Sunteți pe pagina 1din 5

CERCETARE ÎN NURSING , PROCESUL DE ÎNGRIJIRE

(NURSING) (PENTRU PACIENȚII CU ANOREXIE, CONSUM DE


DROGURI, ALTERAREA STIMEI DE SINE ETC.)
PROCESUL DE ÎNGRIJIRE (NURSING)
(PENTRU PACIENȚII CU ANOREXIE, CONSUM DE DROGURI, ALTERAREA STIMEI DE SINE ETC.)
PROCESUL DE ÎNGRIJIRE LA PACIENŢII CU ANOREXIE
Anorexia este o tulburare a conduitei alimentare caracterizată printr-un refuz mai mult sau mai putin sistematic de a se hrăni, intervenind ca mod de
răspuns la anumite conflicte psihice.
Anorexia este o boală care își face simțită prezența mai ales în randul adolescenților și al femeilor triste și singure. Definită sub forma unor tulburări de
alimentație din punctul de vedere al medicinei generale, sau a unor tulburări dismorfice din punctul de vedere al unui psiholog, această boală necesită
o mare voință din partea bolnavului dornic să se vindece.
Anorexia implică întotdeauna refuzul individului de a menține o greutate corporală rezonabilă. Sunt descrise două subtipuri de anorexie: anorexia în
care aportul alimentar este restrictionat și anorexia caracterizata prin episoade recurente de alimentare necontrolata și evacuarea conținutului
intestinal prin purgative.
Sistemele afectate de anorexie sunt:
- cardiovascular,
- endocrin/metabolic,
- gastrointestinal,
- nervos
- reproducator.

Vârsta predominantă la care se manifesta anorexia este adolescența.


Anorexia debuteaza insidios. Printre primele semne de anorexie se numara: amenoreea, pacientul neaga existenta problemei și se considera
supraponderal chiar în prezenta starii de emaciere, preocuparea excesiva pentru dimensiunile corpului și controlul greutatii. Se poate observa un ritual
al alimentarii, pregatirea alimentelor în mod elaborat. Pot aparea fracturi cauzate de efortul fizic prelungit, pierderea interesului sexual, izolare sociala,
tegumente deshidratate, cu fisuri și rarirea parului la nivelul scalpului. Se opreste cresterea, scade sensibilitatea la durere, apare hipotensiunea și
bradicardia, pacientul poate avea stari de hipotermie și intoleranta la frig. Sunt frecvente edemele periferice, de tip casectic, alterarea cognitiva și
constipatia.
Ingrijirea adecvata a pacienților suferinzi de anorexie implica spitalizare daca greutatea este sub 75% din valoarea normala corespunzatoare varstei și
inaltimii, daca exista hipotensiune ortostatica marcata, bradicardie cu mai putin de 40 de batai pe minut, temperatura centrala sub 370 C sau daca
pacientul are tendinta la suicid. Scopul initial este restabilirea greutatii corpului.

