Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
B
CAPITOLUL I
2
Evolutia si starea morfologica a organelor genitale sunt in strinsa
interdependenta cu starea hormonala, diferita in fiecare din perioadele de
dezvoltare.
VULVA – reprezinta deschiderea in afara organelor genitale .
Este constituita din: - muntele lui Venus
- labiile mari
- labiile mici
- clitorisul
- himenul
- glandele Bertholin
- glandele Skene
- bulbii vestibulari
- glandele anexe regionale
- perineul
3
La nivelul vulvei se afla si orificiul extern al uretrei (meatul urinar) cu glandele
Skene.
5
- vaginul
- uterul - corp
- istm
- col (cervixul)
- trompe
- portiunea interstitionala
- portiunea istmica
- portiune ampulara
- ovarele
Organele genitale interne :
- Vaginul: Este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit in sensul antero-
posterior. Vaginul are rol in copulatie (depunerea spermatozoizilor) siserveste
drept canal – trecerea fatului si anexele sale in timpul nasterii.
Datorita elasticitatii are posibilitatea de a se deschide in special in cursul
nasterii, cand peretii sai pot veni in contact cu peretii bazinului, pentru ca dupa
aceea sa revina la dimensiunile obisnuite.
La femeile in varsta inaintata vaginul isi pierde supletea transformandu-se intr-
un conduct foarte rigid. Vaginul are o directie oblica de sus in jos si dinapoi,
inainte avand o lungime aproximativ de 12 cm si diametrul de 2 cm.
In drumul sau oblic, strabate o serie de planuri musculare care inchid bazinul in
partea de jos a trunchiului. Muschii din aceasta regiune denumita perineu sunt
sustinatorii vaginului si in buna parte a tuturor organelor bazinului.
6
Pe fata interna a vaginului se afla mucoasa vaginala alcatuita din mai multe
straturi de celule suprapuse. Suprafata mucoasei este neregulata, cu cute
transversale, care pornesc de o parte si de alta a unor formatiuni mai ingrosate.
Aceste cute au un rol important in marirea suprafetei de contact in timpul actului
sexual si in mentinerea lichidului spermatic depus in vagin. Mucoasa vaginala se
modifica in raport cu secretiile de hormoni sexuali din organism, in special cu
secretia de estrogeni.
Vaginul in partea de sus se continua cu colul uterin iar in partea de jos se
deschide in vulva. In partea dinapoi vine in raport cu rectul, iar in parte dinainte in
raport cu vezica si uretra.
UTERUL
Este organul in care nideaza si se dezvolta produsul de conceptie si care
produce expulzia acestuia dupa dezvoltarea la termen. Este situat in regiunea
pelviana, pe linia mediana si reprezinta raporturi anatomice:
- anterior – cu vezica urinara
- posterior – cu rectul
- inferior – se continua cu vaginul
- superior – cu organele intestinale si colonul
- lateral – cu ligamentele largi
Uterul este un organ cavitar, care masoara la nulipare 6,5 cm lungime, iar la
multipare 7,8 cm lungime, are un diametru transvers de 5 cm la baza si 3 cm in
portiunea medie a colului si un diametru antero-posterior de 2,5 – 3 cm.
7
Este format din trei portiuni: corpul, istmul si colul.
Corpul uterin – are aspectul unui con turtit antero-posterior caruia i se descriu
doua fete si doua margini.
- Fata anterioara – usor convexa este acoperita de peritoneu pana la istm, unde
acesta se reflecta pe vezica formand fundul de sac vezico-uterin.
- Fata posterioara – mai convexa, cu o creasta mediana este acoperita de
peritoneu care coboara pe istm si pe primii centimetri ai peretelui vaginal
posterior, apoi se reflecta pe rect formand fundul de sac vagino-rectal (Douglas).
Este in raport cu ansele intestinale si colonul ileo-pelvin. Marginile laterale sunt
rotunjite si in raport cu ligamentele largi. Pe marginile uterului se gasesc vasele
uterine si se pot afla vistigii ale canalului Wolff cum este canalul Malpighi –
Gartner.
- Marginea superioara sau fundul uterului este ingrosata si rotunjita, concava
sau rectilinie la fetite si net convexa la multipare. Prin intermediul peritonelui este
in contact cu ansele intestinale si colonul pelvian. Unghiurile laterale denumite
coarne uterine se continua cu istmul tubar si sunt sediul de insertie al
ligamentelor rotunde si utero-tubare.
ISTMUL - continua corpul uterin si reprezinta o zona retractila a acestuia.
COLUL UTERIN - este mai ingust si mai putin voluminos decat corpul si are
forma unui butoias cu doua fete convexe si doua margini groase si rotunjite.
