ANXIETATEA LA COPII

De multe ori anxietatea la copii a fost identificată ca o formă a stresului, însă în literatura de
specialitate tulburările de anxietate reprezintă un complex de tulburări de dispoziție care pot
afecta serios viața copilului.
Mai mult, tulburările de anxietate sunt incluse în grupul afecțiunilor psihice, fiindcă acestea pot
modifica atât de mult comportamentul unei persoane, copil sau adult, încât aceasta nu mai poate
duce o viață normală, echilibrată. În lipsa unui tratament special, aceste persoane nu-și pot
controla starea permanentă de teamă și îngrijorare, chiar și în lipsa unui motiv real.
De la anxietate la depresie, un singur pas
Aceste tulburări sunt asociate cu un risc crescut de eșec școlar, social și familial. De asemenea,
dacă anxietatea la copii nu este tratată corect se va ajunge la o amplificare a acesteia în viața
adultă, dar și la depresie sau chiar la tentative de suicid. De aceea, este esențial ca părintele să
observe când ceva nu este în ordine cu cel mic, deoarece de cele mai multe ori, atunci când
copilul are semne de anxietate, părintele poate avea falsa impresie că el este timid. Este foarte
important să nu lăsați anxietatea să acapareze viața copilului și a familiei. Trebuie să cereți ajutor
specializat imediat!
Copiii născuți din părinții anxiosi sunt mult mai susceptibili la a deveni anxioși. Mai mult, un
părinte îngrijorat, anxios la rândul său, poate exacerba anxietatea copiilor prin stilul propriu de
interacțiune, inclusiv supraprotecția și controlul excesiv.

CUM SE MANIFESTĂ ANXIETATEA LA COPII?