Conditii asociate cu anorexia: depresie majora sau distimie, fobie sociala, tulburare obsesiv-compulsiva, abuzuri de substante, personalitate
evitanta.
Anorexicii de obicei necesita continuarea tratamentului pentru luni sau ani și efectuarea de controale repetate la medic pentru o evaluare psihiatrica și
pentru verificarea greutatii. Suplimentar acesti pacienți trebuie sa invete sa-si cunoasca boala, sa evite recurenta simptomele și sa gaseasca diferite
modalitati de a controla stresul.
Anorexia este o boala de termen lung (cronică). Aproximativ 40% se vindeca, 30 % își imbunatesc starea de sănătate și 30 % vor avea probleme
legate de anorexie de-a lungul intregii vieti. Persoanele anorexice tinere care incep tratamenutul precoce au o evolutie buna de obicei. Aproximativ
jumătate din cei cu anorexie vor dezvolta comportamente de culpabilitate - dezvinovățire asociate bulimiei nervoase. Pacienții care prezinta și alte
afecțiuni psihice asociate anorexiei, ca de exemplu depresia sau tulburarea obsesiv compulsiva, de obicei necesita un tratament mai indelungat decat
persoanele care sufera doar de anorexie.
CE ÎNSEAMNĂ PERCEPȚIE DISMORFICĂ?
Dismorfic înseamnă că te vezi altfel decât ești. Morfos înseamnă formă și dis înseamnă în neregulă, complicat, dificil, altfel decât e normal. În
general, tulburarile dismorfice presupun o preocupare excesivă pentru propriile aparențe, consumarea unui timp excesiv pentru acest lucru, un
continuu distres psihologic și o înrăutățire a relațiilor sociale, ocupationale sau alte arii de functionare. Acea persoana se vede altfel decat o vad ceilalti
și sufera un stres uneori insuportabil, dat de faptul ca nu se poate accepta asa cum se percepe.
Anorexicele, de exemplu, își percep foarte diferit propriul corp, ca fiind mai gras, mai deformat decat în realitate. în cazul în care o anorexica este pusa
sa se deseneze pe o coala de hartie, de obicei imaginea schitata arata cu totul altfel fata de cum arata respectiva persoana în realitate.
CAUZELE ANOREXIEI
Nu sunt pe deplin intelese. Se poate dezvolta printr-o combinatie de factori declansatori: biologici, psihologici și sociali.
Chiar daca nu s-a demonstrat, persoanele cu anorexie prezinta un nivel crescut de serotonina, un neurotransmitator, care poate duce la aparitia unor
manifestari comportamentele anorexice ca și retragerea sociala și reducerea apetitului alimentar. Nu este clar daca cel mai mare nivel al serotoninei
este prezent inainte sau dupa debutul infometarii.
Studii recente au demonstrat ca prezinta un risc crescut de a dezvolta anorexie persoanele care au în familie un membru cu aceasta afecțiune
(parinte, sora sau fratele). Totusi, implicatia genetica reprezinta doar o mica pondere a cauzei. Alti factori includ cateva trasaturi de personalitate
precum și presiunile sociale și culturale. Evenimentele stresante din viata ca și mutatul, divortul, decesul unei persoane dragi, pot declansa anorexia.
SIMPTOMELE ANOREXIEI
Simptomele frecvente și actiunile corelate cu anorexia includ:
- frica intensa de a castiga în greutate
- restrictia consumului de alimente sau al unor anumite tipuri de alimente care contin orice fel de grasime
- greutate mai mica decat 85% din greutatea standard corespunzatoare inaltimii, (la un copil sau adolescent, pierderea sau necastigarea în greutate în
timpul perioadei de crestere reprezinta un motiv de ingrijorare)
- aprecierea propriului corp ca și supraponderal, în ciuda faptului ca pacientul are o greutate sub limita standard (aceasta tulburare poarta denumirea
de imagine distorsionata a corpului)
- un program de exercitii istovitor
- ascunderea alimentelor și eviarea abordarii subiectelor legate de tulburarile de alimentatie sau pierdere în greutate
- unele persoane anorexice își provoaca voma sau utilizeaza laxative sau diuretice pentru a pierde în greutate.
- distrugerea smaltului dentar este cel mai frecvent simptom care se dezvolta ca urmare a episoadelor repetate de voma.

Semnele obisnuite ale malnutritiei cuprind:


- greutate mica a corpului
- constipatia si golirea incetinita a stomacului
- par fragil, piele uscata și unghii friabile
- sani micsorati
- oprirea menstruatiei sau perioade lungi de amenoree
- senzatia de frig, cu o temperatura a corpului mai scazuta decat în mod normal
- presiune sanguina scazuta
- bradicardie, mai putin decat 60 de batai pe minut
- diminuarea sensibilitatii nociceptive (perceptiei durerii)
- colorarea violacee a pielii de la nivelul extremitatilor (bratelor și picioarelor) datorita circulatiei ineficiente
- edeme la nivelul mainilor și picioarelor
- piele de culoare galben-portocalie, în special la nivelul palmelor și mainilor.