8
Vaginul se insera pe col dupa o linie oblica ce urca posterior, insertia sa divizand
colul in portiune supra si subvaginala.
- Portiunea supravaginala vine anterior in contact cu peretele postero-inferior al
vezicii prin intermediul unui tesut celular putin dens, care decoleaza usor pe linia
mediana. Fata posterioara, acoperita de peritoneu corespunde fundului de sac
Douglas. Marginile laterale sunt in raport cu baza ligamentelor largi si spatiul
pelvio-rectal superior.
- Portiunea vaginala a colului este delimitata de suprafata de insertie a vaginului
ce se face pe o inaltime de 0,5 cm si este la nivelul unirii treimei superioare cu
doua treimi inferioare posterior, iar anterior la unirea treimii cu treimea inferioara.
- Portiunea intravaginala proemina in vagin ca un con cu varful rotunjit si centrat
de orificiul extern care la nulipare este circular sau in fanta transversala ingusta,
fanta care la multipare se lungeste pana la 1,5 cm. Buza anterioara mai
proeminenta si rotunjita, cea posterioara mai lunga creeaza asemanarea cu botul
de linx cu care este comparat. Colul este separat de peretii vaginului prin cele
patru funduri de sac.
Mijloace de fixare si sustinere.
Mijoacele de fixare si sustinere al organelor genitale feminine sunt reprezentate
de aparatul ligamentar, care este reprezentat prin:
- ligamente largi
- ligamente rotunde
- ligamente utero-sacrate
Ligamentele largi – se prezinta ca doua repliuri peritoneale pornind de la
marginile laterale ale uterului la peretii excavatiei pelviene.
Fata anterioara – este ridicata de ligamentul rotund, cordon rotunjit de 15 cm,
care de la corpul uterin se indreapta antero-posterior determinand formarea
aripioarei anterioare a ligamentului larg, apoise angajeaza in canalul inghinal,
terminandu-se prin numeroase fascicule fibroase in tesutul celulo-grasos al
muntelui lui Venus si al labiilor mari.
Fata posterioara – a ligamentului este ridicata inj portiunea mijlocie de catre ovar
si ligamentele utero si tubo-ovariene formand aripioara posterioara .
Marginea superioara a ligamentului larg este locul unde cele doua foite se
continua una pe alta, fiind strabatute de trompa careia ii formeaza
mezosalpingele sau aripioara superioara. Baza ligamentului larg cu o grosime de
9
2.5 cm in plan sagital reprezinta hilul principal prin care penetreaza vasele si
nervii uterului si vaginului.
Tesutul celular din partea inferioara a ligamentului alcatuieste parametrele.
Ligamente utero-sacrate
Sunt doua fascicole conjunctivo-musculare, pornind de la fata posterioara a
regiunii cervico-istmice indreptandu-se postero-superior la sacru pana la nivelul
celei de a doua sau a primei gauri sacrate. Sunt alcatuite din fibre musculare
netede (muschiul recto-uterin), tesut conjunctiv condensat si fibre conjunctive
elastice proprii. Dar adevarata sustinere a uterului o realizeaza perineul prin
intermediul peretilor vaginali.
Vascularizatia si inervatia
Artera uterina ram a iliecei interne (hipogastrica) din care se desprinde cel mai
frecvent in trunchi comun cu artera ombilicala la nivelul festei ovariene.
Artera ovariana trimite un ram terminal care patrunde prin ligamentul utero-
ovarian, se anastomozeaza cu uterina participand la irigarea uterului.
Venele uterului se formeaza din toate tunicile si conflueaza intr-un sistem de
sinusuri cu peretele endoterial la nivelul statului plexiform. De la aceasta se
formeaza marginile uterului, veritabile plexuri venoase uterine de unde sangele
dreneaza prin venele tubare si ovariene in vena ovariana. In jos, se formeaza
venele uterine ce se varsa in venele iliace interne. O mica parte din sangele
venos urmeaza calea ligamentului rotund.
Limfaticele
Pornite din endometru si miometru, formeaza sub seros o bogata retea mai
abundenta posterior. De aici pornesc trunchiurile colectoare care de pe marginile
uterului se indreapte spre diferite grupe ganglionare. O parte urmeaza calea
ligamentului rotund si ajuns in ganglionii inghinali superficiali, iar alta prin
ligamentul larg la cei iliaci externi. Limfaticele colului impreuna cu alte parti
inferioare ale corpului si superioare a vaginului colecteaza la nivelul a trei staii
ganglionare.
1. – Este formata din ganglionul arterei uterine si ganglionul obturator iliac
intern si extern
2. – Este formata din ganglionii iliaci primitivi si laterosocrati.
