5 motive pentru care copilul nu respectă limitele stabilite – soluții pentru părinți

Probabil cea mai dificilă problemă cu care se confruntă majoritatea părinților sunt limitele și felul în care
le impunem copilului, astfel încât ele să funcționeze.
Copiii folosesc comportamentul lor pentru a arăta cum se simt și ce gândesc. Adesea ei ne comunică ceva
prin comportamentul lor, ceva ce le vine greu să verbalizeze. Astfel, atunci când stabiliți metode prin care să
disciplinați copilul, luați în considerare posibilele cauze (motive) care ar alimenta comportamentul problemă la
copilul dvs.
Motive surprinzătoare pentru care copiii nu respectă regulile:
#1 Copilul are nevoi nesatisfăcute
Când un copil se simte flămând, obosit, respins, ignorat etc. deseori manifestă un comportament
neadecvat. Spre exemplu, copilul respins de grup, poate deveni agresiv, sau copilul obosit foarte ușor devine
distrat.
În acest caz amenințările și pedeapsa nu va funcționa, ci din contra vom face mai mult rău, deoarece
copilul înțelege că si părinții sunt împotriva lui și el rămâne singur cu multe nevoi nesatisfăcute.
Calea corectă constă în a stabili o conexiune puternică cu copilul și a identifica prin intermediul discuției
motivul pentru care copilul s-a comportat în așa mod. Odată ce am descoperit nevoia nesatisfăcută a copilului
noi putem să îi propunem alte metode prin care și-ar putea satisface această nevoie. Astfel copilul se va simți
susținut și ghidat, iar comportamentul problemă va dispărea de la sine, deoarece el învață noi modalități
pentru a-și satisface nevoile.
#2 Copilul nu-și poate controla emoțiile
Majoritatea comportamentelor agresive sunt alimentate de furie, invidie și neputință. Aceste stări
presupun o tensiune interioară de care copilul dorește să se elibereze și de obicei o face prin felul pe care l-a
observat mai întâi la părinți lui și apoi în mediul exterior (prieteni, colegii, mass-media etc.).
Sarcina părintelui în acest caz, este să-i demonstreze copilului, prin propriul exemplu, ca furia, invidia și
neputința pot fi exprimate și în alt mod – nu doar prin lovituri, strigăte etc. Următorul pas presupune să
învățăm copilul să devină conștient de propriile emoții și împreună să identificăm comportamente prosociale
prin care am putea să ne eliberăm de tensiunea interioară provocată de furie, invidie și neputință.
#3 Copilul duce lipsă de atenție
Când părinții vorbesc la telefon, discută cu o altă persoană sau pur și simplu sunt concentrați pe o
anumită activitate, copilul se simte ca și cum ar fi lăsat deoparte. Din acest motiv crizele de nervi, loviturile,
bătutul din picioare, aruncarea obiectelor etc. sunt metode bune de a atrage atenția.
În asemenea situații părinții obișnuiesc să îl certe pe copil cu gândul că acesta se va corecta, dar în
realitate se întâmplă contrariul – copilul înțelege că anume prin aceste comportamente poate să câștige
atenția din partea părinților. Și data viitoare când va duce din nou lipsă de atenție va repeta ceea ce a făcut
mai înainte, fiind sigur că asta funcționează.
În acest caz ignorarea comportamentelor negative și aprecierea celor pozitive este una dintre cele mai
bune metode de abordare a copilului care duce lipsă de atenție.
 #4 Copilul testează și experimentează
Când stabiliți regulile și îi spuneți copilului ce nu are voie să facă, de obicei, copilul va încerca să vă testeze
să vadă dacă într-adevăr luați lucrurile în serios. Și va încerca conștient să încalce anumite reguli sau să facă
exact ceea ce nu are voie să facă pentru a vedea care sunt consecințele. Dacă părintele „iartă” prima, a doua
oară, copilul înțelege că se poate și începe să manipuleze părinții prin diferite metode.
Stabiliți limite clare și fiți consecvenți în respectarea consecințelor care urmează în cazul în care copilul nu
respectă o anumită limită. Dacă copilul crede că există o mică șansă ca poate scăpa de ceva, adesea el este
tentat să încerce. Însă, dacă îi arătați că va primi o consecință negativă de fiecare dată când încalcă regula,
copilul va începe să se conformeze.
#5 Copilul dorește să se simte important și independent
Copiii, ca și adulții, au nevoia să se simtă importanți și independenți. Din păcate, părinții de multe ori
impun limite copilului fără a le discutata și negocia. Astfel copilul se simte obligat să se comporte așa cum
„trebuie”, deoarece așa au spus părinții. Evident este faptul că în scurt timp copilul nu va mai respecta acea
limită.
De fiecare dată când stabiliți o regulă de comportament, mai întâi discutați cu copilul, argumentați de ce
este necesară acea regulă, încurajați copilul să-și expună opina, stabiliți împreună care vor fi consecințele
nerespectării acelei reguli și apoi bateți palma.
O altă metode prin care putem să-l facem pe copil să se simtă important și independent este să-i oferim
opțiuni sau cu alte cuvinte copilul să facă o alegere. De exemplu: decât să-i spui copilului „Fă ordine în
cameră”, mai bine încercați așa: „Vei face ordine în camera ta acum sau după ce îți termini lecțiile”.

Și ultimul gând pe care vreau foarte mult să-l înțelegeți este că nu există copii răi, obraznici sau
neascultători. Toți copiii sunt frumoși și valoroși prin simplu fapt că există, iar comportamentul lor este o
consecință a unor motive mai adânci și dacă reușim să descoperim adevăratul motiv, comportamentul lor
poate fi ușor modelat.

„Până și piatra se tocește dacă plouă destul.” (Arthur Golden)