Sunteți pe pagina 1din 3

Tcacenco Valeria, gr.

EG186TR
Romantism și Realism în romanul "Roșu și Negru" de Stendhal
- Date generale despre autor;
Stendhal, pe numele său adevărat Henri-Marie Beyle (23 ianuarie 1783, Grenoble – 23 martie 1842,
Paris), a fost un scriitor francez renumit pentru finețea analizei sentimentelor personajelor sale și pentru
lipsa intenționată de sensibilitate a stilului său. Se crede că Stendhal și-a ales pseudonimul literar ca un
omagiu adus lui Johann Joachim Winckelmann, fondatorul arheologiei moderne, născut în localitatea
Stendal, Saxonia-Anhalt (Germania). Stendhal a participat la războaiele care au urmat Revoluției
franceze și din perioada Primului Imperiu Napoleonian ca ofițer de dragoni și ca intendent militar.
- Informații generale și subiectul romanului pe scurt, punând accentul pe momentele-cheie;
Roșu și negru (franceză Le rouge et le Noir, subtitlu: „Cronica anului 1830”) este un roman psihologic,
în două volume, scris de Stendhal și publicat în 1830. Acțiunea se desfășoară în perioada septembrie
1826 - iulie 1831 și relatează încercările unui tânăr de a-și depăși condiția socială de țăran printr-o
combinație de talent, muncă, înșelătorie și ipocrizie, doar pentru a se găsi trădat de propria pasiune.
Roșu și negru intră în categoria denumită Bildungsroman („roman de formare”). Într-un eseu publicat în
1954 Maugham l-a considerat unul dintre cele mai bune zece romane din lume. Subiectul romanului se
concentreaza pe viata personajului principal. Conflictele interioare ale acestuia sunt foarte de puternice.
- Semnificația titlului;
Titlul este sugestiv și contureaza iluzia pe care și-o face personajul, Julien Sorel, și în care se pierde,
ajungând la un sfârșit tragic. Sunt distribuite două elemente aflate în contradictoriu, dar care au un
impact foarte mare pentru acele timpuri: armata (care este reprezentată de culoarea roție, prin uniformele
purtate) și Biserica (reprezentată de culoarea neagra, o aluzie la îmbracamintea monahală).
- Personajul Julien Sorel și caracterizarea sa;
Protagonistul cărții este Julien Sorel, în vârsta de nouasprezece ani, fiul unui țăran din Verrieres, un mic
orășel din Franța. Julien îl are ca model de erou pe Napoleon Bonaparte, drept consecință își dorește o
carieră militară. Însa este conștient ca primul pas pe care trebuie sa îl facă pentru a-și ridica statutul
social, este prin intermediul Bisericii, astfel devine preot. Pentru aceasta a început să studieze Biblia şi
limba latină. Datorită cunoştinţelor sale de latină este solicitat de primarul din Verriéres pentru a deveni
preceptorul copiilor săi. Tânărul Sorel îi cucereşte pe toţi, în special pe soţia primarului, doamna de
Ręnal. În scurt timp între cei doi apare o relţie dominată la început de orgoliul lui Julien. Deoarece
domnul de Ręnal primeşte o anonimă, Sorel este nevoit să plece la seminar şi astfel să o părăsească pe
femeia pe care a început să o iubească.
Acolo Julien se loveşte de ipocrizie, dar reuşeşte să şi-l facă pe părintele Pirard prieten, cu ajutorul
căruia supravieţuieşte până la demisionarea acestuia. Înainte de a pleca la oraş Julien trece prin Verriéres
pentru a o vedea încă o dată pe cea mai bună şi mai blândă femeie cunoscută de el şi pentru a-şi lua
rămas bun.
Julien Sorel este inteligent, curios, un bun cunoscător al limbii latine – lucru care îl va ajuta în
ascensiunea socială, este povestea unui personaj ambiguu, care, când naiv, când ipocrit, când răutăcios
ori cinic, când înţelegător, îi induce în eroare pe toţi cei din jurul său. Totuşi, Julien Sorel fiind sărac, el
este ambiţios. Dispreţuit, nu disperă şi dovedeşte, în cele din urmă, că merită, la fel de bine ca oricare
om, o situaţie socială, şi prin urmare financiară, sigură.
- 3 Elemente realiste;
 Prezintă personaje tipice în împrejurări tipice.
 Omul (modul lui de gândire și de comportament) este determinat de mediu (social, istoric etc.).
Burghezia de provincie, dar şi aristocraţia pariziană, nu scapă de privirea critică a autorului, fiind
surprinse în ipostazele lor cele mai nedemne – lacome, nepăsătoare, egoiste.
 Idealul realist este accesibil, e dedus din viața reală și, deci, te poate mobiliza pentru a-l atinge. Nu e
neapărat să fie moral și onest. Unele personaje realiste reușesc să-l realizeze.
Julien Sorel este un tânăr cu ambiţii înalte şi foarte dificil de atins, datorită poziţiei sale sociale. Acest
“handicap” este însă echilibrat de o putere de memorare foarte bună. Singura sa cale de a reuşi să ajungă
cineva în societate este aceea a bisericii. Pentru a ajunge un aristocrat desăvârşit, Julien Sorel ştie că
trebuie să deprindă anumite abilităţi sociale – atât de familiare clasei aristocrate, care presupun, în
primul rând, ipocrizie, viclenie, impostură. Sorel se foloseşte de slăbiciunile şi vanităţile celor cu care
are de-a face, fie ei nobili sau proaspăt îmbogăţiţi, pentru a-şi atinge scopul.
- 3 Elemente romantice;
 Accent se pune pe sensibilitatea subiectivă, pe imaginație, vis, sentimente etc. Deci, mizează pe
subiectivism.
Julien Sorel activează şi manevrează abil fantasmele erotice atât în cazul doamnei de Rênal, cât şi în
cazul Mathildei, capricioasa fiică a marchizului de la Mole. În acelaşi timp, pare destul de detaşat, cel
puţin pentru o perioadă, de emoţiile pe care le-a declanşat în cele două femei. Eroarea lui Julien este
aceea că nu a reuşit să-şi păstreze această detaşare (luciditate) până la capăt, în ciuda aparenţelor, caz în
care s-ar fi dovedit un adevărat discipol al lui Bruno.
 Urmărește conflictul dintre ideal și realitate.
„- Odinioară, îi spunea Julien, când aş fi putut să fiu atât de fericit în timpul plimbărilor noastre prin
pădurea de la Vergy, o neînfrântă ambiţie îmi târa sufletul în ţinuturi imaginare. Şi-n loc să-mi apăs pe
inimă mâna aceasta fermecătoare care era atât de aproape de buzele mele, viitorul mă răpea de lângă
tine; îmi fugea gândul la nenumăratele lupte pe care trebuia să le dau ca să dobândesc o avere uriaşă…”
 Stilul romantic se caracterizează prin abuz de melancolii languroase și exes de exagerări colorate.