3. – Este formata din ganglionii lombo-aortici.
10
Inervatia
Inervatia uterului este asigurata de plexul utero-vaginal, emanatie a plexului
hipogastric inferior cu predominenta simpatica.
Plexul utero-vaginal se prezinta ca o textura densa de fibre si ganglioni plasat in
parametre ce anastomeaza contralateralele si cu plexurile vezicale si uterine.
Trompele uterine
Sau salpingele sunt cele doua conducte musculo-membranoase situate in partea
superioara a ligamentelor largi. Ele se intind de la coarnele uterine pana la fata
superioara a ovarelor.
La nivelul trompei are loc intalnirea ovulului cu spermatozoizii si constituirea
initiala a oului. Trompele au o lungime de 10-12 cm cu diametre care variaza pe
traiectul lor intra 2 – 4 cm pana la 6 – 8 cm, in partea terminala.
Fiecare trompa prezinta 4 parti:
- Partea interstitiala situata in grosimea peretelui uterin.
- Istmul care continua partea interna si are o lungime de 3 – 4 cm.
- Ampula cu o lungime de 7 – 8 cm – mai dilatata.
- Pavilionul, portiunea terminala, cu o forma de palnie care este dotata cu cate
10 – 15 franjuri pe margine (fiimbrii)
Trompele sunt dotate cu o mare capacitate de mobilitate.
Pozitia lor este asigurata de ligamente largi, ligamente ovariene, precum si
mezosalpinx. Vascularizatia arteriala este asigurata de ramuri din arterele
ovariene si arterele uterine.
Ovarele
Sunt organe pereche. Ele constituie glanda sexuala feminina, cu functie
endocrina si in acelasi timp producatoare a ovulelor.
Sunt situate in cavitatea in cavitatea pelviana, pe peretele sau posterior.
Au o forma ovoidala, cu diametru longitudinal de 3 cm, latimea de 2 cm si
grosimea de 1 cm. Suprafata este neteda pana la pubertate, iar dupa aceea usor
neregulate. Fata superioara a ovarelor este in raport anatomic cu pavilionul
trompei. Hilul ovarian se gaseste pe marginea lor. Ovarul este fixat prin
ligamentul otero-ovarian, tubo-ovarian si lombo-ovarian, precum si prin mezo-
ovarian. Arterele ovarului provin din arcada vasculara formata din artera ovariana
cu o ramura a arterei uterine si din care se desprind 10 – 12 arteriole care
patrund in ovar la nivelul hilului.
11
Functii ovariene
Ovarul, gonada feminina are functia de a forma si elibera in fiecare luna un ovul
si de a secreta hormonii care favorizeaza fecundarea ovulului si pregatesc
organismul feminin pentru graviditate.
A. Ovogeneza – consta dintr-o serie de transformari pe care le sufera celula
germinativa fuliculara (primordiala) pana la stadiul de ovul matur. Celula
germinativa primordiala are un numar complet (diploid) de cromozomi (44
somatici si 2 sexuali XX). Ea se divide formand ovogonii, iar prin diviziune
mitotica a acestora rezulta ovocitele de ordinul I.
In momentul ovulatiie se produce orima diviziune meiotica din care rezulta o
celula mare – ovocitul II si primul globul polar. Ovocitul II este expulzat prin
ruperea foliculului, in trompas uterina, unde are loc a doua diviziune, rezultand
preovulul, care nu se divid si devine oul fecundabilcu numarul de cromozomi
redus la jumatate (22 + x) si al doilea globu;l polar. Ovulul ajunge prin trompele
uterine prin uter si daca nu a fost fecundat este eliminat cu secretiile uterine.
Daca ovulul nu este fecundat, corpul galben in aproximativ a douazeci si patra zi
a ciclului incepe sa degenereze, se cicatrizeaza. Daca ovulul a fost fecundat,
corpul galben persista, are o activitate endocrina intensa in primul trimestru al
sarcinii.
B. Secretia de hormoni ovarieni
Consta din estrogen si progesteron. Hormonii estrogeni sunt sintetizati de celule
foliculare in timpul maturarii foliculului, de celulele corpului galben, in timpul
sarcinii de placenta, iar in cantitati mai mici de catre corticosuparenale si testiculi.
Estrogenii actioneaza in primul rand asupra organelor genitale feminine,
simuland proliferarea mucoasei si a musculaturii uterine.
Progesteronul este secretat de catre celulele corpului galben, de
corticosuprarenale si in timpul sarcinii de catre placenta. Actiunile sale constau in
modificarea secretorie a mucoasei uterine. Secretia hormonala ovariana este
controlata de catre hormonii gonadotropi hipofizari.
