Dimitrie Bolintineanu

Dimitrie Bolintineanu (n. 1819 [sau 1825 după alte surse],

Bolintin-Vale — d. 20 august 1872, Bucureşti) a fost un
poet român, om politic, diplomat, participant la Revoluţia
de la 1848.
Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine,
părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în ţară din Ohrida.
În puţini ani ai tatălui său, Ienache, acesta îşi făcu în
Valahia o situaţie acceptabilă. Arendaş, mic proprietar,
apoi subprefect, cu reşedinţa la Bolintin, sat aproape de
Bucureşti, el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut,
Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji.
Orfan de ambii părinţi încă din 1831, tânărul a fost crescut
de rude mai avute. Se susţine de timpuriu, precum Grigore
Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe
funcţionăreşti. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat,
în 1843 - secretar la departamentul ”pricinilor suditeşti”.
Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în
1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842
admirabila poemă ”O fată tânără pe patul morţii”,
prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (şi invocată
mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii), a jucat,
probabil, un rol decisiv. Poemul ”O fată tânără pe patul
morţii” era o imitaţie după ”La jeune captive” (”Tânăra
prizonieră”), de André Chénier, şi a fost publicat
în ”Curierul de ambe sexe”.
Stabilindu-se peste câţiva ani în Bucureşti, viitorul poet
urmează cursurile Colegiului Sfântul Sava. Debutează în
literatură cu poezia O fată tânără pe patul morţii, publicată
de I.H. Rădulescu în Curierul de ambe sexe; poezia este
scrisă în spiritul epocii, evocând moartea timpurie a iubitei,
cu multe accente melodramatice.
Pleacă la studii în străinătate în anul 1845, la Paris, având
o bursă oferită de Societatea literară. Apare, la Bucureşti,
primul volum de versuri, Colecţie din poeziile domnului D.
Bolintineanu, cuprinzând elegii, balade istorice şi balada
fantastică Mihnea şi baba.
În anul 1848 editează revista Poporul suveran, ”gazetă
politică şi literară”, la care colaborează Nicolae Bălcescu
şi Cezar Bolliac, articolele publicate aici pregătesc
atmosfera revoluţionară a momentului. Întrucât revoluţia
burghezo-democratică a fost înfrântă, Bolintineanu este
silit să părăsească ţara împreună cu alţi conducători ai
mişcării şi se stabileşte la Paris, unde va participa la
activităţile politice şi culturale ale exilului.
Trei ani mai târziu poetul părăseşte Parisul îndreptându-se
spre casă, dar nu i se permite intrarea în ţară; călătoreşte
prin Bulgaria, prin Constantinopol, Palestina, Egipt şi
Macedonia, scriind mai târziu un memorial de călătorie de
ţinută romantică.
Pentru a se întreţine, începe să publice seria
de ”vieţi” romanţate ale unor personalităţi istorice: Viaţa lui
Vlad Ţepeş şi Mircea Vodă cel Bătrân, Viaţa lui Ştefan
Vodă cel Mare, Viaţa lui Mihai Viteazul.
La fel ca alţi paşoptişti, tânărul nu se trudi prea mult să
intre în graţiile principelui. Inima îl trăgea mai curând spre
lumea care ”va să vină”. Cooptat în Frăţia şi în Asociaţia
literară, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar.
În acel timp se formase în Bucureşti Asociaţia
literară, sprijinită de fraţii Alexandru şi Ştefan Golescu care
îl trimiseră pe la sfârşitul anului 1845 pe Bolintineanu la
Paris. Plecat la Paris în 1845, cu o bursă din partea
Asociaţiei literare, audiază şi el cursurile lui Jules Michelet,
Edgar Quinet şi Adam Mickiewicz. Nu trăieşte decât
pentru Revoluţia pe care o presimte. Când aceasta izbucni
la Paris, în februarie 1848, tinerii studioşi hotărâră să se
întoarcă în ţară. Conjuraţii îi dădură un rol de prim-ordin,
acela de a stabili contacte cu revoluţionarii din Bucovina,
ceea ce poetul nu putu să facă. Aga poliţiei, Ion Manu,
îl ”mirosise” şi, refuzându-i paşaportul pentru Moldova, îl
ameninţase cu un arest la ”mănăstire”. Ar fi avut, poate,
parte de el, dacă nu izbucnea revoluţia...
Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de
literatură română la Iaşi, dar Poarta nu i-a permis intrarea
în ţară, iar atunci a făcut călătorii prin Palestina, Egipt,
Siria, Macedonia, descriindu-le toate în publicaţiuni
diverse, care cuprind adesea pagini pline de interes şi
scrise cu multă căldură.
Întorcându-se în ţară la 1859, intră în politică şi deveni
ministru de externe, culte şi instrucţiune publică. Prin
stăruinţele lui, ale lui Costache Negri şi ale lui V. A.
Urechia, sunt înfiinţate primele şcoli la românii
macedoneni.
În prima jumătate a anului 1870, Dimitrie Bolintineanu
călătoreşte la Paris. I se reeditează câteva dintre
biografiile istorice. Tipăreşte culegerea de satire Menadele
şi volumul de poezii Plângerile României. Colaborează,
până în aprile, la Românul, lui C. A. Rosetti. Grav bolnav,
e silit să-şi întrerupă munca. În 1871, boala lui
Bolintineanu se agravează. Poetul este sărac. Pensia pe
care o primea intra în buzunarele creditorilor. Oficialitatea
refuză să-i acorde ajutor. În aprilie este organizată, din
iniţiativa lui George Sion, o loterie cu obiecte personale
ale lui Bolintineanu. La 28 aprilie are loc un spectacol la
Teatrul Naţional din Bucureşti, în beneficiul fostului
membru al Comisiei teatrale. La 25 iunie, un grup de
deputaţi (printre care şi Cezar Bolliac) propune Camerei
votarea unei recompense naţionale ”pentru bunul nostru
poet Dimitrie Bolintineanu, carele se află lipsit de existenţa
de toate zilele”. Trimisă spre studiu la secţiuni, propunerea
a rămas îngropată în dosare. Poetul este internat la
Spitalul Pantelimon. În condica de înregistrare a bolnavilor
a fost notat: ”Dimitrie Bolintineanu, fost ministru de Culte,
intrat fără haine”. 1872 În martie are loc tragerea loteriei
iniţiate în 1871 de George Sion. Cărţile lui Bolintineanu au
fost câştigate de V. Alecsandri, dulapul bibliotecii – de C.
Negri, iar celelalte mobile – de către Catinca Balş.
Alecsandri şi Negri au cerut ca obiectele ce le reveneau
lor să rămână în continuare ale lui Bolintineanu.
În dimineaţa zilei de 20 august, acesta încetează din viaţă
în spital. Este înmormântat la Bolintinul din Vale.

