Sunteți pe pagina 1din 18

Tema: Tipurile de strategii competitive aplicate și impactul lor asupra competitivității

organizației:
- strategii competitive( concurențiale) in cazul aderării la UE ( apariția concurenților)
- strategii competitive în cazul internaționalizării SA” Termoelectrica”
- strategii cu scopul de a preveni apariția noilor concurenți.

Analiza SWOT a managementului strategic (comparativ cu alta CET( din străinătate)) sau
comparativ cu încălzirea autonomă și alte surse tehnologice de obținere a energiei termice și
electrice.

Strategii competitive( concurențiale) in cazul aderării la UE ( apariția concurenților)


 
În vederea transpunerii parţiale a Directivei 2012/27/UE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficienţa energetică, prin care se modifică directivele
2009/125/CE şi 2010/30/UE şi se abrogă directivele 2004/8/CE şi 2006/32/CE, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 315 din 14 noiembrie 2012, Parlamentul Republicii
Moldova a adoptat prezenta legea organică nr. 92  din  29.05.2014 cu privire la energia termică
şi promovarea cogenerării (Monitorul Oficial nr.178-184/415 din 11.07.2014).
Legea nominalizată reglementează activităţile specifice sistemelor centralizate de
alimentare cu energie termică, menite să îmbunătăţească eficienţa energetică a întregii economii
şi să diminueze impactul negativ al sectorului termoenergetic asupra mediului, inclusiv prin
utilizarea tehnologiilor de cogenerare.
 Scopul legii date constituie:
(1) instituirea unui cadru legal pentru funcţionarea eficientă şi reglementarea sistemelor
centralizate de alimentare cu energie termică, promovarea cogenerării în baza cererii de energie
termică utilă, stabilirea principiilor de desfăşurare a activităţilor specifice sistemelor centralizate
de alimentare cu energie termică, în condiţii de accesibilitate, disponibilitate, fiabilitate,
continuitate, competitivitate, transparenţă, cu respectarea normelor de calitate, de securitate şi de
protecţie a mediului la producerea, distribuţia, furnizarea şi utilizarea energiei termice.
(2) Producerea energiei termice, distribuţia energiei termice şi furnizarea energiei termice
prin sistemul centralizat de alimentare cu energie termică constituie servicii publice de interes
general.
Legea respectivă are următoarele obiective:
a) promovarea producerii de energie termică în regim de cogenerare;
b) asigurarea securităţii aprovizionării cu combustibili a sistemelor centralizate de
alimentare cu energie termică şi a siguranţei în funcţionarea sistemelor centralizate de alimentare
cu energie termică;
c) asigurarea durabilităţii livrărilor de energie termică către consumatori;
d) asigurarea calităţii, fiabilităţii şi continuităţii livrărilor de energie termică către
consumatori pentru încălzire şi prepararea apei calde menajere;
e) accesibilitatea tarifelor pentru consumatorii de energie termică;
f) protecţia drepturilor consumatorilor de energie termică;
g) promovarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică;
h) asigurarea transparenţei în stabilirea tarifelor la energia termică;
i) utilizarea eficientă a resurselor energetice şi diminuarea impactului acesteia asupra
mediului înconjurător.
 Principiile şi obiectivele politicii de stat în sectorul termoenergetic în corespundere cu
legea dată sunt:
(1) Pentru asigurarea securităţii energetice, protecţiei mediului, apărării drepturilor şi a
intereselor consumatorilor, energia termică se produce, se distribuie şi se furnizează în cel mai
eficient mod.
(2) Principiile politicii de stat în sectorul termoenergetic sînt:
a) promovarea şi asigurarea competitivităţii în sectorul termoenergetic;
b) respectarea principiului fiabilităţii şi al eficienţei maxime la costuri minime;
c) promovarea eficienţei energetice, a producerii energiei termice din surse regenerabile şi
a producerii energiei termice prin cogenerare, inclusiv prin procurarea prioritară a energiei
termice produse de centralele electrice de termoficare şi de centralele de producere a energiei
electrice şi termice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă;
d) susţinerea prin intermediul statului, al autorităţilor publice centrale şi locale a
iniţiativelor private şi atragerea investiţiilor private în sectorul termoenergetic.
(3) Obiectivele politicii de stat în sectorul termoenergetic sînt:
a) asigurarea unui cadru legal favorabil pentru efectuarea de investiţii în sisteme
centralizate de alimentare cu energie termică, inclusiv pentru modernizarea instalaţiilor de
producere a energiei termice şi extinderea reţelelor termice;
b) diversificarea resurselor energetice primare, a instalaţiilor de producere a energiei
termice şi a formelor de proprietate în sectorul termoenergetic;
c) protecţia intereselor legitime ale consumatorilor;
d) protecţia mediului prin luarea tuturor măsurilor adecvate de prevenire a poluării,
inclusiv prevenirea accidentelor sau limitarea consecinţelor acestora.
Promovarea sistemelor de producere în cogenerare constituie una din căile cheie de
respectare a prevederilor protocolului de la Kyoto privind protecţia mediului, respectiv de
reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.
Acest obiectiv se poate atinge prin promovarea centralelor de cogenerare de înaltă eficienţă
care, faţă de producerea energiei termice şi electrice în surse separate, are avantaje fundamentale,
constând în emisii poluante (NOx, SOx, pulberi) şi emisii de CO 2 reduse. De asemenea, prin
utilizarea cogenerării de înaltă eficienţă, creşte gradul de securitate în aprovizionarea cu energie
prin diversificarea surselor de producere şi a resurselor energetice primare utilizate, conducând la
reducerea dependenţei de importurile de resurse primare şi creşterea siguranţei energetice ale
unei ţări. Totodată aceste tehnologii sunt noi, competitive, curate, mature din punct de vedere
tehnologic şi economic, având o eficienţă ridicată în utilizarea combustibililor.
În corespundere cu prevederile articolului 13 din Legea 92, poate fi instituite scheme de
sprijin fără a face derogare de la Legea nr.139 din 15 iunie 2012 cu privire la ajutorul de stat,
Guvernul adoptă hotărîri privind măsurile de susţinere a producătorilor de energie termică în
regim de cogenerare de înaltă eficienţă în cazul în care acest sprijin este argumentat prin cererea
de energie termică utilă şi prin economiile de energie primară, în funcţie de posibilităţile
existente privind reducerea cererii de energie prin alte măsuri justificate din punct de vedere
economic sau avantajoase din punct de vedere ecologic, cum ar fi măsurile de eficienţă
energetică sau schemele de sprijin.
Prin aceste Scheme se instituie o schemă de ajutor de stat în baza căreia se acordă sprijin
financiar centralelor de cogenerare în vederea menţinerii în piaţa de energie electrică şi termică,
în condiţiile în care aceste centrale îndeplinesc condiţiile de înaltă eficienţă şi realizează
economii de combustibil şi de emisii semnificative dar înregistrează costuri de producţie mari.
Ajutorul pentru cogenerare abordează disfuncţionalitatea de piaţă determinată de
externalităţile negative prin crearea unor stimulente individuale pentru a atinge obiectivele de
mediu în domeniul economiilor de energie, cogenerarea fiind cel mai eficient mod de a produce
energia electrică şi termică. Acest tip de ajutor se poate acorda pentru atingerea obiectivelor de
mediu având în vedere că încălzirea urbană este mai puţin poluantă şi mai eficientă din punct de
vedere energetic în procesul de generare şi distribuire a energiei dar mai costisitoare decât
încălzirea individuală.
Necesitatea implementării schemei de ajutor de stat este dictată de următoarele:
(1) Promovarea cogenerării de înaltă eficienţă permite reducerea consumurilor de materii prime
şi energie în procesul de producţie a energiei electrice şi termice concomitent cu reducerea
emisiilor poluante.
(2) Totodată, angajamentele/intențiile asumate de Moldova în contextul negocierilor de aderare
la Uniunea Europeană impun elaborarea unor reglementări naţionale armonizate cu acquis-ul
comunitar aferent fiecărui capitol de negociere. Acquis-ul aferent Capitolului 14 – Energie
include Directiva 2004/8/CE1 privind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie
termică utilă pe piaţa internă a energiei şi de modificare a Directivei 92/42/CE2.
Directiva 2004/8/CE defineşte cogenerarea de eficienţă înaltă şi precizează că promovarea
acesteia, pe baza cererii de energie termică utilă, este o prioritate comunitară în direcţia
realizării de economii de energie primară şi poate constitui o componentă importantă în
respectarea Protocolului de la Kyoto. Mai mult, prin această directivă, Uniunea Europeană a
recomandat ţărilor membre luarea unor măsuri de stimulare a dezvoltării instalaţiilor
eficiente de cogenerare ţinând seama de efectele favorabile asupra mediului ambiant,
programele de sprijin ce vor fi elaborate pentru promovarea cogenerării trebuind să se
concentreze în principal pe sprijinirea cogenerării pe baza unei cereri de energie termică şi
energie de răcire, care pot fi justificate din punct de vedere economic. Dintre mecanismele de
sprijin pentru cogenerare ce pot fi adoptate de statele membre la nivel naţional sunt: ajutoare
pentru investiţii, scutiri sau reduceri de impozite, certificate verzi şi programe de sprijin
direct al preţurilor.
(3) Sprijinirea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică a localităţilor, reprezintă,
de asemenea, un obiectiv al Uniunii Europene fiind prevăzută creşterea ponderii acestora în
ansamblul pieţii energiei termice. Menţionăm că aceste sisteme centralizate sunt alimentate
preponderent cu energie termica produsa in centrale de cogenerare.
(4) Moldova dispune de un sistem de producere în cogenerare dezvoltat ce asigură alimentarea
cu energie termică a circa 1 milioane de cetăţeni, dar care corespund ca nivel tehnic, anilor
1960-1990, iar sub aspectul capacităţii termice nominale disponibile, ele corespund
sistemelor macroeconomice de până în anii 1990. După anul 1990, datorită faptului că
Moldova a traversat o perioadă de declin economic şi de reducere a consumului de energie
ca urmare atât a restrângerii activităţii economice, cât şi a restructurării industriei,
concomitent cu renunţarea unui număr mare de consumatori de energie termică la serviciile
sistemelor centralizate, sistemele de producere în cogenerare sunt supradimensionate,
funcţionând în marea majoritate a timpului la sarcini parţiale, cu consumuri mari de
combustibil. Ca urmare, este necesară crearea condiţiilor pentru atragerea potenţialilor
investitori şi înlocuirea treptată a acestor sisteme de cogenerare, asigurând totodată
continuarea alimentării cu energie termică a consumatorilor existenţi.
(5) Sistemele de alimentare centralizata cu energie termică din Moldova, alimentate majoritar în
mun. Chișinău, Bălți, Ungheni, intră în competiţie directă cu alte variante de încălzire
prezente pe piaţa de energie termică, cum ar fi: încălzirea individuală cu cazane pe bază de
gaze naturale sau lemn, încălzirea colectivă cu centrală termică de scară sau de bloc/clădire
cu cazane pe bază de gaze naturale. Aceste soluţii alternative de alimentare cu energie
termică, instalate în număr mare în zonele dens locuite, neavând nici o dotare pentru
reţinerea emisiilor de NOx şi eliminând gazele de ardere la mică înălţime, de cele mai multe
ori direct prin conducte ce străpung pereţii apartamentelor de bloc, constituie însă o sursă
semnificativă de poluare a zonelor de locuit, cu efecte grave asupra sănătăţii populaţiei şi
poluării mediului.
1
Directiva 2004/8/CE privind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piaţa internă a
energiei şi de modificare a Directivei 92/42/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L52/21.2.2004.