Glanda mamara
Este glanda pereche situata in regiunea antero-posterioara a toracelui, lateral de
stern, la nivelul spatiului delimitat de coasta a III-a si a IV-a, anterior muschiului
pectoral si dintat. Poate prezenta anomalii numerice in plus sau minus; anomalii
de forma sau volum. Forma este aproximativ a unei emisfere cu tendinta spre
12
conicizare sau aplatizare discoidala, cu fata plana spre torace, iar convexa libera,
centrata pe mamelon.
Dimensiunile sunt de 12 – 13 cm, diametrul, inaltimea de 10 –12 cm si greutatea
de aproximativ 150 – 200 grame. Consistenta este formata dar elastica.
Tegumentele – sunt netede, centrate de areola cu diametrul de 15 – 25 mm,
pigmentata si cu 10- 12 tuberculi Morgagni (glande sebacee). In centrul areolei
proemina mamelonul cilindric sau conic, rugos si 10 – 12 orificii galactofore.
Tesutul celular subcutanat, bine reprezentat, se desparte in lama preglandulara
care lipseste la nivelul mamelonului si lama retromamara, ce asigura mobilitatea
fata de marele pectoral.
14
In cursul unui ciclu menstrual la nivelul glandelor mamare se produc modificari
morfofiziologice sub actiunea celor 2 hormoni ovarieni: foliculina si progesteronul.
Foliculina, in prima faza a ciclului ovarian determina hiperplazia tesutului
conjunctiv si a canalelor galacto-fore. In faza a doua sub actiunea
progesteronului are loc dezvoltarea tesutului lobulo-alveolar.
In timpul sarcinii, sub actiunea foliculinei, glandele mamare se maresc si sunt
dureroase. La examinarea mamelonului chiar in primele luni, va aparea colostrul.
Mamelonul si areola se pigmenteaza mai intens. De asemenea, circulatia devine
mai intensa, venele superficiale se dilata si devin foarte evidente prin transpiratia
pielii, constituind reteaua Haller.
Dupa nastere, se declanseaza lactatia, in ziua a 3-a – a 4-a datorita inceperii
secretiei de proladina, precum si datorita excitarii mamelonului prin actul suptului,
intervenind si o cale neuroflexa.
CAPITOLUL.2
Ingrijirea pacientului cu fibrom uterin
2.1.DEFINITIE
Fibromul uterin este o tumoare benignă format din ţesut muscular neted de
tip miometrial şi din ţesut conjunctiv.
- este cea mai comună tumoră benignă umană şi cea mai frecventă;
15
-se dezvoltă din musculatura netedă a peretelui uterin ( miom ), dar prezintă şi o
componentă conjunctivă, de unde şi denumirea de fibrom;
-a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca şi „pietre ale uterului”
2.2.SIMPTOMATOLOGIE
Fibromul uterin se manifestă foarte variat, in funcţie de numărul, mărimea şi
localizarea
tumorilor.
- Fibromul asimptomatic : Evidenţiat de cele mai multe ori cu ocazia unui
examen
ginecologic de rutină sau descoperit in timpul explorării chirurgicale a prlvisului.
- Hemoragiile uterine : Sangerările uterine reprezintă simptomul cel mai
frecvent intalnit la femeile cu fibrom uterin. Sangerările uterine se prezintă foarte
variat clinic. Explicaţia lor este dată de vascularizaţia crescută a uterului,
mărimea cavităţii uterine şi de o deficienţă in contracţia musculară pentru a
asigura hemostaza. In ordinea frecvenţei se intalnesc :
- Menoragia: hemoragia menstruală – reprezintă cea mai obişnuită şi
caracteristică formă de sangerare la femeile cu fibromiom. Menoragiile nu se
instalează niciodată brusc, menstruaţiile devin progresiv mai abundente, frecvent
cu cheaguri, durează mai mult de o săptămană, sfarşind cu o serozitate rozacee.
- Menometroragiile: sunt sangerări care continuă o menstruaţie abundentă pană
la menstruaţia următoare. Se intalnesc cu o frecvenţă de aproximativ 22% din
cazuri.
- Metroragiile: Sunt mai rare, intalnindu-se in 13% din cazuri; ele survin intre
menstruaţii,discontinuu, fiind revelatoare mai ales pentru un miom submucos sau
un polip fibros.
- Hidroreea : In perioada menopauzei se intalnesc hemoragii continue cu
exacerbări.
Leucoreea se intalneşte sub formă hidroreică. Hidroreea constă intr-o pierderede
lichid
clar, apos, albicios, al cărei cantitate poate ajunge pană la 1 litru/ 24h. Pioreea –
sau
pierderi purulente – pot releva cateodată un polip fibros pe cale de necrozare.