Legendele istorice
Legendele
au trezit un interes extraordinar prin patriotismul lor focos =i
prin strania lor muzic[. Bolintineanu r[mâne =i azi un
poet  f r a g m e n t a r r e m a r c a b i l , = i o b u n [ o p e r [ d e
i z o l a r e d [ o c o l e c \ i e  surprinz[toare de instantanee
poetice. El este întâiul versificator româncu intui\ia valorii
acustice a cuvântului, care caut[ cuvântul pentru ceeace
sugereaz[ dincolo de marginile lui no\ionale =i face din vers
o singur[arie. Bolintineanu e auditiv =i mecanic =i asta duce mai aproape
de poeziamodern[. El are un fonetism studiat care traduce ideea
poetic[ direct, f[r[ asocia\iuni. Vestitele versuri
Un orologiu sun[ noaptea jum[tate.În castel în poart[ oare cine
bate?s
unt, dac[ alung[m nedreapta deciziune cu care au fost
stigmatizate, foarte bune versuri. Sincoparea cuvântului
orologiu,
spre a suna mairotacizant, termina\iile metronomice
tate—bate,
întrebarea obosit[ ce indic[ nea=teptarea nici unui element turbur[tor,
dau rândurilor un
ce
horc[it, cavernos, o caden\[ de ma=in[rie, care îns[ vine din
fonetismul psihic,nudinritmicaexterioar[astihurilor.Deacivaînv[\aEminescu
s[analizeze subcon=tientul. În afar[ de sim\ul acustic, Bolintineanu
posed[ plastica dinamic[, însu=irea de a strânge într-o linie
r[sucit[ toat[ virtualitatea unei mi=c[ri. T[iate, unele versuri apar ca ni=te
momente în perpetu[ de=f[=urare cu capetele infinite. Ba chiar
virtutea de c[petenie face a fi aceea de a izola un gest sau un obiect pe o
pagin[ alb[, ca într-un studiu preg[titor de pictor, f[cându-l etern,
inexplicabil.

