Sunteți pe pagina 1din 10

Ministerul Educaţiei şi Tineretului a Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei


Catedra BTE

LUCRAREA
ANALITICO-GRAFICĂ Nr.1
La Bazele Teoretice ale Electrotehnicii

CIRCUITELE LINIARE DE CURENT CONTINUU

Varianta 3

A efectuat: Studentul gr. E3-161 Braşovean Mihail

A verificat: Conf.univ. A.Potîng

Chişinău 2017
Enunţul lucrării
Este dată schema unui circuit în care are loc o comutaţie (Fig. 5.1). În circuit acţionează
o sursă de tensiuni continuă. Parametrii circuitului sînt indicate mai jos. Se cere de
determinat legea variaţiei tensiunii i1(t) pe porţiunea de circuit. Problema trebuie să fie
rezolvată în două metode: clasică, operaţională. Pe baza expresiei analitice primite de
construit graficul dependenţei mărimei calculate (uL(t)) în raport cu timpul pentru intervalul

3
t=0 pînă la t aici pmin este cea mai mică după modul rădăcină a ecuaţiei
p min

caracteristice caracteristică.

2
L R2
Se dă:
E=100V i1
L=1mH R1
C=10 µF C K
R1=20Ω
R2=12Ω i2
R3=8Ω
R4=2Ω R3 R4
i3
E
uL(t)-?

Figura 1 Schema circuitului pînă la comutaţie.

1.1 Alegem sensurile de referinţă pentru curenţi.

2.1 Aplicînd teorema lui Chirchhoff înscriem un sistem de ecuaţii pentru mărimi
tranzitorii necesare, momentane a circuitului după comutaţie (Figura 2)

·
i3

R12

i1 IIc Ic R34
C
L i2
E

Figura 2 Schema circuitului după comutaţie.


i1  i2  i3  0 ( 1)

 1
i3  R 4  i2  R23   i2 dt  0 (2)
 C
 di
i3  R 4  i1  R 1  L 1  E (3)
 dt

3.1 Rezolvăm sistemul faţă de i1.

Derivăm expresia (3) şi înlocuim i2 în (1). Din (2) scoatem i3şi înlocuim în (1).
 E L  di1 i1  R12
i 3    (4)
R34 R34  dt R34


 d 2
i1 di1  R12  C
i 2  LC  (5)
 dt 2 dt
 d 2 i1 di1 L di1 R12 E
i1  LC  R 2 C    i1   ( 6)

 dt 2 dt R34 dt R 34 R34

3
Grupăm termenii din relaţia (6) şi in rezultat obţinem o ecuaţie diferenţială de gradul doi.
d 2 i1  L  di1  R12  E
2
 LC   R12 C       1  i1   (7);
dt  R34  dt  R34  R34

4.1 Prezentăm soluţia acestei ecuaţii diferenţiale de gradul 2 în formă de sumă.


i1  i1 p  i1l
5.1 Determinăm i1p care este egal cu curentul ce circulă în latura cu inductanţă după ce a
di1
avut loc procesul tranzitoriu în circuitul dat 0
dt
R3  R4 10  10 E 50
R34    5; i1 p    3.333 A; i1 p  i3 p  3.333 A.
R3  R4 20 R12  R34 15

6.1 Transcriem ecuaţia (7) pentru regim liber, calculăm rădăcinele ecuaţiei caracteristice.
d 2 i1  L  di1  R12 
2
 LC   R12 C       1  i1   0 (8);
dt  R34  dt  R34 

R 1  R12 1
p 2   12   p   0 (9);
 L CR34  LCR34 L  C

Relaţia (9) reprezintă ecuaţia caracteristică.

 10 1  10 1
p 2   3  6  p  3  3 0 (10)
 10 100  10  5  10  100  10  5 10  100  10 6
6

p 2  11250 p  2.5  10 7  0 (10) - ecuatia caracteristica

3
p1  6 10   6103 2  3107
3
p2  6 10   6103 2  3107
p1  8449.489.
p1  3550.5103.