Leucoreea
16
banală nu este un semn de fibrom.
- Leucoreea :
- abundentă premenstrual, este un simptom comun; in fibromul uterin secreţia
cervicală este filantă, translucidă sau murdară cand se insoţeşte cu endocervicită
şi/sau endometrită
- in obstrucţiile canalului cervical pot fi prezente descărcări intermitente de
conţinut seropurulent,
sangvinolent de tip vomică uterină.
- Fibroamele dureroase : Apariţia durerilor avertizează că există ceva mai mult
decat un fibromiom banal. Durerea rezultă din degenerările ce urmează
tulburărilor circulatorii,
infecţioase, torsiunii unei tumori pediculate, prin compresiune la nivelul pelvisului
sau
printr-o leziune asociată.
Durerile au caractere diferite :
- dureri cu caracter colicativ, spasmodic – reflectă contracţiile uterine ce tind să
excludă din cavitatea uterină un nodul submucos sau un polip fibromatos; uneori
durerea ia aspectul dismenoreei particulare, atunci cand fibromiomul constituie
un obstacol in evacuarea sangelui menstrual; femeia acuză o jenă pelviană sau
veritabile dureri lombo-abdominale, insoţite de o sangerare redusă, urmată apoi
de cheaguri, care sfarşesc criza dureroasă;
- dureri intense cu caracter lanciant – insoţite de semne de iritaţie peritoneală,
virsături, subocluzie
– survin in cazul fibroamelor intracapsulare;
- dureri cu caracter de crampe sfaşietoare – iar cand se adaugă febră, frisoane,
leucocitoză, se constituie semnul supuraţiei şi abcedării unui nodul
fibromiomatos.
Creşterea rapidă a unui fibrom uterin se insoţeşte de o stare de tensiune
hipogastrică. Inclavarea unui fibrom uterin in micul bazin se exprimă prin dureri
caracteristice cu iradieri in membrele inferioare, prin compresiunea realizată de
tumoră pe rădăcinile sciaticului.
- Perceperea masei tumorale . In hipogastru sau abdomen de către bolnavă
este posibilă atunci cand tumoarea a depăşit micul bazin.
- Tulburări funcţionale ale organelor de vecinătate
17
In funcţie de mărimea şi localizarea lui, un fibrom uterin poate avea răsunet
asupra organelor vecine, generand o serie de simptome „de imprumut”.
2.6 TRATAMENT
Tratamentul profilactic :
· se recomandă combaterea factorilor ce pot determina dereglări hormonale
metabolice. Un scop important este intreţinerea unui echilibru hormonal, cu
evitarea incărcăturilor
hormonale şi combaterea sindromului de congestie pelvină. In perioada de
activitate
genitală a femeii, măsurile profilactice se realizează treptat. Profilaxia fibromului
uterin
constă in :
· la pubertate se supraveghează intreaga dezvoltare a funcţiei genitale a femeii;
· combaterea cauzelor de congestie pelvină şi a disfuncţiilor neuroendocrine;
· atenţie in utilizarea tratamentelor cu estrogeni şi a contraceptivelor;
· stimularea natalităţii la varstă tanără;
· depistarea tumorilor in fazele incipiente latente, prevenirea dezvoltării şi a
complicaţiilor prin medicaţie decongestivă şi igienă riguroasă;
· evitarea intervenţiilor chirurgicale timpurii şi repetate pe sfera genitală;
· prevenirea recidivelor după operaţii, cauzele favorizante care sunt congestia
pelvină şi
incărcăturile hormonale, vor fi combătute;
19
· pentru o bună profilaxie este necesar consultul periodic şi dispensarizarea
cazurilor cu riscde imbolnăvire ( femei care au făcut tratamente hormonale,
intervenţii chirurgicale
genitale, sterilitatea primară, pubertatea patologică);
· supravegherea tumorilor depistate şi tratate.
Tratamentul curativ
· tratament farmacodinamic cu decongestionante;
· ca măsură de urgenţă se aplică tratamnt medicamentos pentru oprirea imediată
a
hemoragiilor sau pentru prevenirea repetării lor;
· tratamentul fibromului uterin este chirurgical.
Tratamentul medicamentos este indicat numai in cazul tumorilor mici, fără
semne clinice deosebite, necomplicate , in preajma menopauzei, cand există
posibilitatea supravegherii bolnavei şi contraindicaţii de ordin general sau local
pentru actul chirurgical. Scopul terapeuticii medicale este combaterea
hemoragiei; se administrează ocitocice : Ergomet sau Methergin – in injecţii i.m.,
o fiolă la
12 ore. Cand există hemoragii mari, se pot administra şi i.v. Fiolele de Ergomet
se pot administra şi per os, o fiolă la 6 ore.