Legendeleistorice,
cele mai cunoscute scrieri ale lui Bolintineanu,consacr[baladaistoric[=i,odat[cuea,
numeleluiBolintineanuînliteraturanoastr[. Succesul lor în epoc[ a fost imens, iar
dup[ moartea poetului, pân[ ast[zi, Bolintineanu a fost cunoscut ca autor în
primul rând allegendelor,dincareunele,tip[ritedesprinmanuale,suntlargcunoscute=i,înso\ite de
melodie
(Mumalui+tefancelMare,Ceadepeurm[noaptealuiMihaicelMare),
au devenit ni=te cântece aproape populare. Ele au în generecaracterulunor
baladeinspiratedinistoriana\ional[,pream[rindlupta poporului de-a lungul
veacurilor pentru ap[rarea libert[\ii. Multedin legendele scrise în prima
perioad[ a activit[\ii lui Bolintineanu au ca punctdeplecare
Osam[decuvinte
aleluiNeculce.Maitârziu,înculegerile
B[t[liileromânilor
(1859)
 
 =i
Legendenoi
(1862), poetul va recurge lacronici, nu numai cele vechi (Ureche, Costin,
Neculce), ci =i la izvoare mainoi(+incai,Kog[lniceanu,Laurianetc.)...În
centrul legendelorsunt figurideeroi,deobiceivoievozi,intra\iadâncîncon=tiin\a
poporuluicalupt[toriîmpotriva cotropitorilor otomani.
 
Cele mai multe se refer[ la +tefan cel Mare, Mihai Viteazul, Mircea cel
B[trân. Aten\ia poetului e îndreptat[ nuatâtspredescrierealuptelor,câtspreconsemnareala
eroi,înversuripatetice,a unor gesturi =i atitudini exemplare prin semnifica\ia lor
patriotic[, denatur[s[trezeasc[lacontemporanisentimentuldemnit[\iina\ionale,ideea
luptei pentru libertate. Eroii legendelor lui Bolintineanu sunt to\i patrio\i
=i-=i exprim[ dragostea de \ar[ în cuvânt[ri pline de sentin\e =imaxime
mobilizatoare, cu aluzii la contemporaneitatea
scriitorului.Cuvânt[rileiauaspectulunorlungitirade,acoperindspa\iulîntregiipoezii,

 
269
Legende istorice

de traum[ istoric[, dar =i cu intui\ia caracterului ciclic al acestor

posibiletraume. El nu a exprimat nici durerea na\ional[, =i nici
visul \[rii, de=i a fost un dureros =i un vis[tor.Un „nu =tiu ce“ anume, ]
n poezia lui, semnific[ ]ngrijorarea, un fel de]ngrijorare, aparte, din
c`nd ]n c`nd ]mp[cat[ cu sine, din c`nd ]n c`nd vis[toare.Structura
poeziilor lui, catastrofic[ uneori, dar alteori istea\[ p`n[ la proverb, ne las[
no\iuni de neuitat, ]n mo=tenire. (...) A fost ceva monoton =i de
caracter ]n tot destinul lui Bolintineanu, o\inut[ irepro=abil[ =i
nespectacular[, un romantism =i o dragoste de \ar[maifrumoas[,o
nechivernisirecarepl`ngep`n[toce=tepiatraculacrimalui, dar pl`nge ascuns,
pl`nge ]n somn, de ]ndat[ ce se simte privit, ]ncepebrusc s[-\i sur`d[ ]
ncurajator. Nichita ST{NESCU,
Carte de recitire,
Ed.
Cartea rom`neasc[,
 Bucure=ti, 1972, p. 91-97. Pentru Dimitrie Bolintineanu,
„na\iunea este poporul“, incluz`nd ]n structuraacesteia,]ncomponen\asa
factoricumsunt:toateclaselesociale „care tr[iesc sub acelea=i legi“,
limba, datinile, precum =i „t[r`mul“,]n\eleg`nd prin aceasta
teritoriul constituit istorice=te. Se poate remarca prezen\a ]n cadrul
acestei defini\ii at`t a componentelor de factur[ mate-rial[, c`t =i a celor
spirituale. }n optica patriotului muntean, una dintre tr[s[turile
definitorii, primordiale ale unei na\iuni o
constituie independen\a =i suveranitatea sa, pe care autorul le
sintetizeaz[ ]n dreptul na\iunii „de a se guverna precum ea
voie=te“. Un al doilea drept sacru al na\iunii, str`ns legat
de primul =i tocmai ca o ]nt[rire a ideii de independen\[ =i suveranitate,
esteconsiderat dreptul „de a se p[stra“ ]n ]n\elesul de conservare
a fiin\ei, aintegrit[\ii teritoriale, a intereselor na\ionale. D. Bolintineanu,
aduc`ndaceast[ idee ca valoare de postulat, men\ioneaz[ expres c[ „o
na\iune aredreptul de a respinge prin putere orice agresiune nedreapt[ de
afar[“. Una l t d r e p t i n a l i e n a b i l , s a c r u , ] n c a d r u l
e x e r c i t [ r i i n e s t i n g h e r i t e a independen\ei =i suveranit[\ii
na\ionale este considerat de autor „acela aldezvolt[rii libere a tuturor
facult[\ilor sale“, adic[ a poten\ialului s[ucreator ]n domeniul
produc\iei materiale =i spirituale, care laolat[ s[-iafirme =i s[-i
valideze capacitatea =i persoanlitatea ]n concertul celorlaltena\iuni.