2
Directiva Consiliului nr. 92/42/EEC din 21 mai 1992 privind cerinţele de eficienţă energetică pentru noile cazane
de apă fierbinte cu ardere de combustibili lichizi sau gazoşi, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L
167/22.6.1992.
(6) În Moldova, cota de piaţă a producătorilor de energie electrică în cogenerare, realizată pe
ansamblul componentelor pieţei angro de energie electrică, este de cca 20%, fiind
predominantă energia electrică produsă în centrale hidroelectrice şi centrale termoelectrice
cu funcţionare pe bază de gaze naturale. În aceste condiţii, menţinerea în piaţa de energie a
centralelor de cogenerare, ce realizează economii de combustibil faţă de producerea separată
dar înregistrează costuri de producere semnificativ mai mari, nu poate fi realizată fără
acordarea unui sprijin. Este preconizată însă reducerea graduală a sprijinului în condiţiile
necesităţii introducerii treptate a costurilor de mediu implicate de utilizarea combustibililor
fosili în producerea energiei electrice în centralele termoelectrice.
(7) Valorificarea surselor regenerabile de energie reprezintă, de asemenea, un obiectiv major în
cadrul politicii Uniunii Europene, înscriindu-se în contextul necesităţii renunţării treptate la
folosirea combustibililor convenţionali şi obţinerea independenţei energetice a statelor
membre faţă de sursele externe de energie. Este necesară însă corelarea politicii de dezvoltare
a tehnologiilor de producere pe bază de surse regenerabile de energie, cu dezvoltarea unor
tehnologii de producere flexibile astfel încât să fie create condiţiile necesare creşterii
siguranţei în alimentarea cu energie.
(8) Schema de sprijin pentru promovarea cogenerării este o schemă practicată în Uniunea
Europeană şi permisă în condiţiile respectării Orientărilor comunitare privind ajutorul de stat
pentru protecţia mediului.
În corespundere cu prevederile articolului 32 din Legea nr.92, fuziunea, crearea de uniuni,
dezmembrarea unităţilor termoenergetice şi procurarea de acţiuni sau cote de participare
poate avea loc în următoarele condiții:
(1) fuziunea unităţilor termoenergetice între ele, precum şi cu alte societăţi comerciale,
crearea de uniuni sau dezmembrarea unităţilor termoenergetice, procurarea de acţiuni sau a
cotelor de participare ale altor titulari de licenţă se efectuează doar cu acordul prealabil, scris,
al Agenţiei, în baza cererii privind reorganizarea persoanei juridice, cu condiţia că
reorganizarea preconizată nu va avea ca efect majorarea tarifelor.
(2) Agenţia, în termen de 15 zile calendaristice, îşi prezintă, în scris, acordul sau refuzul, sau
motivarea prelungirii perioadei de examinare a cererii privind reorganizarea.
(3) Perioada de examinare a cererii privind reorganizarea poate fi prelungită pînă la o lună.
(4) Acordul se consideră acordat dacă Agenţia nu răspunde solicitantului în termenele
indicate la alin.(2) şi (3).
(5) Agenţia poate solicita, după caz, opinia Consiliului Concurenţei cu privire la
reorganizarea unităţii termoenergetice.
(6) În cazurile prevăzute de Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012, operaţiunile
prevăzute la alin.(1) pot fi efectuate numai după notificarea şi autorizarea lor de către
Consiliul Concurenţei.
Strategia europeană în domeniul energiei se bazează pe trei piloni fundamentali:
- climatul;
- siguranţa aprovizionării;
- competitivitatea
 Cele trei obiective ale Uniunii Europene, care trebuie atinse până în 2020 sunt:
- reducerea emisiilor CO2
- creşterea volumului de energie din surse regenerabile
- creşterea eficienţei energetice
Eficiența energetică este prioritate fundamentală pentru Moldova, de aici rezultă
promovarea soluției de producere a energiei electrice și termice în cogenerare și respectiv
prioritate strategică.
Direcțiile de acțiune:
- Promovarea la nivel național în continuare a unei strategii în domeniul energiei;
- Cogenerării de înaltă eficiență și a încălzirii urbane;
- Dezvoltarea cadrului legal pentru promovarea de servicii energetice (ESCO)
Din punct de vedere al eficienței energetice și al protecției mediului înconjurător,
sistemele centralizate de furnizare de energie termică sunt cele mai avantajoase soluții pentru
aglomerările urbane, cu o densitate ridicată de locuitori. În Moldova cererea utilă de energie
termică este concentrată în marile orașe, în deosebi în Chișinău și Bălți.
Cogenerarea este cea mai avantajoasă soluție de furnizare a energiei termice și electrice
și trebuie să reprezinte principiul fundamental pentru restructurarea sistemului de
producție și distribuție a energiei termice
Ținînd cont de cele expuse putem concluziona că în cazul aderării Republicii Moldova la UE,
apariția concurenților va putea fi avea loc doar pe piața de furnizare a energiei, ce ține de piața de
energie termică poate avea loc prin privatizarea surselor de energie termică, iar ce ține de
transportul, distribuția și furnizarea energiei termice va rămîne în continuare monopol natural,
chiar și în cazul privatizărilor.

