Sunteți pe pagina 1din 7

( Decor natural de poienita, curte sau padure.

Un grup de
copii vin rand pe rand, cantand in ritmul pasilor.)

COPIII: Doi câte doi,


Aşa merge noi.
Ţine pasul
Ca ostaşul.
De te-mpiedici,
Te ridică.
Eşti ostaş de talie mică.
Doi câte doi…
Aşa mergem noi etc….

STICLETELE: Cip, cirip, cine sunteţi voi?


Eu sunt un sticlete…
El e un vrăbioi, dar voi?

UN COPIL: Suntem ostaşi de talie mică.

STICLETELE: A, copii de şcoală?

VRĂBIOIUL: Copii de şcoală?


Îţi aminteşti, frate sticlete?

STICLETELE: Da, frate vrăbioi.

VRĂBIOIUL: Tot stolul veneam zilnic,


în pragul greu al iernii
la ei, la şcoală.
Găseam acolo hrană să
ne-ntărim puterea.

STICLETELE: Şi cuiburi ne-au clădit,


căsuţe printre ramuri,
cu aşternut călduţ din
fulgi şi câlţi de lână.
Se cade deci să-i răsplătim.

STICLETELE si
VRĂBIOIUL: (in cor, prinzand copiii de mana):
Suntem mici păsărici,
dar în pieptul nostru, aici,
bate, bate-o inimioară
(prinzand o fetita)
îţi sunt frate, îmi eşti surioară,
Astăzi avem o zi mare!!!

STICLETELE: O serbare.

COPIII (cor): Ce serbare?

VRĂBIOIUL: Vine Zâna Primăverii!

STICLETELE: Hai şi voi,


Vă luăm cu noi…
(Copiii merg cantand pe langa ei de o parte si de alta)

VRĂBIOIUL şi
STICLETELE: Doi câte doi
Aşa mergem noi…
(inconjoara locul de cateva ori).

UN COPIL:( din rand, privind in departare cu mana streasina la


ochi): Auziţi, copii, auziţi, prieteni.
(Se aude vag o melodie.)
Un cântec se-apropie, vine!
E vis sau aievea se-ntâmplă?
Un greier ce cântă din scripcă,
Un flutur cu flaut la gură,
Un urs înhămat la trăsură
Şi-alaiul de flori colorate
Ah, vrăbioi, vin cu toate?

( In clinchet de clopotei si triluri de pasarele intra in


scena trasurica, gatita cu arcade inflorate, trasa de Mos
Martin. Ursul, oprind caruta, isi da hamul peste cap si vine in
fata copiilor):
Cu plecăciune, dragi prieteni,
Oaspeţi de seamă v-am adus,
Şi cum vedeţi, eu sunt cu ei…
Un oaspete drăguţ…şi urs.

(Canta si joaca.)
Mor, mor, mor,
Eu sunt Ursache
Acum m-am trezit.
Toată iarna în bârlog
Adânc am dormit.
Sunt cam năpârlit,
Blana-mi s-a rărit,
Dar de-i soare şi e bine,
Cojoc nou creşte pe mine.
(Joaca.)
(Apar randunelele. Copii in haine negre cu “coada
randunicii”, cu plastroane albe si rosii.)
COPIII (cor): Rândunelele!

O RÂNDUNICĂ: Rândunele mititele


Au venit să te salute.

URSUL (face o plecaciune) :


A, mulţumesc, mulţumesc…

RÂNDUNICA: Nu pe tine, dragă vere,


Ci pe Zâna Primăverii.

(Din trasura coboara o copila in voaluri trandafirii.


Randunelele o salute: balet, jocul randunelelor.)

RÂNDUNICA (dansand) :
Aurii raze de soare
Mi-au vestit sosirea ta
Şi din ţări îndepărtate
M-am ntors în ţara mea.

ZÂNA: Rândunele mititele,


Călători cu aripioare,
Caldele-mi raze de soare
V-au adus din drumuri grele.
Veniţi, veniţi!

( le imbratiseaza.)

COPIII: Vine veveriţa, veveriţa!

ZÂNA: Ah! Iată şi veveriţa!


Vino, vino!
VEVERIŢA (vine in joc de balet ritmic, saltaret) :
Din vârf de pin eu v-am zărit,
V-am tot privit, v-am tot privit
Şi iată, am venit.
( se-nvarte miscand din codita)
Cum vedeţi, sunt veveriţă,
Nici deşteaptă, nici prostuţă,
Sprintenă-s ca o săgeată,
Uite-o, nu-i, cine mă cată?!
Totul ar fi de minune
De-un păcat nu aş avea.
(se codeste.)

COPIII (in cor) : Haide, veveriţo, spune!

VEVERIŢA : Sunt curioasă, iaca-na!


Ăsta e cusurul meu
Si multe necazuri trag,
Mai ales vulpoiul rău
Cât p-aci-mi veni de hac.

COPIII (in cor) : Cum, cum?