Oxistinul are efect rapid şi de scurtă durată – se poate administra i.v. diluat in
20ml glucoză, dar se poate administra şi i.m.
Medicamente cu efect asupra coagulării : Vit. K1 ( 3 fiole/zi, după mese),
Venostat (1 – 2 fiole/zi, i.v. sau s.c.), Vit. C ( 5 tb. De 200mg/zi sau 2tb. de
500mg/zi), Prednison ( 30 mg/zi).
Tratamentul cu progestative de sinteză : este un tratament de mare importanţă,
trebuie inlăturat cu progestativ asociat estrogenitiv, datorită riscului puseului. Se
folosesc : 10 mg de progestativ in zilele 20, 23 şi 26 ale ciclului menstrual, pe
cale orală sau parenterală. Poate fi asociat cu androgeni, un singur progestativ
doar. La intreruperea tratamentului există pericolul de noi şi abundente
hemoragii.
Tratamentul este de lungă durată şi necesită controlul permanent al uterului.
Antagoniştii de gmFH (Zoladex) pot reduce mult volumul tumorilor si
simptomatologiei.
20
Chiuretajul uterin este un procedeu sigur de oprire a hemoragiei şi are scop
explorator şi biopsic. Sunt foarte limitate indicaţiile : cand bolnava refuză
operaţia, cand starea generală a bolnavei nu permite intervenţia chirurgicală şi
ca terapie adjuvantă de hemostază temporară pentru refacerea bolnavei şi
pregătirea preoperatorie.
Tratamentul chirurgical are indicaţia atunci cand bolnava prezintă un fibrom cu
dimensiuni mai mari ca ale unei sarcini de 3 luni, determinand o sangerare
persistentă la tratamentul medicamentos, cu dureri secundare. Tratamentul
chirurgical se impune in cazul :
- fibromului mărit de volum;
- miomul este posterior şi antrenează tulburări de compresie;
- fibromul lateral cu riscul de compresiune pe uretre;
- polipi intracavitari cu risc de infecţie;
- miomul compresiv sau dureros;
- cand apare o creştere bruscă a unui fibrom care era mic;
- cand hemoragia persistă peste 3 luni;
- cand apar tulburări asociate secundare;
- inainte de menopauză, pentru a vindeca o sterilitate, a favoriza graviditatea şi a
trata
avorturile repetate;
- contextul psihologic şi social.
Tratamentul chirurgical este cel mai eficient prin extirparea fibromului. Se
efectuează prin : miomectomie, miometrectomie şi histerectomie. Operaţiile
acestea se fac pe cale vaginală sau abdominală. Calea de abordare se face in
funcţie de volumul şi topografia fibromului. Mai nou, se recurge la tehnici
operatorii conservatoare – miomectomia, miometrectomia , care să păstreze
intact sau să restaurezetoate funcţiile aparatului genital : gestativă, hormonală şi
menstruală.
Miomectomia urmăreşte păstrarea integrităţii funcţiilor genitale şi statica
organelor pelvisului, extirparea tumorilor sau a tumorilor fibromatoase cu
păstrarea uterului şi anexelor sale.
2.7 COMPLICATII
Complicaţiile fibromului uterin se impart in patru categorii:
21
- Complicaţii locale
· infecţioase : apar in fibromul submucos, iar apariţia unei infecţii se traduce prin
semnele ei
caracteristice : febra, durerea, alterarea atării generale; fibromul infectat, rar
intalnit, se
măreşte in volum şi devine mai moale;
· complicaţiile anexiale: pot fi acute sau cronice;
· endometrita (inflamaţia endometrului) este insoţită de mărirea cavităţii uterine şi
deformare, se manifestă cu leucocitoză şi uşoară hipertermie şi se exteriorizează
sub formăde leucoree;
· necrobioza septică sau gangrena unui polip produs de col se manifestă cu
dureri pelvine de tip exploziv, insoţite de pierderi roşcate; polipul devine friabil şi
sangerează la atingere;
· hemoragiile : apar foarte des in fibromul submucos; hemoragia este un simptom
şi poate deveni şi o complicaţie prin repetare, mult mai des decat prin abundenţă;
uneori pot fi foarte abundente, necesitand o intervenţie chrurgicală de urgenţă;
· complicaţii mecanice : hemoragii intraperitoneale, torsiunea acută sau lentă a
unui fibrom, ocluzie intestinală, compresiunea pe organele din jur (compresiuni
vezicale sau rectale);
· complicaţii vasculare : edemul (procesul nu este reversibil şi tratamentul este
chirurgical);
· degenerescenţele fibromului uterin pot fi benigne ( degenerare chistică,
degenerare ficoza coloidală şi calcaroasă) sau maligne ( degenerarea malignă
sarcomatoasă, foarte rară şi foarte gravă); degenerările maligne pot fi atunci
cand fibroamele cresc rapid şi se insoţesc de metroragii.
