Efectele rugaciunii

Oricare ar fi locul în care ne rugăm, Dumnezeu nu ne vorbeşte dacă nu facem linişte în suflet. Echi-
librul fizic şi psihic este greu de obţinut în învălmăşeala şi zgomotul oraşului modern, de aceea un loc
potrivit pentru rugăciune este Biserica, în care putem găsi condiţii prielnice pentru liniştea interioară.

S-ar putea spune că rugăciunea aprinde în adâncul conştiinţei o lumină, iar la această lumină, omul
începe să se vadă pe sine aşa cum este, se recunoaşte pe sine şi se simte înclinat spre împlinirea
dorinţelor morale.

Adeseori nu este nevoie ca însuşi bolnavul să se roage pentru ca fenomenele de vindecare să se pro-
ducă. Dar totdeauna să fie lângă el cineva care să se roage. Efectul depinde de calitatea şi
intensitatea rugăciunii şi de dorinţa celui bolnav de a se îndrepta.

În concluzie, efectele rugăciunii şi intervenţia divinităţii nu se produc decât după ce omul s-a rugat cu
stăruinţă, până la completa purificare a trupului şi sufletului. Astfel, cu ajutorul rugăciunii, celulele
organismului uman şi fiziologia lor stau în prezenţa harului necreat divin ce trebuie să fie invocat cu
smerenie şi umilinţă de noi prin rugăciunea începătoare „Împărate ceresc”.