Sunteți pe pagina 1din 13

INTELEGERILE TIP CARTEL

1
Noțiunea de înțelegere sau acord

Înțelegerile anticoncurențiale reprezintă o formă de colaborare între întreprinderi,


având ca scop reducerea presiunilor concurențiale existente pe piață care determină operatorii
economici să inoveze și să îmbunătățească ofertele lor din perspectiva prețului solicitat,
precum și a calității bunurilor și serviciilor oferite. Drept urmare, înțelegerile
anticoncurențiale pot leza interesele consumatorilor, aceștia ajungând să plătească mai mult
pentru bunuri și servicii de o calitate inferioară față de cea care ar exista pe o piață
concurențială1.
Prezența strategiilor de afaceri anticoncurențiale poate afecta semnificativ modul de
funcționare a pieței interne europene, aspect pentru care sancționarea înțelegerilor2 (sau a
acordurilor3, antantelor4, cartelurilor5, înțelegerilor monopoliste6) anticoncurențiale reprezintă
un domeniu major de intervenție al dreptului european al concurenței. Aserțiunea este
susținută statistic, având în vedere faptul că de-a lungul timpului cauzele care au avut ca
obiect analizarea înțelegerilor cu caracter anticoncurențial între întreprinderi au reprezentat
peste 60% din practica decizională a Comisiei7.
Principala reglementare privind sancționarea acordurilor anticoncurențiale între
întreprinderi este dată de prevederile art. 101 TFUE (ex-art. 81 TCE). Conform primului
alineat al articolului menționat, sunt incompatibile cu piața internă și, ca urmare, interzise
acordurile între întreprinderi, deciziile asociațiilor de întreprinderi, precum și practicile
concertate care pot afecta comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau efect
împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței pe piața comună.
În acest sens, legiuitorul european oferă o listă exemplificativă a acordurilor care se
pot încadra în categoria celor interzise și anume înțelegerile care: a) stabilesc, direct sau

1
Comisia Europeană, Politica în domeniul concurenței, Ed. Oficiul pentru Publicații Oficiale ale Uniunii
Europene, Luxemburg. 2014, p. 5.
2
Concept preferat de autori precum: G. Coman. op. cit., 2011; A. Rățoi, Înțelegerile anticoncurențiale grave
(hard-core) - caracteristici și efecte juridice, în RRDA nr. 1/2013, pp. 95-107.
3
O. Căpățână, Dreptul concurenței comerciale. Partea generală, ed. a 2-a, Ed. Lumina Lex, Cluj-Napoca, 1998;
L. Lazăr, Abuzul de poziție dominantă. Evoluții și perspective în dreptul european și național al concurenței, Ed.
C.H. Beck. București, 2013; O. Manolache, Tratat de drept comunitar, ed. a 5-a, Ed. C.H. Beck, București, 2006,
p. 324 și urm.
4
E. Mihai, Dreptul concurenței, Ed. All Beck, București, 2004 sau M.N. Costin, C.M. Costin, Dicționar de
dreptul afacerilor, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, 2012, pp. 67-69.
5
Expresia o regăsim în documentele oficiale elaborate de către Comisia Europeană care sunt disponibile în
limba română.
6
Concept preferat de S. Deleanu, Drept comunitar al afacerilor, Ed. Servo-Sat, Arad, 2002. p. 162 și urm.
7
Pentru mai multe detalii privind datele statistice anuale ale cauzelor soluționate de către Comisia Europeană, a
se vedea informațiile disponibile pe http://ec.europa.eu/
2
indirect, prețuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiții de tranzacționare; b)
limitează sau controlează producția, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investițiile; c)
împart piețele sau sursele de aprovizionare; d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali,
condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial; e)
condiționează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații
suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură
cu obiectul acestor contracte.
Conform prevederilor alineatului 2 al aceluiași articol, acordurile care se încadrează în
criteriile menționate mai sus se sancționează cu nulitatea, cu excepția acordurilor, deciziilor
asociațiilor de întreprinderi, respectiv a practicilor concertate care: ar contribui la
îmbunătățirea producției sau distribuției de produse ori la promovarea progresului tehnic sau
economic; asigură consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obținut; nu impun
întreprinderilor participante restricții care nu sunt indispensabile pentru atingerea obiectivelor
menționate și nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența de pe o parte
semnificativă a produselor în cauză8.
Astfel, înțelegerile între întreprinderi intră sub incidența interdicției prevăzute la alin.
1 al art. 101 TFUE doar atunci când acestea pot avea un impact nefavorabil semnificativ
asupra parametrilor concurenței pe piață, sub aspectul prețului, producției, calității și varietății
produselor, inovației etc., prin reducerea rivalității între părțile acordului sau, după caz, între
aceștia și terți9.
Interdicția prevăzută la art. 101 TFUE se aplică înțelegerilor între întreprinderi,
indiferent de locul pe care aceștia îl ocupă în lanțul de producție. După acest din urmă criteriu
putem deosebi între10:
 înțelegeri orizontale, care implică întreprinderi aflate la același nivel al lanțului
de producție, cum ar fi, spre exemplu, cele născute între doi producători în
scopul fixării prețului de vânzare;
 înțelegeri verticale11, care implică întreprinderi aflate la nivele diferite ale
lanțului de producție, cum ar fi, spre exemplu, cele care se încheie între un
producător și un distribuitor privind prețul de revânzare al produselor.