Persoanele cu anorexie adesea dezvolta adevarate ritualuri asociate cu alimentarea care pot include:
 alegerea de modalitati speciale de a manca alimentele, de a acumula alimentele, de a colecta recipientele și de a prepara mancaruri elaborate pentru
alte persoane fără a manca din preparatele gatite
- petrecerea unei perioade lungi de timp pentru a taia și rearanja mancarea pe platouri pentru a creea impresia ca s-a mancat deja
- aceste persoane pot ascunde mancarea sau sa se scape de ea pe ascuns în timpul mesei.

MECANISM FIZIOPATOGENETIC
Anorexia adesea debuteaza cu inceperea unei diete normale în scopul de a pierde cateva kilograme dar aceasta dieta este depasita cand persoana
devine obsedata de dieta și își limiteaza aportul de alimente mai mult decat este sănătos. Cu timpul, persoana își restrictioneaza cantitatea și tipurile
de alimente. Restrictia de alimente nu se limiteaza de obicei numai la dieta ci și la nevoia de a controla ceva în viata; aceste persoane gasind un sens
al puterii cand își controleaza setea și foamea. Anorexicii devin retrasi social și își perd interesul pentru lumea din exterior.
Pe masura ce boala avanseaza, apar manifestari comportamentale irationale, ca si:
- impunerea de reguli alimentare – de exemplu, eliminarea produselor de consum zilnic sau carnea, deoarece acestea contin multe calorii
- creearea de ritualuri alimentare – mestecarea alimentelor de cateva ori
- dezvoltarea unei aversiuni fata de mancare – teama de a castiga în greutate daca alimentul se consuma în intregime
- pierderea senzatiei de foame
- efectuarea de exercitii în mod excesiv, pana în momentul producerii de leziuni
- administrarea de laxative sau diuretice sau provocarea vomei datorita fricii de a castiga în greutate
- infometarea si malnutritia asociate anorexiei în mod obisnuit cauzeaza complicatii ca și osteoporoza sau aritmiile cardiace.

Deseori, alte afecțiuni psihice debuteaza impreuna cu anorexia, ca de exemplu depresia, ingreunand tratamentul. Tratamentul precoce al anorexiei
ofera cel mai bun prognostic de recuperare. Cu cat o persoana prezinta un comportament alimentar mai irational, cu atat este mai dificil de a-i
implementa o perspectiva sănătoasa a nutritiei. Din moment ce exista o negare puternica a problemei și deseori este observata disimularea
alimentarii, partenerul de obicei este prima persoana care apeleaza la tratament de specialitate pentru persoana anorexica. Persoana care sufera de
anorexie este de obicei examinata de medic pentru alte simpome corelate cu anorexia.
Acestea pot include:
- fatigabilitatea și apatia (lipsa de energie)
- dureri abdominale și cateodata constipatie
 amenoree
- episoade frecvente de voma (chiar daca persoana nu recunoaste ca și le provoaca)
- simptome ale depresiei
- dureri articulare (cauzate de exercitii efectuate excesiv sau dezechilibrul hidroelectrolitic).

FACTORI DE RISC
O persoana cu risc pentru dezvoltarea anorexiei prezinta:
- istoric de tulburari alimentare în randul rudelor de gradul I ca și mama, sora și în mod special în cazul gemenilor
- diferite trasaturi de personalitate, ca de exemplu perfectionismul și parerea proasta despre sine
- diferite presiuni culturale și sociale, în mod particular conflictele în familie
- antecedent de abuz sexual sau fizic (chiar daca nu toate victimele abuzurilor dezvolta tulburari de alimentare).

