Sunteți pe pagina 1din 35

LUCRARE

DE
DIPLOMA

2012
SCOALA POSTLICEALA“HENRI COANDA-STEI”

SPECIALIZAREA;
ASISTENT MEDICAL GENERALIST

CORDONATOR; ELEV;

IAGAR ARANKA CULDA ELISABETA


TEMA LUCRARII

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA


PACIENTULUI CU ESOFAGITA
MOTOO:

„Sanatatea este o comoara pe care putini stiu


sa o pretuiasca,desi aproape toti se nasc cu ea”
CUPRINSUL LUCRĂRII DE DIPLOMĂ:

INTRODUCERE

CAPITOLUL I.

1. Notiuni de anatomie si fiziologie a esofagului:


2.Etiopatogenie:
2.1 Definitie

3.1Clinica esofagitei:
3.2 Cauze

3.3 Mecanizmul fiziopatologic

3.4 Simptomatologie

3.5 Investigatii paraclinice

3.6. Tratamentul si diagnosticul

CAPITOLUL II.

Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientului cu esofagita:

CAPITOLUL III.

Prezentarea cazurilor de boala:


- Cazul nr. 1

- Cazul nr. 2

- Cazul nr. 3
INTRODUCERE

Pana in urma cu un deceniu esofagita a fost atribuita in primul rand


refluxului gastro-esofagian(RGE), dar in ultimii 10 ani s-a conturat tot mai
mult esofagita eozinofilica, ca o entitate distincta din punct de vedere
etiopatogenetic atat la copii cat si la adulti.Pentru a defini aceasta afectiune
s-au folosit diverse denumiri:esofagita alergica, esofagita eozinofilica
primara sau idiopatica.

 Astazi se accepta denumirea simpla de esofagita eozinofilica (EE)


deoarece infiltratul eozinofilic de la nivelul epiteliului esofagian, cu peste
15-20 de eozinofile /camp la examenul histopatologic, este mai important
cantitativ decat in orice alt tip de esofagita.

     Una din primele referinte asupra esofagitei eozinofilice dateaza din 1977,
cand la un pacient adult cu disfagie, se remarca prezenta unui infiltrat
eozinofilic la nivelul mucoasei esofagiene.

      In urmatorii ani au existat mai multe rapoarte care descriu, asocitia dintre
disfagia severa ,strictura esofagului proximal si infiltratul eozinofilic la
nivelul mucoasei esofagiene.

      Urmatoarele studii asupra EE subliniaza eficienta terapiei


cu cortisteroizi. In ultimii 10 ani EE a fost diagnosticata si la copi Kelly si
colaboratorii au raportat primele cazuri la copii.Acesti autori au sugerat ca
EE reprezinta un raspuns imunologic exagerat la anumiti antigeni alimentari.
      In 1997 s-au facut primele observatii cu privire la caracteristicile
endoscopice asociate cu EE: esofag ingustat, cu exudat albicios, mucoasa
friabila, inel Schatzki si uneori stricturi proximale.

Grenstein a publicat experienta sa asupra EE si a remarcat prezenta unei


sipmtomatologii nespecifice care insoteste disfagia, cum ar fi: varsaturi,
dureri abdominale nespecifice si istoric de alergie.

       Faubion a publicat, pentru prima data, o modalitate terapeutica constand


in administrarea topica de corticosteroizi (la nivelul esofagului).

      Distributia bolii este larga in intreaga lume.Interesul pentru studierea


acestei boli justifica cresterea incidentei EE in ultimii 10 ani.

      Intr-un serviciu de Gastroenterologie pediatrica s-a raportat intre anii


2000-2003, o incidenta anulala de 1/10000, cu o prevalenta de 4, 2 cazuri la
10000 copii, la sfarsitul anului 2003.De asemenea, acesti raportori au gasit
pentru jumatate din cazuri un model familial punand in discutie fie o
predispozitie genetica, fie o expunere la un factor de mediu comun,
dar necunoscut.

     Concluzia acestor autori, a fost ca EE are o incidenta mai mare la copii


decat alte boli inflamatorii gastrointestinale

Studiile au aratat ca 50-80% din populatia lumii este infectata cu


CMV. Incidenta cea mai mare a infectarii este in jurul virstei copilariei si
adolescentei. Esofagita alaturi de uveita, adrenalita, pneumonie si colita sunt
infectii ale persoanelor imunocompromise. Esofagita este a doua localizare a
infectiei cu CMV in tractul digestiv dupa colita. 
CAPITOLUL  I.

1. Notiuni de anatomie si fiziologica a esofagului:

Aparatul digestiv este format din:


cavitatea bucala,esofag, stomac,intestin subtire,intestin gros;

Digestia reprezinta totalitatea transformarilor mecanice


(maruntirea),fizice(dizolvarea) si chimice (actiunea enzimelor),pe care le
sufera substantele organice din alimente in vederea transformarilor in
substante simple,usor absorbite
In cavitatea bucala hrana este maruntita mecanic cu ajutorul dinţilor şi
amestecată cu salivă,produsă de către glanda parotidă,glanda sublinguală şi
glanda submandibulară.Secreţia salivară conţine enzima ptialină care
desface moleculele mari de polizaharide în molecule mai mici.

