FACULTATEA DE DREPT, UNIVERSITATEA

BUCUREȘTI

EVOLUȚIA ȘI STRUCTURA
FINANȚELOR PUBLICE

Bucă George – Grupa 202

Bîrlează Costin – Grupa 201
 Evoluția finanțelor publice
1. Conceptul de finanțe publice

Apărute în perioada de trecere de la orânduirea gentilică la orânduirea sclavagistă,

finanţele sunt strâns legate de istoria statului. Altfel spus, finanţele au apărut atunci când
existau deja comunităţi umane, când se vehicula ideea de proprietate, se dezvoltau forţele de
producţie şi apăreau primele elemente ale pieţei de schimb1.
Cuvântul „finanțe” își are originea în cuvintele latineşti fiare sau finis, care se traduc
prin a termina, a încheia un diferend, o acţiune juridică în legătură cu plata unei sume de
bani2. În secolele al XIII-lea și al XIV-lea se foloseau expresiile finantio, financias și financia
pecuniaria, în sensul de “plată în bani”. Se presupune că aceste expresii derivă de la cuvântul
finis, utilizat adesea în sensul de “termen de plată”. În zilele noastre, în vorbirea curentă se
identifică frecvent noțiunea de finanțe cu aceea de bani, venituri în bani, resurse bănești,
creanțe și obligații de plată în bani, indiferent de subiectul acestora.
La categoria generală de finanţe se include mai multe componente:

1. Finanţele private – această categorie financiară se caracterizează, în principal, prin

faptul că participanţii la aceste relaţii şi procese sunt persoane fizice sau juridice a
căror activitate se bazează pe proprietatea privată. Fondurile de resurse băneşti ce se
administrează la nivelul acestor participanţi sunt destinate satisfacerii de nevoi
proprii ale persoanelor respective.
2. Finanţele publice – se caracterizează prin participarea directă la procesele generale
financiare ale statului ca beneficiar al resurselor băneşti acumulate şi în calitate de
utilizator al resurselor respective. Caracteristica semnificativă a finanţelor publice
constă în aceea că procesele şi relaţiile financiare respective se desfăşoară în
legătură directă cu satisfacerea unor nevoi colective.

2. Evoluția conceptului de finanțe publice

De-a lungul anilor, concepțiile despre finanțe au evoluat continuu. În această evoluție se
conturează două etape distincte: prima corespunde, în linii generale, capitalismului ascendent
(secolele XVIII-XX), iar cea de-a doua corespunde dezvoltării monopolurilor (secolul XX și
mai cu seamă după marea recesiune economică mondială). Concepțiile din prima etapă sunt
considerate clasice, iar cele din etapa următoare moderne3.
1
Nicolae Hoanţă, Economie şi finanţe publice, Editura Polirom, Iaşi, 2000, p. 111;
2
Ioan Condor, Dreptul finanțelor publice, Editura Fundaţiei România de Mâine, București, 2006, p.19;
3
I. Văcărel, Gh. D. Bistriceanu, G. Anghelache, M. Modnar, F. Bercea, T. Moșteanu, F. Georgescu,
op.cit., p.28;

2
 Concepţiile clasice reflectă doctrina liberală potrivit căreia activitatea economică
trebuie să se desfăşoare în conformitate cu principiul „laissez-faire, laissez-passer”. Se
considera că intervenţia statului în economie ar putea perturba iniţiativa privată, libera
concurenţă, acţiunea legilor obiective ale pieţei. Statul trebuia să se limiteze la sarcinile sale
tradiţionale vizând menţinerea ordinii publice, apărarea frontierelor ţării şi întreţinerea de
relaţii diplomatice cu alte state, iar cheltuielile publice trebuiau restrânse la minimum 4.
Potrivit acestei concepţii, sarcina finanţelor publice consta în asigurarea resurselor financiare
necesare întreţinerii şi funcţionării instituţiilor publice. Este o perioadă în care prevala
doctrina liberalismului economic, preocuparea specialiştilor fiind orientată îndeosebi spre
problemele legate de procurarea resurselor necesare statului şi utilizarea lor eficientă. De
asemenea, se urmărea modul de repartizare a sarcinilor fiscale pe categorii de plătitori, modul
de contractare şi rambursare a împrumuturilor, întocmirea şi executarea echilibrată a
bugetului, respectarea anumitor reguli de disciplină financiară şi de bună gestionare a
fondurilor, conceptul de finanţe avea un pronunţat caracter juridic5.
Concepţiile moderne iau naştere după primul război mondial, ca urmare a unor crize
economice grave. O caracteristică a acestei etape de evoluţie a finanţelor publice este
afirmarea tot mai insistentă a doctrinei intervenţioniste, conform căreia statul este chemat să
exercite un rol activ în viaţa economică, să influenţeze procesele economice, să corecteze
evoluţia ciclică, să prevină crizele sau cel puţin să le limiteze efectele negative. Este apreciată
şi încurajată intervenţia statului în economie prin măsuri ca: acordarea de subvenţii şi de
facilităţi întreprinderilor private, acţiuni pentru combaterea şomajului, acţiuni pentru
restabilirea echilibrului general economic vremelnic perturbat, acţiuni pentru redresarea
economiei stagnante etc. 6.
Finanţele publice contemporane se caracterizează printr-o schimbare de dimensiune
care a transformat raportul lor cu economia generală. Această schimbare îmbracă un aspect
cantitativ (ponderea financiară a statului şi componentele sale în PIB), precum şi un aspect
calitativ, întrucât au apărut şi s-au dezvoltat cheltuielile publice de tip nou, în special
cheltuielile de transfer. Aşadar, finanţele publice constituie o parte a relaţiilor băneşti prin
intermediul cărora, în procesul repartiţiei produsului intern brut se formează, se repartizează şi
se utilizează fondurile necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor statului7.

4
Alexandru Marian, Corina-Maria Ene, Finanțe publice-modulul I, p. 32;
5
I. Văcărel, Gh. D. Bistriceanu, G. Anghelache, M. Modnar, F. Bercea, T. Moșteanu, F. Georgescu,
op.cit., p.29;
6
Ioan Condor, op.cit., p.26 ;
7
Hoanţă Nicolae, op.cit., p. 114;