VEVERIŢA : Tot pe ram cum alergam


Şi înspre pământ priveam,
Văd dihania roşcată
Sta sub pin, spre mine cată:
Şi cum stam şi o priveam,
Văd deodată cum se culcă,
Nici nu suflă, nici nu mişcă.
Mă foiesc, mă tot foiesc…
Ce-o fi asta? tot gândesc,
tare-aş vrea ca să ghicesc.
Moartă-i dihania roşcată?
Sau e doar aşa culcată?
Iau o creangă, zvârl in ea,
Vulpoiul nici nu mişca.
Iau un con şi ochesc tare,
Nici tresare!

COPIII (in cor) : Vai, vai!

VEVERIŢA : Ţop, ţop, sar pe ram mai jos


Mă uit, mă uit…nimic!
Nu mişcă nici un pic.
Mă las mai jos…chiar lângă ea…
Mă uit mai bine…când…
Păzea!!
COPIII (in cor) : Ah!
VEVERIŢA : Şi gata, gata să mă-nhaţe.
Noroc de-o rămurea,
M-am prins de ea,
Şi zbughie-o sus…
Aşa-s eu… o veveriţă
Nici deşteaptă, nici prostuţă (joaca)

COPIII (in cor) : Dragă, dragă veveriţă,


Tu nu eşti de loc prostuţă.
Bună gospodină,
Cu cămara plină,
Fie iarna cât de grea
Tu ai ce mânca.
(Copiii si jocul randunelelor si al veveritei)
Aduni vara din vâlcele

VEVERIŢA : Alunele, rămurele.

COPIII (in cor) : Con de brad tânăr, gustos,


Ghinda cea căzut pe jos.
VEVERIŢA ( saltand in fata cu gesturi) :
Aşa le-am cules (gest)
Aici le îndes (isi umfla obrajii).
Şi cu trăistuţa plină
Cine mai fuge ca mine…
Hai noroc şi voie bună,
Cine vrea oaspet să-mi fie
Îl cinstesc cu o alună (joc).

ZÂNA: Bravo, bravo…O iată,


şi iepuraşii au sosit!
Veniţi, veniţi, prieteni urecheaţi.
Hai, v-apropiaţi…

( Corul si jocul iepurasilor, tupait usor, ritmic.)

IEPURAŞII: Ţup, ţup,


Aşa-i neamul iepuresc.
Ţup, ţup,
Toată ziua zbenguiesc.
COPIII (in cor) : Cine-i iute de picior,
de încurcă un vânător?

ZÂNA: Cine? Cine? Sunteţi voi?

IEPURAŞII: Noi, noi, noi. (joaca)

COPIII (in cor) : Stă pitit de nu se ştie


lângă piatra cenuşie.
Nici nu mişcă, nici clipeşte,
Pe dulău îl păcăleşte.

ZÂNA: Cine? Cine? Sunteţi voi?

IEPURAŞII: Noi, noi, noi. (joaca, canta)


C-aşa-i traiul iepuresc,
Ziua toată zbenguiesc.
Ţup la deal şi ţup la vale,
Prin câmpii şi prin ponoare,
Ţup, ţup, ţup.

ZÂNA (indreptandu-se spre flori):


Scumpe floricele, nu-i timp de dormit.
Iată mândrul soare a şi răsărit,
Sclipeşte strop de rouă
Pe firul înverzit,
Cu paneraşe goale (face semn albinelor)
Albinele-au venit. (Zana se retrage in trasura)

( Se apropie baletul albinelor. Copiii in tricouri galbene,


vargate cu negru, cu antene si aripioare stravezii, cu cosulete
la picioare.)

ALBINA (catre o floare) :


Hai, deschide-ţi lin corola,
Margaretă, surioară,
Haide, somnoroasă floare,
Hai, te scoală, surioară.
( Floarea se trezeste de-a binelea.)

ALBINA: Bună dimineaţa!!

FLOAREA: Ahaa, bună dimineaţa,


Dar devreme te-ai trezit!?
ALBINA: Ei, dragă floricică,
Se vede că nu ştii,
Eu m-am trezit o dată
Cu roua pe câmpii.
Tot stupul e-n picioare,
O dată cu lumina.
De-aceea celor harnici
Le zice "ca albina".

(Baletul albinelor in jurul florilor)

ZÂNA(privind in jur):
A înflorit câmpia, cu flori şi colb de aur,
Mi-am început domnia
Pe înverzite plaiuri…
Pământul plin musteşte
Şi rodul plămădeşte…
Veniţi, veniţi cu toţii,
copii, flori, păsărele,
Hai, vino, Moş Martine,
de vii cu mine-n joc,
Îţi dăruiesc curând un nou, frumos cojoc.

URSUL: Mor, mor, bucuros, bucuros,


Era să dau din coadă,
Dar am uitat că n-am…
Mor,….mor,….

ZÂNA: Hai să jucăm, să cântăm,


să ne înveselim.

TOŢI: Hai, hai!!

( Joaca o hora mare. In mijloc ursul cu zana.)