Ulterior, are loc deglutitia ce cuprinde totalitatea actvitatilor ce


asigura transportul bolului alimentar in stomac. Este un act reflex ce se
desfasoara în trei timpi:
a) Timpul bucal (voluntar). în momentul în care alimentele sunt gata pentru
a fi înghitite, ele sunt în mod voluntar împinse în faringe datoritã presiunii
pe care o exercitã limba prin miscarea ei în sus.
b) Timpul faringian. La intrarea în faringe sunt stimulate ariile receptoare de
la acest nivel. Impulsurile ajungand la trunchiul cerebral si initiaza o serie de
contractii faringiene musculare automate.
c) Timpul esofagian. Esofagul are, în principal, rolul de a transporta
alimentele din faringe în stomac, iar miscarile lui sunt organizate specific în
vederea acestei functii.In mod normal, esofagul prezinta doua tipuri de
miscari peristaltice: peristaltism primar si peristaltism secundar.
Peristaltismul primar este declansat de deglutitie si începe când alimentele
trec din faringe în esofag iar peristaltismul secundar se datoreazã prezentei
alimentelor în esofag si continuã pânã când alimentele sunt propulsate în
stomac.

Odata ajuns in stomac,bolul alimentar este transformat intr-o pasta


omogena,numita Cgim Gastric.Aici este intalnit acidul clorhidric produs de
mucoasa gastrică, la  nivelul acestuia distrugandu-se germenii infectiosi si se
produce denaturarea proteinelor, pepsina desface moleculele de proteine în
molecule mai mici de peptide, sau colagenul. Prin mişcările peristaltice ale
stomacului hrana parţial digerată va fi dirijată spre orificiul piloric,de unde
ajunge în duoden.

Intestinul subţire este segmentul cel mai important de absorbţie a hranei. De


asemenea în intestinul subţire este continuat procesul de digestie din gură
prin desfacerea mai departe a zaharidelor prin enzimele lactază, maltază,
sucrază în molecule şi mai mici de glucoză, fructoză, galactoză şi manoză,
molecule care pot fi deja absorbite prin peretele intestinului subţire.
Proteinele parţial digerate în peptide vor fi descompuse de enzima peptidază
în aminoacizi care la fel pot fi absorbite prin peretele intestinal.
Grăsimile sau lipidele care apar sub formă de picături vor fi la început
emulsionate de bilă şi lecitină în soluţii cu particule mai mici, care vor fi
descompuse de enzima lipază în acizi graşi care pot traversa la peretele
intestinal care este lipofil. Numai 80 % din hrană este valorificat de
organism prin procesul de digestie, absorbţia se produce printr-un proces de
difuzie favorizată de aşa numită pompa osmotică a ionilor de sodiu şi
potasiu (Na+, K+) care funcţionează prin diferenţa de concentraţie din sânge
faţă de conţinutul intestinal.
Intestinul gros (Intestinum crassum) la acest nivel este resorbit 19 % apă din
resturile de hrană nedigerate sosite din intestinul subţire, aceste resturi fiind
apoi eliminate prin rectum şi apoi anus.

Esofagul este un conduct musculo-membranos, cu direcţie longitudinalã,


destinat transportului alimentelor din faringe în stomac.Esofagul este situat
pe linia medianã coboarã aproape vertical pe faţa anterioarã a coloanei
vertebrale, foarte puţin deviat spre stânga pânã la nivelul vertebrei T4. Aici
se inflecteazã spre dreapta pentru a face loc arcului aortic. Redevine median
şi la nivelul vertebrei T7 deviazã din nou urmând un traiect paravertebral
pânã la intrarea în stomac. Devierile patologice ale coloanei vertebrale sunt
urmate de esofag, fãcându-i uneori imposibil cateterismul.
Dimensiuni: Esofagul are la adult lungimea medie de 25 cm. Aceasta este
însã variabilã cu vârsta, sexul şi talia subiectului.

Raporturile esofagului sunt urmãtoarele:

Anterior – vine în raport cu traheea. În partea superioarã, traheea acoperã


complet esofagul, în timp ce în partea inferioarã, datoritã curburii în plan
frontal, esofagul va depãşi traheea spre stânga. Acest raport justificã
abordarea chirurgicalã a esofagului prin stânga.

Posterior – esofagul este separat de coloana vertebralã prin spaţiul


retrovisceral al lui Hanche, limitat lateral prin douã lame sagitale întinse de
la marginile esofagului la fascia prevertebralã, iar posterior de coloana
vertebralã de la C6 la T2, tapisatã de: lungul gâtului, marele drept anterior şi
aponevroza prevertebralã. Acest spaţiu continuã spaţiul retrofaringian de
unde pot migra flegmoanele retro-faringiene.

Raporturile laterale pot fi imediate şi mediate:

a) raporturi imediate. La dreapta esofagul vine în raport exclusiv cu traheea,


datoritã deplasãrii lui la stânga. Raporturile cu corpul tiroidian sunt mai
îndepãrtate. La stânga, el este în raport cu corpul glandei tiroide, artera
tiroidianã inferioarã şi venele tiroidiene (mijlocie şi inferioarã). Nervii
laringei recurenţi au poziţii diferite la dreapta şi la stânga. Laringeul recurent
drept merge de-a lungul marginii drepte a esofagului, iar laringeul recurent
stâng în şanţul dintre trahee şi esofag. Tot pe laturile esofagului, între aortã
şi trahee, se gãsesc nodurile limfatice paratraheale sau recurenţiale, situate
de - a lungul nervilor laringei recurenţi.

b) raporturile mediate sunt cu arterele carotide comune, cu simpaticul


cervical şi cu planurile regiunii carotidiene (piele, sternocleidomastoidian,
muşchii subhioidieni). Aceste raporturi sunt mai apropiate pe stânga, decât
pe dreapta, datoritã deplasãrii esofagului spre stânga.
Porţiunea toracicã (Pars toracica) începe la nivelul orificiului superior al
toracelui, coboarã prin mediastin şi ţine pânã la hiatusul esofagian al
diafragmei.