Strategii competitive în cazul internaționalizării SA” Termoelectrica”


Sistemele centralizate în Europa şi tendinţa de dezvoltare a acestora
In a doua jumătate a secolului trecut sistemele de alimentare centralizată cu energie termică au
cunoscut o dezvoltare rapidă în toată lumea. Aceste sisteme au devenit foarte răspândite in
deosebi în ţările scandinave - Danemarca, Suedia, Finlanda, precum şi în Germania, Olanda etc.
In ţările occidentale serviciul public de alimentare cu energie termică prin intermediul SACET se
caracterizează prin următoarele particularităţi :

 aplicarea principiilor de piaţă - cu tarife ce corespund costurilor, cu tarife diferenţiate, cu


existenţa concurentei intre producătorii de energie;
 posibilitatea consumatorilor de a regla consumul de căldură în dependenţă de necesitate
şi capacitatea lor de plată;
 neadmiterea subvenţionării directe sau încrucişate în cadrul SACET, insă cu existenta
unor programe de asistenţă socială cu subvenţii nominative;
 promovarea surselor de energii regenerabile (în prezent în Danemarca peste 20 % din
energia livrată este produsă din surse regenerabile).

Pe pieţele locale (concurenţiale) ale energiei termice - SACET reprezintă spaţiul în care pot intra
în competiţie diverşi producători de energie termică.
În UE încălzirea bazată pe utilizarea masei vegetale este promovată intens ca mijloc de utilizare
eficientă a resurselor locale şi de creştere a securităţii energetice. Deşeurile lemnoase sub formă
de peleţi şi brichete, resturile vegetale din agricultură, precum şi lemnul arborilor cu creştere
rapidă (cultivaţi în parcele cu ciclu multianual) fac parte din grupa resurselor regenerabile şi au
deja o pondere semnificativă în mai multe ţări (Danemarca, Marea Britanii, Olanda, Germania)
fiind utilizate atât individual, cât şi ca resurse pentru acoperirea locală a vârfului de sarcină în
sistem.

Dezvoltarea durabilă în domeniul alimentării centralizare cu energie termică


presupune aplicarea unor soluţii tehnice performante capabile să asigure:
- condiţii normale de viaţă şi de muncă comunităţilor locale şi satisfacerea nevoilor
sociale ale acestora în condiţii de rentabilitate economică şi eficienţă energetică, pe de o
parte, şi,
- conservarea resurselor primare, protecţia şi conservarea mediului, fără a afecta
echilibrul ecosferei şi accesul generaţiilor viitoare la resursele energetice primare, pe de
altă parte.
Sistemele centralizate în UE sunt privite ca o infrastructură ce permite de a promova pe larg cea
mai eficientă tehnologie de producere a energiei la scară industrială - cogenerarea energiei. În
acest sens a fost aprobată Directiva 2004/008/EC privind cogenerarea care prevede creşterea
ponderii energiei obţinute prin cogenerare de la 9% până la 18%. În continuare cîteva exemple.

Romania. Subsectorul energetic al cogenerării (industriale şi urbane) şi al sistemelor de


alimentare centralizată cu energie termică este într-un evident şi îngrijorător regres în România.
Cauzele acestui regres sunt numeroase, de ordin instituţional, legislativ, tehnic, administrativ,
financiar, investiţional şi social şi au fost generate de neînţelegerea acestui domeniu atât la nivel
central, cât şi local, de dezinteresul factorilor de decizie, de evoluţia modestă a economiei
naţionale în ultimii 23 de ani, inclusiv a sectorului energetic în ansamblu, de incapacitatea
atingerii unor ţinte şi realizării unor programe şi proiecte propuse, de existenţa unei moşteniri
tehnice (în industrie, sectorul energetic, mai ales al termoficării, al fondului locativ vechi şi
nemodernizat) cu pierderi energetice mari, de un standard de viaţă scăzut. (Cogenerarea și
încălzirea centralizată în Romania. Încotro? Leca Aureliu, membru titular al Academiei de
Ştiinţe Tehnice din România). Serviciul de alimentare cu energie termică a fost prestat în anul
2014 de către 90 de entități reglementate de către ANRSC, situația tehnico economică variind
substanțial de la caz la caz, unele au intrat în insolvență, altele prosperă. În continuare succint voi
prezenta un caz de succes și anume Veolia Energia.
Veolia Energie la Ploiești echipamente gestionate:
- Instalații de producție cu o putere de peste 1000 MWt si 285 MWe ce nu depind de un
singur tip de combustibil. În anul 2010 – Instalarea unei turbine pe gaz de 25 MWe
pentru producerea energiei termice in cogenerare pe timpul verii ce a permis creșterea
eficientei;
- Instalarea unei turbine pe abur de 2 MWe pentru creșterea eficienței de producție
Veolia Energia, întreprinderea care a creat un parteneriat de succes pentru ploieșteni
îmbinînd următoarele principii: Eficienta, Siguranța, Performanța de mediu, Continuitate,
Durabilitate, Încredere. Efectul principal pozitiv al acestui parteneriat: cel mai mic tarif de
producere din Romania.
Contractul de Concesiune este un contract de rezultat, bazat pe indicatori de
performanta:
- performanta si eficienta energetica a cazanelor;
- performanta electrica a turbinelor;
- pierderile in retele.
De menționat, că pierderea medie anuala orar a apei de adaos in retea (volum) pînă la
momentul semnării contractului ≤ 0,34%, realizat 2004 -0,29%, 2015-0,231%. În SACET
Chișinău pentru ultimii ani constituie sub 0,1%.
De asemenea, a fost obținută reducerea consumului de gaz necesar producerii unei Gcal
cu 30%; reducerea emisiilor de CO2 si NOx cu 45%; reducerea autoconsumurilor electrice cu
40%.
Infrastructurile cele mai potrivite pentru a integra o gama larga de energii, flexibile în
timp («mix de energie»), energii regenerabile (biomasa, geotermie…), energii recuperabile
(incinerarea resturilor menajere, deşeuri termice industriale…)
Gradul de continuitate în furnizare a constituit în anul 2004 - 94,20%, iar în anul 2014-
99,65%. La acest capitol pentru SACET Chișinău urmează de întreprins măsuri pentru majorarea
acestui indicator.
O bună practică a fost implementată și de către Dalkia Termo IAȘI. Astfel, una din
modalitățile prin care Municipiul Iași contribuie la îndeplinirea de către Romania a
angajamentelor asumate ca Stat Membru al Uniunii Europene este un SACET mai eficient din
punct de vedere energetic si mai puțin poluant. Pentru a atinge acest obiectiv, Municipalitatea a
accesat finanțări diverse pentru reabilitarea termoficării centralizate, toate având nevoie de
securizarea perenității sistemului care poate fi asigurata prin instituirea zonelor unitare de
încălzire. Pentru a se conforma cerințelor Uniunii Europene pe parte de protecție a mediului
înconjurător si de calitate a vieții cetățenilor, începând cu anul 2008 Municipiul Iași este
beneficiarul unui Proiect cu Finanțare Europeana privind reabilitarea sistemului de termoficare
urbana in valoare de peste 53 milioane de euro.
În Romania definirea zonelor unitare de încălzire în localități cu SACET este actuală. Cu
titlu de exemplu, exista o serie de municipalități care si-au definit deja „zonele unitare de
încălzire”, cum ar fi: Galați, Oradea, Bacău, Ploiești, Pitești, Buzău, Arad. Este vorba de
autorități locale beneficiare de finanțări naționale sau europene pentru reabilitarea si
modernizarea sistemului centralizat de termoficare in vederea respectării cerințelor de mediu si
de eficienta energetica.
Țările Baltice. (Estonia, Lithuania, Letonia). SACET din țările baltice în general au
reușit începînd cu anii 90 să efectuieze un șir de reforme instuționale, tehnice și economice
aplicînd bune practice europene ce au permis modernizarea sistemelor, prestarea serviciilor
calitative și cu grad înalt de continuitate, și obținerea unei eficiențe tehnice și economice înalte.
Capitalul privat în domeniul SACET (cele mai mari zece sisteme) variază de la 5,7% în Letonia
pînă la 88,3 % în Estonia.
În continuare succint voi descrie experiența Letoniei, în deosebi SACET Riga. Riga ca
mărime, ponderea producției în cogenerare, rețele termice, populație ș.a. este aproximativ ca în
Chișinău, iar problemele care erau pînă la inițierea modernizării SACET Riga erau identice.
Măsurile întreprinse în cadrul SACET Riga sunt clasice pentru modernizarea sistemelor de
alimentare centralizată cu energie termică și anume principalele:
- majorarea energiei termice produse în cogenerare;
- reabilitarea rețelilor termice prin folosirea țevilor preizolate, restabilirea izolației pe
tronsoanele defectate;
- instalarea punctelor termice individuale prin lichidarea punctelor termice centrale și
excluderea rețelilor de apă caldă menajeră;
- implementarea compensatoarelor silfonice, armăturii ce nu necesită deservire în
exploatare, convertizoarelor de fregvență, ș.a. tehnologii inovatoare în domeniul dat;
- aplicarea unor norme juridice coerente către debitorii restanțieri;
- stabilirea cadrului legal și normativ privind zonele unitare de încălzire;
- atragerea de noi consumatori, ș.a.
În corespundere cu decizia Dumei ”Despre concepția de dezvoltarea a SACET Riga” (1997),
«Despre proiectul de reabilitarea SACET Riga” (1999) și în corespundere cu Legea cu privire la
energetică SA «Rigas Siltums» a efectuat reconstrucția SACET pe întreg lanțul de la producere,
distribuție-furnizare. Este o bună practică cum au conlucrat autoritățile centrale, locale și unitatea
termoenergetică spre binele comunității și consumatorului. Există practici bune și în SACET
Jelgava, Rajonu pilsetas, Salaspils, ș.a. Aici pot fi prezentate date concrete însă consider
suficient la etapa dată.
Indiscutabilă este practica celor mai bune SACET-uri din UE, spre exemplu din Danemarca,
Suedia, Finlanda, Polonia, ș.a. țări cu exemple concrete de unități termoenergetice și cel mai
important sunt indicatorii de performanță al SACET-lor date. Entități integrate pe verticală de la
producere-distribuție-furnizare pot fi enumerate Helsengin Energia (Finlanda), Vattenfall Europe
(Berlin), Enware Eergy (Toronto), ș.a. Practici bune a demonstrat FORTUM, cu activități în
Finlanda, Suedia, Polonia, Anglia, țările baltice, Rusia cu puterea sumară de 14113 MWe și
24494 MWt.
În final putem concluziona că unde este asumată responsabilitatea factorilor de decizie sa
reușit implementarea politicilor UE în domeniu SACET și indicatori de performanță de excepție.