8
A se vedea, în acest sens, prevederile alin. 3 al art. 101 TFUE.
9
Art. 16 din Comunicarea Comisiei - Orientări privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat. publicată
în JO seria C nr. 101 din 27 aprilie 2004.
10
E. Kameoka, Competition Law and Policy în Japan and the EU, Ed. Edward Elgar Limited, Cheltenham, 2014,
p. 49.
3
Obiectivul reglementărilor din dreptul primar al Uniunii Europene este protecția
concurenței pe piață, ca mijloc de creștere a bunăstării consumatorilor și de asigurare a unei
alocări eficiente a resurselor.
Analizând reglementările pe care le regăsim în dreptul primar al Uniunii Europene,
putem identifica condițiile care trebuie întrunite pentru ca anumite înțelegeri între
întreprinderi să fie sancționate:
 să fie vorba despre un acord, decizie a unei asociații de întreprinderi sau
practică concertată încheiată între întreprinderi;
 acordul, decizia asociației de întreprinderi sau practica concertată să aibă ca
obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau distorsionarea concurenței12
pe piața comună sau pe o parte a acesteia;
Remarcăm faptul că prevederile legale sancționează înțelegerile chiar și în lipsa
restrângerii efective a concurenței. Astfel, chiar și în situația în care rezultatul restrângerii
concurenței nu s-a concretizat, înțelegerea poate fi sancționată. De asemenea, sancționarea
unei înțelegeri între întreprinderi poate să aibă loc în ipoteza în care aceasta a produs
restrângerea concurenței, fară însă ca întreprinderile participante să fi avut în vedere alterarea
concurenței pe piață la momentul încheierii sau al implementării înțelegerii13.
 acordul să aibă efecte negative semnificative asupra concurenței,
Condiția își găsește fundamentarea în jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților
Europene care a stabilit că dispozițiile Tratatului privind sancționarea înțelegerilor
anticoncurențiale între întreprinderi nu se aplică atât timp cât acestea nu produc un efect
semnificativ asupra concurenței pe piața comună sau pe o parte semnificativă a acesteia14,
printr-un impact nefavorabil exercitat asupra parametrilor concurenței pe piață, cum ar fi
prețul, producția, calitatea produselor, varietatea produselor și inovația sau prin reducerea