Trecerea de la porţiunea cervicalã la porţiunea toracicã este prost definitã.


Deoarece orificiul superior al toracelui este situat într-un plan oblic, faţa
anterioarã a esofagului este cervicalã, iar cea posterioarã, deja toracicã.

Cele douã funcţii majore ale esofagului sunt: transportul bolului alimentar
din cavitatea bucalã în stomac şi prevenirea refluxului retrograd al
conţinutului gastro intestinal.

Transportul bolului alimentar reprezintã timpul trei al deglutiţiei şi se


terminã atunci când bolul alimentar ajunge în stomac. Durata lui diferã în
funcţie de constituţia bolului alimentar.

Tranzitul esofagian al bolului alimentar se face prin intervenţia a douã


mecanisme:
a) activitate peristalticã;
b) forta gravitaţionalã;

Participarea acestora depinde de poziţia corpului. În clinostatism pasajul


bolului alimentar se face numai prin activitatea peristalticã a esofagului, iar
în ortostatism concurã în proporţie variabilã forţa gravitaţionalã şi undele
peristaltice.
2.Etiopatogenie:

2.Etiopatogenie: cel mai frecvent este toxica, esofagitele fiind provocate de


ingerarea unor substante caustice acide (acid clorhidric, sulfuric, azotic) sau
alcaline (soda caustica, potasa caustica, soda de rufe). Se mai pot produce si
prin ingerarea unor lichide fierbinti sau prin inghitirea unor corpi straini.
Mai pot fi provocate de propagarea unei infectii de vecinatate, de contactul
cu acidul clorhidric gastric (regurgitari, varsaturi frecvente), de masticatie
insuficienta, de abuzul de alcool si tutun.

2.1 Definitie: Esofagita reprezinta o inflamatie a mucoasei


esofagiene,conductul care face legatura gatului cu stomacul si conduce
alimentele din faringe catre stomac.
Daca nu este tratata, esofagita poate cauza probleme ale deglutitiei
(inghititului) precum si ulcere si cicatrici ale esofagului. In unele cazuri
esofagita poate duce la dezvoltarea unei afectiuni denumite „esofag Barrett”,
care constituie un factor de risc pentru aparitia cancerului esofagian.
3.1Clinica esofagitei:

Tabloul clinic cuprinde:


1. Durerea-vie, ascutita prezenta aproape in toate cazurile, cu sediu variabil,
adesea corelabil cu sediul perforatiei, agravata de deglutitie. Poate fi
cervicala, la baza toracelui in abdomenul superior sau atat la baza toracelui
cat si in abdomenul superior. Poate prezenta iradieri in spate sau scapulo-
humerale.
2. Febra-in general moderata.
3. Disfagie-in general completa, uneori se poate instala la 24-48 h de la
producerea perforatiei. Reprezinta un simptom cardinal care atrage atentia
asupra suferintei esofagului.
4. Dispnee-asociata sau nu cu cianoza apare cand este cointeresat precoce
spatiul pleural cu aparitia unui hidropneumotorax, uneori sub presiune; in
acest caz apar si semne clinice de revarsat hidroaeric pleural.
5. Varsaturi - mai putin importante in perforatile esofagului instrumentale
dar masive in RE (rupturile esofagiene), cand reprezinta un simptrom
cardinal; uneori pot prezenta striatii sangvine si exceptional pot imbraca
aspectul unei hematemeze. Acest simptom lipseste in general in PE toracice.
6. Emfizem subcutanat - reprezinta un semn cardinal al perforatiei
esofagiene, dar apare in general tardi(dupa 24-48 h) in PE toracic; in PE
cervical apare mai devreme, desi la inceput este discret si trebuie cautat cu
atentie.
7. Aparare musculara epigastrica - apare uneori in PE toracic sau abdominal,
dar mai frecvent in sindromul Boerhaave.
8. Raguseala sau/si stridorul laringian apar tardi(la 3-5 zile) in perforatiile
esofagiene cervicale.
9. Semne de peritonita se intalnesc in perforatiile esofagului abdominal.
Datele din literatura arata ca diagnosticul clinic corect se pune in max. 50%
cazuri. in dorinta de a imbunatatii acest procent s-au descris mai multe
"triade\" diagnostice considerate patognomonice.
- triada Mackler: varsatura - durere toracica joasa - emfizem s.c. cervical;
- triada Barett - dispnee, emfizem subcutanat - aparare musculara
epigastrica;
- triada Anderson - emfizem s.c. - polipnee -contractura abdominala.
Semnele clinice considerate cardinale (si cele paraclinice), in functie de
localizarea leziunii sunt redate in elul de mai sus.

3.2Cauze

Esofagita este cauzata de o infectie sau iritatie a esofagului.


Infectia poate fi cauzata de bacterii, virusuri, fungi, sau boli care slabesc
sistemul imunitar.Infectiile care cauzeaza esofagita includ: 
Candidoza  (infectie prezenta si la nivelul vaginului - candidoza vaginala,
apare la organismele cu sistem imun slab, se trateaza prin medicamente
antifungice) si herpesul  (apare tot la organismele slabite si se trateaza prin
medicamente antivirale).

