ACTIVITĂȚILE ECOLOGICE

Capitolul 1.
Educația ecologică în contextul școlii moderne
Termenul de interdisciplinaritate este unul uzual,cotidian în sistemul de învățământ
modern din țara noastră,din zona comunitară și la nivel de educație internațională. Aportul
considerabil la cultura generală a fiecărei discipline în sine, nu se se exprimă întotdeauna doar
prin ceea ce este specific, ci mai ales prin ceea ce are comun, generalizator, transferabil, de la
un domeniu la altul, astfel încât aplicabilitatea utilă,eficientă ca perspectivă teoretico-
practică, în viața de zi cu zi a educabilului integrat deplin în societatea din care va face parte
ca adult, să fie cât mai pregnantă.
Interdisciplinaritatea este o formă a cooperării între discipline diferite cu privire la o
problematică a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergență și o
combinare prudentă a mai multor puncte de vedere.“ (C. Cucoș,). Din această afirmație
concretizată “dogmatic” în amalgamul instructiv-educativ, deducem importanța
interdisciplinarității dar și “capcanele” pe care le poate constitui alegerea unei abordări
necorespunzătoare ca demers, desfășurare sau finalitate.
Interdisciplinaritatea apare clar ca o măsură necesară depașirii hotarelor concretului și
abstractului,proiecție reală sau artificială între orizonturile diferitelor domenii ale cunoașterii
tangențiale cu educabilul,aflat pe traseul ascendent și de ce nu,să precizăm cu optimism și
ireversibil al dezvoltării personalității sale generale.Argumentul(argumentele) care pledează
pentru interdisciplinaritate constă din faptul că abordarea de acest tip oferă o imagine
completă a unui întreg care poate fi împărțit secvențial și bine delimitat(cuantificabil) la suma
componentelor sale, care pot fi analizate separat sau ca parte integrantă. Prin aspectul
interdisiciplinar se depășesc cu ușurință "zidurile,barierele" sau alte obstacole dintre
discipline, eliminându-se izolaționismul şi lipsa corelării dintre continuturile diverselor
discipline studiate sau care vor fi studiate ulterior. Construirea cu ajutorul educației
interdisciplinare de structuri psiho-afective flexibile și dinamice, capabile de o abordare cât
mai bună pentru înțelegerea cât mai profundă a întregului sau secvențelor din care se
constituie acesta,ne determină să considerăm că interdisciplinaritatea poate fi numită:latura
modernă a noilor educații care călăuzește educabilul de la prima cifră sau literă învățată până
la capacitatea de gândire transcedentală în modul pur teoretic sau practic.Rezolvarea de
probleme și experimentul, care pot fi considerate cu ușurință cele mai importante forme
palpabile de integrare a cunoștințelor, datorită aspectului practic,face din interdisciplinaritate
un aspect esențial și de neînlocuit din educația modernă contemporană,indiferent de nivelul
sau locația la care aceasta se realizează. Situațiile generale de viață specifice individului
impun judecați și decizii care nu sunt, de regula, limitate la matrițele,terminologiile științífice
sau jargoanele disciplinare,fiind necesară de cele mai multe ori tipul de abordare
transdisciplinar,pentru depășirea rezonabilă sau chiar cu succes a situației(situațiilor) date.Prin
interdisciplinaritate se poate ajunge cu ușurința la înțelegerea mecanismelor și fenomenelor
studiate,aplicabilitatea esențială practică având o șansă de reușită sporită,eliminându-se astfel
acel "fruct putred" al incapacității de corelare al teoreticului cu practicul,cum bine spunea
prof. univ Dumitru Copilu Copillin( în cadrul Conferinței internaționale Abordări inovative în
teoria și practica educațională-20 de ani de pregătire a personalului didactic la Oradea,
organizanizator Departamentul pentru pregătirea personalului didactic,Universitatea din
Oradea.)
Ca parcurs istoric termenul “ interdisciplinaritate” se regăsește pentru prima dată în “
Dictionarul de neologisme” al autorului Florin Marcu , definit simplist dar eficient ,ca fiind o
modalitate de stabilire a unor relatii între mai multe știinte sau discipline. În țara
noastră,elocventă în inițierea pluridisciplinară și interdisciplinară este abordarea literară a
eruditului Dimitrie Cantemir (Demetrius Cantemirius Palatinus Moldaviae).
În lucrarea "Managementul activităţilor ecologice", sub îndrumarea atentă și
neobosită a domnului Florian Hava,am încercat în măsura capabilităților mele să aduc o
contribuție modestă la" descifrarea" oportunităților generale cu potențial de abordare a
interdisciplinarității diverselor domenii educaționale cu educația ecologică,dorind să-i
mulțumesc într-un mod deosebit pentru suportul științific și moral acordat cu generozitatea
specifică unui grandios om.Nu în ultimul rând aș dori să le mulțumesc tuturor persoanelor
care au făcut posibilă realizarea acestei lucrări.

