Puterea gândului – (3): Fizica cuantică leagă materia şi mintea

Mar, 06/16/2009 - 14:35 Nina May

Până la începutul secolului trecut, oameni de ştiinţă s-au gândit că viitorul
universului poate fi calculat în momentul în care se ştiu toate legile din
fizică, sau “formula cea mare” care explică totul. În acest caz, universul
întreg, inclusiv viaţa noastră, ar fi ca un program de computer, pornit o dată
de Dumnezeu, care continuă de atunci fără nicio intervenţie, respectând
numai legile fizicii ca motorul.... într-o astfel de lumea, soarta noastră este
determinată de la naştere până la moarte. Un univers domnit numai de
formule nu ne permite să schimbăm ceva prin propria voinţă, şi atunci
visuri sau planuri sunt doar iluzii. Tot ce s-ar întâmpla în viaţă ar fi pur şi
simplu fără sens, fără rost. Dacă conştiinţa noastră este numai un produs al
creierului, atunci trebuie să se dizolve fără urmă după moartea trupului
fizic. Norocul nostru, la un pas înainte de a găsi această “formula cea
mare”, ceva îngrozitor s-a petrecut in lumea ştiinţei. Parcă Dumnezeu a
aruncat o piatră uriaşă în drumul fizicienilor!
Obstacolul se numeşte fizica cuantică şi a tulburat modelul ştiinţific de a
înţelege lumea materială profund. Ce s-a întâmplat? Când cercetători au
explorat bucăţi de materie foarte mici, au descoperit cu groază că legile
fizicii cunoscute până acum numai se aplică. O boabă de materie mai micuţă
decât un atom – sau un cuant, cum se spune – nu se comportă deloc ca
materia Solidă, ci mai mult ca un spiriduş jucăuş, care parcă face mişto de
noi. În anume condiţii, cuantul ia forma unui particol solid care se comportă
ca o mică minge. Iar în alte condiţii, cuantul apare ca o undă care face
valuri uriaşe cu alte unde, sau dispare într-un ocean liniştit - până când
sare spontan din apa oceanului ca mingiuţă la un alt litoral - ori mai
aproape ori mai departe de locul unde a fost aruncată în apă – şi fără să
ştim noi, cum şi de ce a ajuns acolo! De atunci au trecut o sută de ani.
Fizicieni încă nu au reuşit să înţeleagă comportamentul cuanţilor, care nici
nu respectă legea de cauza şi efect. Au învăţat măcar să calculeze
probabilitatea particolului pentru a apare la un anume loc după dizolvarea
lui în oceanul undelor. Chiar dacă ştiinţa a devenit mult mai complicată prin
fizica cuantică, noi ca fiinţe conştiente am câştigat o minune: libertatea
deciziei! Dacă se poate prezice numai o probabilitate în % pentru o variantă
unde apare mingiuţa de materie în viitor, atunci viitorul nu poate fi
predeterminat! Mai departe, în astfel de univers, apariţia conştiinţei capătă
sens! Pentru că din toate variantele viitorului alegem cumva versiunea care
devine realitatea percepută. Trupul nostru este o aglomeraţie de mingiuţe
din materie, care reacţionează cu oceanul undelor. Şi oceanul? O să vă
demonstrez în curând: apele oceanului sunt compuse din gândurile tuturor
oamenilor - imagini din visuri şi dorinţe, frică şi dubii. În această supă
primordială a materiei în stare de dezvoltare acţionează legea de atracţie.
Gânduri potrivite se adună şi plutesc împreună ca insule precristalizate în
viitorul mai apropiat. După aceea, tot se combină într-o imagine întreagă,
care cade jos în lumea materială ca realitatea noastră. Prin fizica cuantică
am găsit începutul firului pe care trebuie să-l urmărim, să înţelegem
legătura dintre materie şi conştiinţă. În sfârşit, găsim şi un răspuns la
întrebarea,dacă conştient mintea supravieţuieşte morţii trupului fizic. Dată
viitoare vom arunca o privire la acest subiect.