11
Reținem în acest context faptul că Regulamentul (CE) nr. 2790/1999 din 22 decembrie 1999 privind aplicarea
articolului 81 alineatul (3) din tratat categoriilor de acorduri verticale și practici concertate (publicat în JO seria L
nr. 336 din 29 decembrie 1999, pp. 21-25, Ediția specială în limba română, cap. 8, vol. 1, pp. 66-70) definește la
art. 1 și 2 o categorie de acorduri verticale care pot fi privite ca satisfăcând în mod normal condițiile prevăzute la
art. 81 alineatul (3), care include acordurile verticale pentru cumpărarea ori vânzarea de bunuri sau servicii,
atunci când acordurile sunt încheiate între întreprinderi neconcurente, între anumite întreprinderi concurente ori
de către anumite asociații de comercianți cu amănuntul; aceasta include, de asemenea, acorduri verticale care
conțin dispoziții accesorii privind transferul sau utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală; în sensul
regulamentului, termenul „acorduri verticale” include practicile concertate corespunzătoare.
12
În cuprinsul art. 101 par. 1 sunt folosiți termeni diferiți sub aspect terminologic — împiedicare, restrângere,
distorsionare -, dar aceste distincții sunt fără interes practic, formularea din Tratat acoperind toate atingerile
aduse concurenței. S. Deleanu. op. cit., p. 175.
13
Ibidem.
14
Pct. 1 din Comunicarea Comisiei privind acordurile de importanță minoră care nu restrâng în mod semnificativ
concurența în sensul articolului 81 alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene (de minimis)
(publicată în JO seria C nr. 368 din 22 decembrie 2001).
4
semnificativă a rivalității între părțile acordului sau, după caz, între aceștia și terți15.
Cuantificarea restrângerii concurenței are loc de către Comisie prin intermediul însumării
cotelor de piață deținute de către întreprinderile participante la înțelegere, existând prezumția
relativă că înțelegerile care implică întreprinderi care nu dețin împreună o cotă de piață situată
sub un anumit prag nu duc la afectarea semnificativă a concurenței. Această definiție negativă
a caracterului semnificativ al afectării concurenței nu înseamnă însă că acordurile încheiate
între întreprinderi care depășesc pragurile16 indicate în comunicările comisiei ar restrânge în
mod semnificativ concurența. Este astfel posibil ca asemenea acorduri să nu aibă decât un
efect nesemnificativ asupra concurenței17 și, în consecință, să nu fie interzise de prevederile
art. 101 alin. 1 din Tratat18.
 acordul să fie susceptibil să afecteze comerțul între statele membre, condiție
îndeplinită în eventualitatea în care înțelegerile afectează libertatea comerțului
între statele membre, într-un mod care ar putea să compromită realizarea
obiectivelor pieței interne19.

Împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței ca obiect sau


ca efect al înțelegerii anticoncurențiale

Art. 101 alin. (1) TFUE se aplică tuturor acordurilor, deciziilor asociațiilor de
întreprinderi sau practicilor concentrate care au ca obiect sau ca efect împiedecarea,
restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței unice. Aplicarea practică a acestei
reglementări a generat o serie de dezbateri doctrinare și abordări jurisprudențiale.
Pentru a evalua dacă un acord restrânge concurența, trebuie să se examineze
concurența în contextul real în care aceasta ar apărea în absența acordului respectiv cu