Esofagitele pot fi iritative sau infectioase,esofagitele iritative se


produc prin refluxul de continut gastric,acid in mod repetat
datorita:graviditatii,obezitatii,sclerodermiei,fumatul,boala de reflux gastro-
esofagian,mancaruri grase,ciocolata,cafea,alcool,condimente,bauturi
carbogazoase,retardare mintala,leziuni ale maduvei spinarii,imunosupresie
AINS,blocate ale canalelor de Ca,beta-blocantii,radioterapie toracica,voma
repetata,hernie hiatala,substante caustice.
Candida. Aceasta infectie a esofagului este cauzata de aceeasi ciuperca
intalnita si in cazul candidozei vaginale. Infectia se dezvolta in esofag atunci
cand sistemul imunitar este slabit (cum ar fi la persoanele HIV pozitive sau
la diabetici).

3.3 Mecanizmul fiziopatologic

Mecanismul de producere a leziunilor prezinta unele particularitati


pentru fiecare modalitate etiologica, dar in mare este caracterizat de actiunea
dinauntru in afara a agentului vulnerant.
Concret, aceste mecanisme sunt:
- Penetratia directa - se explica unele din leziunile produse de endoscopia
digestiva superioara (exploratorie sau terapeutica), o parte din cele produse
in cursul intubatiilor esofagiene, toate cele produse de intubatiile orotraheale
si o parte din perforatiile produse de corpii straini;
- Presiune intra-esofagiana depasind rezistenta organului
la tensiunea circumferentiala - explica rupturile esofagiene de orice fel
(postemetice, prin suflu, traumatice) si restul leziunilor din intubatiile
esofagului;
- Proces inflamator localizat - explica unele din perforatiile esofagului
produse in cursul endoscopiei digestive superioare, o parte din cele produse
de corpii straini, perforatiile spontane pe esofag patologic si unele din
fistulele esofagului postoperatorii (perforatia esofagului iatrogena) - leziuni
de decubit - explica restul perforatiilor esofagului produse de corpii straini si
unele din cele produse de intubatia esofagului;
- Devascularizarea esofagului explica partial perforatiile iatrogene si pe cele
aparute in conditii de stres.

Perforatiile esofagului au drept consecinta poluarea periesofagiana cu


secretii digestive corozive, alimente si bacterii ceea ce duce la aparitia unei
celulite periesofagiene cu supuratie localizata sau difuza.
Unul din rezultatele acestor procese este sechestrarea de lichid in spatiul
periesofagian ceea ce agraveaza hipovolemia si socul septic al
pacientului,plus duce la dereglarea dinamicii cardio-respiratorie a
bolnavului, cu consecinte grave.

3.4 Simptomatologie

Simptomele esofagitei includ: 


-deglutitie dificila sau dureroasa 
-pirozis retrosternal 
-ulcere si fisuri ale mucoasei bucale 
-senzatia de bol alimentar blocat in git 
-greata si varsaturi. 

Simptomele bolii de reflux gastroesofagian sunt:

    esofagiene sau tipice (pirozis, regurgitaţii acide, eructaţii, sialoree)


   extraesofagiene sau atipice.
Simptomele atipice ale bolii apar la aproximativ 1/3 din pacienţi
uneori în absenţa simptomelor tipice: manifestări astmatiforme, tuse cronică,
pneumonii recurente în baza plămânului drept, dispnee nocturnă, laringită,
disfonie, faringită, senzaţie de „arsură în gât”, de corp străin, eroziuni
dentare, gingivite, durere toracică non-cardiacă, tulburări de somn

Simptomatologia este in general uniforma cu mici particularitati legate de


mecanismul de producere, de sediu si de severitatea leziunii anatomice.

3.5 Investigatii paraclinice

Investigaţile paraclinice sunt inutile, daca complicatiile sunt prezente cum ar


fi hemoragia exteriorizata bucal-hematemeza, poate fi determinata cu testul
la guaiac. 
Testele imagistice: 
-radiografia este folositoare doar in caz de perforatie, obstructie, hemoragie 
-examinare baritata in dublu contrast-atunci cind disfagia este primul
simptom 
-endoscopia directa-permite vizualizarea leziunilor esofagiene 
-endoscopia de urgenta in hematemeza severa si perforatie 
-biopsia endoscopica- cind este suspectat esofagul Barrett sau etiologie
canceroasa. 
Cea mai mica suspiciune clinica impune investigare paraclinica.
3.6. Tratamentul si diagnosticul

Profilactic este indicata evitarea alimentelor declansatoare, sau tratarea


bolii de baza. Medicatia include agenti care reduc productia de acid,scade
refluxul esofagian,sau protejeaza mucoasa: 
-antihistaminiceleH2: acesti agenti reduc eliberarea de acid prin blocarea
legarii histaminei la receptorul specific H2: ranitidina, famotidina,
cimetidina 
-agenti de protectie: aceste medicamente acopera suprafetele ulcerate si sunt
folosite mai ales pentru ulcerul peptic, ele formeaza un material viscos
deasipra mucoasei protejind-o de atacul bilei, acidului peptic si
pepsinei:sucralfat 
-inhibitorii pompei de protoni:omeprazol, pantoprazol, lansoprazol,
esomeprazol. 
Pacientii cu candida esofagiana vor urma tratamentul cu
antifungice:fluconazole, itraconazole, ketoconazol sau caspofungin.Cei cu
infectie cu virus citomegalic sau herpes vor fi tratati cu antivirale:aciclovir,
valaciclovir, sau foscarnet. 
Intrventiile chirurgicale la paroscopice sau endoscopice sunt indicate in
hemoragii, abstructii,etc.Tratamentul esofagitei depinde de cauza de aparitie
a acesteia.