Frica este o componentă normală și naturală a vieții. Este o parte a evoluției noastre ca specie,
diferite temeri apar și se dezvoltă în anumite momente din viața noastră. Teama de străini și
teama de a fi separați de persoana care îi îngrijește apar la copii, de regulă la vârsta de
aproximativ nouă luni. Evident că vârsta exactă și intensitatea fricii variază ușor de la copil la
copil, însă toți copiii trec prin aceste temeri. In majoritatea lor apar la vârste similare. Pe măsură
ce copiii cresc, încep să manifeste alte frici naturale. De exemplu: teama de animale (ex: de
câini) și de insecte (ex: de păianjeni); teama de apă; de întuneric; teama de monștri etc. Acestea
apar adesea la copiii mici și măricei.
În copilăria medie spre cea târzie, copiii încep să devină mai conștienți de ceilalți copii, dar și
mai conștienți de ei înșiși. Dezvolta astfel o dorință puternică de a se integra în grupul celorlalți.
Aceste preocupări cresc de obicei în intensitate pe parcursul anilor următori și ajung la apogeu în
adolescența medie. De regula cand modul în care arată și ceea ce cred alți copii despre ei devin
cele mai importante lucruri din lume pentru adolescent. Astfel apare anxietatea la copii.
Când devine anxietatea la copii o problemă?
Copiii cu probleme de anxietate pot fi văzuți pur și simplu ca având temeri normale care au
devenit mai exagerate și mai intruzive decât cele ale altor copii.
Interferează anxietatea cu viața copilului tau? Ii generează supărare și neplăcere? Il împiedică să
se bucure de lucrurile care îi plac? Ii afectează performanțele școlare sau sportive?
Dacă răspunsul este afirmativ pentru anxietatea la copii este cazul să te gandesti cum să îl ajuți să
controleze aceste stări. Decizia finală va depinde de echilibrul dintre nivelul la care este afectat
copilul tau de anxietate și gradul de efort pe care tu, copilul și restul familiei sunteți dispuși să îl
depuneți pentru a elimina frica respectivă. Decizia trebuie luată atât de tine cât și de copil. S-ar
putea ca împreună să decideți că, deși anxietatea îl afectează oarecum, nu este momentul sau
problema nu este suficient de presantă pentru a necesita să fie rezolvată. Pe de altă parte s-ar
putea să decideți că deși anxietatea la copii nu este o problemă foarte mare, ar fi distractiv să
lucrați împreună la rezolvarea ei și ar fi plăcut să scăpați de ea.
Pentru însușirea anumitor tehnici de psihoterapie cognitiv-copmportamentală este nevoie de
dedicare, muncă intensă și angajament. Activitățile pe care o să le lucrați împreună cu
psihoterapeutul nu sunt deloc dăunătoare sau periculoase. Din contră, aduc multe avantaje
secundare precum îmbunătățirea stimei de sine, a încrederii în sine și a stării generale de bine.
Criteriile de diagnostic pentru anxietatea la copii apar la aproximativ 1 din 10 dintre acestia,
variind bineînțeles în funcție de vârstă.
Teama de separare de persoana care îi îngrijește este mai obișnuită la vârste mai mici.
Anxietățile de ordin social sunt mai frecvente la vârste mai mari.
În general, părinții consideră că anxietatea la copii este pur și simplu parte a personalității și că
nu se poate face nimic. Din păcate, aceștia nu cunosc consecințele anxietății asupra copilului.
Copiii anxioși tind să aibă mai puțini prieteni decât alți copii de vârsta lor. Deoarece numeroși
copii anxioși sunt timizi, aceștia întâmpină dificultăți în interacțiunea cu copiii necunoscuți sau
când vor să se alăture unor grupuri. La rândul său, lipsa prietenilor poate avea un impact
important mai târziu în viață. Le va accentua singurătatea și scădea șansele formării unei rețele
de suport social.
CUM SIMT COPII ANXIETATEA ?
Când anxietatea este instalată la copii, există trei moduri probabile în care aceștia simt efectele.
În primul rând, anxietatea la copii este resimțită la nivelul proceselor mentale sau ale gândurilor
lor.
Copiii anxioși vor avea gânduri centrate pe un anumit tip de pericol sau amenințare. De
exemplu: pot fi îngrijorați de faptul că se vor răni; că cineva apropiat lor va fi rănit sau că se va
rade de ei.
În al doilea rând, anxietatea la copii este resimțită fizic la nivelul corpului. Când copilul e anxios,
corpul îi devine mai încordat sau activat. Cercetătorii numesc această reacție drept reacție de atac
sau fugă. Scopul este acela de a proteja persoana. O pregateste să înfrunte sau să scape de un
potențial pericol.
Reacția de atac sau fugă include modificări precum ritmul crescut al bătăilor inimii, al respirației,
transpirație și greață. Din această cauză, atunci când sunt cuprinși de îngrijorare, copiii anxioși
pot acuza dureri de stomac, dureri de cap, vomă, diaree sau oboseală.
În cel de-al treilea și probabil cel mai important mod, anxietatea afectează comportamentul
copiilor. Când sunt anxioși, copiii tind să devină neliniștiți, să umble de colo-colo, să plângă, să