15
Art. 16 din Comunicarea Comisiei - Orientări privind aplicarea art. 81 alineatul (3) din Tratat.
16
Pct. 7 din Comunicarea Comisiei privind acordurile de importanță minoră care nu restrâng în mod semnificativ
concurența în sensul articolului 81 alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene (de minimis).
17
Astfel, spre exemplu, acordurile între întreprinderile mici și mijlocii, astfel cum sunt definite în anexa
Recomandării nr. 96/280/CE a Comisiei (publicată în JO seria L nr. 107 din 30 aprilie 1996, p. 4), sunt rareori în
măsură să aducă atingere în mod semnificativ comerțului dintre statele membre. întreprinderile mici și mijlocii
sunt definite în prezent de această recomandare ca întreprinderi care au mai puțin de două sute cincizeci de
salariați și fie o cifră de afaceri anuală de maximum patruzeci de milioane de euro, fie un bilanț anual de
maximum douăzeci și șapte de milioane de euro.
18
Pct. 2 din Comunicarea Comisiei privind acordurile de importanță minoră care nu restrâng în mod semnificativ
concurența în sensul articolului 81 alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene (de minimis). A
se vedea, de exemplu, CJCE, cauzele conexate C-215/96 și C-216/96, Bagnasco (Carlos) c. Banca Popolare di
Novara și Casa di Risparmio di Genova e Imperia, considerentele (34) și (35), http://curia.europa.eu.
19
I. Lazăr, op.cit., p. 159.
5
presupusele sale restricții20. Pe parcursul evaluării va trebui să se țină seama de impactul
probabil al înțelegerii respective asupra concurenței între mărci (de exemplu concurența între
furnizorii unor mărci concurente) și asupra concurenței intramarcă (de exemplu concurența
între distribuitorii aceleiași mărci). Prevederile art. 101 alin. (1) TFUE interzic restrângerea
concurenței, atât a concurenței între mărci, cât și a concurenței intramarcă21.
În contextul evaluării efectelor pe care o anumită înțelegere le provoacă asupra
concurenței pe piață și a caracterului anticoncurențial al acestuia, Comisia pune în discuție
două întrebării22 referitor la impactul acordului asupra concurenței între mărci, respectiv
asupra concurenței intramarcă23.
Ținând cont de faptul că anumite acorduri pot aduce atingere atât concurenței între
mărci, cât și concurenței intramarcă în același timp, poate fi necesară analizarea acordului din
perspectiva ambelor aspecte anterior atragerii unei concluzii privitor la restrângerea
concurenței24.
În acest sens, Comisia va analiza în prima fază dacă înțelegerea în cauză duce la
restrângerea concurenței actuale sau potențiale25 care ar fi existat în absența acesteia. Dacă
răspunsul la această întrebare este unul afirmativ, atunci acordul poate intra sub incidența
prevederilor art. 101 alin. (1) TFUE. În vederea determinării răspunsului la această întrebare
pe parcursul evaluării, trebuie să se țină seama de afectarea concurenței dintre întreprinderile
participante la înțelegere, precum și a concurenței între societăți terțe26.
Ulterior, Comisia va analiza dacă înțelegerea duce sau nu la restrângerea concurenței
actuale sau potențiale care ar fi existat în absența restricției (restricțiilor) contractuale. Dacă