Sistemele de alimentare centralizată cu energie termică versus sistemele individuale


Pentru toate ţările în tranziţie una din cele mai dezbătute probleme în societate este cea ce ţine de
modalitatea de încălzire - a rămâne branşat la sistemul centralizat de încălzire sau de a trece la
încălzirea individuală - fie de apartament sau bloc etc.!
Teoretic, consumatorul ar putea să-şi aleagă o modalitate de alimentare cu energie termică din
următoarele variante:
• sistem termic individual de apartament (sau casă individuală), pe combustibil fosil sau lemn,
• sistem individual de încălzire electrică directă sau prin utilizarea pompelor de căldură,
• sistem de încălzire colectivă de scară sau de bloc/clădire cu cazan pe combustibil fosil,
• sistem centralizat de cartier/oraş/municipiu.
Cei care „s-au trezit” conectaţi la SACET şi pun problema separării de sistem pot alege o altă
variantă de încălzire din rândul celor menţionate mai sus. Însă în unele cazuri, o altă variantă, pur
şi simplu, poate să nu existe; spre exemplu, pentru un apartament de la bloc, într-o zonă
negazificată sau cu capacităţi limitate a reţelei de distribuţie a gazului - doar soluţia încălzirii
centralizate (fie de bloc sau de cartier) este valabilă.
Sistem individual de încălzire electrică
Încălzirea electrică bazată pe conversia directă a energiei electrice în căldură necesită cea mai
mică investiţie specifică, este cea mai curată local, dar este de două ori mai costisitoare decât
încălzirea cu prin intermediul SACET-Chişinău(2007). Aceasta explică ponderea
nesemnificativă a acestor sisteme pe piaţa locală. Sistemele electrice de încălzire pot constitui
sursa de rezervă sau de vârf pentru locuinţe care se bazează pe alte sisteme de încălzire.
Pompele de căldură sunt echipamente care, pe baza unui ciclu frigorific intermediar cu consum
de energie electrică, transferă căldura din mediul ambiant (aer, sol, apa din râuri, lacuri, sau apa
freatică) la un potenţial mai ridicat – adică la o temperatură care sa permită încălzirea spaţiilor
locuite. Principiul este cunoscut de mult, dar ritmul evoluţiei performanţelor tehnologice, ca şi
costul scăzut al combustibililor fosili au făcut ca pompele de căldura sa devină competitive pe
piaţa încălzirii abia după criza petrolului de la începutul anilor 70. În prezent acestea sunt
utilizate pe scara tot mai largă, având avantajul ca acelaşi echipament poate produce căldura
iarna şi frig vara, asigurând deci condiţionarea aerului din spaţiile publice sau de locuit.
Coeficientul mediu de performanţă sezonier al pompelor de căldură geotermale, de exemplu,
atinge astăzi în mod curent valoarea 3-4 – ceea ce înseamnă că la 1 kWh de energie electrică
consumată se produc 3-4 kWh de căldură. La preţurile de pe piaţa energiei din ţară, aceasta
înseamnă că încălzirea cu pompe de căldură, în anumite condiţii, poate costa tot atât ca şi
încălzirea cu gaze – ceea ce impune ca această soluţie tehnică (relativ puţin cunoscută la noi) să
fie promovată cu insistenţă pe toate căile.

Sistemele individuale şi sistemele colective, bazate pe arderea combustibilului fosil


În ultima perioada, construirea de centrale termice de bloc şi de apartament a devenit soluţia la
care recurg o parte din consumatori. Aceste sisteme sunt o soluţie adecvata la rezolvarea
problemelor de încălzire a locuinţelor pentru zonele rezidenţiale cu densitate mică a populaţiei.
Răspândirea lor în zonele aglomerate, zonele centrale ale oraşelor şi zonele cu blocuri de
locuinţe a fost cauzată de proasta funcţionare a sistemelor centralizate.
De ce consumatorul ar prefera sistemul individual? Întrucât cu acest sistem el va şti exact cât a
consumat - prin contorul propriu de gaz; plus la aceasta, el poate să-şi regleze singur consumul
după necesitate şi capacitatea sa de plată Alimentarea confortabilă cu căldură şi apă caldă
menajeră la parametri optimi 24 din 24 ore, reprezintă un factor de atractivitate pentru
consumatori.
In această variantă se evită ceea ce mult revolta lumea - pierderile de căldură din reţelele de
termoficare, care an de an au crescut şi s-au împărţit pe un număr tot mai mic de consumatori. În
plus, fiabilitatea sistemului centralizat nu este atât de înaltă. Reviziile anuale, întreruperile
accidentale ale apei calde sau căldurii, furnizarea acestora la parametri sub nivelul aşteptărilor
noastre - cauzează un mare disconfort. Datorită calităţii inferioare a sistemului vechi de
termoficare, pierderile de căldură în reţeaua de termoficare sunt înalte (30-45%), aşa cum sunt
înalte şi pierderile de căldură în locuinţele noastre (30-45%) faţă de standardele europene.
Noi, cei care pledăm pentru integrarea in UE, ar fi să ştim, că una din cerinţele UE este
eliminarea subvenţiilor pentru energia termică, ceea ce ar însemna că plata consumatorului
pentru încălzirea centralizată ar putea să se dubleze. În lipsa măsurilor de eficientizarea a
actualului sistemul centralizat ar putea să se întâmple ca încălzirea centralizată să fie mai
costisitoare faţă de varianta încălzirii individuale.
Construirea de centrale termice de bloc şi de apartament a fost soluţia la care o parte a populaţie
a recurs, unii mai recurg şi astăzi. Aceste sisteme sunt o soluţie alternativa la rezolvarea
problemelor cauzate de joasa calitate a serviciilor de termoficare, de lipsa de apă caldă menajeră
in unele blocuri, de lipsa încălzirii in zilele reci din afara perioadei de încălzire. In mun. Chişinău
cea mai mare parte a consumatorilor care au trecut de la SACET la sisteme individuale au fost
nemulţumiţi de calitatea serviciilor şi nu de preţul acestora, alţii şi-au dorit un confort mai înalt.
Pentru zonele rezidenţiale cu densitate mica a populaţiei sistemele individuale şi sistemele
colective de scară sau de bloc pot fi o soluţie rezonabilă.
Principalele avantaje ale soluţii – sistem individual:
 independenţa energetica (termica) a consumatorului;
 consum pe măsura capacităţii de plată şi plătesc cât consumi;
 autodeterminarea şi personalizarea confortului;
 independenţa faţă de capacitatea de plată a vecinilor de bloc;
Dezavantajele soluţiei:
 investiţie mare;
 dependenţa de un singur combustibil (gaze naturale) şi de fluctuaţiile de preţ ale acestuia;
 necesitatea existentei sau extinderii reţelei de distribuţie a gazelor naturale;
 poluarea locala a mediului ridicată;
 pericol de explozii datorită lipsei de supraveghere de către personal calificat.

