Sunteți pe pagina 1din 21

0

Universitatea de stat

din Moldova

Facultatea de Drept

Departamentul drept penal

Disciplina: Drept penal partea specială

Lucrul individual

„“

A Elaborat:

, anul II ,gr.1

A verificat:

, Doctor în drept,

Lector universitar.

Anul 2018
CUPRINS

I.INTRODUCERE..........................................................................................................................2
1 Apariția a organizaţiei criminale.................................................................................................2

II. CUPRINSUL..............................................................................................................................3

1. Notiunea si trasaturile criminalitati organizate..........................................................................3

2. Notiunea si trasaturile criminalitati organizate in legislatia Europeana....................................6

3. Criminalitatea organizată din perspectiva instrumentelor juridice internaționale.....................8

4. Organizarea structurala a organizatiei criminale.......................................................................10

5. Cele mai periculoase organizatii criminale din istorie...............................................................13

6. Organizatiile criminale si grupurile criminale din Republica Moldova.....................................14

III.CONCLUZII..............................................................................................................................18

IV.BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................19

1
I. INTRODUCERE
1. Apariția a organizaţiei criminale.

Organiarea criminala reprezinta un fenomen atat de vechi incat poate fi urmarita pana la
inchegarea primelor societati umane si pana la aparitia primelor civilizatii. Este, practic, istoria
unei lumi tenebroase care s-a dezvoltat in mijlocul oamenilor, insecret, si ale carei urme nu pot fi
depistate decat prin miile de cadavre si de lovituri sangeroase lasate de-a lungul istoriei. Codul lui
Hammurabi, primul cod de legi prevedea astfel de infractiuni, primele forme ale crimei
organizate despre care s-a scris vreodata sunt cele din Egiptul Antic. In Perioada faraonului
Ramses al IX-lea (1129 -1111 i.Hr.) era cunoscut cu grupe de jefuitori de morminte. In acea
perioada, nu mai putin de 10 morminte regale din dinastiile a XI-a,a XII-a, a XVII-a si a XVIII-a
fusesera golite de tezaurele faraonilor defuncti. Actiune parea rupta dintr-un film politist, atata
vreme cit autoritatile vremii urmaresc in secret miscarile unei veritabile bande de jefuitori,
reusind sa captureze opt dintre acestia. Marturia unuia dintre acuzati, redata si in doua alte
documente antice (Papirusul Amherst si Papirusul Leopold II), marturiseste sub tortura, ca
intreaga grupare fusese organizata si indrumata de un edil local, un personaj care, cu siguranta,
avea informatii exacte cu privire la cantitatea artefactelor depuse in morminte.
O alta organizatie, este cea a preotilor care oficiau inmormintarile regale. Sub pretextul mutarii
comorilor faraonilor in locuri mai sigure, ei au sustrageau o mare parte dintre acestea. Ei fiind
ajutati de grupuri bine indrumate in prealabil au facut toata treaba, lasand preotii in afara oricaror
suspiciuni.
In Grecia si Roma Antica fenomenul devine deja unul de notorietate.Nu de putine ori s-a
intamplat ca traficul si contrabanda de grane,de sclavi sau de bunuri de lux sa arunce cele doua
puteri aproape de colapsul economic. Inca de atunci, criminalitatea organizata tindea sa cuprinda
cele mai inalte sfere ale puterii iar fenomenulin sine putea fi regasit deja la orice nivel social.
Mafia ca forma de manifestare a organizatiei criminale isi are originea in expresia araba
Maha'Fat - protectie, imunitate, privilegiu; sau in cuvantul Mahias, provenit din aceeasi limba,
care insemna semetie, orgoliu,aroganta. Intr-o alta opinie mafia ar reprezenta o organizatie
secreta, constituita in anul 1282, in timpul unei revolte, cunoscuta sub numele ”Viespile
Siciliene” indreptata impotriva ocupantilor francezi. Astfel, termenul de Mafia ar corespunde
prescurtarii de la ”Morte Alla Francia, Italia Anela” ( Moarte Frantei, striga Italia ) .Pentru a
rezista invadatorilor si pentru a organiza lupta de rezistenta, un grup de sicilieni a initiat un

2
nucleu care apara comunitatea, pedepsea talharii si raufacatorii, ignorand legea straina. De-a
lungul timpului, aceasta organizatie secreta a evoluat negativ, degenerand  criminalitate si
violenta. Crima organizata si, in special, mafia ca forma de manifestare a ei, a fost intotdeauna
asociata cu sudul Italiei.Prima mentiune a unei organizatii criminale, in sensul clasic al
termenului, este facuta in secolul al IX-lea, in Sicilia,in timpul dominatiei arabe asupra acestei
insule. Alte izvoare istorice plaseaza acest fenomen 200 de ani mai tarziu, in acelasi loc, in timpul
ocupatiei normande. In fapt, Sicilia a fosto colonie exploatata rand pe rand de greci, cartaginezi,
romani, arabi, normanzi, germani, francezi, aragonezi, spanioli, bourbonisi, mai ales, de
Inchizitie. Sicilia a devenit astfel terenul propice dezvoltarii fenomenului de banditism ca lupta
impotiva a supritorilor. "Vendetta" - razbunarea si mafia erau putinele arme la indemana celor
fara aparare intr-o lumein care justitia era la bunul plac al seniorului feudal. Autoritatile au decis
crearea primului corp de politie, denumit Companiile Armate, tocmai pentru a face fata atacurilor
repetate ale banditilor locali. Cert este, insa, ca alegerea autoritatilor afost una
neinspirata. Majoritatea acestor primi reprezentanti ai legii era formata din criminali lipsiti de
scrupule, condamnati la moarte. Inca din aceasta epoca, populatia siciliana a intors spatele
oricarei forme de autoritate oficiala, resimtind literalegii ca una straina si oprimatoare.