20
A se vedea CJCE, 30 iunie 1966, Cauza C-56/65, Société Technique Minière c. Mascinenbau Ulm GmbH,
http://curia.europa.eu.
21
A se vedea, în acest sens, spre exemplu CJCE, 13 iulie 1966, Cauzele conexate C-56/64 și C-58/66,
Etablissements Consten SRL și Grundig Verkaufs GmbH c. Comisia Comunităților Europene,
http://curia.europa.eu, precum și art. 17 din Comunicarea Comisiei Orientări privind aplicarea art. 81 alin. (3) din
Tratat (publicată în JO seria C nr. 101 din 21 ianuarie 2004).
22
A se vedea pct. 18 al Comunicării Comisiei - Orientări privind aplicarea art. 81 alin. (3) din tratat (publicată în
JO seria C nr.101 din 27 aprilie 2004.
23
Ibidem.
24
Ibidem.
25
Pentru a determina dacă părțile unei înțelegeri sunt concurenți existenți sau potențiali, trebuie să se ia în
considerare contextul economic și juridic. De exemplu, în cazul în care, datorită riscurilor financiare implicate și
capacităților tehnice specifice întreprinderilor participante este puțin probabil ca fiecare întreprindere să își poată
desfășura pe cont propriu activitățile reglementate de înțelegere, atunci înțelegerile respective să fie considerate
neconcurente în ceea ce privește activitatea în cauză. A se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia Comisiei în
cauza Elopak c. Metal Box - Odin (publicat în JO seria L nr. 209 din 8 august 1990, p. 15.
26
De exemplu, atunci când două întreprinderi stabilite în state membre diferite se angajează să nu își vândă
produsele pe piața internă a celeilalte, concurența potențială existentă înainte de perfectarea înțelegerii este
restrânsă. De asemenea, atunci când un furnizor își obligă distribuitorii să nu vândă produse concurente,
împiedicând prin aceasta accesul pe piață al terților, atunci concurența actuală sau potențială care ar fi existat în
absența acordului va fi restrânsă.
6
răspunsul la această din urmă întrebare va fi afirmativ, atunci acordul poate intra sub incidența
prevederilor art. 101 alin. (1) TFUE27. Cu toate acestea, în unele cazuri, anumite înțelegeri pot
să nu intre sub incidența interdicției reglementate la art. 101 alin. (1) TFUE, spre exemplu
atunci când restrângerea concurenței decurge în mod obiectiv din natura înțelegerii28. Se va
analiza într-o asemenea situație dacă, ținând seama de natura acordului și caracteristicile
pieței în cauză, alte întreprinderi aflate într-o ipostază similară ar fi recurs la încheierea unei
înțelegeri mai puțin restrictive sau nu29. Astfel spre exemplu, este posibil ca interdicția impusă
tuturor distribuitorilor de a nu vinde anumitor categorii de utilizatori finali să nu restrângă
concurența, dacă această restricție ar fi în mod obiectiv necesară din motive de siguranță și
sănătate legat de periculozitatea produsului în cauză.
O problemă amplu dezbătută în contextul determinării faptului dacă o înțelegere
restrânge sau nu concurența, vizează măsura în care în cadrul UE ar trebui să fie urmată
abordarea din Satele Unite și să se facă o distincție între regula „the Rule of Reason” (sau
regula rezonabilității practicii de afaceri30) și regula „per se”. În contextul abordării „the Rule
of Reason” niciun comportament de afaceri nu poate fi considerat ilegal dacă are o justificare
economică puternică și dacă dă naștere la efecte pozitive nete pentru consumatori31. Regula
rezonalibiltății - the rule of reason - constituie o practică a autorităților din domeniul
concurenței care implică evaluarea efectelor pro și anticoncurențiale ale unei anumite practici
de afaceri, în scopul determinării faptului dacă aceasta contravine sau nu normelor de
concurență. Regula rezonabilității vine în contradicție cu regula „per se” care consideră că
anumite practici de afaceri sunt întotdeauna ilegale, indiferent de consecințele economice pe
care le-ar produce în concret32. Astfel, regula „per se” impune aplicarea în mod automat a
sancțiunii, fără cercetarea detaliată a aspectelor cauzei, în toate cazurile reglementate legal ca
fiind anticoncurențiale (spre ex. Înțelegeri orizontale între întreprinderi privind fixarea
prețurilor sau partajarea pieței).

