Sunteți pe pagina 1din 3

ÎNVIEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS

Praznic împărătesc sau sărbătoare domnească desemnează, în creștinismul de rit


bizantin, o sărbătoare care este închinată:
 în mod direct lui Dumnezeu sau, mai precis, uneia din cele trei persoane ale 
Sfintei Treimi;
 evenimentelor din viața Mȃntuitorului Hristos
 în cinstea Maicii Domnului.

Unele praznice împărătești sunt : - cu dată fixă;


- cu dată schimbătoare:Florii,Paști,Ispas,Rusalii.

Învierea Domnului reprezintă evenimentul ce se află la temelia credinței


creștine. În acest sens, Sfantul Apostol Pavel ne spune că dacă Hristos nu ar fi
înviat, atunci credința noastră ar fi în zadar. Jertfa de pe Cruce se implineste
în înviere, mormântul lui Hristos se arata ca un purtător de viață și izvor al
învierii noastre pentru că, prin învierea Sa, Mântuitorul S-a făcut începătură a
învierii tuturor (I Cor. 15, 20). Acest fapt face din Învierea Domnului cel mai
important praznic al crestinilor de pretutindeni.

Icoana Învierii Domnului, numită şi Pogorârea la iad sau "Anastatis" (în greceşte,
"Înviere"), prezentă de obicei în naosul bisericilor răsăritene nu este doar o simplă
ilustrare a felului cum a învins Hristos iadul şi moartea, ci poartă o adâncă
semnificaţie simbolică a acestei împliniri unice,monumentale,de excepţie, a lui
Iisus.
Potrivit credinţei ortodoxe, în cele trei zile dintre moartea şi învierea Sa, Hristos a
coborât în iad pentru a elibera sufletele întemniţate din acel loc. Trupul Său a rămas
în mormânt, dar sufletul Lui neînfricat a descins în infern pentru a dărui viaţa şi
lumina învierii celor de acolo. Din această cauză, Hristos nu are nicidecum în
această icoană o atitudine smerită, de învins, sclav, rob, ci una de Învingător al
morţii, Salvator al celor înfrânţi de moarte.
 Hristos este îmbrăcat într-un veştmânt alb, uneori galben-auriu (arătând că El
este Lumina lumii), sau cu nuanţe închise de albastru ori maro. Roba Sa se
înalţă, flutură în sus, dându-se astfel de înţeles că El coboară în iad pentru a-i
mântui pe cei pieriţi întru trup. Pe mâinile şi picioarele Sale pot fi observate
rănile provocate de cuiele înfipte la răstignire.
 Grinzile aurii de la picioarele lui Hristos sunt, de fapt, porţile iadului, pe care
El le-a sfărâmat. Cheile, lacătele sparte care plutesc în abisul negru din partea
inferioară a icoanei simbolizează descătuşarea, eliberarea sufletelor din infern,
eliberarea nostra din temniţă morţii. 
 Cele două personaje pe care Hristos le apucă de mâini, trăgându-le afară din
morminte, sunt Adam şi Eva, sugerându-se în acest fel că El a salvat, mântuit,
intreagă omenire, din toate timpurile, încă de la începuturile timpului. Adam şi
Eva au parte astfel de o a doua şansă. De asemeni, ni se vesteşte învierea
generală a trupurilor înainte de Judecata de Apoi.
 În stânga icoanei, aflăm alţi trei oameni. Sunt regele David şi regele Solomon,
cei doi strămoşi ai Domnului prin natura sa umană, şi Ioan Botezătorul,
Înaintemergătorul lui Hristos atât în viaţă, cât şi în moarte.
 În dreapta icoanei, întâlnim personaje din Vechiul Testament: Abel (prima
fiinţă umană născută, care a fost ucis de fratele său Cain, primul om care a
murit), Moise (cel căruia i-au fost date de Dumnezeu Tablele Legii şi cel care
a instituit primul Paşte şi este acum prezent la un nou, altfel de Paşte),
Avraam.
 Forma albastră din jurul lui Hristos este numită "mandorlă" (cuvântul italian
pentru "migdală"), având un contur asemeni unei migdale. Mandorla are
semnificaţia Slavei Domnului, a luminii eterne a lui Hristos.
Arătările Domnului Iisus Hristos după Înviere
(în ordine cronologică, după cei patru evangheliști):
1) Arătarea Domnului către Maria Magdalena (Ioan XX, 11-18; Marcu XVI, 12, 13)
2) Arătarea către femeile mironosițe (Matei XXVIII, 9-10; Luca, XXIV,10,11)
3) Către Simon Petru (Luca XXIV, 34; Cf. I Cor. XV, 5)
4) La doi ucenici în drum spre Emaus (Luca XXIV, 13-35; Marcu, XVI, 12-13)
5) Apostolilor și unor ucenici la Ierusalim, în seara Învierii (Ioan XX, 19-23; Luca XXIV, 36-
43)
6) Apostolilor după opt zile, împreună cu Toma, la Ierusalim (Ioan XX, 26-29)
7) La șapte Apostoli, în Galileea, la  Marea Tiberiadei  (Ioan XXI, 1-14)
8) La toți Apostolii pe un munte în Galileea (Matei XXVIII, 16-20)
9) Apostolilor în ziua Înălțării Domnului  la cer (Luca XXIV, 44-53; Marcu XVI, 15-20)
Ca o completare putem adăuga și alte trei arătări ale Mȃntuitorului semnalate de Sf. Ap. Pavel
neenumerate în rȃndurile anterioare :
1) Arătarea Domnului Hristos  la mai mult de 500 de frați deodată, probabil tot în Galileea
(I Cor. XV, 6)
2) Arătarea Domnului  către Iacov, fratele (ruda) Domnului în Galileea (I Cor. XV, 7).
3) Arătarea extraordinară către Sf. Ap. Pavel (I Cor. XV, 8; Fapte IX, 1-9; XXII, 3-11;
XXVI, 9-18)

Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creștinilor ortodocși, pe


care o numim în cântările Bisericii „praznic al praznicelor și sărbătoare a
sărbătorilor”. Ea este cel mai important eveniment care a avut loc în istoria
umanității și diferențiază creștinismul de toate celelalte religii deoarece capul
Bisericii Creștine, Hristos, a înviat din morți, arătându-ne că nu a fost doar un om
excepțional, ci Dumnezeu adevărat și Om adevărat, Care S-a întrupat pentru noi
și pentru a noastră mântuire.

O zi binecuvȃntată!

Am făcut o prezentare schematică pentru a nu vă obosi. Dar să știți că Hristos și


învățătura Sa nu plictisește, ci odihnește sufletul omului, conform spuselor Sale:
“Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi.”(Matei
11,28). Rupeți din timpul vostru zilnic o clipă și i-o oferiți lui Hristos (o rugăciune)
și veți afla pacea sufletelor voastre.