1.1 De ce este necesară educația ecologică?

 În continuare voi încerca să deslușesc răspunsul(răspunsurile)la aceasă
provocatoare întrebare.În prezent, oamenii folosesc într-un mod abuziv resursele naturale ale
Terrei. În fiecare parte a lumii, factorul antropic distruge habitate floristice, faunistice,terestre
sau acvatice , extrage diverse minereuri, hidrocarburi și o altă sumedenie de activități cu efect
distructiv petru mediul înconjurător.Poluarea se amplifică în urma activităților antropice, într-
un ritm alert, erodând solul, poluând aerul şi apa, crescând exponențial cantitatea deşeurilor
1
primejdioase(poluanților) într-un ritm fără precedent în istoria cunoascută a biosului și
abiosului pe Pământ. Deoarece cerinţele care decurg din suprapopulare şi dezvoltare cresc,
devine tot mai greu pentru oameni să-şi satisfacă nevoile şi dorinţele personale și de grup,
suprexploatarea resurselor naturale (defrișarea pădurilor,suprapășunatul, supraexploatarea
faunei terestre,supraexploatarea faunei acvatice etc.) devine un aspect funcțional cotidian și
inevitabil pentru omul dinamic contemporan.Un filozof emblematic al filozofiei universale
afirma că specia umană (Homo sapiens) din punct de vedere taxonomic ar fi mai eficientă ca
denumire (Homo vanitas),adică omul deșertăciunilor.Sigur etimologia acestei denumiri binare
are la bază celebra afrirmație a unui personaj biblic consacrat care ajuns la apogeul
cultural,mistic și social ,sătul fiind probabil de "lupta vieții" afirma cu lăuntric pelin "Vanitas
vanitatum et omia vanitas" în traducere liberă:" Deșertăciune a deșertăciunilor,totul este
deșertăciune" . În urma activităților antropice apar tot mai numeroase consecinte ale
degradării mediului: dispariţia unor specii de bază a unor ecosisteme terestre sau acvatice,
extinderea deşertului sau (re)apariția unor zone deșertice, contaminarea tot mai pronunțată a
solului,aerului și apei cu substanțele chimice folosite în agricultură sau rezultate din diferite
procese tehnologice, creşterea problemelor de sănătate cauzate de poluare, foametea din cauza
schimbărilor climatice , sărăcia şi chiar pierderea crescută de vieţi omenești în diverse locuri
ale planetei(datorită unor boli specific unor medii poluate). Mulţi experţi sunt îngrijoraţi de
faptul că, dacă acest ritm de distrugere continuă, vom fi cu siguranță martorii distrugerii
treptate chiar a sistemelor care sprijină viaţa pe Terra.
Educaţia ecologică este un proces complex care are scopul să îmbunătăţească calitatea
vieţii prin asigurarea de cunoștințe temeinice educabillului,într-un cadru formal,nonformal și
informal organizat (de exemlu elevilor din învățământul preuniversitar primar,gimnazial și
liceal)și cu siguranță ar fi bine venită o informare mai eficientă, mai profundă și a societății
contemporane ca întreg care cred că "suferă"(cu argumente concrete,nu sunt doar afirmații
propagandistice-abstractizate pentru dezinformare sau etc) de o criză a identității ecologice
naționale,comunitare și universale. Educaţia ecologică poate ajuta oamenii să-și însușească
noi cunoştinţe, deprinderi, motivaţii, valori sau să înțeleagă mai eficient rolul lor pozitiv sau
negativ,în funcție de tipul activității,în dinamismul ,poate exagerat,poate ușor necontrolabil,a
vietii umane pe Terra.
Problemele de mediu sunt grave ,au nevoie urgentă de măsuri de rezolvare și nu de
interminabile discuții,articole sau etc. Aceste probleme sunt a fiecărui individ și implicit a
comunității restrânse sau extinse din care face parte fiecare. Problemele mediului trebuie
abordate de la nivel individual și categoric și de la nivelul întreagii comunități, iar educaţia
ecologică trebuie să fie o parte integrantă a soluţiei,nu o componentă auxiliară sau pur
2
teoretică. Opiniile divergente a oamenilor care-și urmăresc propriile interese financiare sau de
statut social sau sunt dezinformați ori necunoscători ai situației, privind starea mediului,au ca
finalitate o continuare a distrugerii și doar o rezolvare temporară și parțială a problemelor
mediului înconjurător. Căutarea și găsirea numitorului comun în rezolvarea situațiilor
problemă din mediu ,a reprezentat,reprezintă și va reprezenta primul pas concret spre
rezolvare.  
Obiectivele educaţiei de mediu(ecologice) în toată lumea sunt asemănătoare:să se
protejeze şi unde este necesar să se refacă structura şi funcţionalitatea ecosistemelor
afectate; să se stopeze pierderea biodiversităţii;să se protejeze solul împotriva eroziunii şi a
poluării
Măsuri propuse pentru atingerea obiectivelor sunt: protejarea cele mai preţioase
ecosisteme acvatice sau terestre; punerea în practică a diferite planuri pentru a proteja
biodiversitatea; punerea la punct a unei strategii pentru a proteja mai eficient ecosistemele
acvatice; extinderea programele regionale şi naţionale care se referă la administrarea zonelor
silvice.
Pe de altă parte, educaţia ecologică sporeşte conştientizarea problemelor şi înţelegerea
valorilor personale prin „descoperirea” atitudinii şi înţelegerii, ajutându-i pe elevi să-şi
evalueze şi să-şi clarifice sentimentele în ceea ce priveşte mediul şi cum contribuie la
problemele acestuia. Ajută fiecare persoană să înţeleagă faptul că oamenii au valori diferite,
iar conflictele dintre acestea trebuie abordate pentru a preveni şi rezolva, în final, problemele
de mediu. Educaţia de mediu este şi practică, în sensul învăţării unor lucruri cum ar fi
plantarea unui copac până la reducerea consumului sau cum să trăim producând un impact
negativ cât mai mic asupra mediului.
În mod specific, educaţia ecologică accentuează folosirea cu precădere a cinci
obiective. Conştientizarea concretă,care presupune înţelegere şi sensibilitate crescută faţă de
întreg mediul natural şi problemele lui; le dezvoltă oamenilor abilitatea de a percepe şi de a
deosebi stimulentele cu impact pozitiv sau negativ,ca potențial de influențare, de a procesa,
rafina şi extinde aceste percepţii; contribuie la folosirea acestor abilităţi noi în mai multe
contexte anexate sau ca parte integrantă în cotidian.Cunoaşterea aprofundată,care reprezintă
înţelegerea de bază privind funcţionarea generală a mediului, interacţiunea
oamenilor(factorului antropic) cu mediul şi despre cum apar şi cum pot fi rezolvate
problemele legate de mediu.Atitudinea eficientă,include un set de norme și valori incluse în
spectrul sentimental de grijă pentru mediu, motivaţia şi devotamentul de a participa la
menţinerea calităţii mediului,fiind aspecte esențiale. Deprinderi sănătoase,care reprezintă
cuantificabilul abilităţilor necesare identificării şi investigării problemelor mediului şi să
3
contribuie la rezolvarea problemelor acestuia.Participarea nemijlocită,include experienţă în
utilizarea cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite, în vederea unor acţiuni pozitive şi bine
gândite ca prezent precum și în termen mediu și lung,care vor conduce la rezolvarea
problemelor mediului și mai mult eviatarea (re)apariției viitoare a acestora.
Educaţia ecologică este un „proces menit să atragă categorii de oameni care să fie
conştienţi şi preocupaţi de problemele mediului înconjurător şi de problemele complementare,
oameni care au cunoştinţele, atitudinea, abilitatea, motivaţia şi capacitatea de a lucra
individual şi colectiv pentru găsirea unor soluţii problemelor actuale dar şi pentru prevenirea
apariţiei altora”. "Cel mai mare filozof nihilist al secolului XX, Cioran Emil, spunea : "S-a
scris prea mult, toți marii scriitori au scris prea mult, inclusiv eu am scris prea mult și aș dori
să mă reinventez într-o esențializare transcedentală a concretului și abstractului provizoriu în
permanent". Concluzia poate fi simplă, citind afirmația anterioară deslușim cu ușurință că
esențializarea întregului ar fi (ar reprezenta) rezonanța sublimă a "viiorii succesului" (vioara
fiind educabilul, în această situație transpusă metaforic, iar violonistul fiind reprezentat de
ansamblul potențialului educativ care se răsfrânge "pe umerii" formatorului). Dar noi
schimbăm în permanență cerințele prin metodologii care completează sau anulează
metodologii, prin legi care completează alte legi sau le anulează, de multe ori din dorința de
simplificare complicăm inutil, și "furăm" din timpul pe care, în mod normal, ar trebui să-l
alocăm elevului,"rătăcind" printre hârtii. Dorim să implementăm atitudini ecologice sănătoase
prin comportamentul nostru individual și colectiv în instituțiile de instruire, dar cărăm după
noi la propriu grămezi de hârtii și dosare, materialul lemnos fiind utilizat poate cu risipă prin
aceste hârtii și facem astfel, cum bine spunea cineva:"Campanie anti-tutun cu țigara așezată
în colțul gurii". Diverse ONG-uri sau instituții organizează conferințe, workshop-uri, etc,
având scopul de a contribui la protecția, conservarea sau îmbunătățirea calității mediului din
diverse areale periclitate din punct de vedere geopeisagistic sau al biodiversității în urma
interacțiunii cu factorul antropic. Mediatizarea este intensă, planurile sunt spectaculoase,
investițiile diverșilor sponsori sunt substanțiale, participare selectă, dar dincolo de teorie și
discursuri, rezultatele practice sunt de multe ori inexistente sau chiar zona devine mai afectată
în urma unei publicități susținute dar total inutilă ca intervenție ecologică. Uneori principiul
fundamental de funcționare pare a fi: "Plantăm primăvara puțin în fața camerei de filmat sau
în fața aparatelor de fotografiat și defrișăm mult mai mult în absența acestora pe parcursul
întregului an". Desigur există ONG-uri serioase, instituții onorabile și oameni care sunt
dedicați în misiunea nobilă de protecție și conservare a mediului. Tot ceea ce se petrece în
jurul educabilului va influența comportamentul și gândirea lui prezentă și de perspectivă, de
multe ori transmiterea informațiilor practice, dar ideale, devin antagonice cu realitatea din jur
4
stârnind adversități (în)de percepție Bineînțeles că nu va rezolva negația sau dezacordul sumar
sau total ceva, simplificarea teoretică și abordarea practică in situ este necesară pentru
fluidizarea comunicării principiilor teoretice instructive ecologice și aplicarea lor cu succes
prin rezultate palpabile obținute de educabil în perioada instruirii și ulterior ca membru activ
al societății umane.
Iorga Nicolae spunea că un om nu învață ceea ce vrei, învață doar ceea ce ești. De
aceea în formarea unei personalități ecologice la elev (la acel Homo sapiens în devenire,
care dorim să-și așeze acel Laurus nobilis al succesului pe frunte) este foarte importantă
verticalitatea modelului, care din nefericire se pierde de multe ori în dinamica mult prea
zbuciumată a eului contemporan. Marele Will a lansat celebra expresie "To be or not to be"
care cu siguranță va fi utilizată într-un viitor nu prea îndepărtat în privința "destinului"
splendidei noastre Terra, pe care conștienți sau inconștienți, constrânși de factori colaterali
diverși, o transformăm încet și sigur în coșul nostru de gunoi. Celebrul fizician Einstein
Albert afirma cu nonșalanță că omul mai are de trăit încă patru ani după ce va muri ultima
albină n.a.(Apis mellifera). Deducem așadar importanța pentru umanitate a fiecărei specii din
biodiversitatea planetară. Viitorul nostru depinde în mare măsură de crearea unei personalități
ecologice complexe, care să călăuzească în permanență educabilul spre frumosul din om și
natură. Fără intervenții clare în formarea personalitătii ecologice la noile generații, speranțele
unei armonizări a relației extrem de complicată om–natură, devin cât se poate de
sumbre."Articol, (De)formarea personalității ecologice în societatea contemporană,autor prof.
Abrudan Traian