II. CUPRINS

1. Notiunea si trasaturile criminalitati organizate

În noua eră a globalizării, graniţele s-au deschis, bariere comerciale au căzut, iar informaţia se
propagă printr-o simplă apăsare de buton. Averi sunt construite din traficul de droguri, prostituţie,
trafic ilegal de arme de foc şi dintr-o multitudine de alte delicte naţionale sau transfrontaliere. În
fiecare an, organizaţiile criminale adună şi spală sume uriaşe de bani. „Nu au fost niciodată atât
de multe perspective economice pentru atât de mulţi oameni. Dar niciodată nu au fost atât de
multe oportunităţi pentru ca organizaţiile criminale să utilizeze sistemul”, a spus Pino
Arlacchi,director executiv al Oficiului Naţiunilor Unite pentru controlul drogurilor şi prevenirea
criminalităţii la al zecelea Congres al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi
tratamentul infractorilor (Viena, 8-17 mai 2000). Percepută, altădată, ca o ameninţare locală,
criminalitatea organizată s-a transformat în prezent într-un fenomen internaţional şi deosebit de
alarmant din cauza consecinţelor pe care le are. Criminalitatea a preluat tendinţele de

3
modernizare a societăţii umane. „Crima modernă, la fel ca şi afacerile moderne, are tendinţa de
centralizare, organizare şi comercializare. Oamenii şi femeile răului formează trusturi” spunea, în
1919, Henry Barrett, director operativ al Chicago Crime Commission. 1Crima organizată este
percepută astăzi ca fiind o super putere. 2Criminalitatea organizată, sub toate formele ei (traficul
de armament, de materiale nucleare şi de droguri, imigraţia ilegală,spălarea banilor), dar şi
terorismul constituie ameninţări globale, atât prin amploarea, cât şi prin varietatea sau
ingeniozitatea mijloacelor de care dispun şi pe care le utilizează pentru atingerea propriilor
obiective. Crima organizată şi terorismul nu sunt fenomene noi apărute pe scena lumii. Ceea ce
este nou este ritmul lor rapid de propagare, amploarea reţelelor ce le susţin sau uşurinţa cu care
eludează legea. Grupurile crimei organizate sunt din ce în ce mai sofisticate şi mobile.
Activităţile lor se întind de la traficul de droguri şi prostituţie, până la imigraţie ilegală, traficul de
fiinţe umane, spălare de bani, criminalitatea economică, contrabandă de mărfuri contrafăcute şi
chiar infracţiuni de mediu, cum ar fi cele de deversare de deşeuri toxice. Din cauza caracterului
său secret, criminalitatea organizată nu poate fi descoperită decât cu dificultate. Aceasta
deoarece, de fiecare dată impune legea tăcerii pentru membrii săi, dar şi pentru populaţia care
trăieşte pe teritoriul pe care-l controlează. În lumea de astăzi, mai mult ca oricând, a luat o
amploare fără precedent crima organizată, cu nucleul ei dur, criminalitatea economico-financiară,
precum şi corupţia, fenomene ce tind să erodeze baza sistemului economic şi să afecteze
instituţiile fundamentale ale statului de drept.
Criminalitatea organizată face parte din infracţionalitatea numită „de grup”. Ea este un fenomen
complex, dificil de desluşit, pornind de la „bandele organizate” şi până la cele de tipul „mafiei”.
„Bandele organizate” constituie embrionul criminalităţii organizate, în timp ce „mafia” constituie
forma cea mai înaltă, de succes.
Conceptul de „criminalitate organizată” este unul cu privire la care nu există, încă, un consens în
definirea sa. Pe de o parte, există tendinţe diferite de a defini această noţiune, iar, pe de altă parte,
se constată punerea unui semn de egalitate între noţiunile de „criminalitate organizată” şi „crimă

1
Chicago Crime Comission – „Buletin” nr. 6, october 1919, p. 1 apud. Humbert S. Nelli – A Brief History of
American Syndicate Crime, in „Organized Crime in America: Concept and controversies”, edit. Timothy S.
2
Bynum, Willow Tree Press, Monsey, NY, 1987. 2 Ch. Chocquet, La criminalité organisée dans la reflexion
geopolitique, Cahiers de la sécurité, nr. 7, janvier-mars 2009, www.cahiersdelasecurite.fr/cs7/chocquet.
4
organizată” 3, iar, uneori, şi „organizaţie criminală” 4. Criminalitatea organizată reprezintă
ansamblul manifestărilor antisociale comise în mod organizat, structurat, ea este definită prin
raportarea la comiterea, în mod organizat, a unor fapte ce reprezintă violări ale legii penale.
Primele referiri la conceptul de „criminalitate organizată” au apărut în Statele Unite ale Americii,
în 1896, fiind utilizat de către un profesor de psihologie din Chicago. În accepţiunea autorului,
criminalitatea organizată cuprinde: gangsterismul (liderii bandelor criminale), marele banditism
şi mafia. Anterior însă, fără a se folosi noţiunea de criminalitate organizată, în Italia au fost
încercări de studiere a fenomenului care a căpătat denumirea de mafie, după denumirea dată de
Giuseppe Rizzotto şi Gaetano Mosca în piesa de teatru „I mafiusidi la Vicaria” (1863), care au
definit mafia ca fiind „o expresie curentă, folosită pentru a desemna un grup de indivizi drogaţi şi
violenţi, uniţi între ei prin raporturi secrete şi de temut, aflaţi la originea unor acţiuni criminale”.
Apoi, deputatul italian Leopoldo Franchetti a întocmit unul dintre primele rapoarte cu privire la
structura mafiei. El remarcă faptul că mafia „reprezintă o clasă violentă de infractori pregătiţi
oricând să ucidă”, fiind o adevărată „industrie a violenţei” 5. Încă de la începuturile studiilor
dedicate crimei organizate s-a constatat că , atât în limbajul doctrinar, cât şi în limbajul popular,
crima organizată era sinonim cu organizaţia criminală, sindicat al crimei, cartel criminal sau
confederaţie criminală. În prezent, pentru clarificarea conceptului de „crimă organizată”, se
constată existenţa unor multitudini de definiţii; unii autori utilizează acest termen pentru a defini
un set de relaţii între organizaţii ilegale, în timp ce alţii îl utilizează pentru a indica un grup de
activităţi ilegale efectuate de către un anumit set de agenţi 6. Din punct de vedere sociologic,
fenomenul crimei organizate este un sistem social şi o lume socială. Sistemul este compus din
relaţiile care unesc din acelaşi punct de vedere infractorii, politicienii, oamenii legii şi diverşii
întreprinzători. În acelaşi sens, unii autori, referindu-se la crima organizată, consideră că aceasta
ocupă prin definiţie o poziţie într-un sistem social, o organizaţie care a fost în mod raţional
concepută pentru a maximiza profiturile prin desfăşurarea unor activităţi ilicite şi prin oferirea de
bunuri interzise prin lege, produse şi servicii a căror cerere este satisfăcută de membrii societăţii
în care organizaţia se află.