Complicaţii generale
· aparatul respirator : apar semne de suferinţă prin reducerea capacităţii sale,
datorită
tumorilor voluminoase care ridică diafragmul;
· aparatul circulator : apar dureri pericardice, palpitaţii, dispnee paroxistică,
tahicardie, HTA,
edem, flebite ale venelor membrelor inferioare sau a micului bazin;
· aparatul urinar : disurie, polakiurie, retenţie urinară, hidronefroză, fenomene
datorate
22
compresiunii prin dezvoltarea tumorii;
· obezitatea : este frecventă şi este un factor defavorabil cand este vorba de un
act
chirurgical;
· tulburări ale croazei sanguine ( a posibilităţilor organice de a-şi regla
hemoragia) explică in parte pericolul trombogenozei fibroamelor.
Complicaţii obstetricale
· sterilitate;
· la asocierea cu sarcina pot apărea : compresiune asupra plexului solar, vezicii
urinare,
rectului ( manifestate prin tenesme vezicale, pelvialgii, polakiurie, disurie,
tenesme rectale,dureri lombo-sciatice) şi chiar, in cazul fibroamelor mari, avorturi,
naşteri premature,inserţii joase ale placentei
CAPITOLUL 3
Rolul propriu al asistentei medicale
23
3.1.1 EXAMINAREA CLINICA
Asistenta medicală are un rol important in ingrijirea postoperatorie, ea
efectuand atat ingrijiri autonome, cat şi delegate la indicaţia medicului. Alături de
asistentă participă o intreagă echipă.
Perioada postoperatorie este intervalul dintre sfarşitul operaţiei şi vindecarea
completă a bolnavei.
In timpul operaţiei, asistenta pregăteşte salonul şi patul pentru primirea
bolnavei, intr-un salon cu paturi puţine, cat mai izolat de zgomote; temperatura
camerei să nu depăşească 20-22 ºC, lumina să fie cat mai redusă; patul să fie cu
lenjerie curată, prevăzut cu muşama şi aleză şi accesibil din trei părţi.
Transportul bolnavei de la sala de operaţii se face cu căruciorul.
Asistenta medicală pregăteşte la patul bolnavei sursa de oxigen, seringi şi
ace sterile de unică folosinţă, garou, alcool, tăviţă renală, sonde vezicale, ploscă
urinară, medicamente ( cardiotonice,analeptice, calmante) necesare in urgenţă.
In perioada postnarcotică, pană la revenirea totală, bolnava se va supraveghea
foarte atent, pană la apariţia reflexelor de deglutiţie, tuse. Bolnava este
transportată din sala de operaţie cu o perfuzie fixată de asistenta anestezistă.
Asistenta de salon va verifica poziţia acului şi ritmul perfuziei, supraveghind-o cu
atenţie.
25
· Hb (hemoglobină), Ht (hematocrit), leucocite, trombocite, timp de coagulare
( TQ,
TH, TS), VSH, grupa sanguină, Rh.
· Examene biochimice ale sangelui: uree sanguină, glicemie, tymol, proteinemie.
· Examen de urină: urocultură, test de sarcină.
· Examen cardiologic: EKG, măsurarea TA, puls.
- Examinări complementare:
· histerometria: permite evidenţierea cavităţii uterine, alungite, deformate sau
alteori pare scurtată prin noduli submucoşi intracavitari;
chiuretajul uterin: se face cu scop explorator, terapeutic, biopsic;
· histerosalpingografia: indicată in diagnosticarea unui fibrom submucos, se
efectuează cu o substanţă de contrast lipo- sau hidrosolubilă;
· radiografia simplă: evidenţiază tumorile calcifiate, ca pete alburii sau alb-cenuşii
rotunjite;
· flebografia uterină: metodă radiologică de vizualizare a vascularizaţiei pelvine,
utilizand calea endouterină de injectare a substanţei de contrast;
· examenul ecografic: apreciază dimensiunile, numărul şi chiar topografia
tumorilor,
excluzand o sarcină; dă detalii asupra situaţiei fibromului, depistează leziuni
asociate şi
permite supravegherea tratamentului;
· examen colposcopic şi citologic;
· histeroscopia: vizualizează baza de implantare a unui fibrom endocavitar;
· celioscopia;
· cistografia;
· clisma baritată.
PUNCŢIA VENOASĂ
Definiţie: Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă
prin intermediul unui ac de puncţie.