se ascundă după părinți sau să tremure. În plus, anxietatea la copii este însoțită de o formă de
evitare.
Fobii specifice pentru anxietatea la copii
Fobiile specifice se referă la frica de obiecte sau de situați specifice. Un copil cu o fobie
specifică se teme de un lucru anume (de exemplu, de întuneric). Câteva fobii mai des întâlnite
sunt: teama de întuneric, câini, înălțimi, păienjeni, furtuni și injecții.
Anxietatea la copii
Anxietatea de separare
Anxietatea de separare este frica
de a fi despărțiți de principala
persoană care le poartă de grijă,
cel mai adesea fiind vorba de Anxietatea sau fobia socială
mama copilului. Copiii cu Anxietatea socială sau fobia
Anxietatea generalizată
anxietate de separare devin foarte socială se referă la frica și
Anxietatea generalizată este o
supărați atunci când trebuie să se neliniștea apărute în situații în
tendință generală de a fi
despartă de cel care îi îngrijește, care copilul trebuie să
îngrijorat sau anxios cu privire la
indiferent de motiv. În cazuri interacționeze cu alte persoane
mai multe domenii de viață.
severe pot chiar să își urmeze sau să fie în centrul atenției.
Copiii cu anxietate generalizată
părintele prin cameră pentru a nu Acești copii sunt cel mai adesea
sunt adesea descriși de părinții
fi scăpați din privire nicio clipă. descriși ca fiind timizi, iar
lor ca fiind mereu îngrijorați.
Cel mai adesea, acești copii evită problema fundamentală este
Sunt preocupați de multe
să meargă la școală, se supără teama că într-un fel sau altul,
probleme generale precum
când părinții lor vor să iasă în ceilalți își vor face o impresie
sănătatea, temele, performanțele
oraș, refuză să doarmă la alții și negativă despre ei. Prin urmare,
sportive, facturile, tâlhăriile și
încearcă să-și țină tind să evite multe situații în care
chiar de problemele de la locul
părinții/părintele în preajmă tot este nevoie să interacționeze cu
de muncă al părinților.
timpul. Unii copii se plâng de alte persoane: când trebuie să
Sunt foarte preocupați de orice
dureri de stomac sau de alte întâlnească persoane
situație nouă pe care trebuie să o
probleme fizice când sunt necunoscute, să vorbească la
înfrunte și adesea le pun
separați și mulți dintre ei fac telefon, să se înscrie în echipe
părinților întrebări și le solicită
,,crize “când sunt amenințați cu sau cluburi, să răspundă la
confirmări.
separarea. Motivul acestui întrebări în clasă sau să poarte
comportament pare să fie teama haine ,,nepotrivite”.
că ceva îngrozitor i se va
întâmplă părintelui sau copilului
cât timp cei doi sunt despărțiți și
că în consecință, nu se vor mai
revedea niciodată.
Tulburarea obsesiv-compulsivă
Această tulburare este prezentă
atunci când copilul are anumite
acțiuni sau gânduri pe care le
repetă mereu, adesea pe perioade
lungi de timp. Copiii cu
probleme obsesiv-compulsive pot
avea anumite gânduri sau temeri
care se derulează în mintea lor în
mod repetat. De exemplu, se
poate ca ei să fie mereu
preocupați de păstrarea ordinii și
a curățeniei. În plus, acești copii
tind să repete anumite acțiuni,
adesea într-o manieră
superstițioasă sau cu tentă de
ritual.
De exemplu, e posibil ca ei să se
spele în mod repetat într-un
anume fel, pe o perioadă
îndelungată de timp sau pot să-și
organizeze și să-și reorganizeze
lucrurile într-un mod anume.
Sindromul de panică
Sindromul de panică este
reprezentat de frica sau teama de
a avea atacuri de panică.
Atacurile de panică se manifestă
printr-un puseu brusc de frică
însoțit de o serie de trăiri fizice
(bătăi rapide ale inimii,
transpirație, amețeală, furnicături
și senzație de sufocare). În timpul
unui atac de panică copiii pot
avea impresia că mor sau că li se
întâmplă ceva îngrozitor.
Atacurile de panică nu sunt des
întâlnite la copiii mici și sunt mai
frecvente la adolescenți.
Câteodată acești adolescenți
încep să evite numeroase situații,
din cauza atacurilor de panică și
în aceste cazuri, problema este
denumită tulburare de panică
însoțită de agorafobie.
Tulburarea de stres post-
traumatic
Tulburarea de stres post-
traumatic este o reacție la un
eveniment puternic și traumatic,
în cadrul căruia copilul a fost
foarte înspăimântat sau a fost
rănit. Printre evenimentele care
pot declanșa astfel de reacții se
numără accidentele de mașină,
dezastrele naturale, abuzul sexual
sau calitatea de martor la o
spargere. Majoritatea copiilor vor
manifesta o oarecare anxietate
timp de câteva săptămâni după
un eveniment traumatic. De
obicei această reacție dispare
treptat. În unele cazuri, însă,
reacția continuă mai multe luni.
E posibil ca asemenea copii să
includă elemente legate de
traumă în jocul lor. Este posibil
ca brusc să se comporte sau să se
simtă ca și cum evenimentul s-ar
produce din nou și să devină
foarte tulburați. Copiii încearcă
adesea să evite situațiile care le
reamintesc de traumă și pot
deveni distanți din punct de
vedere afectiv. Pot manifesta
agitație, probleme de somn și
iritabilitate.