De menţionat, că centralelor termice de apartament sunt fabricate pe baza tehnologiilor de ultimă


oră, au o eficienţa energetică foarte înaltă (mai mare de 90 %), sunt realizate in module
compacte, complet automatizate.
Sistemele individuale, precum şi cele colective, bazate pe gazele naturale, implică un risc
considerabil - cel legat de o creştere posibilă a preţului până la nivelul celor mondiale – preţuri
insuportabile pentru majoritatea consumatorilor din ţara noastră! Să admitem şi o altă ipoteză -
că din oarecare pricină, pur şi simplu, nu mai sun livrate gazele naturale. Pentru o asemenea
situaţie privită faţă de un SACET – se poate găsi o soluţie comparativ uşoară: sursele acestui
sistem pot fi trecute la alţi combustibili, fie cărbune, fie păcură etc. Dar ce s-ar putea de făcut cu
cele câteva zeci de mii de centrale termice de apartament, pe gaze?! – Soluţia de alternativă ar fi
una foarte costisitoare şi dureroasă. Din acest exemplu se desprinde observaţia că in proiectele
blocurilor cu locuinţe, promovate in mun. Chişinău, in special pentru zona centrală, a prevedea
instalarea centralelor termice individuale – la o adică, poate costa foarte, foarte mult!
Să revenim la sistemele centralizate: în unele cazuri, la timpurile noastre când tehnologia
moderna tinde câtre perfecţiune, consumatorul racordat la un sistem centralizat, uzat fizic şi
moral, vechi de cca. jumătate de secol este nevoit să îngheţe sau să fie in imposibilitatea
deconectării încălzirii excesive a apartamentului.

Interzicerea debranşării consumatorilor de la sistemele de alimentare centralizată este


inoportuna şi fără perspectiva. Cetăţeanul este liber să-şi aleagă cea mai potrivită soluţie de
încălzire.
Este posibil ca el mergând spre un sistem individual, pe gaze naturale, să se ciocnească cu lipsa
capacităţilor necesare a reţelei de distribuţie a gazelor naturale, însă şi aceasta nu înseamnă că
el trebuie obligat să rămână branşat la SACET. Soluţia constă în oferirea de alternative şi nu în
stoparea la comanda a migraţiei consumatorilor de la SACET la sisteme individuale.

Informarea corectă a consumatorului final în ceea ce priveşte avantajele şi caracteristicile


fiecărui sistem de încălzire este o necesitate şi una dintre obligaţiile autorităţilor locale.

Sistemul de alimentare centralizată (SACET)


Acolo unde energia termica este livrată dintr-o instalaţie de producere specializată, prin
intermediul unui agent termic vehiculat într-o infrastructură de transport şi distribuţie către mai
mulţi consumatori, avem de a face cu un sistem de alimentare centralizată cu energie termica.
SACET, faţă de sistemele individuale, are unele părţi slabe, insă şi părţi tari: consumatorul
racordat la un SACET trebuie, în mod firesc, să se împace cu faptul că sistemul centralizat are
unele limitări în asigurarea confortului termic in apartament faţă de alternativa de încălzire
individuală. In plus, în SACET în mod natural există anumite pierderi de căldura (care pot fi
menţinute în mod economic sub 10%, iar pentru unele sisteme la nivel de 6-8%) şi de agent
termic (3-5%).
Fenomenul debranşărilor de la SACET, accentuat in Republica Moldova prin anii 1993-97, pe
lângă aspectul financiar (de cost al încălzirii) a fost determinat şi de următorii factori:
 calitatea scăzută a serviciilor;
 imposibilitatea reglării locale a nivelului de temperatură la consumator;
 marketingul agresiv al distribuitorilor de echipamente de încălzire individuală şi mai ales
scăderea marcată a preţului acestor echipamente pe piaţă locală – care a sporit accesibilitatea
familiilor cu venituri reduse la această tehnologie.
Acolo unde un sistem centralizat este bine gândit, menţinut şi dezvoltat, unde tehnologiile
moderne de producere, transport şi distribuţie a energiei termice sunt constant implementate,
unde consumatorii îşi onorează facturile – soluţia sistemului de alimentare urbană centralizată
asigură servicii de calitate la costuri mai mici sau cel mult egale cu cele oferite de soluţiile
alternative individuale.
SACET este soluţia competitivă, adecvată pentru zonele aglomerate, zonele centrale ale oraşelor
şi zonele cu blocuri de locuinţe multietajate. Răspândirea sistemelor individuale in aceste zone
este un semnal a unei proaste funcţionări a sistemului centralizat.
Avantajele sistemului de alimentare centralizată [10]:
 asigurarea unui climat sănătos, nepoluat în ariile locuite, prin reducere numărului de guri
de emisie, amplasarea centralelor termice la marginea oraşelor şi construirea de coşuri
suficient de înalte pentru dispersarea emisiilor poluante;
 evitarea depozitării şi manipulării unor combustibili şi a produselor de ardere în zone
intens populate;
 posibilitatea utilizării tehnologiilor cu eficienţă termică ridicată (cum este cogenerarea),
care nu sunt disponibile în mod competitiv la scară individuală;
 posibilitatea utilizării unor combustibili care nu pot fi folosiţi individual (de ex. deşeuri
menajere urbane, biomasă, etc);
 posibilitatea utilizării de resurse alternative la combustibilii fosili: resurse regenerabile
disponibile pe plan local, deşeuri menajere urbane, deşeuri lemnoase, din care unele nu
pot fi utilizate eficient sau chiar de loc în mod individual.
 evitarea utilizării combustibililor şi instalaţiilor de ardere de către mase largi de oameni
care nu au cunoştinţe de specialitate.
Dezavantajele specifice SACET constau în lipsa de performanţă a acestor sisteme cauzată de
 o supracentralizare a producerii energiei termice;
 uzura fizica şi morala a instalaţiilor şi echipamentelor;
 lipsa fondurilor pentru întreţinere, modernizare şi dezvoltare;
 exploatarea neprofesională.
La dezavantajele SACET se adaogă şi termenii planificaţi de lansare şi încheiere a perioadei de
încălzire, când într-o toamnă mai friguroasă în apartamente devine insuportabil de frig înainte de
data lansării încălzirii centralizate; acelaşi lucru se poate întâmpla şi primăvara când căldura vine
în casele noastre înainte de data deconectării încălzirii, suferind in acest caz de excesul de
căldură
Într-o economie de piaţă SACET constituie de obicei cadrul în care se manifestă competiţia între
diverşi producători de căldură, ce folosesc tehnologii şi resurse diferite, - competiţia care
conduce la preţuri mai reduse ale energiei termice în SACET.
In multe state preţul gazelor naturale folosite in sistemele individuale este mult mai mare decât
preţul cu care producătorii de energie termică (pentru servicii publice) achiziţionează acest
combustibil. Acest raport de preţuri (în ţara noastră constituie apr. 1,5) - determinat în bună
măsură de deschiderea pieţelor de energie, dar şi de politicile naţionale în domeniu - face ca
încălzirea individuală să fie în general mai scumpă decât în cazul racordării la SACET – acolo
unde această alternativă există.

Analiza SWOT a managementului strategic (comparativ cu alta CET( din străinătate)) sau
comparativ cu încălzirea autonomă și alte surse tehnologice de obținere a energiei termice și
electrice.
 