3
H.Y. Albrecht, La criminalité organisée et la notion d’ordre, Criminalité organisée et ordre dans la societé, Ed.
P.U.D’Aix, 1997, p. 18.

4
M. Cusson, La notion de crime organisée, Criminalité organisée et ordre dans la societé, p. 39.
5
J. Dickie, Cosa Nostra: a history of the Sicilian Mafia, vol. 2, Ed. Palgrave Macmillan, New York, 2004, p. 65
6
G.Fiorentini si S.Pelitzman, The economics of organized crime (introduction), Cambridge university

5
Din punctul de vedere al criminologiei, se foloseşte sintagma „crimă organizată” pentru a face
deosebirea dintre infractorii profesionişti şi cei amatori şi pentru a indica faptul că o activitate
criminală este reprezentată de asociaţiile cooperatiste între grupurile de indivizi. În special,
pentru definirea conceptului se foloseşte noţiunea de organizaţie criminală sau se apelează la
enumerarea trăsăturilor fundamentale ale acesteia. Într-un sens simplu, crima organizată este
înţeleasă ca fiind activitatea unor entităţilor de afaceri ilegale, ai căror membri sunt legaţi
împreună, din cauza interesului grupului lor şi dorinţei lor de a profita de activităţile ilegale. În
mod similar, crima organizată este definită ca o întreprindere non-ideologică în care sunt
implicate mai multe persoane în strânsă interacţiune socială; întreprinderea este organizată pe
bază ierarhică, cu cel puţin trei niveluri, în scopul de a obţine profit şi putere prin implicarea în
special în activităţi ilegale, dar şi legale. Tot prin raportarea la noţiunea de „întreprindere” este
definită crima organizată şi de către profesorul american Jay S. Albanese: „Crima organizată este
o întreprindere criminală cu durată în timp, care lucrează raţional în scopul obţinerii de profit din
activităţi ilicite. Legislatia Republici Moldova prevede in alin. (1) al artic. 47 din actualul Cod
penal ca se consideră organizaţie (asociaţie) criminală o reuniune de grupuri criminale organizate
într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziunea, între membrii organizaţiei
și structurile ei, a funcţiilor de administrare, asigurare și executare a intenţiilor criminale ale
organizaţiei în scopul de a influenţa activitatea economică și de altă natură a persoanelor fizice și
juridice sau de a o controla, sub alte forme, în vederea obţinerii de avantaje și a realizării de
interese economice, financiare sau politice. Analizând noţiunea legislativă existentă, putem stabili
următoarele trăsături caracteristice organizaţiei criminale: 1) organizaţia criminală reprezintă o
reuniune de grupuri criminale; 2) consolidarea grupurilor criminale într-o comunitate stabilă; 3)
divizarea activităţii organizaţiei între membrii organizaţiei și structurile ei; 4) scopul organizaţiei
criminale este de a influenţa activitatea economică și de altă natură a persoanelor fizice și juridice
sau de a o controla, în alte forme, în vederea obţinerii de avantaje și a realizării de interese
economice, financiare sau politice.7