27
De exemplu, atunci când un furnizor interzice distribuitorilor săi să concureze între ei, atunci concurența
potențială care ar fi putut exista între distribuitori în lipsa restricțiilor va fi restrânsă. Astfel de restricții includ
impunerea prețului de revânzare și restricțiile de vânzare între distribuitori, și anume, restricții teritoriale sau
restricții privind clientela.
28
A se vedea, în acest sens CJCE, 8 iunie 1982, Cauza C-258/78, Nungesser c. Comisia Comunităților Europene,
http://curia.europa.eu.
29
De exemplu, este posibil ca restricțiile teritoriale prevăzute într-o înțelegere încheiată între un furnizor și un
distribuitor să nu intre sub incidența art. 101 alin. (1) TFUE pentru o perioadă de timp în cazul în care restricțiile
sunt necesare în mod obiectiv distribuitorului ca acesta să poată intra pe o piață nouă.
30
L. Lazăr, op. cit., p. 142.
31
Ibidem.
32
I. Lazăr, Dreptul Uniunii Europene în domeniul concurenței, ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 172.
7
În ceea ce privește utilizarea așa zisei reguli a rezonabilității în jurisprudența
instanțelor europene, în literatura de specialitate33 s-a menționat necesitatea analizării măsurii
în care Curtea analizează efectele pro și anticoncurențiale ale unei înțelegeri pentru a stabili
dacă aceasta încalcă sau nu prevederile art. 101 alin. (1) TFUE, precum și a măsurii în care
terminologia de sorginte americană „the Rule of Reason” constituie sau nu o descriere
potrivită a abordării Curții.
În jurisprudența sa timpurie Curtea, în cauza STM34 din 1966, a acceptat faptul că
prevederile art. 101 TFUE trebuie interpretate într-o abordare formală, sens în care dacă
obiectul sau scopul acordului era anticoncurențial, atunci acesta putea fi condamnat fără a
face alte cercetări în cauză. Astfel, acorduri orizontale precum cele care vizează fixarea
prețurilor, partajarea piețelor și boicoturile colective, fac necesară o condamnare, fără o altă
analiză a condițiilor pieței. Comisia a precizat în plus că în cazul unor asemenea înțelegeri nu
este necesar să se demonstreze efectele reale ale înțelegerii asupra concurenței pe piață,
dovada existenței înțelegerilor fiind suficientă pentru atragerea incidenței prevederilor art. 101
TFUE. În accepțiunea terminologiei oferite de către dreptul SUA astfel de acorduri ar fi
ilegale per se.35
Jurisprudența Delimitis36 din 1991 exprimă în premieră o abordare economică a Curții,
conform căreia în cazul în care natura anticoncurențială a unui acord nu reiese din obiectul
acestuia, atunci este necesară examinarea efectelor sale. Analiza economică a efectelor
produse de către înțelegerile încheiate între întreprinderi apare și în alte decizii ale Curții37.
În ceea ce privește restrângerile concurenței, în jurisprudența instanțelor europene se
distinge conceptul „restrângerilor accesorii ale concurenței” care au fost definite ca fiind
„restricții impuse conduitei părților, accesorii sau necesare din punct de vedere obiectiv pentru
funcționarea acordurilor care favorizează concurența”38. Astfel, restricțiile accesorii implică
orice restricție prezumtivă a concurenței care este legată în mod direct și necesar de efectuarea