Tratamentele posibile includ:


tratament cu medicamente care scad aciditatea gastrica, antibiotice,
antifungice si antivirale, pentru tratarea infectiei; medicatie
corticosteroidiana pentru reducerea inflamatiei; nutritie intravenoasa pentru
a permite esofagului sa se vindece; operatie pentru a indeparta partile
afectate ale esofagului si endoscopia pentru a indeparta corpii straini blocati
in esofag. Pana la tratarea esofagitei, mai exista cateva masuri pe care le
putem lua pentru a reduce disconfortul creat de aceasta afectiune, cum ar
fi:evitarea mancarii condimentate, evitarea mancarii dure, cum ar fi nuci,
alune, s.a; evitarea mancarurilor si bauturilor cu aciditate crescuta, cum ar fi
citricele. Putem de asemenea sa mestecam foarte bine mancarea, pana raman
niste bucati foarte mici, usor de inghitit, sa bem cu paiul, sa evitam
consumul de alcool si tutun, care de asemenea lezeaza esofagul.

In cazul esofagitei de reflux este de preferat ca mesele sa fie in cantitate


mica si dese si, dupa fiecare masa, pacientul sa faca cativa pasi sau sa stea in
fotoliu, alimentele nefiind favorizate sa revina.

Trebuie sa avem intotdeauna grija ce mancam si, daca incepem sa prezentam


simptomele de mai sus, trebuie sa ne prezentam la medic pentru a depista
esofagita de la primele ei semne, fiind astfel mult mai usor de tratat.

Principii de tratament:

-sunt inutili în arsurile superficiale, iar în cele profunde sunt ineficace şi


periculoşi;
-eficacitatea tratamentului este crescutã atunci când acesta se începe în
primele patruzeci de ore de la accident;
-sunt contraindicaţi în arsurile gastrice şi la apariţia semnelor de
mediastinitã.
Posologia de administrare este variatã, de exemplu:
-17-hidroxi-dehidrocortizon:doze descrescânde de la 300 mg. la 100 mg. pe
zi;
-prednison:de la 80 mg. la 40mg. pe zi;
-acetat de metilprednisolon de la 160 mg. la 80 mg. pe sãptãmânã, i.m.
Avantaje: - realizeazã o dilataţie preventivã, cu un instrument puţin
traumatizant;
-dirijeazã cicatrizarea;
-permite alimentarea bolnavului, evitarea gastrostomei şi a alimentaţiei
parenterale;
-evitarea bujirajului pe o perioadã de douã – trei sãptãmâni;
-dã posibilitatea reluãrii bujirajului cu bujii de dimensiuni mai mari decât
cele folosite anterior.

Dezavantaje: - favorizeazã refluxul gastro-esofagian, datoritã incom-petenţei


sfincterului esofagian inferior;
-induce leziuni esofagiene de decubit cu întreţinerea ţesutului de granulaţie;
-existã riscul de perforaţie (minim, dar nu neglijabil);
-dã complicaţii iritative cu epistaxis, necroza cartilajelor alare, edem
laringian sau subglotic;
-imposibilitatea dilatãrii esofagiene peste un diametru maxim de 14–15 mm.
După tratamentul complicaţiilor iniţiale şi după explorarea endoscopică
pentru evaluarea leziunilor, trebuie instituite câteva măsuri preventive,
pentru protejarea tractului digestiv superior.
Acestea includ: nutriţia parenterală completă şi montarea sondei
nazogastrice în scopul calibrării esofagului.
Eficacitatea tratamentului cu steroizi este cotroversată. Odată cu apariţia
stenozei esofagiene, pot fi instituite dilataţiile esofagiene. Dacă această
metodă terapeutică, nu dă rezultate, se va practica înlocuirea chirurgicală a
esofagului, cu colon sau tub gastric.
Rezecţia esofagului lezat de substanţa caustică scade riscul de apariţie a
mucocelului sau a cancerului de esofag.
Diagnosticul
Dupa ce medicul a realizat un istoric al pacientului in ceea ce priveste boala
si un examen clinic, in care examineaza gatul acestuia, poate efectua cateva
teste pentru un diagnostic de certitudine al acestei afectiuni. Aceste teste
sunt:

- Endoscopia digestiva superioara. Aceasta investigatie presupune


introducerea unui tub flexibil numit endoscop in tubul digestiv pentru a privi
in interiorul esofagului.
- Biopsia. In timpul acestei investigatii se preleva o mostra de tesut
esofagian pentru a fi trimisa ulterior la laborator in vederea examinarii
microscopice.
- Radiografia dupa ingestia de bariu („tranzit baritat”). In timpul acestei
proceduri se efectueaza examinari seriate ale esofagului cu ajutorul razelor
X, dupa ce pacientul bea o solutie ce contine bariu. Acesta din urma se
muleaza de-a lungul mucoasei esofagiene si apare colorat in alb pe filmele
de raze X. Aceasta caracteristica ii ofera medicului posibilitatea de a
vizualiza anumite anomalii ale esofagului.