Parintele poate avea motive de ingrijorare daca:


- copilul își exprima preocuparea legata de greutate la o varsta frageda
- o adolescenta care este supraponderala primeste complimente pe masura ce incepe sa piarda în greutate.

CONSULTUL DE SPECIALITATE
Se recomanda consultul medical de specialitate daca o persoana draga:
- prezinta semne de anorexie ca de exemplu pierderea rapida în greutate, refuzul de a se alimenta, canalizarea atentiei pe mentinerea greutatii,
provocarea de varsaturi sau abuzul de laxative sau diuretice. Perceptia distorsionata a imaginii proprii ca fiind supraponderal și continuarea dietei în
ciuda atingerii unei greutati mult sub limita normala
- pierderea mare în greutate și continuarea pierderii în greutate
- instalarea amenoreei
- program de exercitii intensive care determina aparitia de leziuni și cu toate acestea persoana anorexica nu sisteaza efectuarea exercitiilor
- frica intensa fata chiar și de un castig mic în greutate, aceasta interferand cu consumarea de preparate alimentare sănătoase
- a fost diagnosticata cu anorexie și prezinta ameteli, tulburari de somn sau simptome ale depresiei sau anxietatii
- sa se apeleze la un tratament de specialitate daca o persoana este tratata de anorexie și prezinta un ritm cardiac neregulat sau palpitatii, lipotimii
(lesinuri) sau dureri severe în orice portiune a corpului, ca de exemplu la nivelul articulatiilor.

MEDICI SPECIALIȘTI RECOMANDAȚI


Urmatorii medici pot diagnostica sau trata tulburarile de alimentare:
- medicul generalist
- psihiatrul
- psihologul
- dietiticianul.
Spitalizarea sau internarea pentru tratamentul unei tulburari de alimentatie este uneori necesara pentru a controla anorexia. în aceasta situatie o
echipa de cadre medicale specializate vor acorda ingrijri pana ce pacientul se reface suficient pentru a fi ingrijit la domiciliu.
INVESTIGAȚII
Nu exista teste specifice pentru diagnosticul anorexiei. O anamneza detailata, un examen obiectiv complet, intrebari specifice de screening pot
ajuta în identificarea tulburarilor de alimentare. Stabilirea statusului mental poate fi necesar pentru diagnosticul anorexiei sau al altor afecțiuni
asociate, ca de exemplu depresia.
Indicele de masa corporala trebuie stabilit pentru a determina daca o persoana prezinta o greutate mai mica decat greutatea standard. în general
este considerata prezenta anorexia daca IMC (indicele de masa corporala) este egal sau mai mic de 17.5 la adulti.
Analizele sanguine ar trebui efectuate de asemenea pentru a stabili gradul de nutritie. Se recomanda realizarea de radiografii pentru a determina
daca exista o reducere a masei osoase cauzata de osteoporoza, care deseori apare ca și rezultat al anorexiei.
Alte teste pot fi efectuate daca afectarea cardiaca sau renala datorata malnutritiei este suspectata.
Diagnosticul anorexiei poate fi dificil, în special daca persoana care prezinta afecțiunea incearca sa ascunda problema. Este de preferat ca o
persoana apropiata sa insoteasca pacientul anorexic la medic, fiind astfel disponibila sa raspunda la intrebarile legate de comportamentul alimentar al
persoanei în cauza. Negarea problemei și disimularea alimentarii sunt cele mai frecvente caracteristici ale anorexiei.

DIAGNOSTIC PRECOCE

Depistarea și tratamentul precoce al anorexiei sunt importante pntru recuperarea și prevenirea evolutiei progresive a bolii spre o forma mai grava. Cu cat are o
durata mai mare anorexia, cu atat este mai dificil de a corecta comportamentul alimentar inadecvat.