7.1 Înscriem în forma generală pentru componenta liberă a mărimii tranzitorii curentul i1l şi
 di 
deriavata ei  dt1l  .
 

i1l  A1  e p1 t  A2  e p2 t (11)
di1l
 p1  A1  e p1 t  p 2  A2  e p2 t (12)
dt
4
8.1 Determinăm condiţiile iniţiale dependente şi independente pentru t=(0+)
Condiţiile iniţial independente:
E 50
i1 (0)  i1 (0)    2. 5 A
R12  R3 20
u c (0)  u c (0)  i1 (0 )  R12  2.5 10  25V
Condiţiile iniţiale dependente:
E  u c (0 )  i1 (0)  R14 150  50  10  10
i3 (0  )    0 A;
R14  R2 10  10
i2 (0 )  i1 (0 )  i3 (0)  10  0  10; A;

9.1 Determinăm componentele libere ale mărimilor tranzitorii idn circuit pentru t=(0+).
i1l (0 )  i1 (0 )  i1 p  2.5  3.33  0.83 A;
i21l (0 )  i2 (0 )  i2 p 2.5  0  2.5 A;
i31l (0 )  i3 (0 )  i3 p  5  3.33  1.67 A;

10.1 Determinăm derivata de la componenta liberă a mărimii tranzitorie a curentului i1l


pentru mometul t=(0+).
Transcriem ecuaţiile (2) pentru regim liber, înlocuim componentele libere pentru t=(0+)
calculate mai sus şi exprimăm:
di1l
t   0 
dt
di1l  i (0 )  R12  i3l (0 )  R34  0.83 10  1.67  5 A
t  0  1l  3
 50 ;
dt L 10 s

di1l
11.1 Întroducem în ecuaţiile (11) şi (12) i1l(0+) şi t   0  şi obţinem : Astfel calculăm
dt
constantele de integrare A1 şi A2.
i1l ( 0 )  A1  A2
  A1  A2  0.83  A1  A2  0.83
 di1l     
 t  (0 )  p1  A1  p 2  A2  p1  A1  p2  A2   50  8449.489 A1  3550.5103A2  50
 dt
1 1
   3550.5103  8449.489  48 98.979;
 8449.489  3550.5103
 0.83 1
 A1    0.83  ( 355 0.5103)  50  2.997  103 ;
 50  3550.5103
1  0.83
 A1   50  0.83  3550.510   70 63.076;
 8449.489  50
 A1 2.997  103  A2  7063.076
A1    0.612; A1    1 .442;
 4898.979  4898.979

12.1 Prezentăm soluţia pentru componenta liberă a mărimii tranzitorii uLl(t) care este şi
uL(t) deoarece uLp=0.
i1 (t )  i1 p  i1l  0  A1e p1t  A2 e p2t A;

u L (t )  L
di1
dt
 L A1 p1e p1t  A2 p2 e p2t ;  
u L (t )  10 3    8449.489  0.612  e 8449.489 t  10 3  ( 3550.510)  ( 1.442)  e 3550.510t ;
u L (t )  5.169  e 8449.489 t  5.119  e 3550.510 tV ;

13.1 Prezentăm graficul pentru uL(t) în regim tranzitoriu.


u L (t )  5.169  e 8449.489t  5.119  e 3550.510t V

13.1.1 Determinăm intervalul pentru care trebuie de făcut graficul.

5
 3  3 3
t   0.......... ;   0.000845  845s;
 pmin  pmin  3550.510
t   0..........845 s;

13.1.2 Descompunem uL(t) în două componente şi trasăm graficul, apoi sumăm şi obţinem
uL(t) în regim tranzitoriu.

u L1 (t )  5.169  e 8449.489tV ; u L1  5.119  e 3550.510tV

13.1.3 Prezentăm tabelul pentru valorile lui u L1 (t ) , u L 2 (t ) , dar mai întîi calculăm  1 , 2 . .

1 1
1    0.00012  118 s.
pmin  8449.489
1 1
2    0.00028  282s.
pmin  3550.510

Tabelul Nr. 1
1
t, (s) 0 1 1.5 1 2 1 2.5 1
2
u L1 (t ) ,(V) -5,169 -3,135 -1,902 -1,153 -0,7 -0,42
2
t, (s) 0 2 1.5 2 2 2 2.5 2
2
u L 2 (t ) , (A) 5,119 3,105 1,883 1,142 0,693 0,42

În (figura 3) este prezentată uL(t) în regimul tranzitoriu.


II Metoda operaţională

1.2 Alcătuim Schema operaţională de substituţie (figura 4) în regim tranzitoriu după


comutaţie.
R34 I3(p)

·
I1(p)

Li1(0+) I2(p)
1
II pC I
Lp
uc (0)
R12 p E(p)

Figura 4 Schema de substituţie după comutaţie (metoda operaţională).