2.Notiunea si trasaturile criminalitati organizate in legislatia Europeana

7
Drept penal partea generala volumul II, Chisinau 2016 – autorii Mariana Grama, Stela Botnaru, Daniel Martin,
Alina Șavca.
6
Noţiunile date diferitor tipuri de criminalitate au generat exisţa definiţiilor normative, dar şi a
definiţiilor formulate din perspectivă criminologică, sociologică, politologică ori a definiţiilor
operaţionale date de practicienii dreptului, de organele de aplicare a legii. Cercetătorii, juriştii şi
lucrătorii organ. În materialele organelor internaţionale şi ale organizaţiilor de aplicare a legii
atestăm tentative de a fixa repere coerente privitoare la difinirea crimei organizate, pornind de la
cunoaşterea empirică a acestui fenomen şi de la considerentele teoretice. Una din cele mai
reuşite, în viziunea noastră, este cea formulată de Grupul ad-hoc pentru Crima Organizată al
Uniunii Europene: „Crima organizată este prezentă ori de câte ori două sau mai multe persoane
sunt implicate într-un proiect infracţional comun, de-a lungul unei perioade de timp mai extinsă
sau nedeterminată, cu scopul de a obţine putere şi profituri şi atunci când unui asociat i se dau
sarcini pe care trebuie să le îndeplinească, în interiorul organizaţiei prin:1) afaceri sau activităţi
corelate afacerilor; 2) folosirea violenţei sau a intimidării;3) influenţa mediilor politice, a
mijloacelor de informare în masă, a economiei, a guvernului sau a organelor judiciare; 4)
controlul exercitat asupra unui teritoriu concret, dacă este necesar, în scopul comiterii în colectiv
sau individual a infracţiunilor planificate care, din punct de vedere legal, vor putea fi considerate
infracţiuni grave. Parlamentele ţărilor membre ale Consiliului Europei au declanşat în ultimii ani
o activităţile ce compun Crima Organizată au un caracter secret şi bine organizat, din care cauză
realizează un impact social deosebit de negativ, în multe state el constituind „cancerul perfid”
care vlăguieşte puterea societăţii , ameninţă integritatea guvernelor, determină creşterea taxelor
care se adaugă la preţul mărfurilor, periclitează siguranţa şi locurile de muncă ale cetăţenilor,
aduce daune agenţilor economici aflaţi în competiţie, controlează prin forţa banilor sindicatele, în
final realizînd o puternică influenţă în sfera economicului, socialului şi mai ales politicului. În
Franţa, Jean Cédras arată că, până în prezent, dreptul s-a dovedit incapabil de a ajunge la o
definiţie concisă, conform opiniei lui Jean Cédras, noţiunea de crimă organizată poate fi detectată
în limbajul folosit de legiuitor prin texte specifice ce incriminează comportamentele colective
destinate să comită infracţiuni grave, făcând uz de o structură organizată: „grupare” sau
„asociaţie” („bandă organizată” şi „asociere de răufăcători”) uneori dotată cu o „organizare
ierarhică” (grup de luptă); „grupare” (în materie de trafic, în special de stupefiante);
„întreprindere” (de demoralizare a armatei sau de terorism); „plan concertat” (genocid şi alte
crime împotriva umanităţii); „modalitate concertată” (piedici sau libertăţi publice); „organizaţie
criminală”. Asociaţia de răufăcători este reglementată în art.450 indice 1-3 din Codul penal
francez adoptat în 1994 astfel: „constituie o asociere de răufăcători orice grupare constituită sau
7
în curs de constituire, caracterizată prin unul sau mai multe fapte materiale, în vederea comiterii
unei infracţiuni sau delict pentru care este prevăzută închisoarea de 10 ani”.
În Germania, la art.129 din Codul penal german se stipulează că: „Oricine formează o asociaţie
ale cărei obiective sau activităţi sunt îndreptate către comiterea de acte criminale, sau oricine
participă la o astfel de asociaţie ca membru, cotizează pentru ea, sau o sprijină, va fi pedepsit cu
închisoare până la 5 ani sau amendă”. Art.416 din Codul penal italian prevede că, atunci „când
trei sau mai multe persoane se asociază în scopul comiterii de infracţiuni, acela sau aceea care
promovează sau angajează asocierea vor fi pedepsiţi numai pentru acest act cu închisoare de la 3
la 7 ani. Simplul act de apartenenţă la asociere va fi pedepsit cu închisoare de la l la 5 ani.
Conducătorii vor fi pedepsiţi cu aceeaşi pedeapsă ca şi organizatorii. Daca membrii folosesc arme
în oraşe, în afara acestora sau pe drumurile publice, pedeapsa aplicată este închisoarea de la 5 la
l5 ani. Pedeapsa creşte dacă numărul membrilor asociaţiei este de zece sau mai mulţi”. Studiul şi
analiza legislaţiei şi a doctrinei referitoare la tema dată ne permite a evidenţia trăsăturile esenţiale
ale crimei organizate care elucidează conceptul de crimă organizată Acestea fiind: 1. realizarea
activităţii de un grup criminal (organizaţie, asociaţie) stabil;
2. specializarea şi distribuirea rolurilor între membrii organizaţiei şi între grupurile criminale din
care se compune asociaţia criminală respectivă;
3. ierarhia strictă în interiorul grupului criminal;
4. normele de comportament strict definite şi existenţa unor valori criminale;
5. orientarea activitatăţii grupelor şi asociaţiilor criminale spre obţinerea de profit;
6. producerea sau oferirea unor produse ori servicii ilicite;
7. obţinerea puterii, în sensul posibilităţilor reale de a determina adoptarea deciziilor de ordin
politic, economic, financiar, exercitarea influenţei în mass-media, administraţia publică etc. în
interesul lumii interlope;
8. implicaţiile în afacerile legale; 9. coruperea funcţionarilor publici.

3. Criminalitatea organizată din perspectiva instrumentelor juridice internaționale

Statele membre ale ONU au fost de acord încă din anul 1994 că trebuie să stabilească o definiţie
comună pentru criminalitatea organizată, pentru a face cât mai omogene măsurile luate la nivel
naţional şi pentru a asigura eficacitatea cooperării internaţionale. Astfel fiind, o primă definiţie a
„crimei organizate” se regăseşte în Planul Mondial de Acţiune contra criminalităţii transnaţionale
8
organizate8. Adunarea Generală a ONU a încercat astfel să dea o primă definiţie prin raportare la
activităţile ilegale comise, pornind de la furtul internaţional de autovehicule până la vânzarea
produselor nucleare, activităţile de imigrare ilegală, crimele contra mediului, crimele de piraterie
informatică, traficul de femei şi copii şi ajungând până la corupţie. Ulterior, instituţiile
internaţionale nu au definit conceptele de „crimă organizată” sau „criminalitate organizată”, dar
au înţeles să se raporteze la acest fenomen prin conceptul de „organizaţie criminală”. In linii
generale, atât Interpol, cât şi Europol, definesc „organizaţia criminală” ca fiind o întreprindere
sau grup de persoane angajate în activităţi ilegale permanente, angajate dincolo de frontierele
naţionale şi care au ca principal obiectiv obţinerea de profit.
In anul 1998, Consiliul Uniunii Europene – Justiţie şi Afaceri Interne definea la rândul său
conceptul de „organizaţie criminală” ca fiind „o asociere structurată, a mai mult de două
persoane, stabilită în timp, care acţionează concertat în vederea comiterii de infracţiuni pasibile
de o pedeapsă privativă de libertate sau de aplicarea unei măsuri de siguranţă privative de
libertate de maximum patru ani, sau de o pedeapsă mai severă, indiferent dacă aceste infracţiuni
reprezintă un scop în sine sau un mijloc de obţinere a unor avantaje materiale şi, după caz, de
influenţare ilegală a funcţionării autorităţilor publice”.9

Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate adoptate la New


York la 15 noiembrie 2000 (denumită în continuare „Convenția de la Palermo”), înlocuieşte
sintagma de „organizaţie criminală” cu cea de „Grupuri infracţionale organizate”. Astfel fiind,
conform art. 2 lit. a) din această Convenţie, „grupule infracţionale organizate” sunt: „  grupe
structurat alcătuit din 2 sau mai multe grupe, care există de o anumită perioadă şi acţionează în
înţelegere, în scopul săvârşirii uneia ori mai multor infracţiuni grave sau infracţiuni prevăzute
de prezenta convenţie, pentru a obţine, direct ori indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj
material”. Se poate considera relevantă în definirea conceptului şi cea de-a cincea Conferinţă
ONU, care a elaborat Rezoluţia „Crima ca formă de afaceri”. Rezoluţia evidenţiază patru criterii
considerate a fi definitorii pentru criminalitatea organizată, şi anume:
– scopul, respectiv, obţinerea de câştiguri substanţiale;
– legăturile, respectiv, existenţa unor relaţii bine structurate şi delimitate ierarhic în cadrul

8
Planul Mondial de Acţiune adoptat prin Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 49/159 din 23 decembrie 1994.
9
Acţiunea Comună din 21 decembrie 1998 (98/733/JAI) adoptată de Consiliu în temeiul Art. K.3 din Tratatul privind
Uniunea Europeană, privind incriminarea participării la o organizaţie criminală în statele membre ale Uniunii
Europene.
9
grupului;
– specificul, respectiv, valorificarea atribuţiilor şi relaţiilor de serviciu ale participanţilor la grup;
– nivelul, respectiv, ocuparea de către participanţii la grup a unor funcţii superioare în economie
şi societate.
Consiliul JAI, prin Decizia-cadru nr. 2008/841/JAI privind lupta împotriva crimei organizate, a
abrogat Acţiunea comună nr. 98/733/JAI şi a redefinit organizaţia criminală după cum urmează:
„asociaţie structurată, stabilită în timp, de mai mult de două persoane, care acţionează concertat
în vederea comiterii de infracţiuni pasibile de o pedeapsă privativă de libertate sau de aplicarea
unei măsuri de siguranţă privative de libertate cu o durată maximă de cel puţin patru ani, sau de
o pedeapsă mai severă, pentru a obţine, direct sau indirect, un beneficiu financiar sau de altă
natură materială”. In accepţiunea Deciziei, asociaţia structurată este acea asociaţie care nu este
formată la întâmplare pentru comiterea imediată a unei infracţiuni şi care nu prezintă în mod
necesar roluri definite formal pentru membrii săi, continuitatea membrilor sau o structură
dezvoltată.

4.Organizarea structurala a organizatiei criminale

Organizaţia criminală este formată din cel puţin două grupuri criminale, care se asociază pentru a
desfășura activitatea infracţională în comun. Asocierea membrilor organizaţiei are loc ca rezultat
al apariţiei unui sistem valoric unic și a orientărilor sociale identice. Promovate de activitatea
infracţională comună, ele contribuie la elaborarea în cadrul organizaţiei a concepţiilor proprii, a
normelor de comportare pe care le împărtășesc și le respectă toţi membrii acestei organizaţii. Cu
cât mai mult timp există o organizaţie criminală, cu atât mai mult comportamentul membrilor ei
este determinat de normele acceptate în cadrul organizaţiei, care reprezintă niște modele de
comportare, orientate spre atingerea unor scopuri concrete ce stau în faţa respectivei organizaţii
criminale. Respectarea acestor norme poate fi atât benevolă, cât și forţată (bazată pe violenţă
psihică sau fizică). O influenţă aparte asupra consolidării organizaţiei criminale, a formării în

10
cadrul ei a climatului respectiv o au liderii acesteia. Într-o organizaţie criminală, de regulă, sunt
lideri organizatorii sau conducătorii ce pot oferi un program de comportare ilegală pentru toţi
membrii organizaţiei sau organizatorii predispuși doar la organizarea unei activităţi concrete, a
unei infracţiuni concrete. Cu cât este mai puternică dependenţa membrilor organizației față de
normele din cadrul acesteia, cu atât este mai mare autoritatea organizatorilor sau conducătorilor,
cu atât este mai înalt gradul său de coeziune, cu atât organizaţia criminală este mai consolidată,
mai stabilă și mai eficientă. Consolidarea organizaţiei criminale presupune și o stabilitate în timp
a acesteia. Perioada sa de activitate poate fi diferită, dar, de regulă, ea este îndelungată, timp care
este posibilă consolidarea relaţiilor dintre înșiși membrii organizaţiei sau membrii organizaţiei și
structurile ei. Organizaţia
criminală are o structură bine ierarhizată. În fruntea ierarhiei se află organizatorii (sau
conducătorii) ei sau un consiliu al conducătorilor. Organizator sau conducător al organizaţiei
criminale se consideră persoana care a creat organizaţia criminală sau o dirijează. În componenţa
consiliului intră și conducătorii subdiviziunilor structurale, consilierii, deseori în el sunt incluse și
persoane corupte din aparatul de stat. Partea inferioară a acestei structuri o formează: soldaţii,
complicii, executorii nemijlociţi ș.a. Astefel putem mentiona ca membrii organizatiei au
sarcini şi responsabilităţi în funcţie de  pregătirea şi abilitatea specifică a fiecăruia. Însă şi
structura se caracterizează prin ierarhie strictă şi autoritate.O organizaţie criminală implică
coordonarea unui număr de persoane în planificarea şi execuţia actelor ilegale.Conform teoriei lui
Donald R. Cressy, organizaţiile criminale dispun de o structură şi organizare formală,
chiar birocratică care se prezintă astfel:

Boss ( cap)

Adjunct om de
Consilier
legatura cu restul
retelei

11
Locotenet Locotinent Locotinent Locotinent al
Locotenent narcotice camătă sidicatei uniunii de
-comandatul al jocuri de noroc muncă
grupei de active

-impune ordinea
interioara

-regleaza
conturile

Soldații

Organizaţia criminală poate avea o structură unitară sau poate fi structurată în subdiviziuni,
reprezentând în acest caz o comunitate organizată bine consolidată. Subdiviziunea organizaţiei
criminale este reprezentată de un grup din două sau mai multe persoane (secţie, grup, brigadă
etc.), care îndeplinește diferite funcţii în limitele organizaţiei: de administrare, asigurare,
cercetare, executare etc. Organizaţia criminală presupune o subordonare strictă, obligatorie față
de conducerea acesteia, dar poate să cuprindă și structuri autonome, relativ libere în acţiuni, care
“traduc în viaţă” poziţiile organizaţiei.
Subdiviziunea x 1

ORGANIZATIA x Sectii

Subdiviziunea x 2 1.Administrare
12
2.Cercetare

3.Asigurare
Infracţiunea se va considera săvârșită de către o organizaţie criminală dacă a fost comisă de un
membru al acesteia în interesul ei sau de către o persoană care nu este membru al organizaţiei
respective, la însărcinarea acesteia. Pentru toate infracţiunile săvârșite de organizaţia criminală
poartă răspundere organizatorul și conducătorul ei. Membrul organizaţiei criminale poartă
răspundere penală numai pentru infracţiunile la a căror pregătire sau săvârșire a participat.
Membrul organizaţiei criminale poate fi liberat de răspundere penală în cazul în care a declarat
benevol despre existenţa organizaţiei criminale și a ajutat la descoperirea infracţiunilor săvârșite
de ea ori a contribuit la demascarea organizatorilor, a conducătorilor sau a membrilor organizaţiei
respective.

5. Cele mai periculoase organizatii criminale din istorie

Crima organizata este o problema pentru aproape orice tara din lume, dar si in acest cadru exista
grupuri ce s-au remarcat drept cele mai periculoase si mai influente precum ar fii:

Cosa Nostra- faimoasa grupare italiana Cosa Nostra isi are radacinile in Sicilia, dar a ajuns sa
impuna groaza pana la New York..Cosa Nostra a avut/ar avea peste 25.000 de membri, cu alti
200.000 - 250.000 de "afiliati" si "colaboratori". Printre infractiunile practicate se numara traficul
de droguri, santajul, taxele de protectie.

Crips- este o "banda" afro-americana care a luat nastere in Los Angeles, California, in anul 1969.
Acestia au inceput in numar mic, dar au devenit un adevarat "cartel". Membrii, intre 30.000 -
35.000, se identifica adesea prin hainele si bandanele albastre.Intre crimele comise se afla jafuri,
traficul de droguri si chiar asasinatul.

13
Wah Ching-Cunoscuta si ca "Dub C", Wah Ching este o grupare formata din mafioti si gangsteri
chinezi. Aceasta a aparut in San Francisco, SUA, la inceputul anilor 1960. Membrii gruparii sunt
adesea tineri, iar intre "specializari" se numara spalatul banilor si infractiunile de natura
financiara.

Yakuza-este o mafie japoneza este recunoscuta in intreaga lume pentru cruzimea ei. Membrii
sunt foarte loiali si adesea isi "imbraca" corpul in tatuaje specifice.In intreaga lume, ar exista
circa 100.000 de membrii Yakuza.

Bloods- sunt rivalii celor de la Crips. O banda formata tot in LA, acestia se identifica prin hainele
si bandanele de culoare rosie. Alte elemente de identificare sunt tatuajele, bijuteriile si
graffitiurile facute pe "teritoriul lor".

M18-Cunoscuta si ca "banda de pe strada 18", M18 este una dintre cele mai violente grupari din
America. Potrivit rapoartelor, ar exista pana la 65.000 membri in 120 de orase. Una din regulile
lor este "bataia in 18 secunde". Acestia trebuie sa reziste timp de 18 secunde unor lovituri
violente aplicate de alti gangsteri ai M18.

Los zetas- Los Zetas este cel mai puternic cartel de droguri din lume la ora actuala. In 2012, Los
Zetas controlau peste 11 regiuni din Mexic. Acestia au legaturi si cu Statele Unite.

Fratia Ariana-Cunoscuta si ca AB (Aryan Brotherhood), gruparea este responsabila pentru una


din patru crime comise in inchisorile din Statele Unite. AB numara circa 20 de mii de membri.

Latin Kings-este o grupare fondata in anii '40 in Chicago. Primii membri au fost puertoricani,
insa astazi gruparea este dominata de mexicani. Desi mai putin recunoscuta pentru brutalitatile
comise, spre deosebire de AB, Los Zetas sau M18, gruparea Latin Kings a fost implicata in
crime, asasinate si razbunari.

MS-13- Mara Salvatrucha este cea mai violenta grupare din lume. Cu peste 70.000 de membri,
gruparea se face responsabila pentru mii de infractiuni.Membrii, tatuati inclusiv pe fata, se ocupa
cu trafic de droguri si de persoane, proxenetism, trafic de arme, asasinate si jafuri. MS-13 a ucis
inclusiv femei si copii.

