Sunteți pe pagina 1din 6

Tema 4

SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE

1. Conţinutul şi componentele cheltuielilor publice


2. Criterii de clasificare a cheltuielilor publice
3. Factorii de creştere a cheltuielilor publice

1. Conţinutul şi componentele cheltuielilor publice

Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în forma bănească, relaţii care se


manifestă între stat, pe de o parte şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte cu ocazia
repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia.
Cheltuielile publice se caracterizează în diferite plăţi pe care statul le efectuează din
resurse mobilizate pentru cumpărări de bunuri, executări de lucrări şi prestări de servicii necesare
pentru îndeplinirea diverselor obiective ale statului. Totodată, sunt un instrument de alocare a
resurselor financiare şi în acelaşi timp şi un instrument de intervenţie în activitatea economică şi
socială. Cheltuielile publice, reprezintă practic, relaţii de repartizare a fondurilor financiare
către instituţii publice, populaţie şi agenţi economici.
In acest context, cheltuielile publice reprezintă unul dintre cele mai importante
instrumente guvernamentale pentru implementarea scopurilor de alocare, de redistribuire, dar şi
de stabilizare macroeconomică.
La începutul acestui secol, creşterea cheltuielilor guvernamentale se afla la un punct critic
din cauza efectelor deficitelor bugetare, ale privatizării, ale dereglementării şi descentralizării
care au obligat guvernele să-şi schimbe deciziile referitoare la cheltuieli şi la metodele de
furnizare a serviciilor.
Prin cheltuielile publice, guvernele influenţează scopul şi activităţile sectorului public,
dimensiunea sectorului public şi privat, precum şi comportamentele indivizilor care suportă
schimbările intervenite în dimensiunea veniturilor proprii, precum şi înlocuirea anumitor bunuri
şi servicii cu altele.
Cheltuielile publice formează un sistem, cu diferite componente interdependente.

Sistemul cheltuielilor publice cuprinde:

 cheltuieli ale administraţiei publice centrale efectuate prin: bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, fonduri speciale (cheltuieli speciale distincte, administrate
direct catre anumite ministere sau alte organe de stat);
 cheltuieli ale administraţiei publice locale efectuate prin bugetele locale;
 cheltuieli extrabugetare, se efectueaza din resurse ( venituri ) obtinute si utilizate
direct de catre institutii publice, in cadrul propriei activitati, fara a mai fi vehiculate
prin fondurile bugetare;
 cheltuieli efectuate din credite externe;
 cheltuieli efectuate din fonduri externe nerambursabile.

1
Primele două componente constituie cheltuielile bugetare care se caracterizează prin:
 caracter nerambursabil;
 efectuarea lor se realizează cu îndeplinirea condiţiilor legale;
 sunt influenţate de condiţii economice, politice, istorice;
 finanţarea lor se realizează în raport cu gradul de subordonare al beneficiarului;
 presupune exercitarea permanentă a unui riguros control preventiv;
 manifestă tendinţe de creştere datorită unor factori demografici, economici, sociali,
financiari.

Cheltuielile bugetare se acopera din resursele prevazute in bugetul de stat, bugetele locale,
bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele institutiilor publice autonome.

Totodată, cheltuielile publice se împart în:

 neconsolidate, compuse din suma cheltuielilor din toate componentele sistemului


cheltuielilor publice;
 consolidate, calculate ca sumă a tuturor componentelor din care se scad transferurile
de resurse financiare între diferitele categorii de bugete.

2. Criterii de clasificare a cheltuielilor publice

În literatura şi practica financiară, există mai multe criterii de clasificare a cheltuielilor


publice şi anume: clasificarea administrativă, economică, funcţională, financiară, în funcţie de
rolul lor în procesul producţiei sociale, după conţinutul de consum de produs intern brut sau
avans de produs intern brut, clasificarea folosită de instituţiile specializate ale ONU(figura 1).

Figura 1. Clasificarea cheltuielilor publice

Clasificarea administrativă, are la bază criteriul instituţiilor prin care se efectuează cheltuielile
publice: ministere, unităţi administrativ-teritoriale etc.
Dar, acest criteriu are un dezavantaj esenţial prin faptul că, un minister, judeţ sau oraş
reuneşte cheltuieli cu destinaţii variate, iar structura ministerelor şi subordonarea instituţiilor
publice se modifică periodic, ceea ce nu permite comparabilitatea cheltuielilor publice în timp.

Clasificarea economică a cheltuielilor publice are în vedere influenţa pe care o exercită asupra
economiei, diferitele categorii de cheltuieli şi distingem:

2
a) cheltuieli curente (de funcţionare) care cuprind:
 cheltuieli de personal;
 cheltuieli materiale destinate achiziţionării de bunuri şi servicii;
 cheltuieli cu subvenţii, transferuri şi altele.

Sunt cheltuieli care reprezintă un consum definitiv de produs intern brut şi trebuie să se
reînnoiască anual. De aceea, în cea mai mare parte a lor cheltuielile publice sunt cheltuieli
curente.

b) cheltuielile de capital (de investiţii) cuprind sumele alocate din buget pentru
construirea de:
 şcoli;
 spitale;
 modernizări;
 informatizare.

!!! De altfel, în toate ţările este folosită clasificarea economică.