CE ANUME GENEREAZĂ ANXIETATEA LA COPII?

Nu se cunoaște răspunsul complet la această întrebare. Totuși cercetările au identificat un număr
de factori care probabil joacă un rol important în apariția anxietății, cum ar fi: factori genetici,
reacția părinților, imitarea, factori de stres.
Anxietatea la copii este întreținută de o serie de factori. Aceștia includ modul de gândire a
copilului (copiii anxioși percep lumea ca fiind în general periculoasă), modul în care copilul își
gestionează temerile (copiii anxioși tind să evite situațiile care le produc teamă) și felul în care
interacționăm cu copilul (mulți părinți ajung să ia asupra lor problema copilului lor anxios).
Copiii anxioși consideră că lumea este un loc periculos, din cauza acestei convingeri, ei tind
adesea să interpreteze evenimente neamenințătoare drept surse de pericol. De exemplu, un
zgomot de afară în timpul nopții poate fi interpretat ca fiind un hoț. Astfel, acest mod de gândire
poate contribui la menținerea anxietății prin faptul că aparent îi oferă copilului dovezi pentru a-și
justifica temerea.
În mod similar, copiii anxioși evită de obicei lucrurile de care se tem. Din cauza acestui
comportament evitant, ei nu află niciodată că lucrul de care se temeau probabil că nici nu s-ar fi
întâmplat. Din nou, acest lucru întreține anxietatea prin faptul că nu le dă ocazia să descopere
dovezi contrare.
Atunci când parinții le permit copiilor să își evite anxietățile, preluându-le sarcinile și
protejându-i de posibile neplăceri, ei facilitează de fapt menținerea acestor convingeri.
ÎN CE CONSTĂ TRATAMENTUL?
Medicația este adesea prescrisă pentru copiii cu anxietate, așa cum este și pentru adulți. De
regulă, medicamentele antidepresive sunt prima alegere, acestea pot ajuta la diminuarea stărilor
de anxietate. Totodată, copilul poate primi și antipsihotice sau anxiolitice. Atenție! Tratamentul
medicamentos trebuie urmat sub atenta supraveghere a medicului psihiatru. Întreruperea bruscă a
acestuia poate provoca reapariția simptomelor de anxietate. Nu întrerupeți tratamentul fără
acordul medicului psihiatru.
În ultimii 20 de ani, numeroase studii susțin că terapia cognitiv-comportamentală este eficientă,
de multe ori aceasta fiind asociată medicației. Cu ajutorul acestei terapii, copilul învață noi
modalități de a gândi și de a acționa în situațiile care de regulă îi pot provoca anxietatea. Practic
el învață să-și gestioneze stresul. Totodată, există și terapia comportamental-cognitivă bazată pe
expunere, care presupune ajutarea copiilor să se confrunte cu temerile lor într-un mediu
favorabil. De exemplu, dacă are teamă de câini, trebuie să stea lângă aceștia.
Concret, psihoterapia cognitiv-comportamentală are ca scop corectarea factorilor care determină
apariția simptomelor de anxietate. Prin psihoterapie, copilul sau adultul învață cum să își
controleze anxietatea prin strategii eficiente de relaxare, învață cum să își observe gândurile și
comportamentele care nu fac decât să le alimenteze anxietatea pe termen lung și învață cum să
înlocuiască aceste gânduri și comportamente negative cu noi tipare de gândire și acțiune.