- Concluzii.
Julien Sorel, ca mai toate personajele lui Stendhal, devine prizonierul propriei sale iluzii, ceea ce îi va
aduce moartea. Cu toate acestea, este admirabilă luciditatea cu care încearcă să-şi construiască un destin
propriu, să evadeze din condiţia sa socială precară, condiţie care ţine de un destin ce poate fi înfrânt, la o
adică, prin inteligenţă şi tenacitate. Julien Sorel nu este doar un simplu arivist, este şi un vizionar. Din
acest punct de vedere, are un corespondent pe măsură în literatura secolului al XX-lea.
Aventurile erotice ale personajelor lui Stendhal au ca motivaţie şi o mai bună cunoaştere a lumii/ clasei
sociale căreia le aparţin femeile seduse. În plus, sentimentul iubirii este speculat în numele unor avantaje
sociale şi financiare. Altfel spus, aceste aventuri, în cele din urmă, au la bază un caracter cât se poate de
pragmatic. Personajele stendhaliene, fără prea multe scrupule, trec de la o aventură erotică la alta,
încercând însă, pe cât posibil, să rămână lucide, în ciuda pasiunii pe care şi ele o încearcă destul de
intens.

Citate:
„Aproape toate nefericirile vieții ne vin de la ideile greșite pe care le avem despre ceea ce ni se
întampla. A cunoaște profund oamenii, a judeca în mod judicios evenimentele înseamna așadar a face
un pas important spre fericire.”
,,Iubirea creează egalităţi şi nu le caută.”
„Mâhnirea nu poate fi de bun gust; trebuie numai să pari plictisit. Dacă eşti trist, înseamnă că-ţi
lipseşte ceva, că nu ţi-a reuşit ceva. Asta însemnă să te arăţi inferior. Dacă eşti plictisit, dimpotrivă,
înseamnă că este inferior ceea ce a încercat zadarnic să-ţi placă.”
„Dar dacă gust din plăcerea asta cu atâta prudenţă şi luare-aminte, ea nu va mai fi o plăcere pentru
mine.”