Clasificarea funcţională

Această clasificare foloseşte drept criteriu, domeniile, ramurile, sectoarele de activitate,


spre care sunt îndreptate resursele financiare publice. Ele reflectă obiectivele politicii bugetare
ale statului şi se referă la:

 educatie (învăţământ, sănătate, cultură);


 apărare naţională;
 asigurări sociale şi protecţie socială;
 dezvoltări colective şi locuinţe;
 ordine publică;
 acţiuni economice;
 alte acţiuni;
 datorie publică.

Clasificarea financiară

Potrivit acestei clasificări cheltuielile publice se grupează în:

 cheltuieli definitive (cele care deţin ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor
publice, deoarece se repetă în fiecare exerciţiu financiar);
 cheltuieli temporare (sunt evidenţiate în conturile speciale ale trezoreriei şi sunt
denumite operaţiuni de trezorerie, de exemplu rambursarea împrumuturilor);
 cheltuieli virtuale (se mai numesc şi cheltuieli posibile, sunt cheltuieli pe care se
angajează să le efectueze în anumite condiţii statul, de exemplu, garantarea de către
stat a unor credite externe).

3
Clasificarea după rolul lor în procesul reproducţiei sociale

Această clasificare împarte cheltuielile în: reale (negative) care cuprind: cheltuieli cu
întreţinerea aparatului de stat, întreţinerea şi dotarea armatei etc. (reprezintă un consum definitiv
de produs intern brut), economice (pozitive) care se referă la: investiţiile efectuate de stat produc-
tive sau neproductive, modernizări etc.

Cheltuieli economice au ca efect crearea de valoare adăugată şi reprezintă o avansare de


produs intern brut.

Clasificarea folosită de instituţiile specializate ale ONU

La baza acestei clasificări stau două criterii principale:

 clasificaţia funcţională;
 clasificaţia economică.

Clasificaţia funcţională a cheltuielilor publice cuprinde cheltuielile pentru:


 servicii publice generale;
 apărare, ordine internă şi securitate civilă;
 educaţie;
 sănătate;
 securitate socială;
 locuinţe şi servicii comunale;
 recreere, cultură şi religie;
 acţiuni economice;
 alte acţiuni.

Clasificaţia economică a cheltuielilor publice cuprinde cheltuieli care reprezintă consum final,
grupate astfel:
 bunuri şi servicii;
 dobânzi aferente datoriei publice;
 subvenţii de exploatare şi alte transferuri curente;
 formarea brută de capital (investiţii brute şi creşterea stocurilor de materiale).

4
3. Factorii de creştere a cheltuielilor publice

Printre factorii care influenţează creşterea cheltuielilor publice se înscriu:

Figura 1. Factorii ce influenţează creşterea cheltuielilor publice

1. Factori demografici

Aceştia se referă la creşterea numărului populaţiei cât şi la modificarea structurii pe


vârste şi categorii socio-profesionale a acesteia. De altfel, creşterea cheltuielilor publice este
determinantă pentru anumite domenii precum cel al educaţiei, sănătăţii, securităţii sociale, ordinii
publice.

2. Factori economici

Această categorie de factori se referă la dezvoltarea economiei şi totodată la


modernizarea acesteia pe baza cercetării ştiinţifice, a utilizării în condiţii de eficienţă şi
eficacitate a resurselor şi creării de bunuri materiale şi servicii. Un rol important îl are
redistribuirea resurselor financiare publice, care pot repara unele prejudicii create de repartiţia
concurenţială în economia de piaţă.

3. Factori sociali

Creşterea resurselor financiare contribuie la creşterea venitului mediu pe locuitor, astfel


încât apare preocuparea statului pentru alocarea resurselor financiare care contribuie la
armonizarea veniturilor categoriilor sociale cuprinse în sectorul public.

4. Urbanizarea

Este un factor de creştere a cheltuielilor publice, care antrenează resurse financiare atât
pentru crearea şi dezvoltarea oraşelor, cât şi pentru finanţarea utilităţilor publice care deservesc
mediul respectiv.

5. Factori militari

Pregătirea şi desfăşurarea de operaţiuni militare de tipul războaielor reprezintă un factor


de creştere a cheltuielilor publice. Dar şi eliminarea efectelor produse de acestea în plan
economic şi social conduce de asemenea, la creşterea cheltuielilor publice.

5
6. Factori istorici

Acţionează prin transmiterea de la o perioadă la alta a nevoilor din ce în ce mai crescute


de cheltuieli şi suportarea cheltuielilor făcute în anii anteriori prin apelarea la împrumuturi
publice.

7. Factori politici

Odată cu creşterea complexităţii sarcinilor statului şi transformarea concepţiei cu privire


la funcţiile politice, este necesară sporirea cheltuielilor publice pentru îndeplinirea acestora.

În concluzie, creşterea continuă a cheltuielilor publice este o problemă care preocupă din
ce în ce mai mult majoritatea statelor lumii, întrucât ridică probleme de ordin politic, financiar şi
ştiinţific.

Bibliografie selectiva

Vacarel, I.coordonator (2007), Finante publice, EDP, Bucuresti

Mosteanu, T.coordonator (2011), Finanţe publice, Editura Universitară, Bucureşti

Gherghina,R., Cretan, G.(2012), Finante, Editura Universitara, Bucuresti