. Dacă biopsie efectuate în timpul Esofagoscopie demonstrează o esofag


Barrett , necesită tratament prelungit şi o monitorizare atentă pentru a reduce
riscul de a dezvolta cancer esofagian .În caz de prezenţa simptomelor
de disfagie , adânceşte adesea tabloul clinic cu executarea unei manometria
esofagian , uneori asociate cupH-ului esofagian ticul . 

Diagnosticul precoce este esential pentru rezolvarea favorabila a leziunii, iar


atentia medicului la aceasta posibilitate, chiar in absenta unui lou clasic este
de mare importanta.
CAPITOLUL II.

Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientului cu esofagita:

Asistenta medicala are un rol important in ingrijirea pacientului cu


esofagita deoarece pacientul necesita educatie si ingrijire in boala sa,
Asistenta educa pacientul sa stea intr-o pozitie antalgica lateral sezand sau
semisezand,administreaza tratamentul prescris de medic si tratamentul
igieno-dietetic;
De asemenea,explica pacientului ca are nevoie sa manance incet şi sa
mestece mai mult timp,sa evite culcatul dupa mese,sa fie echilibrat
hidroelectrolitic în 24-48 ore;sa prezinte temperatura corporala în limite
normale în 1-2 zile; sa nu devina sursa de infectie pentru alte persoane pe
toata durata internarii; sa fie alimentat corespunzator diagnosticului si zilei
de boala pe tot timpul internari pacientului.
Asistenta supravegheaza atent pe tot timpul internarii pacientului, colaboreza
cu echipa de îngrijire;asigura regimul alimentar corespunzator evolutiei
bolii;pregates-te bolnavul pentru recoltarea produselor biologice si
patologice si pentru examenele de laborator;supravegheza comportamentul
bolnavului;masoara si noteaza in foaia de observatie functiile vitale;pentru
examene de laborator,asistenta pregateste eprubetele le eticheteaza,si
completeaza formularele de trimitere,masurand cantitatea si calitatea;
Asistenta explica pacientului sa evite alimentele condimentate precum cele
cu piper,ardei iute si alimentele solide;nucile,covrigii sau legumele
crude,evitarea bauturiilor acidulate precum sucurile de portocale,grapefruit
sau rosii,ele pot fi inlocuite cu sucuri ce contin vitamina C .
Daca inghititul pune probleme,pacientului il invata sa ridice capul in sus
pentru ca mancarea sa alunece mai usor dea lungul esofagului; ii explica sa
bea lichide cu ajutorul unui pai pentru a usca inghititu; sa evite fumatul si
consumul de alcool;

Asistenta pregateste materialele necesare specifice fiecarei punctii pentru


tratamentul prescris de medic;pentru dezinfectia si protectia mainilor;apa
curate,sapun,alcol medicinal,manusi de cauciug steril;pentru dezinfectia si
protectia campului cutanat(locul punctiei) apa,sapun,aparat de ras,alcool
iodat,tinctura de iod,alcool medicinal,pense,porttampon,campuri sterile
pentru izolarea locului,siringi sterile,ace sterile;vase colectoare
gradate;eprubete cilindru gradat,lame de microscop,sticla de
ceasornic,materiale pentru pansarea locului punctiei,tampoane,comprese
sterile,romplast,materiale pentrucolectarea deseurilor;tavita renala,galeti.

Pregatirea psihica si fizica a pacientului se face de catre asistenta impreuna


cu echipa de serviciu,ea consta in informarea pacientului,incurajarea si
asigurarea confortului necesar.
Acele si siringele de unica folosinta se verifica inainte de
folosire;integritatea ambalajului,data expirarii valabilitatii sterilizariisi
indicatiilede capacitate pentru siringi,de lungime si diametru pentru ace;
compresele,tampoanele sterile se pregatesc in casolete;campurile
chirurgicale se pregatesc de catre asistenta;

Se evita;atingerea produsului evacuat din cavitate pentru a preveni


imbolnavirile profesionale;

Asistenta administreaza medicamentele prescrise de medic in functie de


cauza bolii acesteia ele fiind;
-medicamente care blocheaza productia de acid, precum medicamente anti
acide;
- antibioticele, antifungicele sau antivirale in cazul infectiilor;
- medicamente analgezice;
- corticosteroizi sistemici pentru a reduce inflamatia;
-nutritia parenterala (intravenoasa), pentru a oferi un ragaz esofagului sa se
vindece si in acelasi timp sa nu permita instalarea deshidratarii sau
a malnutritiei;
- medicamente precum aspirina sau alte antiinflamatoare;
- pastilele prea mari luate cu prea putina apa sau inghitite inainte de culcare;
- substantele toxice ingerate;

Asistenta efectueaza injectiile intradermica,subcutanata,intramusculara si


intravenoasa;
Alegerea caii de executare a injectiei este facuta de catre medic in functie de
scopul injectiei,rapiditatea efectului urmarit si compatibilitatea tesuturilor cu
substanta injectata
CAPITOLUL III.