Deoarece majoritatea cazurilor de anorexie debuteaza în adolescenta, membrii familiei ar trebui sa fie primii care sa recunoasca simptomele afecțiunii. Chiar daca
adolescentul poate refuza tratamentul de specialitate, este important pentru familie consultul unui medic daca apar motive de ingrijorare în momentul în care
copilul prezinta cateva simptome de anorexie. Cu cat tratamentul este instituit mai precoce, cu atat este mai probabila recuperarea completa dupa aceasta
afecțiune cronica.

Din nefericire, nu exista screening de rutina pentru tulburarile de alimentare. Persoanele cu anorexie, de obicei nu cer ajutor specializat. Cel mai des, o persoana
apropiata suspecteaza ca exista o problema și apeleaza și incurajeaza pacientul sa ceara ingrijiri de specialitate. Totusi, simptomele pot fi evidente doar dupa ce
anorexia a fost prezenta pentru o lunga perioada de timp.

TRATAMENT INIȚIAL

Toate persoanele care sufera de anorexie necesita tratament. Obiectivele tratamentului sunt de a restabili o greutate normala și un comportament alimentar
adecvat și de a trata afecțiunile somatice și psihice asociate cu malnutritia, ca de exemplu osteoporoza sau depresia.Corectarea perceptiilor, atitudinilor și
comportamentelor anormale corelate cu tulburarile de alimentare reprezinta o parte a tratamentului extins.

Ideal, tratamentul este furnizat de catre o echipa care cuprinde psihiatrul, medicul de familie și nutritionistul. în functie de gravitatea bolii, tratamentul de initiere
cuprinde în mod obisnuit:

- restabilirea greutatii normale. Dobandirea unei greutati normale deseori atenueaza sau elimina tulburarile de alimentare, ca de exemplu strangerea de alimente
sau comportamentul obsesiv compulsiv (tulburare anxioasa caracterizata prin repetarea gandurilor și imaginilor în mintea pacientului cu comportamente repetitive
ulterioare)

- acordarea de consiliere profesionala, pentru a ajuta persoana anorexica sa realizeze ca are o problema și sa-si imbunatateasca perceptia imaginii corpului, sa se
concentreze pe afectarea relatiilor, de obicei prin terapie individuala sau de familie

- acordarea de sfaturi de catre nutritionist, pentru a ajuta în stabilirea unor principii alimentare sănătoase și pentru o mai buna intelegere a conceptului de
alimentatie echilibrata

- tratamentul altor afecțiuni care frecvent apar asociate cu anorexia ca de exemplu depresia sau afecțiunile cardiace. Prezenta și a altor afecțiuni concomitent cu
anorexia complica tratamentul putand extinde durata și intensitatea tratamentului aplicat.

In cazul formelor grave sau amenintatoare de deces, tratamentul de initiere în spital cuprinde:

- tratarea infometarii. Aceasta implica tratarea afecțiunilor medicale determinate de anorexie, ca deshidratarea, dezechilibrul hidroelectrolitic sau afecțiunile
cardiace. Uneori, fluidele și alimentele sunt administrate printr-un tub plasat în stomac prin nas (sonda nazogastrica) sau parenteral (inravenos)

- refacerea statusului nutritional – obiectivul tratamentului este de a castiga în greutate cu grija și treptat, cunoscand cand este prezenta senzatia de foame sau
satietate și invatand cum sa se alimenteze sănătos

- ingrijirea afectiva și dezvoltarea increderii în medic reprezinta o parte importanta a recuperarii care poate include:

invatarea de noi comportamente alimentare

invatarea controlului afectiv

dezvoltarea increderii în persoanele care acorda ajutor.