 
 Dimitrie Bolintineanu
270
 Dinoperafilozofic[=isocial-politic[aluiD.Bolintineanu]nproblemana\iuniisedegaj[ca
tr[s[tur[dominant[sprirituls[upatriotic,referin\ele salecuprivirelaideeadepatrie=isentimentulpatriotic,la
limbana\ional[,literatura =i istoria na\ional[, cunoa=terea =i venerarea
trecutului istoric, pe care le consider[ elemente constitutive, componente
indispensabile alecon=tiin\ei na\ionale. }n lucrarea
Cartea poporului rom`n. Cuget[rifilozofice=ipoliticecuprivirelastarea
actual[aRom`niei,
care avea s[apar[ la finele deceniului al =aptelea, Bolintineanu
exprim[ patetic,testamentar,idei=i]ndemnurideosemnifica\iedeosebit[p`n[]n
timpurilenoastre,meniteaasiguravigoarea=iaafirmapersonalitateauneina\iuni. „O
na\iune,scria acesta,trebuies[fac[ sacrificiipentruinteresele
generale, s[ iubeasc[ limba, literatura, istoria sa, s[ onoare trecutul,
s[ lucreze pentru viitor“.C. Gh. MARINESCU, Al. T{NASE.
Con=tiin\a na\ional[ =i valorilePatriei,
 Ed.
Junimea,
 Ia=i, 1982, p. 57-58. Prin zonele rezistente ale liricii sale, Bolintineanu
anun\[, mai abitirdecât contemporanii s[i mai înzestra\i, modernitatea
poeziei române=ti. Z. ORNEA,
Interpret[ri,
 Editura
Eminescu,
Bucure=ti, 1988, p. 185.... Meridional prin sorginte =i imagina\ie,
Bolintineanu a adus înliteratura noastr[ Orientul mirific =i
senzualitatea, laurii solari, climablând[=iroz[.Cândviziunilelui seepuizeaz[,când
arborescen\elefanteziei sale se topesc =i când formele gra\ioase =i fragile
îng[duie substan\ei lirice s[ transpar[, poetul se dezv[luie în
plenitudinea sa. Descoperi atunci în Bolintineanu nu numai un
premerg[tor al lui Eminescu, dar mai cu seam[ un precursor
al lui Macedonsky...  I . N E G O I | E S C U ,
Istoria literaturii române,
 Editura
Minerva,
 Bucure=ti, 1991, p. 73. Dac[ am gândi poezia exclusiv ca un verb
muzicalizat, Bolintineanu,curopotitoarealuibalad[trubadureasc[;Eminescu,prin
magicaarmonietranscendent[; Co=buc stilizând, cum preclasicii
dansurile vechi, o hor[tutelar[,caîntr-unCodexCajonialpoeziei;Gogacu
monodialuiliturgic[; Ion Barbu, cu timbrul criptic de cristale senzuale
repercutându-se molaticîn oglinzi descântate; Bacovia, cu disonan\ele
exasperate scrâ=nind într-o

 
 Legende istorice
271
roman\[ a dezol[rii provinciale (ca o pavan[ cântat[ la caterinc[);
iaracum, la urm[, poetul „necuvintelor“, cu joaca lui de-a
cuvântul total, f[cut s[ evolueze ca o emana\ie nemijlocit[ a
fiin\ei — ei sunt dintre ceicare au cristalizat, din rumorile
cosmopolite sau din melosul mioritic,tonalit[\i care r[mân
proprietatea exclusiv[ a limbii poetice române=ti. Nu-i putem
contesta lui Bolintineanu un loc legitim în
aceast[ companieilustr[.GabrielaOM{T,
Postfa\[
la cartea: Dimitrie Bolintineanu,
Legendeistorice,
Editura
Minerva,
Bucure=ti, 1991, p. 155. Înzestrarea special[ a lui Bolintineanu,
vizibil[ în legende, dar maiales în basme, const[ ... în tehnica
muzical[ a versului s[u, capabil s[imit[ onomatopeic armoniile
naturii sau s[ exprime ritmic emo\iile, pecele mai variate registre.
Poetul e un mare alc[tuitor de blesteme în metruamfibrahic (“S[-\i
arz[ pl[mânii de-o sete adânc[/ +i ap[, tirane,
 
 s[ nu po\i s[ bei“), un autor neîntrecut de pasaje simfonice... Prin
astfel de însu=iri Bolintineanu s-a impus în literatura român[ caun poet
foarte personal, u=or de recunoscut în imita\ii, ca un adev[rat =ef de=coal[.