Prezentarea cazurilor de boala:

Cazul nr. 1

Cazul nr. 2

Cazul nr. 3

Cazul nr.1

Nume Prenume: G.F.Vârsta: 44 ani Sex: feminin Starea civila: căsătorita;


are un băiat de 20 ani, obisnuinte: fumează 6-8 ţigări pe zi, cafea consuma 2-
3/ zi, nu este alergica la nici un medicament, nu are proteze,grupa sanguina:
A II, Rh+. Diagnostic de internare:boala esofagitei;

Înaintea intervenţiei chirurgicale pacienta este supusa unor examinări


paraclinice.Intervenţia consta in,culegerea datelor privind satisfacerea celor
14 nevoi fundamentale. In urma culegeri datelor chiar din ziua internării, am
stabilit următoarele nevoi nesatisfacute;

1.Nevoia de a respira
2.Nevoia de a manca si a bea
3.Nevoia de a dormi si a se odihni. S-au găsit următoarele probleme de
dependenta;
Dispnee,Inapetenta,Insomnie;
Plan de ingrijire:

Nevoi
fundamen Probleme de Manifestari de Obiective Interventii Evaluare
tale dependenta dependenta

Nevoia Dispnee Cresterea  Bolnava


de a tensiunii Pacienta Masurarea si respira
respira arteriale200/120m sa aiba o notarea aproape
mHg-tulburari respiratie functilor normal,
circulatorii si si vitale,asigur are un
respiratorii- circulatie area aport
jugulare normala conditiilor suficient
turgescente fata in 30 min igienico- de oxigen
congestiva-cefalee- sanitare
acufene-tehipnee corespunzato       
are,

Nevoia de  Inapetenta In urma


a bea si de Greata, Pacienta Educarea ingrijirilor
a manca varsaturi;lipsa este pacientei la acordate
poftei de hidratata un regim pacientul
mâncare,proces permanen igieno- urmeaza
inflamator t dietetic regimul
necesar, alimentar
servirea
pacientului
cu alimente
la o
temperature
moderata,la
ore regulate
si prezentate
atragator
Nevoia de Dificultate de
a dormi si Insomnie(dificu adormi, trezire Pacienta Asigur un In urma
de a se ltate de a dormi frecventa cantitate sa climat de ingrijirilor
odihni si a se odihni) ne- beneficiez liniste in si
corespunzatoare ede un salon cu tratamentu
de odihna-astene somn temperatura lui aplicat
calitativ si optimima pacientul
cantitativ identific are un
nivelul somn
anxietatii- corespunza
intocmesc un tor
program de
odihna
corespunzato
r

Cazul nr.2
Surse : pacienta.
Date fixe:

Numele si prenumele : B.D.Varsta : 44 ani.


Nationalitate : romana.Religie : ortodoxa.
Data internarii: 08.03.2009.
Data externarii: 15.03.2009.
Date variabile :
Domiciliul : judetul Ilfov.Conditii de locuit : bune.Ocupatie : casnica.
Istoricul bolii :
a) Bolnava cu surplus poderal si veche suferinta de esofagita urmeaza de 3
ani tratament cu antibiotice.
b) La internare prezinta :
- dispnee expiratorie,disfonie,inapetenta,tuse cu expectoratie redusa;
Anamneza medicala :
- Antecedente H.C- neaga TBC in familie, astm bronsic-alergic ;
- Antecedente personale - diagnosticata cu esofagita infecto-alergica.
Conditii de viata si munca:
. locuieste la casa, confort bun,
. desfasoara munca de casa si camp.
In urma culegeri datelor chiar din ziua internării, am stabilit următoarele
nevoi nesatisfacute;
1.Nevoia de a respira
2.Nevoia de a manca si a bea
3.Nevoia de a dormi si a se odihni. S-au găsit următoarele probleme de
dependenta;Dispnee expiratorie;Inapetenta;Insomnie;

Plan de ingrijire:
Nevoi Probleme de Manifestari Obiective Interventii Evaluare
fundam dependenta de dependenta
entale

Dispnee Cresterea Diminuarea Internarede Dispnee


Nevoia expiratorie tensiunii a dispneei, r urgenta,notare ameliorat
dea (voce arteriale200/1 ecoltare de a a,crize
respira ragusita, 20mmHg- sange  si respiratiei,TA rare stare
modificarea tulburari urina tratament generala
amplitudiniicirculatorii si investigatii medicamentos: buna
respiratiei,respiratorii,ju paraclinice; ampicilina
senzatie de gulare 500mg/zi,miofili
sufocare) turgescente nlf/zi,
fata oxigenoterapie
congestiva,cef HHC 2f/ziapoi
alee- 4f/zi
acufene,tehip
nee;
Inapetenta, Greata, Pacienta Educatia pentr In urma
Nevoia (bolnava nu varsaturi;lipsa este u sanatate ingrijirilo
de a sepoate poftei de hidratata Control period r
manca hidrata) mâncare,proc corespunzat ic si evitarea acordate
si a bea es inflamator or si regim efortului pacientul
hiposodat fizic dar si urmeaza
factorii regimul
alergici alimentar

Insomnie Trezire Odihna si Tratament: In urma


(calitatea si fregventa din somn miofilin ingrijirilo
Nevoia cantitatea cauza durerii, corespuzato 1f.x2/zi H.H.C r si
de a necorespunz anexietate,difi r,pozitie 100mg 2x/zi tratament
dormi si atoare de cultate in a adegvata in biseptol 2tb/zi ului
de a se odihna se odihni timpul diazepam aplicat
odihni senzatie de odihnei si 1tb/zi(seara pacientul
sufocare) somnului are un
somn
corespun
zator

Cazul nr.3

Surse: pacient, familie.