5
Capitolul 2. Aspecte interdisciplinare de implementare a educației ecologice
în activitatea școlară
Prin activitatea școlară,ca viziune taxonomică din punct de vedere al integrării acestui
tip de acțiune,afirmăm că reprezintă la modul general cuantificarea întregului proces de
predare-învățareă-evaluare sub aspect formal,nonformal sau informal,raportat la o unitate de
timp bine stabilită și cu finalități de formare psiho-afective precise ,prin respectarea unor
programe de conținut specifice stabilite prin legislația aferentă.Având avantajul acelui frumos
"al luptei binelui cu răul" pe care educația ecologică îl cultivă în cugetul aspirantului
permanent de cunoaștere și descoperire,se reușește cu ușurință realizarea acelor interferențe
disciplinare necesare utilizării teoriei și practicii ecologice în diversele activități la care(în
care) educabilul este implicat sau în care urmează să fieimplicat.După cum între tot ceea ce
este viu există o legătură,aidoma și educația ecologică se poate reuni sau ajusta cu ușurință cu
multitudinea disciplinară a întregului proces educativ modern.În subcapitolele următoare voi
încerca să identific aspectele esențiale de interacțiune a educației ecologice cu multitutinea
disciplinelor integrate în diverse arii curriculare(Limbă și comunicare,Matematică și
științe,Om și societate,Arte,Educație fizică și sport,Tehnologii),precum și aspecte esențiale
manageriale( de organizare,planificare,desfășurare și evaluare a unor activități specifice de
interdisciplinaritate care au ca parte integrantă ,educația ecologică.)Desfășurând și un proiect
de parteneriat educațional interjudețean între Școala Gimnazială nr.1 Bulz(structura Școala
Gimnazială nr.2 Remeți),județul Bihor și Liceul Tehnologic nr.1 Sâg,județul Sălaj,cu titlul
”Spațiul biogeografic Munții Pădurea Craiului – Munții Plopiș (de la Syringa josikaea la
Drosera rotundifolia),”aspectele managementului implementării educației ecologice la nivel
interdisciplinar au fost necesare în desfășurarea corespunzătoare a tuturor acțiunilor propuse
în cadrul proiectului.Ca opinie personală,cu siguranță am fost evaziv în privința unor aspecte
care ar fi necesitat mai multă atenție,după cum cred că am insistat în privința unor aspecte
care n-ar fi necesitat o atenție sporită,asta din lipsă de experiență sau cunoaștere(ca
retrospecție),dar cred(și sper să fie toate persoanele implicate în proiect în asentimentul meu)
că proiectul a fost o acțiune benefică pentru construcția omului frumos și nobil din fiecare și
a contribuit pozitiv la interacțiune prezentă și viitoare cu mediul, a tuturor celor implicați.Mai
cred(privind acest aspect ca pe o provocare) că experiențele similare viitoare vor duce la
creșterea exponențială a finalităților unor astfel de proiecte.

6
 2.1 Interdisciplinaritatea religie-educație ecologică
În vechimea cunoscută datorită izvoarelor istorice,mediul înconjurător limitrof precum
și în universul cunoscut sau abstractizat al acelei epoci vernale împreună cu fenomenele
aferente sau mecanismele funcționale specifice,au reprezentat puncte de referință din punct de
vedere al orientării mistice timpurii (este cunoscut faptul că în vechime,în unele culturi
mistice erau venerate focul,pământul,apa,soarele,animale plante sau alte aspecte din
cotidianul vremii.Odată cu depășirea unor spații temporale sau cultural-geografice
limitative,omul ca orientare mistică a reușit să depășească pragul primitivismului și abordările
orientative devin mai rezonabile din majoritatea punctelor de vedere. Spre exemplu în unele
culturi mistice tribale,un copac din care a căzut un individ trebuia tăiat în cel mai scurt timp
deoarece reprezenta o amenințare pentru comunitate,fiind considerat malefic.În
creștinism,abordare religioasă majoritară în România și Europa, natura a reprezentat
întotdeauna interes și a fost intercalată cu success în universul mistic creștin.Spre
exemplu,începând cu protopărinții Adam și Eva,plantele au reprezentat acel sublim al
expresie practice a frumosului,constituind fermecătoarea grădina a Edenului.În evoluția
omului ca ființă rațională deducem și aspectele unei gândiri negativiste,ineficiente în raport
cu lumea vie din jur,astfel șarpele(un element important și util al fiecărei biocenoze terestre
sau acvatice și implicit util funcționării eficiente a ecosistemului ca întreg)a fost stigmatizat
datorită faptului că a fost precursor și parte implicată activă a izgonirii omului din Eden,prin
consumarea fructului din mărul(Malus domestica)”oprit”.Dar începând cu Noe atitudinea se
schimbă radical,animalele fiind salvate cu ajutorul corabiei care a trecut cu bine peste așa
zisul potop,pentru a se evita dispariția lor ca specie(extincție din punct de vedere biologic-
ecologic).Cedrii Libanului(Cedrus libani) au reprezentat materialul de construcție
necesar,porumbelul (Columba palumbus)eliberat de pe corabie aduce în cioc acel simbol al
victoriei împotriva vitregiei nemaintâlnite a naturii(urgia Lui Dumnezeu),ramura de
măslin(Olea europaea).
Via(Vitis vinifera) pe care Iisus Hristos o introduce sub formă metaforizată în
numeroasele sale pildele , cu multiple subânțelesuri sociale translatate din biosul natural
limitrof în esența biosului rațional uman,sau vinul,un produs alcoolic realizat în urma
procesului de fermentație realizat de către ciuperci inferioare aparținătoare din punct de
vedere taxonomic regnului fungi,numite generic și levuri, în acest caz drojdia vinului sau
drojdia de vin(Saccharomyces ellipsoideus),folosit în rirualuri mistice creștine de prim

7
rang(de exemplu Sfânta împărtășanie). Tot în Biblie,carte de capătâi a creștinismului prin
Noul Testament și Vechiul Testament,smochinul(Ficus carica) neroditor este eliminat pentru
totdeauna datorită ineficienței sale ca pom fructifer,de la care cultivatorul în urma unor
procese de îngrijire îndelungată așteaptă și eficiență,roadele(fructele). Desigur este discutabilă
și în acest caz abordarea pur ecologică dar presupunem și admitem ideea că exemplul este
concludent pentru consecința lipsei de eficiență în viață,ca translatarea la biosul
uman.Grâul(Triticum aestivum),reprezentat metaforizat al binelui și neghina( Agrostemma
githago,) reprezentant metaforizat al răului,sunt utilizate de asemenea în pildele mistice
creștine.Este abordat semănatul eficient sau ineficient și multe alte aspecte care vizează
concret la scară cuantificabilă, interacțiunea permanentă și indispensabilă a individului
biologic,direct cu lumea vie specifică arealului său sau indirect cu întreg procesul
biouniversal.În lemnul crucii se regășește acea energie a legăturii neîntrerupte a omului”ființa
fericirii și a nefericirii”’ cu natura care devine martoră și părtașă la bucuria și suferința fizică
și spiritual a omului.În unele culturi orientale ,plantele și animalele mai reprezintă în gândirea
mistică aspecte sacre din cotidian (discutabil aspectul mistico-filozofic al sacrului și al