Scop:
Locul puncţiei:
venele antebraţului
27
venele femurale
venele maleolare interne
venele jugulare şi epicraniene – mai ales la sugari şi copii mici
Pregătirea puncţiei:
Materiale:
- muşama şi aleză
Pregatirea pacientul
- se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient cât şi pentru persoana
care execută puncţia
- se dezinfectează tegumentele
28
- se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, strângându-l
astfel încât să oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera
Execuţia puncţiei
se supraveghează pacientul.
29
CAPITOLUL 4
STUDIU DE CAZ
PACIENTA: C.R.
VÂRSTA: 44 ani
DOMICILIUL: Brasov
NAŢIONALITATE: română
RELIGIA: ortodoxă
OCUPAŢIA: contabila
30
DATA INTERNĂRII : 12.02.2013
Anamneza:
- cicluri menstruale regulate la 28 de zile, durata menstruaţiei 5-6 zile, flux crescut in
ultimele 6-7 luni;
31
1. EXAMEN CLINIC GENERAL :
- G = 75 kg, Î = 160 cm;
- aparat cardio-respirator:
1. EXAMEN DE SPECIALITATE :
- abdomen sensibil la palpare, elastic
- anexele nu se palpează.
- Examen Citologic
Bilirubina Negativ
Glucoza Negativ
Ph 6
Proteine Negativ
Urobilinogen Negativ
Nitriţi Negativ
- Examen de laborator:
Glucoză 99 mg./dl.
Uree 26 mg/dl.
T.G.O. 25 U/L.
T.G.P. 27 U/L.
APTT 38,4 ’’
Hemoglobină 11,7 g%
Hematocrit 31,15 %
Leucocite 6300/mm³
33
Ts 2´40˝
Tc 2´55˝
VSH 12 mm/lh
ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII :
1. Nevoia de a elimina
- eliminarea urinei se face prin micţiuni spontane, nedureroase, cu o
frecvenţă de şase micţiuni pe zi, de culoare galbenă, cu aspect clar, transparent,
diureză fiind cuprinsă între 1600 – 1900 ml/24h;
35
- pacienta a prezentat metroragie în cantitate de 100 ml, din acestă cauză are
tegumentele palide, uscate, pliu cutanat persistent, sete
- eliminarea fecalelor este normală, un scaun pe zi, de obicei dimineaţa
imediat după trezire, în cantitate de 100 – 150 g, cu o consistenţă păstoasă,
omogenă şi o culoare de obicei brună.
36
- după intervenţia chirurgicală a prezentat subfebrilitate ( 37,7 ºC ), iar după
trei zile revine la 36,5 – 37 ºC.
1. Nevoia de a comunica
- îi place să converseze cu cei din jur, abordând discuţii pe teme diferite;
37
- acum se nelinişteşte pentru cei doi copii, în ceea ce priveşte alimentaţia lor
şi menajul;
- se simte inutilă şi este complexată de faptul că nu poate fi alături de familie.
2. Nevoia de a se recreea
- pacienta obişnuia să vizioneze anumite programe TV;
- îi place mult să citească romane de acţiune;
- acum, datorită condiţiilor spitaliceşti, nu este capabilă să-şi îndeplinească
obiceiurile recreative.
- nevoia de odihnă;
- nevoia de a evita pericolele;
- nevoia de a comunica;
- nevoia de a fi curat şi de a păstra tegumentele integre;
- nevoia de a se mişca;
- nevoia de a învăţa.
38
39
PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI CU FIBROM UTERIN
autonome delegate
1.Alterarea stării de Pacienta va avea dure- I-am explicat pacientei Am adm. pacientei cal- P
confort, prin durere. re ameliorată peste 1h. să-şi caute poziţia cea mai
mante ale durerii: m
cănaţi şi diaforeză. z
odihni, se manifestă somn : pacienta să dacă poate să facă plim –1 tb/zi, de 10mg seara, n
3.Alterarea tegumen- Pacienta nu va prezenta Am explicat pacientei im- Am făcut toaleta plăgii D
Tului prin prezenţa complicaţii la nivelul portanţa păstrării tegu- cu tinct. de iod şi cu to
oxigenată, tampoane
uscate,apoi am pansat
terea firelor.
40
ţii, manifestata prin di- muscular normal şi for- de exerciţii, în funcţie de n
şi apoi active.
5.Perturbarea imaginii se
Pacienta nu va mai fi I-am explicat pacientei ne- P
Am discutat cu pacienta
mutilante.
şi efortul.
şi interdicţia raportului
41
BIBLIOGRAFIE
42
3. I. Negruţiu şi colab. – „ Obstetrică – Ginecologie”, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981
43