Date fixe
Nume si prenume: T.D Varsta : 60 ani.
Data nasterii: 13.09.1949.
Nationalitate : romana.Religie : ortodoxa.
Data internarii: 12.02.2009.
Data externarii: 19.02.2009.
Date variabile:
Domiciliul : judetul Teleorman.Conditii de locuit : relativ bune.
Ocupatie : muncitor agricol. 
Istoricul bolii :
. Bolnav cu esofagita de 5 ani , internari multiple. Se interneaza pentru aparitia
unei crize datorita contactului bolnavului cu alergenul (praful cerealelor).
Criza debuteaza cu dispnee,durere,disfalgie expiratorie,emfizem
subcutanat,greata si varsaturi.
Anamneza medicala :
      a) Antecedente H.C - neaga TBC in familie, sifilis, sida, astm bronsic.
     b) Antecedente personale - diagnosticat cu esofagita.
Conditii de viata si munca - locuieste cu familia.
Capacitatea de adaptare la o perioada dificila :
-se adapteaza relativ usor la starea de boala;
In urma culegeri datelor chiar din ziua internării, am stabilit următoarele
nevoi nesatisfacute;
1.Nevoia de a respire
2.Nevoia de a manca si a bea
3.Nevoia de a dormi si a se odihni
S-au gasit urmatoarele probleme de dependenta;
Dispnee;Disfalgie;Insomnie;Anorexie;
Plan de ingrijire:
Nevoi Problem Manifestari de Obiective Interventii Evaluare
fundament e de dependenta
ale depende
nta
Disfalgie Apnee Pacienta sa Asigura un  Dispnee
si perturbarea  prezinte cai mediu ameliorata
Dispnee respiratiei,sen respiratorii ambiant,bin crize rare
zatie de permeabile; o e aerisit; stare
Nevoia sufocare respiratie si o urmareste generala
de a circulatie efectul buna
respira adecvate; medicament
diminuarea elor
dispneei; masoara si
noteaza in
foaia de
observatie
TA, pulsul si
respiratiile.
Anorexie Greata, Pacienta sa Ajuta Pacienta
(bolnavu varsaturi;lipsa aiba o stare pacienta in este
l nu se poftei de de bine, fara timpul echilibrata
Nevoia de poate mâncare,proce greturi si varsaturilor hidroelectro
a manca si hidrata) s inflamator varsaturi; sa si o litic si
a bea fie echilibrata incurajeaza; nutritional.
hidroelectroli aplica
ticsi tratementul
nutritional. medicament
os prescris:
antiemetice,
vitamine,sar
uri
minerale;
Insomnie Cefalee fronto- Pacienta sa Invata Pacienta are
(somn occipitala beneficieze de pacienta sa un somn
Nevoia de perturba ameteli tinitus un nr. de ore practice linistit. Inca
a dormi si t palpitatii; de somn tehnici de mai prezinta
de a se neliniste tulburare corespunzato relaxare; o stare de
odihni si depresiva r cantitativ si administrea anxietate.
agitatie) mixta calitativ. za
tratamentul
medicament
os prescris
CONCLUZIE

Fiziopatologia esofagiana cuprinde cauzele si mecanismele tulburarilor


functionale modul de aparitie si dezvoltarea fenomenelor patologice, care
obisnuit se manifesta prin: disfagie, durere si regurgitare. Disfagia
esofagiana. Dificultatile in trecerea alimentelor, disfagiile, sunt produse de
mai multi factori care modifica integritatea functionala si structurala a
esofagului .In cazul corpilor straini esofagieni, mecanismele fiziopatologice
care stau la baza tulburarilor de tranzit alimentar, pot fi grupate in procese
fiziopatologice de origine mecanica,. inflamatorie si traumatica.

Suferinta esofagului se manifesta cel mai frecvent si elocvent prin


simptomul de disfagie, care traduce nu numai un obstacol, o oprire a
tranzitului, ci si o modificare parietala organica sau functionala. Afectiunile
vasculare ( sindromul pseudobulbar, sindromul Wallenberg ) pot cauza
disfagii dificile care persista uneori ca sechele dominante .Anumite
traumatisme craniene sau cervicale, cu leziuni ale centrului coordonator al
deglutitiei, pot duce la disfagii de durata .Gliomul infiltrat al trunchiului
cerebral, o tumora de ventricul IV se manifesta prin tulburari de
deglutitie .Maladia Steiner, prin afectarea musculaturii faringo-esofagiene,
produce o disfagie majora, cu blocaj alimentar brutal si total, cu suspiciunea
unui corp strain.
BIBLIOGRAFIE

1.Mircea Chiotan, Boli infectioase

, Editura Medicală, 19972.Ioan Gorgan,

Curs de boli infectiase

, 20063.Lidia Nanulescu,

Elemente de patologie infectioasă

, Editura Medicală, 19964.Lucretia Titirica,

Ghid de nursing

, Editura Viata Medicală Romanească, 20045.Lucretia Titirica,

Îngrijiri speciale acordate pacientilor de către asistenti medicali

,Editura Viata Medicală Romanească, 20036.Lucretia Titirica,

Tehnici de evaluare acordate de asistenti medicali

, Editura ViataMedicală Romanească, 19977.Lucretia Titirica,

Urgente medico-chirurgicale

, Editura Viata Medicală Romanească, 19998.Marin Voiculescu,

Boli infectioase