1. Puncte forte
1.                  Energia termica este considerata cea mai ieftina    in comparatie cu    celelalte energii
 
Centrala electrică cu termoficare nr.1 a fost construita la începutul anilor 50 (1951, 1
septembrie a generat curent electric), plecând de la un proiect de proveniența rusească, fiind prima
termocentrala pe cărbune din țara noastră. CET1 a fost proiectata sa alimenteze cu electricitate si
energie termica toata regiunea Rîșcani și partea centrală a Chișinăului.  În acelaşi an, la prima etapă
de introducere a puterilor, au fost instalate două turbine a câte 4 MW şi trei cazane de abur cu
capacitatea de 35 t/h. Ulterior, în anul 1957, la a doua etapă, au fost montate trei agregate de cazane
TS-35 cu ardere stratificată a cărbunelui şi două turbine AC-6 şi ATP-12. Puterea instalată a
constituit 26 MW. La a treia etapă, în anul 1960-1961, au fost puse în funcţiune două turbine de 25
şi 6 MW şi două cazane de înaltă presiune, fiecare cu capacitatea de 120 t/h şi care foloseau drept
combustibil păcura.
În anii 1966-1969 s-a efectuat prima reconstrucţie a utilajului Centralei cu trecerea cazanelor la
arderea gazelor şi păcurii şi majorarea debitului de abur de la 35 până la 50 t/h, au fost de asemenea
modernizate turbinele nr. 4 şi nr. 5. În legătură cu sporirea sarcinilor termice în or. Chişinău în anii
1968-1969 la CET-1 au fost date în exploatare două cazane de apă fierbinte a cîte 100 Gcal/h
fiecare.
Centrala Electrica cu Termoficare nr.2 şi-a început activitatea la 31 decembrie 1976. Darea în
exploatare a primului bloc energetic a fost efectuată de către 194 de specialişti, reprezentanţi ai
CET-1 din Chişinău, Centrala Electrică Raională de Stat „Cuciurgan”, Hidrocentralei electrice
din Dubăsari, a staţiilor electrice mari din Ucraina, Rusia, precum şi de energeticienii moldoveni,
care au susţinut o stagiere preventivă la CET-8 din Moscova, la CET-2 din Rostov şi la CET-2
din Riga. Ulterior, în 1978, odată cu darea în exploatare al doilea bloc energetic a sporit
substanţial asigurarea cu energie a oraşului Chişinău. Atingând capacitatea electrică proiectată de
240 MW şi termică de 1200 Gcal/h CET-2 ea devine mai târziu cea mai mare centrală
electrotermică din republică.
Mulţi dintre foştii tineri entuziaşti muncesc şi până astăzi la Centrală, ocupând posturi de
răspundere în diferite sectoare, asigură regimurile economice de funcţionare a utilajului, definesc
perspectivele de dezvoltare a întreprinderii în vederea ridicării potenţialului de asigurare şi de
securitate energetică a ţării.Executarea sarcinilor de producţie a centralei este asigurată de un
personal de înaltă calificare tehnică, dintre care 44% au studii superioare şi medii speciale.
Locuitorii mun. Chişinău beneficiază de servicii de alimentare centralizată cu energie termică
pentru încălzire şi apă caldă de consum încă din anii ’60. Începuturile sistemului de alimentare
centralizată cu energie termică a or. Chişinău se găsesc în anul 1956, când „Teploenergoproiect”
din Kiev elabora proiectul tehnic pentru termoficarea Chişinăului, aprobat de Consiliul
Economiei Naţionale al RSSM un an mai târziu (26.08.1957).
În conformitate cu Hotărârea CC al PC al Moldovei şi a Consiliului de Miniştri al RSSM „Cu
privire la dezvoltarea construcţiei de locuinţe în RSS Moldovenească”, volumul de bază al
construcţiilor locative era transferat în zona Râşcani, situată la o distanţă de 2 km de CET.
Dat fiind că, în 1958, 80% dintre locuinţele din Chişinău de pe atunci erau situate în zona
Râşcani, la o distanţă de 2km de Centrala Electrică de Termoficare, a fost prevăzut, conform
deciziei consiliului tehnic, ca până în anul 1965 să crească nivelul sarcinilor termice, iar
conducta magistrală să fie instalată pe strada 41 din direcţia zonei Râşcani, urmând ca mai apoi
să-şi schimbe direcţia spre centrul Chişinăului, spre strada A. Doga.
Dezvoltarea alimentării centralizate cu căldură a fost fixată în „Schema termoficării oraşului
Chişinău în perioada anilor 1964-1970, luându-se în calcul perspectivele de dezvoltare până în
anul 1980”.
În anul 1977, au fost date în exploatare CET-2 şi reţeaua termică cu diametrul de 1000
mm, ce unea CET-1 si CET-2 cu staţia de pompare nr. 8 a conductei retur. CET-2 asigură
funcţionarea în paralel a acestor două surse printr-o reţea termică, în perioada sezonului de
încălzire şi, totodată, face posibilă funcţionarea reţelelor termice în perioada estivală, ce asigură
apa caldă menajeră. Relieful complex al terenului şi, în legătură cu aceasta, divizarea reţelelor
termice în zone hidraulice independente au condiţionat construcţia a 22 de staţii de pompare
pentru conductele de alimentare şi conductele retur ale reţelelor termice magistrale.
Începând cu anul 1990, SA “Termocom” exploatează gospodăria termică (centrale termice şi
reţele termice de distribuţie) din localităţile zonei suburbane ale municipiului Chişinău. Aceasta
are în componenţa sa 18 centrale termice cu o capacitate de producţie de la 1,2 până la 34,4
Gcal/h, iar din anul 1999, odată cu anexarea SA „Rapdet”, „Termocom”-ul şi-a asumat
răspunderea pentru încă trei centrale termice de încălzire a apei: de Sud, de Vest şi de Est, a
căror productivitate atinge cota de 320-400 Gcal/h.
În 2015 a fost realizată consolidarea sectorul într-o singură companie nouă Societatea pe
acţiuni „Termoelectrica”.
„Termoelectrica” S.A. a incorporat entităţile existente anterior – S.A. „Termocom”, S.A. „CET-
1” şi S.A. „CET-2”, astfel a fost soluţionată deficienţa instituţională a sistemului.

2.Existenta unui program de tip “SCADA” prin care se face monitorizarea procesului
tehnologic. 

 Scopul programului informatic EMPOL este:calcularea cantitatilor de poluanti evacuati in


atmosfera(SO2,Nox,CO2,CO si pulberi),produse zilnic,lunar,trimestrial si anual pe fiecare cazan,pe
cos de fum si insumarea la nivel de centrala; calcularea concentratiilor medii zilnice, lunare,
trimestriale si anuale de SO2, Nox, CO2, CO si pulberi (cenusa zburatoare) continute de 1 Nm3 de
gaze arse uscate, pentru fiecare cazan si cos de fum (pentru care sunt precizate norme);  calcularea
bilantului cenusii: cantitatea de cenusa evacuata in atmosfera, retinuta de electrofiltre, retinuta in
focar, trimisa la halda (depozit de zgura si cenusa), vanduta;  obtinerea de rapoarte de iesire:
cantitativ, grafic, pentru concentratii zilnice, comparativ cu valorile normelor in vigoare si
incadrarea (depasirea) normelor de emisie. 1

3.Asigurarea unui numar semnificativ de locuri de munca    in    cadrul Termoelectrica

În cadrul întreprinderii activează peste 2000 de angajați, fiind uma din top 20 cele mai mari
întreprinderi din Republica Moldova.