6. Organizatiile criminale si grupurile criminale din Republica Moldova

14
Pe parcursul celor 26 de ani de independenţă, evoluţia crimei organizate în Republica Moldova a
cunoscut diferite perioade, de ascendenţă şi de cădere. O luptă asiduă s-a dat pentru controlul
domeniului politic, unele autorităţi criminale reuşind în anumite perioade să se implice în politica
moldovenească. O reorganizare substanţială a crimei organizate din Republica Moldova a avut
loc la finele secolului trecut, în urma unui război dat pe viaţă şi pe moarte între clanurile
criminale. Republici Moldova îi sunt cunoscute urmatoarele organizatii criminale precum si
grupuri criminale ca:

Makena- este un imperiu criminal care s-a extins pe întreg teritoriul Republicii Moldova,
Ucraina, Rusia, precum şi în unele ţări ale Uniunii Europene. Procurorii anunţa ca după
condamnarea lui Moscalciuc, alias Makena, în aprilie 2012, la 19 ani de închisoare, nu a pus
capăt imperiului organizat de acesta, practic nimic nu s-a schimbat. Makena are aceiaşi autoritate.
După condamnarea din 2012, lui Makena şi apropiaţilor săi le-au fost înaintate noi capete de
acuzare pentru şantaj, maltratare a deţinuţilor, într-un caz soldat cu decesul unui condamnat,
escrocherie, jafuri. Moscalciuc îşi consolidează imperiul, atrăgând de partea sa oameni fideli,
gata să-şi jertfească viaţa pentru el. Judecătoria sectorului Centru a municipiului Chişinău a pus
pe rol un nou dosar privind activitatea infracţională a lui Vladimir Moscalciuc, care este învinuit
de crearea şi dirijarea unei organizaţii criminale, precum şi şantajul organizat. Concomitent,
Moscalciuc mai este învinuit într-un dosar penal pentru maltratarea unui deţinut, soldat cu
decesul acestuia, dar şi într-un dosar instrumentat de Procuratura Anticorupţie, pentru
escrocherie. Gruparea Makena ar fi cartea de bătaie într-o dispută dintre Ministerul de Interne şi
Departamentul Instituţiilor Penitenciare, care durează de mai mulţi ani, privind influenţa asupra
penitenciarelor. Alte surse afirmă că prin acest dosar, Procuratura ar încerca să justifice mai
multe fonduri oferite pentru anihilarea crimei organizate, fonduri care ar fi ajuns în mare parte în
buzunarele unor şefi de la Procuratura Generală. Gruparea Makena a luat naştere în anul 2002,
atunci când Vladimir Moscalciuc a fost reţinut, iar în 2003 condamnat la 15 ani cu executare
pentru comiterea unui furt în proporţii deosebit de mari.

Slavic Şket şi mafia evreiască-gruparea criminală constituită după criteriul etnic evreiesc este
unica grupare, care a rezistat pe parcursul celor 26 de ani de independenţă şi care şi-a  consolidat
în Republica Moldova un adevărat imperiu economic, păstrându-şi zonele de influenţă, preluând
afaceri prin atacuri raider, dar şi investind banii acumulaţi în urma activităţilor criminale în
afaceri de succes. Gruparea evreiască a început să fie consolidată la începutul anilor 90, de către
15
fraţii Oleg şi Mihail Aizin, supranumiţi Mao şi Kitaeţ. Puţin trecuţi de 20 de ani, cei doi fraţi
controlau la începutul ultimului deceniu al secolului trecut piaţa de la Calea Basarabiei, piaţa
agricolă din sectorul Râşcani, precum şi piaţa auto, pe care continuă să le controleze şi în ziua de
astăzi. La moment, unul dintre ei este patronul a 14 firme de pe teritoriul Republicii Moldova,
controlează piaţa de la Calea Basarabiei şi este patronul oficial al lanţului de supermarketuri
„ Fidesco”. Gruparea evreiască îşi are propriul hoţ în lege. Veaceslav Grigoriev, alias „Şket”, a
fost al doilea moldovean, după Micu, care s-a învrednicit de titlul de hoţ în lege, în 1996, la 30 de
ani. Prima condamnare Şket a primit-o la vârsta de 15 ani, fiind condamnat la 3 ani de închisoare
pentru huliganism şi jaf.  La un an de la ispăşirea pedepsei, când avea 19 ani, Grigoriev este
condamnat din nou pentru jaf, la 7 ani de detenţie. În timp ce îşi ispăşeşte pedeapsa, Şket mai
comite o infracţiune, pentru care i se mai adaugă încă 2 ani de pedeapsă.
Sket este un protejat al clanului evreiesc, iar unica sa misiune este de a reprezenta interesele
clanului în faţa celorlalţi lideri interlopi.

Gruparea criminala Bulgaru- Grigore Caramalac, aliasul „Bulgarul”, este cel mai mediatizat
dintre autorităţile interlope. Născut în Taraclia, practicant al sportului de performanţă, ajunge la
închisoare pentru viol, fapt care nu permite să fie încoronat ca hoţ în lege. După eliberare,
Bulgaru îşi organizează gruparea sa, racolând sportivi care practică diferite genuri de lupte. Fiind
un susţinător înrăit al luptelor, Bulgaru sponsorizează şi chiar deschide mai multe şcoli sportive,
unde sunt pregătiţi şi tineri pentru gruparea sa.