profanului în acest caz).Spre exemplu, râul Gange considerat sfânt, este locația în care se
desfășoară anumite ritualuri întrucât se crede că izvorăște din picioarele lui Vishnu și se
rostogolește peste capul și părul zeului Shiva, care locuiesc în ceruri. Hindușii intră în apa
Gangelui pentru a se purifica de păcate. Ofrandele se aduc adesea vacilor, considerate sacre și
mame ale naturii. Ei cred că fiecare parte a corpului acestui animal este locuită de o anumită
zeitate.Busuiocul(Ocimum basilicum),etimologic iarbă pentru rege,reprezintă o plantă folosită
în diverse ritualuri mistice creștin ortodoxe,cel mai reprezentativ fiind probabil sfințirea apei
în data de 6 ianuarie(Botezul Domnului Iisus Hristos).Desigur în misticismul
vechi,primordial,cu dezvoltare general incipient cît și în misticismul contemporan,animalele
sunt utilizate ca suport mistic pozitiv sau negativ în diverse situații concrete sau
abstractizate.Spre exemplu,într-un caz aparte,elementaul negativ este eliminat din om și
redistribuit într-o turmă de porci (Sus scrofa domesticus sau Sus domesticus) care se vor
prăpădi ulterior în mare.Porcul este în acest caz un element “simbol” al lipsei de
profunzime,al mizeriei,al vieții dezordonate care cu siguranță va avea o finalitate în
conformitate cu parcursul său firesc. Mielul, specia oaie(Ovis aries) mamifer rumegător
datorită etologiei (știința care se ocupă de studiul comportamentului, obiceiuri și deprinderi
specific) ,este exemplificat ca un mesager și reprezentant al blâdeții și smereniei,atribute
sublime în cadrul arhitecturii funcționale a misticismului creștin.Însuși Hristos datorită
abilităților lăuntrice unice a fost asociat cu mielul(Mielul Lui Dumnezeu).Vacile
domestice(Bos taurus)slăbite,din visul profetului apar de asemeanea în situație de mesager al
8
unor situații ecologice catastrofale(seceta din Egipt).Vițelul tăiat în pilda fiului risipitor
simbolizează acea stare de feerie din cadrul unei familii sau a comunității în unele situații mai
deosebite.Măgarul (Equus africanus asinus),un animal de povară ,a fost folosit de Hristos la
intrarea sa în Ierusalim.În tradiția locală se vorbește și azi că pe spatele măgarului a rămas de
atunci desenul unei cruci.
Deducem cu ușurință că religia a prezentat și prezintă permanente aspecte tangențiale
cu mediul natural. În unele situații religia sau elemente de educație religioasă pot fi
introducuse,intercalate cu succes în activitățile care vizeză compentențe specifice educației
ecologice. Spre exemplu,puterea benefică a rugăciunii individuale sau de grup poate fi
utilizată înainte de începerea unei activități concrete,în timpul desfășurării activității sau la
finalul activității teotetice,practice sau mixte.În timpul unor ieșiri recreative în mediul
natural(pădure,parc,râu,etc) sau ieșiri cu scop preponderent științific(observații asupra unor
zone poluate,identificarea unor specii de plante sau specii de animale)pot fi utilizate aspect
preluate din misticismul creștin(meditații asupra vieții,rugăciuni).Și de ce nu, unele principii
aparținătoare unor gânditori creștini pot fi utilizate întotdeuna în activități ecologice din
spațiul temporal școlar sau extrașcolar și în viața de zi cu zi.Ca susținere concretă a acestei
idei,este elocventă afirmația Sfântului Siluan Athonitul” Să nu faci niciodată în viață un lucru
înaintea căruia sau după care nu poți rosti orugăciune”,o personalitate creștină universală, care
a descries într-un mod extreme de frumos și mediul înconjurător,făcându-l parte integrantă a
dezvoltării frumosului lăuntric al ascetului athonit.
În cadrul proiectului desfășurat ”Spațiul biogeografic Munții Pădurea Craiului –
Munții Plopiș (de la Syringa josikaea la Drosera rotundifolia),elevii incluși au fost
familiarizați cu unele aspecte funcțional-utile a interacțiunii factorului antropic-mistic-
mediu.Astfel că a fost efectuată o vizită cu toți profesorii și elevii paticipanți la Sfânta
Mănăstire Bic,din județul Sălaj,unde maica stareță Marina Lupou a susținut un memorabil
discurs care a atins și aspecte extrem de esențiale și utile din cotidianul unei bune relaționări
cu mediul,din perspectivă mistică.Tot în cadrul activităților desfășurate în cadrul proiectului
implementat a fost vizitată sinagoga-muzeu din Șimleul Silvaniei.Cu ocazia vizitei au fost
vizualizate fotografii reprezentative cu situațiile groaznice,dramatice, prin care a trecut
comunitatea evreilor din zona respectivă și zona comunitară,în anii celui de-al doilea război
mondial,poate cei mai negri ani din istoria cunoscută a umanității europene și poate chiar
universale.Expresia:“Homo homini lupus est”(Omul este lup pentru om este o expresie latină
al cărei origini o regăsim în textul Asinaria de Plaut 195 Î.Hh.), fiind ridicată la rang de etalon
fucțional.
2.2Interdisciplinaritatea istorie-educație ecologică
9
 Grandiosul om de cultură Iorga Nicolae spunea :”Un om care nu-și cunoaște istoria
este asemănător unui copil care nu-și cunoaște părinții”. Orice activitate umană cunoscută are
implicit și un istoric specific.În mod evident și ecologia ca știință de sine stătătoare care
ramură integrată în spectrul generalizat al biologiei,are un istoric oficial și cunoscut.Cu
siguranță există multe aspect necunoscute din punct de vedere istoric,din interacțiunea general
a omului cu mediul natural.În educația ecologică,istoria ca disciplină se regăsește în multe
aspect functional-fundamentale. Spre exemplu,în cazul unui studiu care vizează o specie,să
presupunem,ipotetic,specia lup (Canis lupus) existent într-un anumit areal(loc), în primul rând
vom identifica parcursul istoric al tuturor lucrările științifice care au avut ca scop studierea
lupului în acel areal.De asemenea se vor lua în considerație și istoricul lucrărilor științifice
care vizează biosul din acel areal.De asemenea există și un istoric al oricărui ecosistem din
punct de vedere al genofondului existent precum,al geositurilor și al geopeisajelor.Orice
populație de organism cunoscute pe Terra are un istoric.Descoperiri sau dispariții ale unor
specii de plante sau animale,sunt cunantificabile clar din punct de vedere al istoriei.În
educația ecologică istoria poate fi integrată prin reprezentare teoretică sau practică a unor date
care vizează aspectul ecologic dorit. Spre exemplu educabilul poate primi ca sarcină de lucru
în mod individual sau pe grupe,alcătuirea unui referat cu tema”Ecosistemul
antropizat,locuința și mediul limitrof,istoric și perspectivă ecologică pozitivă sau negativă”. În
acest caz studiul implică elevul în cercetare istorică urbanistică,problematizează efectele
construției asupra mediului pur natural pe care l-a înlocuit,efectele viitoare asupra mediului
datorită unor posibile inadvertențe funcționale a construcției cu mediul(deversări accidentale
de reziduri casnice etc).Fiecărui elev i s-a cerut într-un mod explicit realizarea unui referat
care să conțină istoricul aspectelor esențiale ale implementării colectării deșeurilor sau chiar
reciclării(dacă este cazul) din localitatea în care trăiesc.Elevii împărțiți pe grupe(în funcție de
localitate) au mai primit ca sarcină realizarea unei anchete(investigație) în mediul social prin
care să stabilească aspecte importante din evoluția sau involuția unor ecosisteme din
localitate.

