. În acest sens, comanditaţii se aseamănă foarte mult
cu asociaţii din cadrul societăţii în nume colectiv.
Am putea face o paralelă între comanditaţii societăţii în
comandită şi asociaţii societăţii în nume colectiv. Ambii au
acelaşi statut juridic - răspund nelimitat („din banii personali”)
pentru datoriile societăţii, iar dacă sînt mai mulţi, atunci răspund
în mod solidar („împreună”).
O persoană poate fi comanditat doar într-o singură societatea
în comandită. Mai mult decît atît, comanditatul nu poate fi în
acelaşi timp asociat al unei societăţii în nume colectiv, şi
viceversa: asociatul societăţii în nume colectiv nu are dreptul să
fie comanditat în cadrul societăţii în comandită.
Comanditari sînt persoanele care finanţează societatea în
comandită. Ei nu participă la desfăşurarea activităţii de
întreprinzător. În cazul în care societatea în comandită are multe
datorii, comanditarii vor răspunde numai în limita participaţiunii
la capitalul social.
Statutul juridic al comanditarului este asemănător cu cel al
asociatului din cadrul societăţii cu răspundere limitată 56. Ambii

55 Codul civil nu stabileşte expres numărul maxim de comanditaţi. Dar,

reieşind din art.136 alin.(4), potrivit căruia dispoziţiile cu privire la societatea
în nume colectiv sînt aplicabile societăţii în comandită în măsura în care codul
nu conţine norme exprese cu privire la societatea în comandită, ajungem la
concluzia că societatea în comandită poate avea cel mult 20 (douăzeci) de
comanditaţi. Cu referire la comanditari, numărul maxim al acestora poate fi
nelimitat.
56 N.Roşca, S.Baieş, op.cit., p.316.
34
 DREPTUL AFACERILOR

suportă riscurile doar în mărimea aportului pe care l-au depus în

capitalul social.
Denumirea de firmă. Ca şi în cazul societăţii în nume
colectiv, denumirea societăţii în comandită trebuie să includă
sintagma în limba de stat „Societate în Comandită” sau
abrevierea „S.C.”. Alături trebuie să fie prezent numele de
familie al unui dintre asociaţi. De exemplu, Societatea în
Comandită „Munteanu” (pe scurt, S.C.
„Munteanu”).
Dacă asociaţi sînt mai mulţi, se folosesc cuvintele - „şi
compania” sau „şi Co”. De exemplu, Societatea în Comandită
„Munteanu şi compania” (mai pe scurt, S.C. „Munteanu şi Co”).
Capitalul social. Pentru societatea în comandită nu este
stabilită o mărime a capitalului social, astfel încît acesta poate fi
oricît de mic, dar şi foarte mare.
Capitalul social se formează din aporturile făcute de către
comanditari. Aceste aporturi pot fi depuse în bani sau în bunuri
(autovehicule, mobilă, computere etc.).
În schimb, comanditaţii nu depun nimic în capitalul social.
Ei contribuie la funcţionarea societăţii în comandită prin munca
(fizică şi intelectuală), serviciile şi cunoştinele pe care le au; dar
acestea, aşa cum se ştie, nu pot fi depuse ca aport la capitalul
social.
Pînă în momentul înregistrării societăţii, comanditarul este
obligat să verse cel puţin 60% din aportul subscris (la care s-a
obligat), urmînd ca diferenţa să fie vărsată nu mai tîrziu de 6 luni
de la data înregistrării (art.112 alin.(3) din Codul civil).
2.3. Funcţionarea societăţii în comandită
Conducerea. Societatea în comandită este condusă de către
comanditaţi. Fiecare dintre ei poată să reprezinte societatea şi să
semneze documentele necesare pentru activitatea de zi cu zi, fără
a avea nevoie de procură. Pentru a demonstra că sînt comanditaţi,
vor trebui să prezinte extrasul eliberat de Camera Înregistrării de
Stat în care este scris numele şi prenumele fiecăruia dintre ei.
35
 DREPTUL AFACERILOR

În ce priveşte comanditarii, aceştia nu au dreptul să participe

la conducerea şi administrarea societăţii în comandită. Dacă
totuşi doresc să reprezinte interesele societăţii, o pot face, dar
numai în bază de procură, la fel cum procedează şi angajaţii de
rînd ai întreprinderii.
Drepturile şi obligaţiile. În general, comanditaţii au drepturi
şi obligaţii asemănătoare cu cele ale asociaţilor în cadrul
societăţii în nume colectiv. De cealaltă parte, drepturile şi
obligaţiile comanditarilor se aseamănă foarte mult cu drepturile
şi obligaţiile asociaţilor unei societăţi cu răspundere limitată.
Drepturile comanditaţilor
a) Principalul drept al comanditaţilor este de a
conduce societa-
tea şi de a lua parte la activitatea ei (art.138 din Codul civil). Ca
şi în alte societăţi comerciale, asociaţii participă la conducerea
societăţii în comandită prin intermediul adunării generale, avînd
dreptul la un singur vot.
b) Dreptul la o parte din beneficiu. Aportul
asociatului coman-
ditat constînd în muncă şi servicii, care nu se iau în considerare la
formarea şi majorarea capitalului social, asociatul trebuie să
obţină o plată pentru efortul fizic şi intelectual depus pentru
societate. Această plată se face prin atribuirea unei părţi din
beneficiul obţinut de societate57.
Proporţia din beneficiu care urmează a fi repartizată
comanditaţilor trebuie prevăzută expres în actul de constituire.
Obligaţiile comanditaţilor
a) Principala obligaţie a comanditaţilor este de a vărsa în
capitalul social aportul promis. Dacă aportul se face în bani,
aceştia se depun la o bancă comercială, pe un cont special, iar
certificatul eliberat de bancă se prezintă la Camera Înregistrării
de Stat pentru a efectua menţiunea în registrul persoanelor
juridice.

