Sunteți pe pagina 1din 7

ȘCOALA POSTLICEALĂ DE MEDICINĂ CAROL DAVILA

SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

REFERAT
PNEUMOLOGIE

BUCUREȘTI
2019

1
Atitudinea asistentului medical în fața unui pacient cu boală
pulmonară

Pacientii cu care prezintă diverse forme ale bolilor pulmonare sunt ingrijiti in spitale
sau sectii de pneumologie. Din denumirea lor rezulta ca aceste spitale sau sectii ingrijesc in
general boli pulmonare, indiferent de etiologia lor. Functionalitatea acestora, ca si profilul lor
este foarte diferit si deocamdata nu exista o vedere unitara in problema internarilor in spitalele
sau sectiile de pneumologie. În primul rand, pacientii care prezinta boli pulmonare cu caracter
infectios si contagios (tuberculoza) necesita dupa diagosticare izolarea lor de restul pacientilor
pulmonari cu caracter neinfectios: tumori, scleroze pulmonare etc, precum si de cei cu alte
infectii pulmonare care prezinta o receptivitate mult mai mare fata de infectia tuberculoasa,
dupa cum si pacientii de tuberculoza pulmonara sunt mai sensibili fata de suprainfectiile cu
alti germeni.
Functionarea sectiilor si 'subsectiilor' de tuberculoza implica circuite functionale
separate, ceea ce este foarte greu de realizat. In al doilea rand, tinand cont de experienta
personalului de specialitate in problema tuberculozei, aici se trateaza si o serie de pacienti cu
localizari extrapulmonare a tuberculozei: meningite tuberculoase, tuberculoza ganglionara,
intestinala, hepatica, peritonita tuberculoasa si chiar tuberculoza osteo-articulara.
Caracterul infectios, evolutiv al infectiei tuberculoase, metodele de explorare, ca si
mijloacele si metodele foarte asemanatoare de tratament, creeaza si o serie de sarcini de
ingrijire speciala a pacientului de tuberculoza, care in unele privinte prezinta asemanari cu
sarcinile de ingrijire a pacientilor cu alte afectiuni pulmonare, dar ridica si o serie de alte
sarcini, diferite de ingrijirea acestora.
Ponderea pacientilor ingrijiti pe aceste sectii sufera de o forma sau alta a tuberculozei
pulmonare. Unii au fost depistati ca suspecti la controlul epidemiologic pulmonar, internarea
lor are tocmai scopul de a confirma sau infirma infectia tuberculoasa.
Altii, depistati tot la controlul periodic - desi sunt pacienti de tuberculoza deocamdata
sunt mai mult sau mai putin asimptomatici, boala lor fiind descoperita, fara ca ei sa se fi simtit
pacienti. Spitalizarea lor - desi uneori este de lunga durata nu ridica probleme deosebite de
ingrijire fata de o alta sectie de interne sau infecto-contagioase.

2
Numerosi pacienti se interneaza sau se reinterneaza cu leziuni tuberculoase inaintate,
cavitare, a caror ingrijire ridica probleme deosebite si in fata asistentelor. Intrucat depistarea
tuberculozei se face exigent si organizat, inca in perioada precoce a bolii, in majoritatea
cazurilor in aceasta categorie sunt pacienti, care au mai fost internati dar nu s-au supus
tratamentului, au parasit spitalul precoce si au dus mai departe o viata neadecvata infectiei
tuberculoase. Multi dintre ei sunt alcoolici, certareti, asociabili. Fiind suferinzi, cu febra, tuse,
expectoratie, dispnee - sunt oameni de obicei amarati, necajiti, pesimisti, al caror proces
pulmonar, fie cauza indisciplinei lor, fie din cauza conditiilor sociale in care traiesc,
evolueaza mai sever, alarmant, ceea ce pretinde si o atentie mult mai mare fata de acesti
pacienti.
In sfarsit, la sectia de tuberculoza se mai interneaza pacienti cu invaliditate respiratorie
-evidenta, cu procese pulmonare in evolutie sau stabilizate, dar cu reducerea masiva a
suprafetei respiratorii. Ei ridica problemele cele mai grele de ingrijire.
Atitudinea pacientilor fata de infectia tuberculoasa se situeaza pe cele doua extreme.
Unii prezinta o frica exagerata fata de tuberculoza, ceea ce le poate crea stari nevrotice. Altii,
din contra, nu vor sa recunoasca seriozitatea infectiei de care sufera si nu isi dau seama de
consecintele grave ale modului de viata nedisciplinata – in timpul si dupa spitalizare.
Spitalele si sectiile de tuberculoza ingrijesc si pacienti cu tuberculoza extrapulmonara.
Cazurile de tuberculoza chirurgicala - daca spitalul are si sectie de chirurgie - se opereaza pe
loc, in caz contrar, interventia se executa la spitalele de specialitate (ortopedie, ginecologie,
chirurgie generala etc), urmand ca tratamentul tuberculostatic, specific, sa se continue la
sectia de tuberculoza.
Una din sarcinile importante ale asistentului medical este colaborarea cu medicul la
examinarea clinica a pacientului. Cunoasterea etapelor examinarii clinice in ordine
cronologica, face accesibila medicului explorarea tuturor regiunilor organismului, fara a
produce suferinte inutile pacientului si contribuie la crearea unui climat favorabil intre pacient
si medic. Sarcinile asistentului madical in pregatire si asistarea unui examen clinic medical
sunt urmatoarele:
- pregatirea psihica a pacientului: daca pacientul cunoaste esenta si importanta
examinarilor, prin increderea care i-a fost insuflata, va suporta mult mai usor suferintele
cauzate de diverse explorari.
- Adunarea, verificarea si pregatirea instrumentarului necesar examinarilor clinice:
instrumentele vor fi in perfecta stare de functiune, sterile sau dezinfectate, in functie de
necesitati.