2.3Interdisciplinaritatea geografie-educație ecologică

Începând cu punctele cardinale indispensabile orientării oricărui naturalist (biolog,
ecolog,etc) și terminând cu repartiția continentelor,geografia reprezintă o’’unealtă’’de
neînlocuit în cadrul programelor directe sau indirecte destinate ca finalități educației
ecologice.Este cunoscut faptul că zona determină într-un mod hotărâtor repartiția biocenozei
(viețuitoarelor,componenta biotică a oricărui ecosistem). În foarte puține situații viețuitoarele
repartizate într-un anumit areal pot influența într-un mod radical geografia generală a unei
10
zone. Dintre speciile cu potențial ridicat de reamenajare teritorială(biogeografică) ,amintim
castorul european (Castor fiber),care prin activități specifice poate crea diguri care pot reține
cantități mari de apă,formând adevărate lacuri,modificându-se astfel biotopul(de la apă
curgătoare la apă stătătoare) se va modifica evident și biocenoza acelui ecosistem.În acest caz,
omul(Homo sapiens) ca specie a lumii vie a influențat unele zone într-un mod
radical,aspectele eficienței sau ineficienței generale a unor acțiuni antropice fiind extreme de
discutabile.Biogeografia reprezintă un nivel interdisciplinar ridicat,între biologie și geografie
fiind extrem de utilă în percepția aprofundată a omului despre repartiția viețuitoarelor pe
Terra în funcție de factorii generali abiotici aferenți.Pentru a înțelege într-un mod
corespunzător,la scara concretului rolul geografiei ca disciplină în abordarea unor situații mai
speciale din punct de vedere al interacțiunii cu mediul biotic este relevantă specia Garofița
Pietrei Craiului (Dianthus callizonus),care este o plantă endemică(crește în mod spontan doar
în Munții Piatra Craiului, sau Piatra Craiului sau chiar Crai, este un lanț muntos calcaros aflat
la sud-vestul Carpaților Orientali, dar care aparține lanțului Carpaților Meridionali, găsindu-se
în nord-estul acestora). Din punct de vedere strict ecologic această specie rară (sau foarte rară
conform unor statistici mai obiective, ),este importantă pentru realizarea echilibrului general
al ecosistemului din care face parte ca specie integrantă a biocenozei,aflată în relație
intraspecifică și interspecifică permanentă cu biosul limitrof. Orice specie vie este importantă
în ecuația generală a funcționalității unui ecosistem și menținerea echilibrului său dinamic
specific,la scară micro-a biomului sau a ecosferei(biosferei)-la scară macro, dar cu precădere
fungii(ciupercile),plantele sau animalele aflate în ingratul stadiu al perspectivei dispariției
totale,reprezintă semnale de alarmă în privința dezechilibrelor ecologice care pot avea loc în
urma dispariției lor din nișa ecologică specifică.O altă specie emblematică este liliacul
transilvănean (Syringa josikaea),plantă endemică din zona geografică transilvăneană, punct de
referință în conceperea,realizarea și implementarea proiectului educațional interjudețean
”Spațiul biogeografic Munții Pădurea Craiului – Munții Plopiș (de la Syringa josikaea la
Drosera rotundifolia). ” Bujorul românesc cu frunza mare(Paeonia peregrina varietatea
romanica) și bujorul românesc cu frunza îngustă(Paeonia peregrina varietatea tenuifolia),sunt
specii corelate cu un anumit spațiu geografic caracteristic creșterii și dezvoltării lor spontane.
Bazinul cu apă termală din vecinătatea orașului Oradea(Ngyvarad),Băile 1 Mai este cunoscut
pentru endemitele sale cunoscute în lumea științifică la nivel internațional,dacă despre
roșioara termală (Scardinius erythrophthalmus racovitzai),descoperire atribuită marelui om de
știință român Emil Racoviță(de unde și denumirea binară în care se regăsește numele acestei
personalități științifice)care datele științifice sunt relevante,în concluzie este o specie
endemică,în cazul nufărului termal  (Nymphaea lotus varietatea thermalis) sunt opinii
11
conform cărora specia este endemică sau altă variantă este nufărul de Nil ajuns în zonă
datorită migrației păsărilor.Exemplele de specii asociate cu o geografie spațială limitată ar
putea continua,dar consider că argumentele aduse prin exemplele anterioare sunt suficiente în
identificarea legăturii interdisciplinare dintre educație ecologică și geografie.
În cadrul proiectului educațional ”Spațiul biogeografic Munții Pădurea Craiului – Munții
Plopiș (de la Syringa josikaea la Drosera rotundifolia) ”aspecte preluate din disciplina
geografie au fost indispensabile în managementul derulării acestui parteneriat la nivelul
fiecărei unități de învățământ implicată în sarcinile de lucru separate,pentru îndeplinirea
sarcinillor propuse în temele abordate,cât și la nivel de unități de învățământ implicate în
activități comune.În primul rând am stabilit cu ajutorul elevilor coordonatele celor două
localități (46° 50′ 45″ N, 22° 39′ 22″E coordonate localității Remeți, județul Bihor și
47° 2′ 42.67″ N, 22° 46′ 23.32″ E coordonate aferente localității Sâg,județul Sălaj (,din care
regiune a țării fac parte.Apecte geografice specifice,cum ar fi Munții Plopiș și Munții Pădurea
Craiului ca parte integrantă a munților Apuseni, Carpați ca parte integrantă a lanțului Alpino-
carpato-hymalaian.Identificarea și cartografia generală a unor cursuri de apă,de ex Valea
Iadului ,unde am identificat în urma ieșirii științifice din teren cascada Iadolina.Vizită la
barajul Drăgan,barajul Leșu unde s-au problematizat și dezbătut doar la nivel de argument,
efectele pozitive și negative a barajelor artificiale ,pentru om și natură. De asemenea au fost
evidențiate prezența unor specii caracteristice de ex. păstrăvul indigent (Salmo trutta
fario),prezența unor specii aclimatizate datorită schimbării biotopului de apă curgătoare cu
apă stătătoare, de ex. carasul(Carassius gibelio) și efectele negative în ecosistemul acvatic.S-
au stabilit cauzele datorită cărora lostrița(Hucho hucho),un pește indigen extrem de valoros
pentru ecosistem și om a dispărut din zonă,specia fiind reintrodusă antropic cu diverse ocazii,
dar cu o populație rămasă extrem de scăzută și perspectivă incertă.În satul de vacanță
Leșu,construit în întregime după anul 1989,în urma discuțiilor de facto,in situ,s-a ajuns la
concluzia că este o consecință a schimbării culturii politice din România și implicit o creștere
a nivelului de trai,care au determinat expansiunea turistică fără precedent din zonă.Însă
anumite aspecte care n-au fost abordate corespunzător din punct de vedere al dezvoltării
durabile locale,regionale și comunitare au dus la scădere radicală a viabilității zonei(spre
exempu datorită unor deficiențe de construcție, barajul Leșu a fost golit,ecosiostemul acvatic
fiind ocupat spontan,într-o perioadă scurtă , cu plante invazive,spre exemplu măceș (Rosa
canina) sau salcâm(Robinia pseudoacacia,)care au creat un ecosistem biopeisagistic anti-
turism la modul cel mai serios.Astfel au fost dezbătute astfel și aspecte de ecologie umană și
geografie umană.