4. Existența și aplicarea tehnologiilor de termoviziune în cadrul întreprinderii.

Termografia are câteva avantaje in raport cu alte metode:


- inspectarea sistemelor se realizează, intr-un mod foarte economic fără sistarea
procesului tehnologic, se poate face de la distanţă, fără contact direct, prin măsurări
nedistructive şi nepoluante;
- furnizează o imagine ce permite o identificare rapida şi precisa a punctelor
supraîncălzite care reprezintă defecte potenţiale, fiind posibila de asemenea o evaluare
primara a pierderilor de căldura;
- este posibilă descoperirea timpurie a defectelor, aprecierea gradului lor de risc,
planificarea reparațiilor – obținând în acest mod o descreştere a ratei de defectare
precum şi o siguranţă in exploatare mai mare;
- imaginile înregistrate pot fi analizate cu un program dedicat, pe orice calculator
personal.
În cadrul SACET prin aplicarea termografiei se permite identificarea pierderilor de
agent termic, izolaţiilor defectuoase ale utilajelor şi reţelelor termice, starea coşurilor de
fum, a punctelor supraîncălzite din instalaţiile electrice: panouri de distribuţie, celule de
joasă, medie şi înaltă tensiune, transformatoare, bobine de compensare, motoare electrice,
etc.
5. Implementarea Punctelor termice individuale
În anul 2007 în mun. Chișinău au fost instalate primele PTI, iar pînă în prezent au
fost instalate circa 300 PTI.
PTI pentru încălzire şi producere a apei calde are următoarele avantaje principale:
- contorizarea energiei termice (încălzire şi apă caldă de consum);
- posibilitatea conectării la încălzire în orice moment;
- asigură calitatea livrării agentului termic pentru încălzire şi în regim instantaneu
sau cu acumulare, a apei calde de consum la temperatura setată;
- excluderea din ciclul tehnologic a 186 km de reţea de apă caldă.
                                                                                      

6.Acest sistem garanteaza siguranta alimentarii cu energie termica si obtinerea unei eficiente
energetice ridicate;

 Dezvoltarea sistemelor de alimentare centralizata cu energie termica (SACET) este o optiune


strategica, dat fiind faptul ca inlocuirea lor cu alte sisteme individuale pe gaz nu este posibila din
cauza lipsei de resurse si a infrastructurii aferente. Reabilitarea si modernizarea acestor sisteme sunt
in concordanta cu Strategia nationala in domeniul eficientei energetice. Procesul de integrare
europeana necesita aplicarea Directivei nr. 2006/32/CE privind eficienta energetica la utilizatorii
finali si serviciile energetice si a Directivei nr. 2004/8/CE privind cogenerarea de inalta eficienta, iar
existenta acestor sisteme conditioneaza promovarea cogenerarii ca tehnologie de maxima eficienta in
utilizarea gazelor naturale. Rezervele de petrol si gaz nu sunt inepuizabile astfel incat costurile cu
energia, si asa ridicate, vor creste si mai mult in viitor. In plus, dioxidul de carbon care se formează
la ardere in dispozitivele de incalzire afecteaza miscarile atmosferice si pune in pericol mediul
înconjurător. Economia de energie este mai mult decat necesara pentru pastrarea calitatii
standardului de viata, pentru noi si generațiile următoare.

7. Sistemele de termoficare centralizate    permit controlul si reducerea impactului asupra


mediului prin comparatie cu alte solutii individuale;

 Centralele de apartament sunt varianta de încălzire aleasa din ce in ce mai mult de cetățenii care
locuiesc la bloc in detrimentul sistemului centralizat. Aparatura poate fi racordata direct la coșul de
evacuare a fumului, varianta care costa in jur de 14-15 milioane lei. Însa, din nefericire, in Romania
blocuri cu cos nu prea exista. A apărut si falsa problema a poluării mediului de către acest nou
sistem de încălzire. un studiu al societății Termoelectrica indica faptul ca furnizarea de apa calda si
căldura prin centrale electrotermice are mai multe avantaje decât dezavantaje. Potrivit studiului,
acest tip de centrala ar asigura un confort termic sporit pentru populatie, ar reduce impactul asupra
mediului si ar determina economii importante de resurse energetice la nivel national. In ceea ce
priveste centralele de apartament, studiul menționează printre avantaje faptul ca fiecare locatar
consuma energie cat si cum doreste, consumul fiecarui apartament este măsurat si nu mai exista
riscul întreruperii furnizării din cauza altor consumatori. La capitolul dezavantaje ar fi investitia
pentu montarea unei centrale de apartament, care nu poate fi suportata decat de un mic procent al
populatiei. 

    8. Contorizarea, care la nivel de branșament de imobil este de 100%

 Promovarea sistemului de facturare individuala care dublata de o contorizare sau de o aplicare a


sistemului contor de branșament, repartitoare de costuri, este benefica pentru consumator. Oricum,
pentru a se putea aplica aceste principii, trebuie făcuta o inventariere precisa a sistemului de încălzire
din interiorul unui imobil.

2. Puncte slabe

1.Infrastructură învechită, tehnologii neperformante, lipsa investițiilor necesare pentru


modernizarea sistemului
Lipsa mijloacelor financiare pentru renovarea fondurilor constituie uma din problemele cele
mai dificile cu care se confruntă întreprindere

   

2.Utilizarea inca a cazanelor vechi de apa fierbinte și a celor de abur 

  Instalații montate pînă în anul 1990, pierderi majore, eficiență la nivel redus 

3.Piata de desfacere a prestatiilor este in continua scadere

        SA ”Termoelectrica” își desfasoara activitatea si presteaza servicii atat pentru sectorul
public cat si pentru cel privat din mun. Chișinău.. Ori, in aceste conditii este de notorietate
publica faptul ca incasarea contravalorii prestatiilor este deosebit de greoaie in special de la
Asociatia de Proprietari-Locatari, intr-un oras in care nivelul șomajului, fara a mai vorbi de cei
ce nu se mai afla in evidenta, este deosebit de ridicat; Costurile cu energia reprezinta o cota
importanta din costurile globale de producție in cea mai mare parte din sectoarele industriale. In
acelasi timp unele sectoare trebuie sa faca fata unei concurente acerbe pe piata si in consecinta sa
opereze cu profituri foarte reduse. Eficienta energetica poate fi una din cele mai bune cai de
abordare a problemei cresterii profitului unui agent economic cunoscand ca si cele mai
performante tehnologii si echipamente consuma mai multa energie decat este strict necesara
procesului industrial. Experiența tarilor dezvoltate arata ca economii de energie de ordinul
15A·30 % pot fi realizate cu indicatori financiari acceptabili. Rezulta ca in industrie exista un
potențial uriaș de reducere a costurilor proprii cu energia si a impactului asupra mediului prin
identificarea si corectarea ineficientelor proceselor industriale.

4.Unitatile existente de productie agent termic au capacitate supradimensionale fata cerintele


consumatorilor actuali;

 La mai putin de un an, inaintea datei la care tara noastra ar trebui sa devina membra a Uniunii
Europene, beneficiem de un sistem de producere a energiei termice supradimensionat fata de
cerintele consumatorilor actuali, cu randamente energetice scazute la unitatile de producere, cu
pierderi energetice mari in zona de transport si distribuție.

5.Pierderi energetice mari in sistemul de transport si distributie

Energia utilizata pentru incalzirea si racirea cladirilor este de ordinul a 30% din consumul
energetic mondial. In foarte putine locuri din lume cladirile nu au nevoie de incalzire sau racire
pentru a exista conditii normale de lucru si viata. Practic, toate aspectele constructive ale cladirilor
pot fi examinate si imbunatatite pentru reducerea consumului energetic.  Consumul de energie pe
locuitor in Moldova este cu 50% mai mare decat media Uniunii Europene. Acest lucru poate fi
explicat atat prin intensitatea energetica foarte mare din industrie, cat si prin risipa energetica
exagerata din cladiri. Ani de zile s-au construit cladiri de locuit cu o slaba protectie termica si in
general cu materiale termoizolante de slaba calitate. Rezistenta termica a ferestrelor si usilor este de
3, respectiv 5 ori mai mica decat in Occident, ceea ce inseamna pierderi uriase de caldura. Avand in
vedere si pierderile mult mai mari prin pereti se ajunge ca pentru un apartament de 2 camere din
Moldova sa se consume de 2 ori mai multa caldura fata de un apartament de 4 camere in
Germania.  Consumul necesar pentru încălzirea/ răcirea cladirilor poate fi redus prin imbunatatiri
aduse sistemului de încălzire si climatizare si printr-o mai buna izolare termica a peretilor si spatiilor
vitrate. Prin reabilitarea termica a clădirilor consumul de energie scade cu cel putin 40%.  In disputa,
de multe ori demagogica, sisteme locale de incalzire  sisteme centralizate si in redescoperirea
enormelor pierderi din retelele de transport a distribuție, se ignora faptul ca aceste probleme ar fi fost
eliminate de mult daca guvernanții ar fi avut voința politica (si nu doar dorinta electorala) de a
transpune in practica masurile de reabilitare termica a cladirilor si instalatiilor, cu utilizarea unor
materiale performante si folosirea eficienta a a ajutoarelor de caldura nu pentru consum, ci pentru
inlaturarea cauzelor care duc la consumuri energetice mari

3.  Oportunitati

1.semnarea contractului de Investiții cu Banca Mondială în anul 2015

2. Producerea energiei termice este usurata de pozitionarea geografică

SA ”Termoelectrica” furnizeaza energie electrica si energie termica în zona de maxim consum


din țară. 

