Revoluţia industrială din Anglia.

Revoluţia industrială constă în procesul complex de trecere de la producţia manuală

la producţia cu ajutorul maşinilor-unelte, de la stadiul meşteşugăresc şi
manufacturier al industriei la stadiul marii producţii mecanizate de fabrică. Ea apare
astfel, la prima vedere, ca o revoluţie tehnică; esenţial însă pentru caracterul ei este
modificarea locului omului în procesul muncii. Mai întîi, trebuie să avem în vedere
faptul că în Anglia avusese loc revoluţia burgheză. Preluarea puterii de către acele
categorii interesate în dezvoltarea capitalistă a ţării permisese o liberă dezvoltare a
economiei, înlăturarea restricţiilor medievale şi tendinţa de sporire a profiturilor
stimulează încercările de sporire şi perfecţionare a producţiei, încercări care, fapt
deosebit de important, găsesc un real şi eficient sprijin în statul britanic. În acelaşi
sens impulsiona şi revoluţia agrară. Ca urmare a acesteia, în agricultură predomină
marea fermă capitalistă, producătoare de marfă, ţăranii fiind alungaţi şi deposedaţi
de loturile lor. În consecinţă, agricultura poate oferi industriei mai multe materii
prime, în acelaşi timp în care îi pune la dispoziţie o importantă cantitate de forţă de
muncă. Pe de altă parte, ţăranul devenit orăşean este nevoit să-şi cumpere
mijloacele de subzistenţă de pe piaţă, devenind un cumpărător. Piaţa internă se
lărgeşte astfel considerabil, iar cerinţele ei crescînde acţionează în direcţia sporirii
producţiei industriale. Această tendinţă a putut fi materializată şi datorită altor
împrejurări favorabile. Anglia posedă importante materii prime – lînă, cărbuni, fier.
Alte materii prime pot fi aduse din străinătate. În această privinţă un loc deosebit de
important l-a jucat comerţul maritim. La începutul secolului al XVIII-lea. Anglia ocupă
deja primul loc în comerţul mondial; spre sfîrşitul secolului, unele surse consideră că
englezii posedă nouă zecimi din tonajul mondial. Unele materii prime pot fi procurate
cu atît mai uşor cu cît Marea Britanic posedă încă de pe acum vaste posesiuni
coloniale. Prin aceasta, Anglia dispune şi de posibilităţi de desfacere a mărfurilor sale
aproape nelimitate pentru atunci, pe care i le oferă piaţa externă. Apoi, comerţul
provocase acumularea unui capital considerabil, ceea ce permisese realizarea
unui perfecţionat sistem de credit. Existenţa unui important capital a facilitat astfel
realizarea marilor investiţii cerute de transformarea, industriei. Într-o anumită
măsură, revoluţia industrială a fost facilitată şi de calificarea muncitorilor. În
manufactură, formă de organizare a producţiei puternic dezvoltată spre 1750, se
ajunsese la un înalt nivel al diviziunii muncii, fiecare lucrător efectuînd o operaţie
limitată din fabricarea unui produs. Aceasta a putut duce mai lesne la confecţionarea
unor maşini simple, ca şi la supravegherea lor. Proces necesar şi complex, revoluţia
industrială nu s-a desăvîrşit în Anglia pînă la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, continuînd
şi după 1800. Un important impediment era însă inexistenţa unei forţe
motrice corespunzătoare. Este rolul care a revenit maşinii cu aburi. Cel care a realizat
o maşină perfecţionată şi aptă să satisfacă necesităţile industriei a fost James Watt,
motiv pentru care el este considerat adevăratul inventator al maşinii cu aburi.
Utilizarea maşinii cu aburi nu numai a determinat o revoluţionare a forţei motrice, ci
a afectat şi dezvoltarea directă a altor ramuri industriale, în primul rînd industria
extractivă şi siderurgică. Extracţia de cărbune trebuie să satisfacă noile necesităţi de
combustibil; la rîndul său, producţia de fier trebuie sporită. Maşinile acţionate
hidraulic erau construite, cu excepţia cîtorva piese, din lemn, material care nu mai
poate fi utilizat pentru invenţia lui Watt. Progresele realizate în industrie au necesitat
şi determinat o perfecţionare a căilor de comunicaţie, fapt care s-a realizat prin
utilizarea unor materiale şi procedee noi. În 1779 s-a construit primul pod din fontă
cu un singur arc. În 1787 a fost construită prima navă din fier, iar zece ani mai tîrziu,
peste Tamisa s-a construit un pod care permitea trecerea vaselor. Progrese s-au
realizat şi în privinţa căilor terestre.

Privită în ansamblul ei, revoluţia industrială apare ca un fenomen complex,

prezentînd o excepţională importanţă în istoria Angliei. Chiar dacă ea se desăvîrşeşte
după 1800, consecinţele sale apar pregnant încă la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi ele
se manifestă în multiple direcţii. Sistemul de fabrică a determinat o concentrare a
producţiei. Se formează acum noi întreprinderi grupînd mii de muncitori. Unele
localităţi ca Manchester, Liverpool, etc. se transformă din sate obscure în centre
industriale de primă mărime. Aceasta a contribuit la sporirea ponderii populaţiei
urbane. În acelaşi timp, revoluţia industrială a acţionat şi asupra elementelor care o
favorizează, favorizîndu-le la rîndul ei. Mai ales, ea a contribuit la consolidarea
supremaţiei economice mondiale a Angliei. Producţia a crescut vertiginos; la fontă ea
a sporit de 15 ori în cursul secolului al XVIII-lea. Odată cu aceasta apar şi primele
efecte negative ale industrializării capitaliste. În 1788 asistăm la prima criză de
supraproducţie. Dezvoltarea industriei a determinat şi un avînt considerabil al
comerţului exterior. Numai între 1780 şi 1792 exportul de ţesături de bumbac a
crescut de 6 ori. Revoluţia industrială a permis însă Angliei să se consolideze nu
numai ca prima putere comercială şi industrială, ca un „atelier al lumii", ci şi ca
principala putere colonială.