3
Asistentul va sta in fata medicului, de cealalta parte a patului si va observa cu atentie
miscarile medicului, pentru a prevedea necesitatile de instrumente si de ajutor manual, cu care
poate contribui.
Examinarea organelor toracice la pacientul grav — deosebit de ordinea obisnuita a
examinarii clinice — se va incepe in decubit dorsal. Dupa terminarea fetelor anterioara si
laterala ale toracelui, examinarea se va continua in pozitie sezand. Pacientul se va ridica din
decubit dorsal singur sau cu ajutorul asistentei, care se va aseza pe marginea patului fata in
fata cu pacientul si il va sprijini din regiunea omoplatilor cu ambele maini, ridicandu-1 in
pozitie sezand. La nevoie, el va sprijini capul pe umarul asistentei.

Odata ridicat, asistenta coboara mainile din regiunea omoplatilor pe treimea


superioara a bratelor, tinand bine pacientul si eliberand prin aceasta suprafata toracelui pentru
examinarile medicale. In cazuri foarte grave, pacientul va fi ridicat in pozitie sezand impreuna
cu pernele, sub care asistenta introduce, de o parte si de alta, ambele maini. In nici un caz nu
se admite ca pacientul sa fie ridicat tragan-du-1 de una sau de ambele maini. In cazuri extreme
ca : hemoptizie, pericol de embolii etc, se va renunta la examinarea fetei posterioare a
toracelui si a regiunii renale. In acest caz, medicul va examina numai fata anterioara si fetele
laterale ale toracelui, pacientul stand in decubit dorsal, cu o perna sub cap. Pentru examinarea
axilelor si a fetelor laterale ale toracelui, asistenta va ridica membrele superioare ale
pacientului deasupra capului. La femei grase cu glande mamare ptozate, ridicarea sanilor se
va face cu ajutorul unui prosop curat.
In cursul examinarii, asistentul medical va veghea ca pacientul sa intoarca capul
lateral, pentru a nu respira in fata ei sau a medicului examinator. Pacientilor tuberculosi cu
leziuni deschise li se va tine, in timpul examinarii, un servet la gura.
Examinarea organelor toracice se completeaza cu masurarea tensiunii arteriale.
Pentru aceasta, imediat dupa examinarea toracelui, asistenta aplica banda tensiometrului pe
bratul pacientului.
Examinarea organelor abdominale se face in decubit dorsal cu bratele intinse si
relaxate de-a lungul corpului si membrelor inferioare indoite din genunchi, pentru a relaxa
musculatura abdominala. in vederea acestui scop, se solicita pacientul de a nu incorda muschii
peretilor abdominali, pentru a permite medicului palparea organelor intraabdominale.

4
Pentru delimitarea matitatii ficatului si a splinei, asistenta va intoarce pacientul — la
cererea medicului — in decubit lateral stang, respectiv drept, aducand in acelasi timp mana la
ceafa. In acest fel se evidentiaza bine fetele laterale ale toracelui si abdomenului.
- Dezbracarea si imbracarea pacientului: trebuie facuta cu mult tact si finete, pentru
a nu provoca dureri si miscari inutile. Pacientul va fi dezbracat complet in timpul examinarii,
dar aceasta se va face treptat, pe regiuni.
- Aducerea bolnvului in pozitie adecvata examinarii si sprijinirea lui in caz de
necesitate, usureaza mult munca medicului si efortul pacientului.
Examinarea clinica incepe cu anmneza, timp in care pacientul va sta cat mai relaxat.
La examenul obiectiv , pacientul va fi adus in pozitiile corespunzatoare examinarii. Pentru
inspectia generala va sta in decubit dorsal. Pentru examinarea capului, gatului si a cavitatii
bucale, pacientul va sta in decubit dorsal sau sezand.
Așadar, ajutorul acordat de asistentul medical in cursul examenului clinic
trebuie sa fereasca pacientul de traumatisme si oboseala.  Executarea unui examen
nesistematic, care cere pacientului repetate eforturi pentru asezarea si ridicarea din
pat, utilizarea fortelor sale fizice peste masura, neglijarea sprijinirii pacientului in
pozitiile necesare cerute de reusita examenului, obosesc pacientul repede,
impunand intreruperea examinarii, putand provoca si o agravare a bolii sale.