57 N.Roşca, S.Baieş. Op.cit., p.318.

36
 DREPTUL AFACERILOR

Aportul poate fi depus şi în bunuri. În acest caz, un evaluator

independent va stabili care este valoarea bănească a bunurilor şi
suma respectivă va fi reflectată în capitalul social, cu menţiunea
între paranteze, de exemplu: „aport în mărime totală de 275.000
lei (bun mobil - autovehicul)”.
b) Obligaţia de a participa la pierderile societăţii. Pierderile
so-
cietăţii în comandită se repartizează între membrii ei proporţional
participaţiunilor la capitalul social, dacă actul de constituire sau
acordul părţilor nu prevede altfel 58. Dacă comanditaţii sînt mai
mulţi la număr, aceştia pot să repartizeze între ei funcţiile.
Drepturile comanditarilor. Comanditarii au următoarele
drepturi:
a) Să participe la împărţirea beneficiilor. Comanditarul are
dreptul să primească partea ce i se cuvinte din veniturile societăţii
proporţional participaţiunii sale la capitalul social. Modalitatea de
încasare a profitului se va stabili la concret în actul de constituire.
c) Să supravegheze şi să controleze cum îşi desfăşoară
activi-
tatea societatea în comandită; să ia cunoştinţă de dările de seamă,
de bilanţurile anuale şi să le verifice cu datele din registre şi din
alte documente justificative.
d) Să se retragă din societate la sfîrşitul anului financiar şi să
primească o parte din activele ei proporţional participaţiunii sale
la capitalul social (art.139 alin.(1) lit.c) din Codul civil).
Obligaţiile comanditarilor
a) Principala obligaţie a comanditarului este de a depune în
capitalul social aportul la care s-a obligat. Depunerea aportului se
confirmă printr-un certificat eliberat de societate.
b) Comanditarul mai are obligaţia de a nu se implica în
admi-

58 V.Rusu, Gh.Focşa. Op.cit., p.103.

37
 DREPTUL AFACERILOR

nistrarea societăţii. În acest sens, el nu va putea reprezenta

societatea decît în bază de procură specială dată de către
comanditaţii administratori pentru o operaţiune determinată 59.
În afară de drepturile şi obligaţiile menţionate mai sus, actul
constitutiv al societăţii în comandită poate prevedea mai multe
drepturi şi obligaţii pentru comanditaţi şi comanditari.
Răspunderea. Comanditaţii răspund pentru obligaţiile
societăţii cu averea personală pe care o deţin. În schimb,
comanditarii răspund în limita contribuţiei pe care au depus-o în
capitalul social.
Deseori în doctrină se face referire la faptul că comanditaţii
sînt nişte administratori, care nu ar trebui să răspundă nelimitat şi
solidar pentru obligaţiile societăţii 60. Or, în dreptul modern
accentul este pus pe mărimea capitalului. De aceea, mai potrivit
ar fi fost ca comanditarii să răspundă pentru datoriile societăţii,
dar nu comanditaţii.
Iată de ce numeroase state au eliminat din legislaţia lor acest
gen de societate, care era actuală în Evul Mediu, dar a devenit
anacronică în prezent.
2.4. Dizolvarea şi reorganizarea societăţii în comandită
Societatea în comandită se dizolvă ca şi orice altă persoană
juridică, în temeiul art.86 şi 87 din Codul civil. Dar, spre
deosebire de alte persoane juridice, societatea în comandită se
dizolvă dacă nu mai are nici un comanditat sau nici un
comanditar (art.143).
Dizolvarea nu se face imediat. Mai întîi se acordă un termen
de 6 luni în care societatea în comandită trebuie să suplinească
asociatul care lipseşte. Dacă nu o va face, societatea va trebui
dizolvată.
Dizolvarea este urmată de procedura de lichidare. Lichidarea
se face conform regulilor generale. Din averea rămasă după
stingerea datoriilor se restituie cotele-părţi ale comanditarilor, iar
59 S.Mămăligă. Op.cit., p.267-268.
60 Ibidem, p.258.
38
 DREPTUL AFACERILOR

restul se împarte între asociaţi, aşa cum s-a convenit în actul de

constituire61.
Pentru a scăpa de dizolvare, o soluţie ar fi reorganizarea.
Societatea în comandită poate fi reorganizată în societate pe
acţiuni, în societate cu răspundere limitată sau în cooperativă. În
cazul reorganizării, comanditaţii continuă, în termen de 3 ani, să
răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile apărute pînă la
reorganizare.

61 N.Roşca, S.Baieş. Op.cit., p.323.

39
DREPTUL AFACERILOR

40