Sunteți pe pagina 1din 2

REFRAT, COD DEONTOLOGIC

Primul Cod Deontologic al Farmacistului a fost redactat după anul 1989, având drept
model codul similar al farmaciştilor francezi, în anii 1990-1991. Textul a fost oficializat
până în anul 2006 și a fost aplicabil numai farmaciştilor din farmacii, în special farmacia
comunitară, numită „de circuit deschis“ la acea vreme, axat fiind pe faptul că numai
farmacistul era proprietar al farmaciei. Evoluţia farmaciei româneşti nu a urmat însă,
drumul pe care ni l-am fi dorit noi, farmaciştii, iar politicienii nu au ţinut cont de
propunerile şi avertizările Colegiului Farmeciștilor din România privind impactul negativ
asupra siguranţei pacientului a deţinerii de către nefarmacişti a societăţilor proprietare
de farmacii, astfel ca am fost nevoiţi să reevaluăm textul Codului Deontologic care a
fost adoptat în anul 2006. 
Noutăţile aduse de textul din 2006 au fost: 
 adaptarea textului la situaţia posibilă în care farmacistul nu este singurul
decident la nivelul conducerii farmaciei, dar stipularea de prevederi care recomandă
farmacistului de a profesa doar în acele posturi care îi permit manifestarea neîngrădită a
independenţei sale profesionale;
 prevederi speciale pentru farmacistul şef;
 introducerea posibilităţii refuzului justificat al acordării serviciilor farmaceutice;
 importanţa pregătirii profesionale continue şi obligaţia de a corela această
pregătire cu practica farmaceutică;
 introducerea principiilor etice în ce priveşte publicitatea servicilor profesionale ale
farmacistului;
 introducerea acordării serviciilor farmaceutice de urgenţă, cu trei situaţii admise (
în forma iniţială a codului) în care farmacistul poate fi exonerat din punct de vedere
deontologic de la încălcarea eliberării fără prescripţie medicală a medicamentelor
supuse regimului de eliberare pe bază de prescripţie.
    Textul Codului Deontologic a fost modificat în anul 2009, când au fost extinse
situaţiile privind asistenţa farmaceutică de urgenţă şi a fost adăugată o secţiune
referitoare la domeniile de activitate, preluate din legea nr. 95/2006 privind reforma
sănătăţii şi la situaţiile de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de farmacist.
    Evoluţia practicii profesiei de farmacist în România, ca şi apariţia unor cazuri
neprevăzute în Codul Deontologic actual, a determinat ca în anul 2014, Biroul Executiv
al Consiliului Naţional al CFR să propună spre dezbatere un nou Cod Deontologic. În
elaborarea noului text s-au studiat textele similare ale codurilor deontologice din mai
multe ţări europene, SUA, Canada, Australia, dar şi alte documente de profil, precum
Carta europeană a drepturilor pacienţilor, Coduri de conduită din diferite domenii
profesionale, Standarde profesionale, Ghiduri de publicitate etică etc. 
    Noul Cod Deontologic cuprinde 4 capitole : Dispoziţii generale (4 articole), Principii
comune tuturor farmaciştilor (13 articole), Principii specifice domeniilor de activitate (63
articole), Dispoziţii tranzitorii şi finale (2 articole).
    Noutăţile propuse de noul text al Codului Deontologic sunt:

 dezvoltarea scopului Codului Deontologic al farmacistului;


 dezvoltarea domeniilor de aplicare a Codului Deontologic, asupra tutoror
domeniilor de activitate profesională, stipulate de legea nr. 95/2006 privind reforma
sănătăţii;
 definirea profesiunii de farmacist
 menţionarea drepturilor pacientului în asistenţa farmaceutică;
 introducerea în cadrul Capitolului II: Principii comune tuturor farmaciştilor, a unor
norme referitoare la integrarea farmacistului în sistemul de sănătate publică, evitarea
conflictelor de interese, protejarea răspunderii profesionale;
 Introducerea în cadrul Capitolului III a secţiunilor destinate domeniilor de
activitate ale farmaciştilor prevăzute de lege: cercetarea ştiinţifică, industria, importul şi
exportul, distribuţia en gros şi brokerajul, farmacia, laboratorul de analize, învăţământul
farmaceutic şi administraţia sanitară. În plus, Codul deontologic impune prevederi
farmaciştilor care fac parte din organele de conducere ale CFR din România.
 În cadrul secţiunii referitoare la farmacie, au fost introduse aspecte noi, iar altele
au fost supuse modificării: interdicţia de a furniza pacientului medicamente sau alte
produse de care acesta nu are nevoie, apariţia limitării angajamentului profesional,
asigurarea dreptului pacientului la informare privind serviciile profesionale de care are
nevoie, modalităţile de semnalare a erorilor profesionale, dezvoltarea secţiunii
referitoare la publicitatea serviciilor farmacistului, semnalarea conflictelor de interese şi
a încălcărilor drepturilor pacientului de către alţi colegi care profesează în domeniul
sănătăţii.
    Sperăm ca acest nou act normativ intern să aibă rolul pe care autorii şi l-au propus:
acela de a orienta farmacistul spre calitate în actul farmaceutic, spre respectul
drepturilor pacientului, spre a aspira la standarde etice tot mai ridicate în exercitarea
profesiei. Să nu uităm că una din condiţiile liberalismului unei profesii constă în
capacitatea de a elabora şi resctpecta propriile standarde deontologice.