TRATAMENT ÎN CAZUL AGRAVĂRII BOLII

Unele persoane cu anorexie nervoasa pot necesita spitalizare sau internare pentru a li se acorda ingrijiri specializate de urgenta pana în momentul în care pacientul
se recupereaza suficient ca sa urmeze un tratament ambulator. în general se recomanda ca persoanele a caror greutate este cu 20% mai mica decat greutatea
standard corespunzatoare inaltimii sa fie tratate în spital. Nu este neobisnuit pentru o persoana care a pierdut în greutate mai mult decat 30 % din greutatea
standard sa necesite 2-6 Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing Page | 40

luni de tratament de specialitate în spital. Persoanele cu o greutate mai mica de 85% din greutatea standard își recupereaza greu greutatea daca nu sunt inclusi
intr-un program foarte bine structurat pentru persoanele cu tulburari de alimentare.

O greutate mult sub limita normalului poate cauzadeshidratare, infometare și dezechilibru electrolitic, toate acestea putand duce la deces.

Acoperirea asigurarilor pentru tratamentul în spital al tulburarilor de alimentatie variaza. Tratamentul anorexiei va fi mai dificil cu cat o persoana a prezentat
afecțiunea și nu a fost capabila sa-si remedieze relatiile în cadrul familiei sau prezinta o tulburare de personalitate (ca de exemplu personalitatea obsesiv-
compulsiva), abuzeaza de laxative sau diuretice sau își provoaca varsaturi.

TRATAMENT AMBULATORIU

Continuarea unei bune ingrijiri la domiciliu ajuta în recuperarea pacienților anorexici. Obiectivele tratamentului individual vor fi stabilite de catre medicul de familie,
psihiatru și nutritionist. Cateva dintre obiective cuprind:

- invatarea de comportamente alimentare noi

- propriul control emotional

- dezvoltarea increderii în persoanele care incearca sa le acorde ajutor

- membrii familiei vor trebui de asemenea sa sustina obiectivele psihice și somatice pentru a facilita vindecarea. Informarea despre boala va fi folositoare pentru
membrii familei la fel de mult ca și pentru persoanele care prezinta afecțiunea

- acordarea de sprijin persoanei apropiate care sufera de anorexie nervoasa

- suport oferit de catre familie persoanei anorexice.

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Antidepresivele (ca și fluoxetine) pot fi folosite daca persoanele cu anorexie sufera și de depresie sau alta tulburare de anxietate, ca și tulburarea obsesiv -
compulsiva. Unele studii indica faptul ca inhibitorul selectiv al serotoninei fluoxetine (de exemplu, Prozac) poate reduce incidenta recidivelor anorexiei. Persoanele
cu anorexie care utilizeaza și alte medicamente pentru alte afecțiuni necesita o monitorizare stricta și sa fie examinate în mod periodic de catre medic. Aceste
persoane necesita verificarea ritmului cardiac, temperaturii și presiunii sanguine. Trebuie efectuate acestor persoane și teste sanguine pentru a evalua cantitatea
de medicament din sange, deoarece malnutritia și greutatea foarte mica pot modifica eficienta medicamentelor.

Este foarte importanta avizarea pacienților, familiei și persoanelor care ofera ingrijiri medicale sa supravegheze indeaproape adultii și copiii care utilizeaza
antidepresive din cauza posibilitatii de suicid. Acest lucru este în mod special important la inceputul tratamentului sau cand sunt modificate dozele. Pacienții
trebuie de asemenea supravegheati pentru a observa daca se accentueaza anxietatea, atacurile de panica, agitatia, iritabilitatea, insomnia, impulsivitatea,
ostilitatea și mania. Este foarte important de supravegheat aceste comportamente în randul copiilor care sunt mai putin capabili sa-si controleze impulsivitatea la
fel de mult ca și adultii și cateodata prezinta risc mai mare de a fi expusi impulsurilor suicidale. Nu se recomanda oprirea administrarii de antidepresive, ci doar
simpla monitorizare a persoanelor care utilizeaza acest tip de medicamente și daca apar motive de ingrijorare sa se apeleze la medic.

TRATAMENT CHIRURGICAL

Nu exista tratament chirurgical pentru anorexie.

