Ministerul Tineretului şi Sportului a Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Catedra BTE

LUCRAREA
ANALITICO-GRAFICĂ Nr.5
La BTE
Procese tranzitorii în circuite liniare.

Varianta 65

A efectuat: Studentul gr. EM-071 Godea Ion

A verificat: lector superior Victor Nichitin

Chişinău 2008
 Enunţul lucrării:
Este dată schema unui circuit în care are loc o comutaţie (Fig. 1). În circuit acţionează o
sursă de tensiuni continuă. Parametrii circuitului sînt indicaţi mai jos. Se cere de
determinat legea variaţiei tensiunii i2(t) pe porţiunea de circuit. Problema trebuie să fie
rezolvată în două metode: clasică, operaţională. Pe baza expresiei analitice primite de
construit graficul dependenţei mărimei calculate (i 2(t)) în raport cu timpul pentru intervalul

3
t=0 pînă la t aici pmin este cea mai mică după modul rădăcină a ecuaţiei
p min

caracteristice.

2
 K R1
Se dă:
E=100V
L=5mH i2
C=50 µF E R2 i3
L II
R1=1Ω I C
R2=4 Ω i1
R3=7Ω R3 R4
i2(t)-?
Figura 5.1 Schema circuitului pînă la comutaţie.

1.1 Alegem sensurile de referinţă pentru curenţi.

2.1 Aplicînd teorema lui Chirchhoff înscriem un sistem de ecuaţii pentru mărimi
tranzitorii necesare, momentane a circuitului după comutaţie (Figura 5.2)

i2
I II
R2 L
C · i3

Figura 5.2 Schema circuitului după comutaţie.


i1  i2  i3  0 (1)

 1
i1  R2   i3 dt  0 ( 2)
 C
 1 di2
C  i3 dt  L  0 ( 3)
 dt

3.1 Rezolvăm sistemul faţă de i2.

Din relaţia (1) scoatem i1, şi înlocuim în(2) .

i1  i2  i3 (4)



 i2  i
3

 R2 
1
C
 i3 dt  0 (5)

 1 di 2
  i3 dt  L  0 (6)
C dt

3
 1
Înlocuim  i dt din (6) în (5).
C 3

i1  i2  i3 (7)



 i2  i3  R2   L
di2
dt
 0 (8)

 1 di2
C  i dt  L  0 (9)
 3 dt

Derivăm expresia (9) şi scoatem i3,înocuim în (8).

di2
i2  R2  i3  R2  L 0
dt
d 2i2
i3   LC ;
dt 2

d 2 i2 di1
LR2 C 2  L  i1  R2  0 (10)
dt dt

4.1 Prezentăm soluţia acestei ecuaţii diferenţiale de gradul 2 în formă de sumă.

i2  i 2 p  i2 l
5.1 Determinăm i2p care este egal cu curentul ce circulă în latura cu inductanţă după ce a
di1
avut loc procesul tranzitoriu în circuitul dat 0
dt
i1 p  0; i2 p  i3 p  0 A;
6.1 Transcriem ecuaţia (10) pentru regim liber, calculăm rădăcinele ecuaţiei caracteristice.
d 2 i2 di1
LR2 C  L  i1  R2  0 (11)
dt 2 dt

1 1
p2   p 0  ecuatia caracteristica   12
R2  C L C

1 1
p2  6
p 0
4  50 10 50 10  5 10 3
6

p 2  0.005 10 6 p  0.004 10 9  0

2
0.005 10 6  0.005 10 6 
p1       0.004 10 9  4000s 1 ;
2  2 
2
0.005 10 6  0.005 10 6 
p2       0.004 10 9  1000s 1
2  2 

7.1 Înscriem în forma generală pentru componenta liberă a mărimii tranzitorii curentul i2l şi
 di 
deriavata ei  dt1l  .
 