Semne și simptome în pneumologie

Afecțiuile pneumologice sunt în general cauzate de o infectie a plamanilor generata de


microorganisme (virusuri, bacterii, fungi). Boala poate afecta persoane de orice vârstă, dar
este mai grava la copiii mici si adultii de peste 65 ani, la cei cu imunitate scazuta si cu
afectiuni preexistente pulmonare, cardiace, hepatice, diabet zaharat etc.
Apare mai frecvent în anotimpul rece, la fumatori si in cursul epidemiilor de gripa.
Pneumonia face parte din infectiile de cai aeriene inferioare, alaturi de: sindromul gripal,
traheobronsita acuta si exacerbari infectioase ale bronhopneumopatiei obstructive cronice.

5
In timpul respiratiei, aerul inhalat este transportat prin caile respiratorii superioare -
nas, faringe si laringe, apoi prin caile respiratorii inferioare - trahee, bronhii, bronhiole si
alveole. Alveolele reprezinta partea finala a aparatului respirator si seamana cu niste mici
saculeti plini cu aer, care au pereti subtiri ce contin capilare (vase de sange foarte fine) si tesut
interstitial (fibre elastice si de colagen). La acest nivel are loc schimbul gazos: oxigenul intra
din alveole in sangele din capilare, iar bioxidul de carbon trece din sange in alveole si este
eliminat prin expir in atmosfera.
Aerul pe care il respiram nu este steril, dar la nivelul cailor respiratorii se gasesc
mecanisme necesare filtrarii microorganismelor din aerul inhalat. Prima filtrare are loc la
nivelul nasului si nazofaringelui, ulterior la nivelul bronhiilor care sunt echipate cu cili
(structuri fine paroase).
Daca apararea este slaba (imunitate scazuta), microbii inhalati trec de filtrele din caile
respiratorii si ajung pana la nivel alveolar, unde incep sa se mutiplice si sa irite tesuturile
pulmonare generand pneumonia. Alveolele vor fi inundate cu lichid de inflamatie si isi pierd
capacitatea ventilatorie. De obicei alveolele sunt afectate din aproape in aproape cuprinzand
fie o portiune mica a plamanului (un segment), fie mai extinsa (un lob) sau in cazuri mai
grave poate cuprinde mai multi lobi din acelasi plaman sau din ambii plamani (plamanul drept
fiind format din 3 lobi si cel stang din 2 lobi).   
Tipuri de pneumonie:
- Locul de aparitie:
pneumonia comunitara - apare in comunitate (domiciliu, serviciu, crese, gradinite, etc.)
cauzata de microorganisme comune cu evolutie in general favorabila.
pneumonia nozocomiala - apare in spital, in special in sectiile de terapie intensiva si are o
evolutie severa din cauza germenilor de spital rezistenti la antibioticele uzuale.
- Forma clinico-radiologica:
 Pneumonia tipica cu simptome specifice si imagine radiologica de tip infiltrat
lobar, de cauza bacteriana.
 Pneumonia atipica cu simptome usoare sau minime, cu imagine radiologica
nespecifica de tip infiltrat interstitial, de cauza virala sau cu microorganisme atipice
(chlamydii, mycoplasme, rickettsi, legionella).
- Statusul imunitar:
 pneumonia la imunocompetenti - la persoane cu sistem imunitar bun, fara
afectiuni severe, generata de germeni uzuali si cu evolutie favorabila

6
 pneumonia la imunosupresati - persoane infectate HIV, transplant de organe,
boli autoimune, tratament cronic imunosupresor; implica atat germeni patogeni cat si flora
microbiana saprofita care se gaseste in mod normal in orofaringe si care devine agresiva pe
fondul imunosupresiei, avand evolutie severa grefata de complicatii frecvente si deces.
- Morfopatologic:
 pneumonia lobara - cu afectare strict alveolara
 bronhopneumonia - cu afectare atat a bronhiilor mici cat si a alveolelor
aferente acestora
 necroza pulmonara cu doua forme - pneumonia necrotizanta (cavitati
pulmonare multiple dar de mici dimensiuni < 2 cm) si abcesul pulmonar (cavitate pulmonara
mare cu diametru > 2 cm).