ALTE TRATAMENT

Consilierea profesionala reprezinta o parte importanta a programului de recuperare a persoanelor anorexice. Consilierea individuala este frecvent necesara pana la
un an și poate dura pana la 5-6 ani pentru a asigura o indreptare completa a trasaturilor psihologice ale afecțiunii. Consilierea nu este inceputa în mod normal decat
dupa ce persoana a depasit criza nutritioanala chiar daca pacientul este lipsit temporar de motivatie sau intelegere.

Tipuri de consiliere care sunt eficiente în tratamentul anorexiei cuprind:

- consilierea psihologica. Terapia cognitiv-comportamentala poate fi folosita în tratamentul anorexiei. Acest tip de terapia invata pacienții cum sa-si schimbe
atitudinea și comportamentele fata de alimentatie. Chiar daca s-a demonstrat eficienta în tratamentul altor tulburari alimentare (ca de exemplu bulimia nervoasa),
cercetarile continua pentru a confirma eficienta acestei terapii și în tratarea anorexiei. în mod obisnuit tratamentul cognitiv-comportamental consta în 20 de
sedinte de terapie de-a lungul a catorva luni, cu toate ca în cazul anorexiei, necesitatea tratamentului poate continua pentru cativa ani, mai repede decat pentru
cateva zile;

- terapia de grup – programul de tratament impreuna cu alte persoane poate fi foarte folositoare. Persoanele cu aceste afecțiuni își pot impartasi succesele și
esecurile, sa se incurajeze, sa își acorde sfaturi utile. Totusi, este important pentru pacient sa continue sedintele de terapie individuala suplimentar intalnirilor de
grup;

- terapia de familie – cateodata membrii familiei interfera în necunostinta de cauza cu programul de recuperare a anorexiei. Prin terapia de familie se educa
intreaga familie despre anorexie și acest lucru fiind foarte eficient în tratarea acestei afecțiuni. Initial, se poate ajuta persoana sa recupereze în greutate. Pe de alta
parte, terapia de familie se concentreaza și se confrunta cu alte probleme familiale;

- sfatul nutritionistului – este foarte important pentru persoanele anorexice sa primeasca sfatul nutrionistului. Un dietitician ajuta în alcatuirea unei diete.
Dietiticianul incearca sa schimbe focalizarea pacientului de pe numararea caloriilor alimentelor pe consumarea mancarii preferate intr-un mediu relaxant și placut.
Persoanele care prezinta aceasta afecțiune trebuie sa castige în greutate saptamanal pana ce ajung la greutatea standard corespunzatoare inaltimii. Dupa aceea se
recomanda mentinerea greutatii. Pentru a facilita castigul în greutate suplimentele nutritionalelichide ca și Ensure și Sustacal pot fi folosite;

- terapia suplimentara – un studiu recent sugereaza ca zincul poate fi adaugat pentru a recupera în greutate în cazul persoanelor care sunt tratate în spital. Totusi,
sunt necesare mai multe cercetari pentru a confirma orice beneficiu.

PROFILAXIA

Nu exista nici o metoda pentru a preveni anorexia. Tratamentul precoce poate reprezenta cea mai buna modalitate de a preveni progresia bolii. Cunoscand
simptomele de debut și apelarea imediata la un tratament de specialitate poate ajuta în prevenirea complicatiilor anorexiei nervoase. Cercetarile recente indica
medicamentul fluoxetine (ca de exemplu Prozac) care este util în reducerea recidivelor acestei boli. Apelarea la un diagnostic și tratament precoce poate juca un rol
important în prevenirea progresiei bolii spre o forma mai grava.

Chiar daca nu exista metode de a preveni anorexia, exista multe metode prin care adultii pot ajuta copiii și adolescentii sa-si dezvolte o parere corespunzatoare
despre ei insasi și sa invete sa abordeze alimentatia și exercitiile cu o atitudine pozitiva. Realizand aceasta se poate preveni în randul copiilor și adolescentilor
dezvolarea anorexiei.