Gruparea lui Micu- Petru Gîlcă, alias Micu, este primul interlop din Republica Moldova de după
independenţă, care s-a învrednicit cu titlul de hoţ în lege, cel mai înalt în ierarhia criminală. Îşi
începe cariera penală în adolescenţă, fiind condamnat în 1977 la 9 ani de detenţie pentru o
tâlhărie. Peste 7 ani, viitorul lider interlop reuşeşte să se elibereze înainte de termen, dar nu
pentru prea mult timp, peste 2 ani, în 1986, fiind condamnat la 4 ani de închisoare pentru
huliganism. În 1993, Petru Gîlcă este „încoronat” la Moscova ca hoţ în lege. În acelaşi an, Micu
înfiinţează un grup criminal, specializat în furturi, jafuri şi estorcări de bani. În grupare au fost
incluşi killeri din Transnistria, dar şi un ofițer de la Departamentul pentru Combaterea Crimei
Organizate din cadrul Ministerului de Interne, Iurie Lungu, care ar fi furnizat grupării date
preţioase. Iurie Lungă, care a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, a reuşit să se elibereze
înainte de termen, ispăşind mai puţin de jumătate din pedeapsă, iar acum este om de afaceri. La 1
martie 2004, Petru Gîlcă este condamnat definitiv de către Curtea Supremă de Justiţie la detenţie
16
pe viaţă şi este dus să-şi ispăşească pedeapsa în Penitenciarul nr.17 din Rezina. Aflat în detenţie,
Gîlcă organizează şi contribuie financiar la edificarea paraclisului „Icoana Maicii Domnului -
Bucuria Tuturor Scîrbiților”, pentru care este decorat de către Mitropolitul Vladimir cu Diploma
de binecuvântare arhierească.  Micu îşi angajează avocaţi cu renume, cum ar fi Vitalie
Nagacevschi şi Roman Zadoinov, şi depune o plângere la CEDO, care, la finele anului 2007,
constată că interlopului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece instanţa supremă
l-a condamnat în lipsa sa şi fără examinarea probelor. Imediat după publicarea deciziei CEDO,
avocaţii lui Micu solicită anularea sentinţei de condamnare pe viaţă, iar în vara anului 2008,
Plenul Curţii Supreme de Justiţie admite recursurile avocaţilor și dispune rejudecarea cauzei de
către Curtea de Apel Chişinău. În ianuarie 2010, Curtea Supremă de Justiţie emite o nouă
hotărâre, prin care îl condamnă pe Gîlcă la 13 ani de închisoare.
Petru Gîlcă revine la libertate la 9 februarie 2015, după mai multe proceduri birocratice şi
internări în spitale, inclusiv la psihiatrie. Micu este unicul cetăţean al RM, condamnat pe viaţă,
care a reuşit să scape la libertate.La doar o săptămână de la eliberare, Gîlcă îşi înregistrează
căsătoria cu Tatiana Sadnic, fosta soţie a unui membru din gruparea sa, îşi schimbă numele de
familie, iar după ce îşi perfectează actele pe numele Sadnic Petru, la 27 martie 2015, părăseşte
pentru totdeauna Republica Moldova, revenind doar o singură dată, în vara anului 2015, după ce
este achitat definitiv.

17
III. CONCLUZII

Cauza fenomenului criminalităţii organizate consistă în existenţa unei cereri sociale puternice la


anumite produse şi servicii nesatisfăcute, datorită prohibiţiei juridice instituite asupra lor, acţiune
acestora este favorizată de două condiţii principale: posibilitatea obţinerii unor profituri
exorbitante prin comercializarea unor produse sau servicii şi riscul relativ redus de a fi demascat
şi inacceptabil de fi sancţionat pentru asemenea activitate ilicită. Este deosebit de important a
reţine ca crima organizată a organizatiilor criminale constituie un tip distinct de criminalitate,
deşi posedă corelaţii intime cu alte tipuri de criminalitate, precum: criminalitatea profesională,
criminalitatea de recidivă şi criminalitatea de grup. Nucleul grupurilor de crimă organizată se
caracterizează printr-o îndeletnicire sistematică cu activitate infracţională, aici sunt antrenate o
serie de persoane care nu sunt criminali profesionişti, ci comit numai sporadic fapte penale.
Organizată reprezintă cel mai periculos tip de organizatie crimina ce afectează societatea
modernă. Consecinţele dezastruoase pe care ea le provoacă rezidă în:

 alimentarea unor conduite socialmente indezirabile sau ilegale (consumul de droguri,


practicarea prostituţiei, consumul de pornografie etc.; deţinerea în sclavie, utilizarea ilicită
(grefare, cercetare) a organelor şi ţesuturilor umane );
 comiterea de asasinate, răpiri, incendieri şi a altor infracţiuni grave în cursul activităţii
criminale de bază;
 provocarea corupţiei, la toate nivelurile de decizie administrativă;
 oferirea suportului financiar diverselor grupări teroriste şi insurecţioniste;
 implicarea în activitatea economică ilegală (subterană) şi legală, utilizînd metode
criminale şi agresive de promovare a intereselor proprii;
 crearea şi întreţinerea (cu premeditare) a unui climat social de intimidare, dezlănţuind
puternice sentimente de groază şi insecuritate.

18
IV. BIBLIOGRAFIE

 Ch.L. Blakesley, Sistemele de justiţie penală în faţa provocării crimei organizate


 Criminalitatea organizată. Abordări doctrinare și instrumente juridice internaționale-
JURIDICE.RO
 crimemoldova.com
 CAUZA POPOVICI c. MOLDOVEI
 Drept penal partea generala volumul II, Chisinau 2016 – autorii Mariana Grama, Stela
Botnaru, Daniel Martin, Alina Șavca
 Florin Daniel Căşuneanu, Criminalitatea organizată în legislaţiile penale europene, Ed.
Universul Juridic, 2013.
 G.Fiorentini si S.Pelitzman, The economics of organized crime (introduction), Cambridge
university
 H.Y. Albrecht, La criminalité organisée et la notion d’ordre, Criminalité organisée et ordre
dans la societé, Ed. P.U.D’Aix, 1997.
 M. Cusson, La notion de crime organisée, Criminalité organisée et ordre dans lasocieté
 SPRE O DEFINIRE CRIMINOLOGICĂ EXACTĂ A CRIMINALITĂŢII
ORGANIZATE, Octavian Bejan,
 Revista naţională de drept, nr. 9, anul 2002
 Ştiinţe socioumane, ediţia a XII-a, nr.2- NOŢIUNEA ŞI TRASĂTURILE
CRIMINALITĂŢII ORGANIZATE ÎN LEGISLAŢIA EUROPEANĂ. Vitalie TELIPAN

19
20