12
 2.4 Interdisciplinaritatea limba și literatura română-educație ecologică
Abordarea lirică exemplificată în următoarele rânduri,este extrem de grăitoare pentru
importanța limbii materne în cultura intelectuală și spirituală din parcursul destinului unui
neam: “Limba noastră-i o comoară/În adâncuri înfundată/Un şirag de piatră rară/Pe moşie
revărsată.” Limba noastră de Alexei Mateevici.Limba și litratura românâ este o disciplină
obligatorie și foarte importantă în întreg procesul educativ și ulterior în tot parcursul din “
drumul vieții”.Pentru o eficiență a transmiterii mesajului ecologic este impetuos necesar să
existe cunoștințele literare-gramaticale corespunzătoare la autor(autori) cât și la
receptor(receptori) ,adică persoana sau persoanele care vor recepționa mesajul,auditiv sau
vizual(în formă scrisă sau multimedia). Un mesaj ecologic eronat,cu greșeli nu va reprezenta
cu siguranță acel impact pozitiv pe care îl dorește promotorul, pentru segmmentul de public
vizat. În lucrarea:Pe lângă plopii fără soț, scrisă de genialul Mihai Eminescu”Nici un roman
nu este el,Eminescu este un român absolut,o sumă lirică de mari voievozi”cum frumos îl
caracteriza Petre Țuțea, regăsim acea legătură ancestrală a omului cu natura,reprezentantă a
frumosului desăvârșit,care este o componentă integrantă și integrată în circuitul antropologiei
umane.Pe langa plopii fără soț/Adesea am trecut;/Mă cunoșteau vecinii toți/Tu nu m-ai
cunoscut.Plopii(Populus tremula) n.a *,transfigurat,fără pereche,singuri împreună cu
autorul,în destinul poate crud al unor iubiri neîmplinite, devin aidoma trecătorului și sunt
parte la suferința și bucuria lui.Prin expresia“Nu ştii, că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc
nuferi(Nymphaea sp.),n.a.*?” din lucrarea: Vei plânge mult ori vei zâmbi?de Lucian Blaga
din Lancrăm,binele și răul sunt aprofundate din punct de vedere al percepției generale
umane,exterioare și de cele mai multe ori poate îngrădită de superficial,care devine
antagonică prin revelația cunoașterii aprofundate cu percepția sumară,natura fiind
exemplificarea comparativă cea mai corespunzătoare în lăuntricul sensurilor fundamentale
de rang profund ,ale vieții.În lucrarea Încheiere,a poetului Nicolae Labiș,sunt versuri care
exprimă legătura sufletească a universului uman care atinge transcedentalul în fața măreției și
frumuseții de neînlocuit a naturii.Pădurea devine prieten și confident,martor tăcut al împlinirii
sau eșecului omului,chiar mai mult are capacitatea metaforizată de a reinventa bucuria
coplilăriei("Bucuria este ca o reîntoarcere în sufletul copilăriei"),ca un părinte înțelept care
întotdeauna va găsi zâmbete și brațe primitoare pentru a întâmpina bucuria sau suferința.
" Pământ împădurit, ne revedem/Din ce în ce mai rar lângă izvoare,/Dar spune-mi, nu îţi sunt
la fel de dragi/Sălbaticele păsări călătoare?/Peste străine aşezări lumeşti/Duc câte-un fulg de-
al tău, un cânt din tine,/Şi mor cu tine-n inimile lor/Când le frâng zborul gloanţele
13
haine/....Copiii cresc şi unii se despart/De cei ce le-au dat viaţă din iubire./Plecările din tine-n
alte lumi/Să nu le iei nicicând drept despărţire./Când eu greşesc ori mă stropesc noroaie,/Mă
chemi şi eu la tine vin tiptil,/Şi-n foşnetul luminii din frunzişuri/Mă faci din nou nevinovat
copil. Aspectele ecologice sunt evidente în operele literare,natura ca întreg,sau secvențială
prin suma componentele sale(plante,animale etc),devine o sursă a energiei lăuntrice a
frumosului și binelui. În cadrul proiectului educațional ”Spațiul biogeografic Munții Pădurea
Craiului – Munții Plopiș (de la Syringa josikaea la Drosera rotundifolia) ”aspecte preluate
din disciplina limba și literarura română, au fost indispensabile în managementul derulării
acestui parteneriat la nivelul fiecărei unități de învățământ implicată în sarcinile de lucru
separate,pentru îndeplinirea sarcinillor propuse în temele abordate,cât și la nivel de unități de
învățământ implicate în activități comune.Scrierea afișelor sau pliantelor cu mesaje
ecologice,jocuri didactice prin care au fost abordate cuvine cu multiple înțelesuri.Spre
exemplu cuvântul râs,din punct de vedere biologic (Felis lynx),mamifer carnivor identificat în
zona satului Remeți,specie protejată în România.Sau alt sens,te faci de râs, adică devii subiect
de distracție amuzantă pentru oamenii din jur datorită unei sau unor atitudini
necorespunzătoare în raport cu normele referitoare la aspectul sau aspectele abordate etic.Râs,
ca stare de spirit,bună dispoziție,manifestare a fericirii (omonimele sunt cuvinte cu formă
identică şi acelaşi corp  fonetic, dar cu înţeles total diferit).Cuvântul strigă,din punct de vedere
biologic,specie de pasăre răpitoare de noapte(Tyto alba) ,sau un mesaj vocal cu tonalitate
ridicată,strigăt de bucurie sau de suferință.Cuvântul mediu,din punct de vedere ecologic
mediul înconjurător,mediul biotic,mediul abiotic,mediu curat,mediu poluat,mediul
terestru,mediul acvatic,mediul intern(sângele,limfa și lichidul interstițial),sau mediu la
învățătură,adică nici prea prea nici foarte foarte cum bine spune cunoscuta expresie. Cuvântul
capră,din punct de vedere biologic animal, capra domestică(Capra hircus) sau sălbatic, capra
neagră(Rupicapra rupicapra),aparat la gimnastică,sau dispozitiv utilizat în gospodării ca
suport pentru lemnele tăiate manual.Cuvântul cerc,cercul vrăjitoarelor sau hora vrăjitoarelor
care din punct de vedere ecologic reprezintă o zonă de vegetație afectată de unele specii de
ciuperci superioare de exemplu din genul Tuber(trufele) care pot stabiliza concentrații prea
mari de azot(simbol chimic N) în urma proceselor fiziologice specifice,cerc la geometrie,sau
se învârte în cerc ,adică nu găsește o soluție de ieșire din impas. Cuvântul spor,din punct de
vedere biologic responsabil cu înmulțirea unor specii,spre exemplu spori de hrib(Boletus
edulis),sau spor la lucru,adică eficiență.Cuvântul corn,din punct de vedere biologic o specie
de plantă(Cornus mas) sau componente animale,spre exemplu corn de rinocer(Diceros
bicornis),corn ca produs de panificație. Cuvântul arbore,din punct de vedere biologic plantă
lemnoasă de exemplu fagul(Fagus sylvatica),arborele genealogic al unei individ în cadrul
14
geneticii,arborele vascular,abore în cadrul motorului cu ardere internă.Cuvântul banc din
punct de vedere biologic-ecologic îl întâlnim în cadrul relațiilor intraspecifice la
animale,reprezentând un grup mare de pești,spre exemplu din specia hering de
Atlantic(Clupea harengus),sau reprezintă o glumă spusă într-un anumit cadru.Cuvântul leu
din punct de vedere biologic reprezintă specia de animal african, carnivor, leu(Panthera
leo),sau din punct de vedere socio-economico-politic moneda națională a României.Cuvântul
sare din punct de vedere ecologic îl regăsim ca element chimic determinant în structura unui
biotop care va dxetermina și structura biocenozei(spre exemplu apă salmastră,este apa cu
salinitate scăzută,întâlnită în special în zonele de interferență ale unui fluviu cu marea sau
oceanul în care se varsă).,formulă chimică NaCl,sau reprezintă o deplasare prin săritură a unui
animal,spre exemplu cangur(Macropus rufus),marsupial erbivor întâlnit în Australia.Cuvântul
mare din punct de vedere ecologic poate reprezenta un ecosistem acvatic de dimensiuni
mari(biom),spre exemplu Marea Neagră,o categorie de mușchi(marele dorsal),o specie de
pasăre ,spre exemplu egreta mare(Egretta alba)sau pot fi utilizat pentru identificarea unui
produs,obiect,rezultat sau etc,având un punct clar de referință.
Tot în cadrul proiectului educativ, în pragul sărbătorilor de iarnă a fost desfășurată la
Școala Gimnazială nr.2 Remeți, programul intitulat:Colindele noastre-s creştine,în cadrul
căruia copii au recitat poezii cu tentă ecologică și cu specific de iarnă.De asemenea au fost
cântate colinde și s-a discutat despre legătura mediului natural cu omul și cu universul religios
creștin.