4
i2l  A1  e p1t  A2  e p2 t (9)
di2l
 p1  A1  e p1t  p2  A2  e p2 t (10)
dt

8.1 Determinăm condiţiile iniţiale dependente şi independente pentru t=0+.

Pentru aceasta CII se determină conform legilor de comutaţie dar CID se determină din
sistemul Chirchhoff pentru t=0+.

Condiţiile iniţial independente:

u c (0)  u c (0)  E  i1  0     R1  R3   100  12.5   8  0V ;
E 100
i1 (0)  i1 (0)    12.5 A;
R1  R3 8

Condiţiile iniţiale dependente:

Transcriem relaţiile (1),(2) pentru t=0+
i1 ( 0 )  i 2 ( 0  )  i3 (0  )  0 A (11)

 1
C 
i1 ( 0 )  R2  i3 ( 0 ) dt  0 A (12)


i3 (0  )  i1 (0  )  i 2 (0  )  0 A (1 4)

 1
C 
i1 (0  )  R2  (i1 (0  )  i 2 (0  )) dt  0 A (15)


Derivăm expresia (15) şi scoatem i2(0+).

i1 (0 )  i2 (0  )  12.5 A (14)

i3 (0  )  i1 (0  )  i2 (0  )  12.5  12.5  0 A. (15)

9.1 Determinăm componentele libere ale mărimilor tranzitorii idn circuit pentru t=0+.
i1l (0 )  i1 (0 )  i1 p  12.5  0  12.5 A;
i21l (0 )  i2 (0 )  i2 p  12.5  0  12.5 A;
i31l (0 )  i3 (0 )  i3 p  0  0  0 A;

10.1 Determinăm derivata de la componenta liberă a mărimii tranzitorie a curentului i2l

pentru mometul t=0+.
Transcriem ecuaţia (3) pentru regim liber, înlocuim componentele libere pentru t=0+
calculate mai sus şi exprimăm:
di2l  u c (0 ) A
t   0   0 ;
dt L s

di2l
11.1 Întroducem în ecuaţiile (9) şi (10) i2l(0+) şi t   0  şi obţinem : Astfel calculăm
dt
constantele de integrare A1 şi A2.
i2 l (0  )  A1  A2
  A1  A2  12.5  A1  A2  12.5
 di2l     
 dt t  ( 0 )  p1  A1  p 2  A2  p1  A1  p 2  A2  0  4000 A1  1000 A2  0

1 1
   1000  4000  3000;
 4000  1000
12.5 1
 A1   12.5    1000   12500;
0  1000
1 12 .5
 A2   4000  12 .5  50000;
 4000 0
 A1 - 12500  A2 50000
A1    4.167 ; A1    16.67;
 3000  3000

12.1 Prezentăm soluţia pentru componenta liberă a mărimii tranzitorii i2l(t).

i2l  t   A1e p1t  A2 e p2t  4.167e 4000t  16.67e 1000t A;

13.1 Prezentăm graficul pentru i2(t) în regim tranzitoriu.

i2 (t )  i2 p  i2l  0  4.167e 4000t  16.67e 1000t A;
5
13.1.1 Determinăm intervalul pentru care trebuie de făcut graficul.

 3  3 3
t  0.......... p
;
   3  3ms;
 min  pmin  1000
t   0........3 ms;

13.1.2 Descompunem i2(t) în două componente şi trasăm graficul, apoi sumăm şi obţinem
i2(t) în regim tranzitoriu.
i21 (t )  4.167e 4000t A; i22 (t )  16.67e 1000t A;

13.1.3 Prezentăm tabelul pentru valorile lui i21 (t ) , i22 (t ) , dar mai întîi calculăm  1, 2 .

1 1
1    0.00025  250 s.
p1  4000
1 1
2    0.001  1000 s.
p2  1000

Tabelul Nr. 1
1
t, (s) 0 1 2 1 2.5 1
2
i21 (t ) ,(A) -4.167 -2.53 -1.53 -0.564 -0.342
2
t, (s) 0 2 2 2 2.5 2
2
i22 (t ) , (A) 16.67 10.108 6.131 2.25 1.368

În (figura 5.3) este prezentată i2(t) în regimul tranzitoriu.

