Conexiunile hipotalamusului

Hipotalamusul este un important centru nervos, in legatura cu aparatul organovegetativ. El constituie

veriga intermediara intre talamus si scoarta cerebrala, pe de o parte si sistemul nervos vegetativ, pe de
alta parte.

Caile aferente sunt numeroase. Hipotalamusul are legatura cu scoarta cerebrala prin:

-fibrele corticohipotalamice- provin din lobul frontal si temporal si mai ales din diencefal. O parte din
fibre ating hipotalamusul, iar altele sufera o intrerupere in nucleii talamusului, a septului pelucid si in
zona incerta.

-fibre talamohipotalamice dintre nucleii talamusului trimit fibre inspre hipotalamus in primul rand
nucleul medial, pe urma nucleii anteriori si ventriculari.

-in hipotalamus mai sosesc aferente din regiunea calotei trunchiului cerebral, mai ales de la substanta
reticulara. Conexiunile se realizeaza pe calea pedunculului mamilar si pe calea fasciculului longitudinal
dorsal.

-exista fibre directe spinohipotalamice, care despartindu-se din fasciculele spinotalamice, duc la
hipotalamus impulsuri provenite din teritoriul visceral.

-hipotalamusul este in legatura cu aparatul vizual prin radacina retinohipotalamica a chiasmei optice.
Fibrele care alcatuiesc aceasta radacina provin din celulele vegetative ale retinei trec prin nervul optic,
chiasma optica si abordeaza, hipotalamusul prin lama terminali.

Caile eferente sunt multiple si se intind atat in directie ascendenta cat si descendenta. Eferentele pot fi
de proiectie sau efectoare endocrine.

Eferentele de proiectie sunt indreptate spre structurile de unde sosesc aferentele utilizand aceleasi cai,
unele cu rol in mecanismele de feed-back.