3.Optimizarea sistemului de termoficare va permite cresterea eficientei energetice a Moldovei

    Optimizarea sistemului de termoficare include: modernizarea surselor de energie, instalarea


punctelor termice individuale, stațiilor de pompare, conductelor de distribuție, reabilitarea termica a
anvelopei clădirilor, respectiv a fațadelor teraselor si a tâmplăriei exterioare. Sursele posibile de
finanțare sunt: fonduri externe, Bugetul de stat, Bugetul local, Credite bancare, Fonduri
nerambursabile, alte surse: proprietarii apartamentelor.

4.Cresterea eficientei energetice va permite o recuperare rapida a investitiilor 

 Din o serie de studii elaborate in ultimii ani pentru diferite localitati urbane din Moldova
rezulta existenta soluțiilor de eficientizare a alimentarii cu energie termica a consumatorilor urbani.
Fata de abordările clasice, in stabilirea solutiilor de eficientizare va trebui sa se porneasca de la
principii economice de piata. Orice solutie va trebui sa asigure functionarea sistemului de
termoficare in conditiile in care sa poata returna valoarea investitiei facute, recuperarea cheltuielilor
de exploatare si obtinerea de profit din exploatare. Atragerea de fonduri de investitii de pe piata de
capital este realizabila in conditiile recuperarii investitiilor cu rate de rentabilitate ce tin cont de
gradul de risc al investitiilor industriale din Romania de azi si in perspectiva.Solutiile de
eficientizare vor trebui sa tina seama de urmatoarele criterii generale: starea sistemului de
termoficare existent; volumul si caracteristicile cererii de servicii energetice (termoficare urbana,
termoficare industriala, energie electrica); traditia in ceea ce priveste sistemele centralizate de
termoficare in zona; posibilitati de a asigura aprovizionarea cu combustibili in zona; posibilitatile de
atragere a investitiilor. Prognozele de dezvoltare economica ale zonei puterea de cumparare a
populatiei din zona;posibilitati de subventionare temporara sau permanenta a sistemului de
termoficare de catre organismele locale;impactul asupra mediului.

 5.Asigurarea unor servicii de termoficare de calitate

    In acest context scopul programului de modernizare este reprezentat de eficientizarea


sistemelor centralizate de producere si distribuție energie termica, avand ca obiectiv final reducerea
consumului de resurse energetice primare pentru producerea energiei termice. 
6.Oportunitati de afaceri pentru companiile straine pentru a investi in sectorul de termoficare

   Atragerea investitorilor ar putea fi o soluție pentru sistemul de termoficare a municipiului


Chișinău, ceea ce ar duce la eficientizarea acestui sistem, ușurând viața oamenilor si evitarea unei
posibile creșteri a energiei termice si apei menajere, care deja e foarte ridicata. Deși s-a investit  in
sistemul de termoficare a municipiului Chișinău, mai snut necesare  contribuția multor investiții
pentru a reduce poluarea si a eficientiza sistemul. 

4. Amenințări

        1.Mentinerea randamentelor energetice scazute din sistemele centralizate de producere


si distributie energie termica va conduce la reducerea nivelului de trai al cetatenilor prin plata
inutila a ineficientei sistemului;

     Incapacitatea funciara a regimului de a lucra eficient, a condus la realizarea unor retele de


termoficare urbana cu un randament la utilizator incredibil de scazut - ce trece rareori dincolo de
30%. Faptul ca izolația termica a blocurilor era de asemenea grav deficitara nu face decat sa
amplifice problema obținerii unui confort termic cat de cat acceptabil in milioanele de apartamente
are 'urbanismului' romanesc. După 1989, o mare parte a industriilor care furnizau 'materia prima'
pentru termoficarea urbana si-a dat sfârșitul, lăsând producerea agentului termic in instalatii de
sine statatoare. Acest fapt nu a modificat randamentul la utilizator, care a continuat sa scada, ca
urmare a imbatranirii retelei si a resurselor insuficiente pentru investiții majore, dar si datorita
obstinatiei cu care a fost aparat de autoritati monopolul de stat in domeniu. Chiar lasand la o parte
schemele de personal obeze si celelalte costuri de functionare umflate, ramane cert un lucru: din
fiecare  de metri cub de gaz natural  consumat pentru termoficare urbana, doar circa 25 ajung sa
incalzeasca apartamentele - restul este irosit in centrale cu tehnologie antica sau in rețele menite sa
incalzeasca pamantul patriei, mai degraba decat pe locuitorii ei. 

2. Continuarea debransarilor de la sistemele centralizate de producere si distributie a


energiei termice
        Pe langa aspectele financiare (de cost al incalzirii), sunt si alti factori care explica
dimensiunea fenomenului debransarilor:calitatea scazuta a serviciilor asigurate de SACET;dorinta
proprietarilor de locuințe din cladirile condominiale de a se separa de la serviciile comune ale
cladirii; Inconsistenta legislației privind locuirea in cladirile de de tip condominial;parasirea unor
locuinte din orase de catre familii care se întorc in mediul rural;pauperizarea unor categorii de
populatie;marketingul agresiv al distribuitorilor de echipamente de incalzire individuala si mai ales
scaderea marcata a pretului acestor echipamente pe piata din Romania  care a sporit accesibilitatea
familiilor cu venituri reduse la aceasta tehnologie;interesul financiar al distribuitorului de gaz
natural de a avea relatia directa, nemijlocita, cu consumatorii de caldura, ocolind comerciantii de
tip ”Centrala termicaa si a Distribuitor de caldura”care au fost surse majore de arierate in
economie in ultimul deceniu;Clientii platesc un pret national de referinta pentru unitatea de caldura
livrata in SACET, stabilit si actualizat periodic de Guvernul Romaniei. Apreciem ca acest
mecanism financiar urmareste, in toata aceasta perioada de tranzitie catre o piata functionala, trei
obiective: Asigurarea suportabilitatii costului incalzirii de catre populatia racordata la
SACET;  Scaderea atractivitatii solutiilor alternative la SACET si, implicit, stoparea fenomenului
debransarii, pentru a da o sansa reabilitarii si viitorului acestor sisteme; ) Mentinerea unei marje
rezonabile fata de costurile reale de producere a caldurii in SACET (variabile de la caz la caz), in
vederea armonizarii cu posibilitatile de finantare a subventiilor.Costurile reale de producere a
caldurii in SACET sunt aproape intotdeauna mai mari decat pretul national de referinta. Diferenta
se constituie subventie de la bugetul statului si bugetele locale si se acorda producatorului de
caldura. Acest mecanism este o sursa importanta de intarzieri la plata la nivel national, deoarece nu
intotdeauna exista resursele reale pentru subventie. Suplimentar, categoriile de populatie cu
venituri sub anumite limite pot primi la cerere ajutoare pentru incalzire in perioada de
iarna.  Faptele arata ca debransarile continua chiar dupa realizarea de investitii majore in
reabilitarea sistemelor de incalzire, ceea ce exprima o criza de incredere a populatiei fata de
acestea. Este deci absolut necesar ca orice investitie in reabilitare sa includa mijloacelede
reglare/contorizare individuale care sa permită controlul consumatorului asupra serviciului pe care
il plătește si înlăturarea oricaror suspiciuni. Consumatorul dispus sa plateasca o solutie alternativa
pentru încălzire, trebuie convins de faptul ca poate obtine acelasi efect participand financiar la
modernizarea/reabilitarea SACET la care este racordat cu o suma mai mica decat daca si-ar instala
o centrala termica individuala.
3.Microcentrala nu mai hraneste bugete
 
   Motivele pentru care sunt interzise microcentralele de apartament sunt multiple.

   Daca in localitatile in care se afla aceste centrale termice, toata lumea si-ar pune centrale de
apartament, toti acesti oameni ar ramane fara locuri de munca, pentru ca termocentralele n-ar mai
avea pentru cine sa producă. Debranșarea de la sistemul de încalzire centralizat mai inseamna un
minus de bani la diferitele bugete si fonduri speciale.

S-ar putea să vă placă și