II Metoda operaţională

1.2 Alcătuim schema operaţională de substituţie (figura 5.4) în regim tranzitoriu după
comutaţie.

I1(p) I3(p)

Li1(0+) uc (0  )
R2 I2(p) p
I II
Lp 1
pC

Figura 5.4 Schema de substituţie după comutaţie (metoda operaţională).

6
 2.2 Alcătuim sistemul de ecuaţii în conformitate cu legea a două a lui Kirchhoff.
 I1 ( p)  I 2 ( p)  I 3 ( p)  0
 u c (0  )
 I1 ( p)  R 1
12  I 3 ( p)    (1)
 pC p

I 1
3 ( p)   I 2 ( p )  Lp   L  i1 ( 0  )
 pC

 (3)

3.2 Din sistemul de ecuaţii obţinut calculăm imaginea pentru I2(p).

1 1 1
1 1 1 R LCp 2  Lp  R2
  R2 0  R2 Lp  R2    Lp  2 ;
pC pC pC pC
1
0  Lp
pC

1 0 1
u c ( 0 ) 1 u ( 0 ) 1 1  u c (0 )  R2 Li1 (0 )Cp 2  Li1 (0 ) p
 I1 ( p )  R2   c   R2  Li1 (0 )   Li1 (0 ) 
p pC p pC pC Cp 2
1
0  Li1 (0 )
pC

 I2 ( p) R2 Li1 (0 )Cp 2  Li1 (0 ) p  uc (0) 1.25  10 5 p 2  0.0625 p

I 2 ( p)    ;
  R2 LCp 2  pL  R2 p  1  10 6 p 3  0.005 p 2  4 p
1.25  10 5 p 2  0.0625 p
I 2 ( p)  A;
1  106 p 3  0.005 p 2  4 p
4.2 Utilizînd teorema dezvoltării determinăm originalul i2(t).
2
F1 ( pk ) pkt F1 ( p1 ) p1t F1 ( p2 ) p2t F1 ( p3 ) p3t
i2 (t )   e  e  e   e A;
k 1 F2( pk ) F2( p1 ) F2( p2 ) F2( p3 )
Egalăm ecuaţia F2 cu zero şi calculăm rădăcinele ecuaţiei:
p1  4000; p2  1000; p3  0;
F1 ( p1 )  1.25  10 5  (4000) 2  0.0625  (4000)  50;
F1 ( p2 )  1.25  10 5  (1000) 2  0.0625  (1000)  50;
F1 ( p3 )  1.25  10 5  (0) 2  0.0625  (0)  0;

F2 ( p1 )  3  10 6 (4000) 2  2  0.0059    4000  4  12;

F2 ( p2 )  3  10 6 (1000) 2  2  0.0059    1000  4  3

F2 ( p3 )  3  10 6 (0) 2  2  0.0059   0   4  4;

 50 4000t  50 1000t 0 0t
i2 (t )  e  e   e  4.167e 4000t  16.67  e 1000t A;
12 3 4
Concluzie: În urma efectuării acestei lucrări am invăţat să calculez diferite probleme
referitor la procese tranzitorii. Calculînd curentul prin două metode (clasică şi
operaţională) am obţinut unul şi acelaşi rezultat deci calculile efectuate de mine sunt
corecte.

7
8
 0.5ms
St  ;
un
1A
S I1 
un
I1(t),A
20
19
18
17
16
15
14
13
12
11
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
-1
-2
-3
-4
-5
-6 t, s
-7
-8
-9
-10
-11
-12
-13
-14
-15
-16

(Fig.5.3 ) Graficul dependenţei tensiunii i 2(t) de timp în regimul

tranzitoriu.