2.5 Interdisciplinaritatea chimie-educație ecologică

În limba greacă, termenul chemia( care desemna arta făuririi aurului și argintului) este
întâlnit în cartea unui scriitor grec, Suidas, din secolul al XI-lea.Se consideră că termenul
grecesc a fost stabilit(implementat)în vocabular datorită influențelor Egiptului Antic, unde
termenul keme însemna "nisipul aluvial al Nilului", "pământ negru". Limba persană a
influențat de asemenea originea termenului, datorită termenului de "kimiya", care însemna
"artă, truc".Desigur în cadrul științelor,chimia reprezintă o disciplină de mijloc,de
interferență,adică prin suma secvențelor sale înglobează nemijlocit elemente caracteristice din
alte discipline cum ar fi:matematica,biologia,fizica etc.Prin cultura individuală specifică
felului de a fi a fiecărui individ social aspecte din chimie sunt utilizate într-un mod frecvent în
cotidian,cu sau fără cunoașterea raționamentului ștințific al proceselor sau fenomenelor.Spre
exemplu în timpul iernii în mediul rural oamenii utilizează sarea(NaCl)pentru a topi zăpada
sau gheața,cu scopul precis de a eficientiza accesul în diverse locații. Studiul concret al
proceselor chimice din mediul ambiant are la bază cunoaşterea conceptelor fundamentale ale
15
chimiei, care are menirea de a cerceta compoziţia chimică a mediului şi de a contribui la
optimizarea interacţiunii omului cu natura (Duca, Gh.). Ca rezultat al consolidării domeniilor
de studiu.Implicarea chimiei în educaţia ecologică al chimiei şi a protecţiei mediului ambiant
la nivel limitrof putem distinge disciplinele: chimia mediului şi chimia ecologică. Chimia
mediului are ca obiect de studiu acţiunea substanţelor din mediu; originea şi înregistrarea
substanţelor, distribuţia acestora în aer, apă şi sol sau ecosisteme, circuitul şi degradarea
substanţelor (Roşcovan, D.). Chimia ecologică trebuie considerată ca ştiinţa care abordează
procesele ce determină compoziţia şi proprietăţile chimice ale mediului ambiant, adecvat
valorii biologice de habitare (Duca, Gh.). Domeniul de studiu al chimiei ecologice cuprinde
următoarele direcţii cum ar fi: stabilirea unor recomandări în scopul diminuării nivelului de
poluare chimică a mediului cu substanţele cele mai nocive; perfecţionarea proceselor
tehnologice de prelucrare a materiei prime; utilizarea deşeurilor, epurarea emisiilor gazoase şi
a apelor uzate; prognozarea comportării noxelor chimice în mediul ambiant sub influenţa
factorilor naturali şi antropici; prelucrarea metodelor de dirijare a stării obiectelor mediului
natural. În această situaţie creşte rolul chimiei pentru soluţionarea problemelor vizând
protecţia mediului. Ca urmare, se impune, aplicarea metodelor şi realizărilor chimiei în
rezolvarea problemei epurării apelor uzate şi emisiilor gazoase, în utilizarea şi prelucrarea
deşeurilor, cu aplicarea metodelor fîzico-chimice pentru aprecierea nivelului de poluare şi a
concentraţiilor maxime admisibile ale poluanţilor. În acest context trebuie avut în vedere că la
baza proceselor vitale, ca şi la baza schimbărilor compoziţiei chimice a mediului ambiant, stă
actul chimic care reprezintă transformarea substanţelor iniţiale în produsele lor metabolice sau
finale. Chimia ecologică a câştigat importanţă mondială, mai ales după ce s-au constatat
urmări indezirabile – uneori catastrofale – ale intervenţiei omului prin mijloace chimice
asupra echilibrului stabilit în natură (Mureşan, P.). În cadrul proiectului educațional ”Spațiul
biogeografic Munții Pădurea Craiului – Munții Plopiș (de la Syringa josikaea la Drosera
rotundifolia) ”aspecte preluate din disciplina chimie au fost implementate în cadrul
activităților individuale/școală sau ccomune. Au fost măsurate valori ale pH-ului solului în
diferite zone.Astfel a fost evidenșiat faptul că speciile: afin( Vaccinium myrtillus),merișor
(Vaccinum vitis idaea) și roua cerului(Drosera rotundifolia),au fost întâlnite doar în soluri
acide,din punctdevedere ecologic fiind considerate specii acidofile.În ieșirile efectuate în
teren au fost prelevate probe de sol și apă care prezentau semne de poluare.În laboratorul de
chimie al școlii în limita resurselor umane și material s-a încercat efectuarea unei analize
sumare a produșilor constituenți pentru a identifica posibililor factori poluanți.În ambele
probe, comparativ cu probe martor,au fost identificate hidrocarburi aromatice,fiind o cauză a
poluării(cu singuranță una din cauzele principale).S-a încercatidentificareasursei de poluare și
16
s-a constatat în urma anchetei efectuată în teren că angajați care lucrează în domeniul
forestier,utilizează,manipulează într-un mod neadecvat unii produși
petrolieri(benzină,motorină,ulei) în cadrul proceselor tehnologice specifice. Chiar mai mult,s-
a constatat că unele utilaje(tractoare forestiere) sunt spălate în cursuri de apă,astfel uneii
produși petrolieri sunt introduși în mediul acvatic. În acele zone au fost amplasate afișe cu
mesajecologic explicit.Ca o îmbinare între educație tehnologică-educație ecologică și
chimie,s-au realizat în ambele școli mărțișoare din material ecologic vizând în aceste acțiuni
aspecte esențiale colectare și de reciclare a unor materiale utilizate sau surplusuri de
fabricație(deșeuri).Tot ca o îmbinare interdisciplinară a chimiei-educației tehnologice și
educației ecologice s-a realizat la Scoala Gimnazială nr.1 Remeți și programul Carnavalul
toamnei.

2.6 Interdisciplinaritatea matematică-educație ecologică

Dezvoltarea matematicii poate fi asociată concomitent cu dezvoltarea raționalului
uman,fiind din toate punctele de vedere necesară în viața cotidiană o oricărui individ
social.De pilă în trecutul evolutiv,un număr de animale dintr-un anumit perimetru era ușor
identificabil permanent prin atribuirea unei pietre fiecărui animal sau prin gravarea unor linii
pe materiale lemnoase sau pietre.Astfel că între omul primitiv,situat în stadiul de vânător-
culegător, Pitagora sau Pythagoras ( a fost un matematician grec, originar din insula Samos,
întemeietorul pitagorismului, care punea la baza întregii realități teoria numerelor și a
armoniei), Jules Henri Poincaré ( a fost unul dintre cei mai mari matematicieni  francezi și
universali) sau Grigore Constantin Moisil(poate cel mai mare savant în logică
matematică),există nemijlocit o legătură matematică în diverse moduri sau forme,cu
manifestări și abordări simpliste și limitate în perioadă arhaică-vernală și abordări sublime în
evul contemporan.Desigur matemtica poate fi considerată o disciplină a tuturor disciplinelor
deoarece se regăsește într-o formă sau alta inclusă în cumulul științific al celorlalte
discipline.Încazul biologiei și ecologiei sunt elocvente abordările care necesită o pregătire
matematică,spre exemplu în cadrul capitolului:Funcții de nutriție,unității de învățare:Sistemul
circulator,lecției:Mediul intern.Sângele ,se poate stabili cu precizie cantitatea specifică
desânge în funcție de greutate(se utilizează în probleme 7% sau 8% din masa corporală)
,cantitatea de elemente figurate(hematii,leucocite șitrombocite-45 % din volumul de sânge) și
plasma sangvină 55% din volumul sângelui (formată din:apă-90%,substanțe organice-9% și
săruri minerale-1%).Sub aspect ecologic cadrul identificării constanței,frecvenței etc a unor
specii într-un anumit areal este esențială utilizarea corectă a exercițiilor și calculelor
matematice.Biomasa(cuprinde toate formele de material vegetal şi animal, crescute pe
17
suprafaţa terestră, în apă sau pe apă, precum şi substanţele produse prin dezvoltarea
biologică .D.O. Hall, 1981.),are nevoie de calcule matematice explicite. Viteza (reprezintă
raportul dintre distanța parcursă și durata deplasării corpului) de deplasare a unui
animal,viteza impulsului nervos au nevoie de calcule matematice. Spre exemplu în cadrul
ecologiei întâlnim ca subramură ecologia numerică,disciplină care se deosebeşte de
biostatistică (inductivă sau descriptivă) prin faptul că foloseşte într-un mod intens procedee
care nu fac parte explicit din domeniul statisticii şi combină eficient și sistematic metodele
sau modelele statisticii multivariate cu tehnici numerice nestatistice(spre exemplu analiza
grupărilor). Biostatistică înseamnă, în accepţia noastră, "ştiinţa aplicării în biologie a
metodelor statistice precum şi cea a construcţiei de noi metode statistice generate de probleme
din biologie." Dragomirescu L., Petrişor A. I. Elemente de ecologie numerică şi modelare.
Ars Docendi, Bucureşti, 2009. În cadrul proiectului desfășurat ”Spațiul biogeografic Munții
Pădurea Craiului – Munții Plopiș (de la Syringa josikaea la Drosera rotundifolia)aspecte de
interdisciplinaritate între matematică și educație ecologică au fost necesare pentru
desfășurarea corespunzătoare a tuturor acțiunilor desfășurate.S-au efectuat experimente
ecologice în teren prin intermediul cărora s-a stabilit biomasa anumitor specii dintr-un anumit
areal.S-a determinat constanța,frecvența,densitatea unor specii faunistice sau floristice într-un
anumit areal prestabilit.Elevilor participanți au fost implicați în identificarea grupelor de
sânge și calcularea cantității elementelor care constituie sângele.