2.2 Alcătuim sistemul de ecuaţii în conformitate cu legea a două a lui Kirchhoff.


6

I   
1 ( p) I 2 ( p) I ( p) 0


3

 I1 ( p)   Lp  R 1 2   I 3 ( p)  R34  E ( p)  L  i1 ( 0  )
 1 uc (0  )
 I1 ( p)   Lp  R   I ( p)    L  i1 ( 0  )


1 2 2
pC p

Deoarece avem nevoie de uL(p) putem scrie următoarea expresie:

u L ( p)  Li1 (0)
u L ( p)  I 1 ( p)  Lp  Li1 (0 ); (4) I 1 ( p)  (5)
Lp
Înlocuim în (1), (2), (3) şi facem nişte simplificări în rezultat obţinem:

u ( p)  I ( p)  pL  I ( p)  pL   L  i1 (0  )


L 2 3

u L ( p)   R2  Lp   I 3 ( p)  R34 Lp  E ( p)  Lp  LR12 i1( 0  )



L
u
 L ( p)   R2  Lp   I 2 ( p)   uC (0  ) L  LR12 i1 (0  )
 C

3.2 Determinăm determinantul principal uL(p).


1 pL  pL
 L L
  ( R12  Lp ) 0 R34 Lp  pL   R34 Lp    R12  Lp    R12  Lp     pL        R34 Lp 
L  C C
 R12  Lp   0
C
R12 L2 p L3 p 2 L2 R34 p
 R34 L2 R12 p 2  R34 L3 p 3    ;
C C C
R LCp 2   R34 R12C  L  p  R12  R34
 34
L2 Cp

 Li1( 0  ) pL  pL
pL2
 uL ( p ) E ( p )  LR12i1( 0  ) 0 R34 Lp  R34 L2 p 2  (u c ( 0  ) L  LR12 i1( 0  ) )    EL  LR12i1( 0  )   L3 R34i1( 0  ) p 
C
L
u c ( 0  ) L  LR12i1( 0  )  0
C

 CR34 LuC (0)  CR34 R12 Li1 (0)   p  LE  R12 Li1 (0)  LR34Ci1 (0) ;
L2 Cp

u L ( p) 
 CR34 LuC (0)  CR34 R12 Li1 (0)   p  LE  R12 Li1 (0)  LR34Ci1 (0) 
R34 LCp 2   R34 R12C  L  p  R12  R34


100 10 6
 5 10 3  25  100 10 6  5 10 103  2.5 p  10 3  50  10 10 3  2.5  10 3  5 100 10 6  2.5

5 10 3 100 10 6 p 2   5 10 100 10 6  10 3  p  10  5
0.013 F ( p)
  1 ;
5 10 7
p  6 10 p  15 F2 ( p )
2 3

4.2 Utilizînd teorema dezvoltării determinăm originalul uL(t).


Egalăm funcţia a doua cu zero şi calculăm rădăcinele:
p1  8449.489; p2  3550.510
2
F1 ( pk ) pkt F1 ( p1 ) p1t F1 ( p 2 ) p2t
u L (t )   e  e   e V;
k 1 F2 ( pk ) F2 ( p1 ) F2 ( p 2 )
F1 ( p1 )  0.013; F2 ( p 2 )  0.013;

F2 ( p1 )  2  5 10 7  p1  6 10 3  10 10 7    8449.489  6 10 3  2.449 103 ;

F2 ( p1 )  2  5 10 7  p 2  6 10 3  10 10 7    3550.510  6 10 3  2.449 103 ;

0.013 0.013
u L (t )  3
 e 8449.489 t   e 3550.510t  5.103  e 8449.489 t  5.103  e 3550.510tV ;
 2.449 10 2.449 10 3

7
Concluzie: În urma efectuării acestei lucrări am învăţat să rezolv circuitele în procese
tranzitorii. Calculînd tensiunea la bornele inductanţei prin ambele metode scoatem
concluzia că aceste calcule efectuate de noi sunt corecte.

8
UL,V
7

0
0 50 100 150 200 250 300 350 400 450 500 550 600 650 700 750 800
-1

-2

-3

-4

-5

-6

-7

Fig.3 Graficul dependenţei tensiunii UL(t) de timp în regimul t, s


tranzitoriu.

S-ar putea să vă placă și