TIPURI DE TERAPIE EFICIENTE PENTRU ANXIETATEA LA COPII

 Terapia Cognitiv-Comportamentală – îl va ajuta să-și ordoneze gândurile și acțiunile
 Terapia Interpersonală – îl va ajuta pe copil să poată comunica constructiv cu cei din
jurul său, atât colegi de școală, cât și părinți
 Terapia bazată pe rezolvarea problemelor existente – îi dă posibilitatea copilului să-și
gestioneze mai bine simptomele
ACTIVITĂȚI DE AJUTOR
O serie de modificări în viața de familie
Il poate ajuta pe copil să-și depășească teama aceasta nejustificată. Inclusiv menținerea unei
alimentații sănătoase are un rol important. Este indicat să fie eliminate din regimul copilului
alimentele tip fast-food cât și dulciurile. Sunt chiar o serie de studii care susțin incidența redusă a
anxietății la persoanele care consumă, de exemplu, mult pește și legume.
Activitatile creative
Orice activitate creativă la care poate participa adolecentul îi va da un plus de energie și-l va
scoate din zona plină de negativism, teamă și anxietate. Cu cât mintea este mai ocupată cu
lucruri creative, utile, cu atât va avea mai puțin timp să se gândească la fricile sale.
Părintele
Acesta are un rol extrem de important în ajutarea copilului de a ieși din situația stresantă,
anxioasă. Astfel, este recomandat să petreceți cât mai mult timp liber cu copilul. Este nevoie să
planificați: plimbări; excursii în weekend-urile libere; picnicuri; activități relaxante. Încurajați
copilul să își ofere atenție, mici cadouri, să-și îndeplinească mici dorințe. Incurajati-l mai ales să
vă spună ceea ce își dorește si ce-i poate aduce mulțumire sau bucurie în momentul respectiv.
Exercițiile fizice ajută mult.
Acestea țin mintea ocupată și obișnuiesc copilul cu bătăile rapide ale inimii. Aceasta senzație ce
adesea este asociată cu anxietatea.
Yoga
Este un ajutor în combaterea sau măcar diminuarea stărilor anxioase. Mai exact, exerciții care
ajută la controlul respirației contribuie la calmarea sistemului nervos.
Jurnalul
O idee bună este și aceea de a sfătui adolescentul să-și noteze într-un jurnal întâmplările fericite,
emoțiile care îi aduc bucurie. În felul acesta, va observa singur că viața lui este presărată și cu
evenimente pozitive, fericite.
Psihoterapeutul
Stabilirii unei bune comunicări cu psihoterapeutul copilului. Orice eveniment, situație stresantă
se va discuta deschis cu acesta. Ulterior împreună veți găsi calea de diminuare a efectelor nocive
ale anxietății asupra vieții copilului.
Cu ce te putem ajuta

Psihiatrie pediatrică: medicul va face o evaluare inițială, va stabili un diagnostic corect și va

indica un tratament și recomandările pentru acesta.
Evaluare psihologică: în cazul în care medicul consideră că pentru afecțiunea copilului este
nevoie de intervenții psihologice, veți fi recomandat către un specialist. Acesta va evalua toate
patologiile asociate și ulterior diagnosticul va fi complet.
Psihoterapie: un terapeut specializat în lucrul cu copiii și familia poate prelua cazul copilului. Va
lucra cu acesta folosind cele mai de succes tehnici și metode dovedite științific în combaterea
anxietății, pentru ca copilul dumneavoastră să aibă un parcurs cât mai eficient și mai ușor cu
putință. Totul se va desfășura într-un cadru plăcut, astfel încât copilul să simtă această activitate
ca pe una distractivă și educațională.
Psihoterapia este atât pentru copil cât și pentru familie. Deși copilul este cel care se confruntă cu
aceste stări, familia este cea care îl va sprijinii și-l va ajuta foarte mult în depășirea lor. Astfel,
psihoterapeutul vă va învăța tehnici și metode prin care să puteți face acest lucru.
Programul Cercul Siguranței: un program special creat pentru a ști cum să te comporți pentru a
facilita un atașament sigur copiilor tăi și astfel să reduci anxietățile acestora.
Programul INSPIRA: Pentru adolescenții care au probleme severe de anxietate. Este necesară o
formă mai complexă de intervenție, iar pentru aceste cazuri am creat programul INSPIRĂ.