Interdisciplinaritea în contextul școlii moderne reprezintă în mod cert cea mai

transcedentală posibilitate de reunire a multitudinii disciplinelor existente în "piața
educativă"sub "sceptrul" unic și întregitor al cunoașterii profunde din perspectiva abordării
teoreticului. Finalitățile interdisciplinarității reprezintă cu siguranță un suport esențial în
translatarea teoreticului normat și dogmatic în practicul utilizabilal fanteziei și forței creatoare
a fiecărui individ biologic în diversele etape de instruire școlară,în contextul cotidianului
extrașcolar sau postșcolar, care reunește și aspectele de integrare sau funcționare în piața
muncii,având întotdeauna ca suport și ca referință obligatorie teoreticul. Lucrarea prezentată
reunește aspecte (re)utilizate,precum și unele aspecte care se doresc a fi inovative,ca măsură
auxiliară sau complementară la existent.Emil Cioran spunea că fiecare scriitor contemporan
într-o formă sau alta plagiază,deoarece reia inevitabil idei sau subtilități cognitive care au
aparținut alor persoane în epoci diferite ca transmisie și percepție.Educația ecologică este
indispensabilă unei perspective normale și sănătoase în privința inevitabilei legături factor
antropic-mediu.Unele persoane ,în raport cu mediul,se îndepărtează cu nonșalanță de normal
și firesc spre anormal și nefiresc,datorită precarului care coordonează felul lor de a fi,dar în
18
același timp continuă descendentul moral prin faptul că devin și deranjate de atiudinea
persoanei sau pesoanelor care constată asta. Astfel că superficialul și inutilul sunt în general
,componente integrante ale dinamicii omului contemporan care cu sau fără raționament
distruge mediul natural prin activitățile sale,măsurile de reconciliere fiind de cele mai multe
ori derizorii,sau doar factori colaterali care mențin bunăstarea funcțională a inutilului și
superficialului.Mustrările verbale sau scrise,amenda sau pedepsele mai aspre,reprezintă doar
mici obstacole care se depășesc ușor într-o societatea consumului în care interesul financiar
scuză orice.În cadrul proiectului educativ “Spațiul biogeografic Munții Pădurea Craiului –
Munții Plopiș (de la Syringa josikaea la Drosera rotundifolia)”,au fost cuprinse aspecte
interdisciplinare diverse între educația-ecologică și disciplinele studiate în etapa de
școlarizare. Desigur că din lipsă de timp,spațiu sau cunoștințe concrete,au fost prezentate doar
unele discipline și valențele interdisciplinare ale acestora cu educația ecologică,precum și
aspectele finalităților educative practice.
Discipline ca filozofia(citate,principii.cugetări) ,educația fizică(mișcare),educația
tehnologică (construirea unor panouri pe care s-au instalat mesaje ecologice), muzica
(colinde), fizica(legile fizicii aplicate în diverse situații),limbile străine(inclusiv ideea de
management,etimologic din limba engleză) ,nu au fost abordate ca interdisciplinaritate într-un
mod concret cu educația ecologică,dar s-au regăsit într-o mică sau mai mare măsură în
activitățile teoretice sau practice desfășurate de elevii participanți precum și în aspectele de
manageriat al proiectului implementat și derulat.
În urma ieșirilor din teren și efectuarea unor observații concrete a unor zone sănătoase
din punct de vedere ecologic și a unor zone poluate,elevii au constatat(comparativ direct) într-
o formă concretă efectele unor acțiuni directe lipsite de eleganță și rafinament față de mediu
ca întreg și indirect față de om.Lipsa de respect pentru mediu este de fapt o lipsă de respect
față de umanitate și de întregul valorilor sale,care uman este, a fost și va fi dependent de
mediul natural limitrof și universal.Omul invocă de cele mai multe ori filozofia accidentalului
atunci când apar situații jenante în urma interacțiunii cu mediul.Cert o dovadă în plus a lipsei
de viziune și bun simț adecvat. Analiza rezultatelor evaluării post acțiuni demostrează că
proiectul a fost un factor benefic în cultivarea,creșterea și dezvoltarea spiritului ecologic la
elevi.Dorința de participare și implicare a elevilor în proiecte viitoare de acest timp,duce la
considerentul că întregul precum și secvențialul teoretico-practic al proiectului a fost un
succes.

19
Bibliografie
1.Paul Fraisse,(1970)Psihologia experimentală - , Editura Științifică,
2.M.Barnea și Al. Calciu,(1979)Ecologie umană,Editura Medicală,
3.P.Neacșu,Z. Apostolache-Stoicescu,(1982)Dicționar de ecologie,Editura Științifică și
enciclopedică,
4 .Constantin Cucos,(1999)Psihopedagogie pentru examene de definitivare si grade
didactice,Editura Polirom,
5.Vlădineanu A., Negrei C.,(1999) Dezvoltarea durabilă-mecanisme şi instrumente - vol.2,
Editura Tehnică,
6.Siluan Athonitul ,(2001)Între iadul deznădejdii si iadul smereniei ,Editura Deisis,
7.Constantin Cucoș,(2002)Pedagogie,EdituraPolirom,
8.Neguţ S., Bran F., Popescu C.,(2002) Modificările globale ale mediului - contribuţii
ştiinţifice româneşti, Editura ASE,
9.Ilinca N. şi colab., (2002)Geografia mediului înconjurător, ghid metodologic, Editura
Paralela 45, Piteşti,
10.Sorin Cristea,(2003)Managementul organizației școlare,Editura EDP,
11. Cândea M., (2003)Metode moderne de educaţie pentru mediu,
12.Dimitriu C., Dimitriu Gh.,(2003) Psihopedagogie, Editura Alfa, Bacău,
13.Orţan Florica,(2003) Managementul educaţional,Editura Universităţii din Oradea,
14.Mielu Zlate,(2004)Leadership și management,Editura Polirom,
15.Orţan Florica, (2005)Comunicarea interpersonală în mediile şcolare, Editura Universităţii
din Oradea,
16.Ion Negreț-Dobridor Ion-Ovidiu Pâinișoară,(2005)Știința învățării. De la teorie la
practică,Editura Polirom,
17.Orţan Florica,(2006) Dimensiuni europene în managementul formării cadrelor didactice,
Editura Universităţii din Oradea,
18.C.Pârvu,(2006)Univesul plantelor,Editura Asab,
19.Andrew Hockley,(2007)Educational Management,Editura Polirom,
20.D. Kindersley,(2007)Animale.Ghid vizual complet al lumii sălbatice,Editura Rao,
21.Ioan Țoca,(2008)Management educațional,Editura EDP,
22.G.Mohan,A.Ardelean,(2008)Flora medicinală a României,Editura All,
23.M. Petre,V.Petre,(2009)Dicționar explicativ de ecologie,Editura CD Press,
24.Dragomirescu L., Petrişor A. I. (2009)Elemente de ecologie numerică şi modelare. Ars
Docendi, Bucureşti,

20
25.Anastasia Dumitru,Aura Văceanu,(2010)Interculturalitate și interdisciplinaritate în
educațiee,Editura Universitară,
26.Ioan Cerghit,(2011)Metode de invatamant,Editura Polirom,
27.M. Marinescu,A.Ardelean,D.Tudoran,(2012)Introducere în didactica biologiei,Junimea
28.Timiș S.Daniela,Educația ecologică la ciclul primar,(2012)Editura Vladimed-Rovimed,
29.Bertrand Russell,(2012)Religie și știință,Editura Herald,
30.Fundația SOROȘ,(2012)Activități extrașcolare în ruralul românesc.Dezvoltarea de
competențe la copii și tineri.,Editura Universitară,
31.G. Mohan,A.Ardelean,(2012)Atlas flora României,Editura ALL,
32.E. Martin,R.Hime,(2012)Dicționar de biologie,Editura ALL,
33.Neculai I.Despina,(2013)Modalități de realizare a educației ecologice în învațământul
preșcolar,Editura Vladimed-Rovimed,
34.Constantin Cucos,(2013)Educația.Experiențe,reflecții,soluții,Editura Polirom,
35.Florina Bran, Gheorghe Manea,Carmen Valentina Rădulescu, Ildikó Ioan (2013)
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie,Editura
Economică,
36.Dumitu Copilu Copillin,Eminescu Universalul,(2015) Ediţia a III-a revăzută şi adăugită,
EditurBibliothecaTârgovişte
37.Constantin Cucoș ,coordonator,(2016)Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si
gradedidactice.EditiaaIII-a,EdituraPolirom,
38. Florian Hava,(2013),Organizații, grupuri de interese și managementul educațional,Ed.
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,
39.M. Marinescu,(2017) Metodica predarii Stiintelor naturii / Geografiei in invatamantul
primar,Editura Paralela 45,
40.M. Ionescu,M. Bocoș,(2017)Tratat de didactică modernă,Editura Paralela 45.

21