33
P. Craig, G. de Burca, EU Law: Text, Cases and Materials, ed. a 5-a, Ed. Oxford University Press, Oxford,
2015, p. 973.
34
CJCE, 30 iunie 1966, Cauza C-56/65 Société La Technique Minière c. Maschinenbau Ulm GmbH,
http://curia.europa.eu.
35
I. Lazăr, op.cit., p. 172.
36
CJCE, 28 februarie 1991, Cauza C-234/89 Delimitis c. Henninger Bräu AG, http://curia.europa.eu.
37
CJCE, 6 octombrie 1982, Cauza C-262/81 Coditel SA c. Ciné-Vog Films SA, http://curia.europa.eu; TPICE,
15 septembrie 1998, Cauzele reunite T-374, 375, 384 și 388/94 European Night Services c. Comisia
Comunităților Europene, http://curia.europa.eu
38
A. Jones, B. Sufrin, op. cit., p. 212; Comunicarea Comisiei - Orientări privind aplicarea art. 81 alin. (3) din
Tratat, publicată în JO seria C nr. 101 din 27 aprilie 2004, pct. 28-31.
8
unei tranzacții principale care nu restrânge concurența și care este proporțională cu aceasta39.
Dacă acordul, în părțile sale principale nu are ca obiect sau efect restrângerea concurenței,
atunci restricțiile care sunt legate în mod direct și necesar de efectuarea respectivei tranzacții,
nu mai fac obiectul art. 101 alin. (1) TFUE40. Prin evaluarea restricțiilor accesorii se va stabili
numai dacă, în contextul specific al tranzacției sau activității principale nerestrictive o
anumită restricție este necesară și proporțională pentru efectuarea tranzacției sau activității
respective.
Concluziile pe care putem să le desprindem în urma analizei jurisprudenței instanțelor
europene sunt următoarele:
 Curtea condamnă anumite tipuri de acorduri pe baza obiectului sau a scopului
acestora, fără să recurgă la o analiză detaliată a pieței - interzicând efectiv
anumite tipuri de acorduri ca fiind ilegale per se;
 Totuși, Curtea a dat dovadă în unele cauze și de o abordare economică în
aplicarea art. 101 alin. (1) TFUE, context în care deși nu a folosit conceptul
„regulei rezonabilității” (sau „the Rule of Reason”) a avut în vedere o evaluare
a efectelor pro și anticoncurențiale ale înțelegerilor;
 Instanțele europene pot evalua cauza analizând toate clauzele înțelegerii ca un
întreg sau pot face distincție între clauzele principale și cele accesorii ale
acesteia;
Potrivit practicii decizionale a Comisiei evaluarea acordurilor între întreprinderi, a
deciziilor asociațiilor de întreprinderi și a practicilor concertate în raport cu prevederile art.
101 TFUE cuprinde două etape41:
 într-o primă etapă se evaluează dacă un acord între întreprinderi, care poate
aduce atingere comerțului dintre statele membre, are un scop anticoncurențial
sau după caz, dacă acesta produce efecte anticoncurențiale reale sau
potențialei42.
 în a doua etapă, care devine relevantă numai atunci când un acord este
considerat că restrânge concurența, se stabilesc beneficiile favorabile
39
A se vedea considerentul 104 din TPICE, 18 septembrie 2001, Cauza T-112/99 Métropole Télévision (M6),
Suez- Lyonnaise des Eaux, France Telecom & Television Française 1 SA (TFI) c. Comisia, http://curia.europa.eu
40
A se vedea, de exemplu, CJCE, 12 decembrie 1995, Cauza C-399/93 Oude Luttikhuis și alții c. Verenigde
Cöoperatieve Melkindustrie Coberco, http://curia.europa.eu
41
I. Lazăr, op.cit., p. 172.
42
Art. 101 alin. (1) TFUE interzice atât efectele anticoncurențiale actuale, cât și pe cele potențiale. A se vedea,
de exemplu, CJCE, 28 mai 1998, Cauza C-7/95 P, John Deere c. Comisia, http://curia.europa.eu; CJCE, 23
noiembrie 2006, Cauza C-238/05 Asnef-Equifax, Servicios de Información sobre Solvencia y Crédito, SL v
Asociación de Usuarios de Servicios Bancarios (Ausbanc), http://curia.europa.eu
9
concurenței produse de acest acord și se evaluează dacă aceste efecte
favorabile concurenței depășesc efectele anticoncurențiale43.
Acordurile care au ca obiect restrângerea concurenței au fost considerate cele care,
prin natura lor, au capacitatea de a restrânge concurența. Este vorba de restricții care, având în
vedere obiectivele urmărite de normele de concurență, au un potențial ridicat de a produce
efecte negative asupra concurenței, astfel încât este inutil să se demonstreze efectele reale
produse asupra pieței. Această prezumție are la bază gravitatea restricției și experiența care
arată că este foarte probabil ca acordurile care au ca obiect restrângerea concurenței să
producă efecte negative asupra pieței și să pericliteze obiectivele urmărite de normele de
concurență44.
Pentru a determina dacă un acord are ca obiect restrângerea concurenței, se va ține
cont de câțiva factori, precum conținutul acordului și scopurile obiective ale acestuia. De
asemenea, este posibil să fie necesar să se examineze contextul în care acordul se aplică (sau
trebuie să se aplice) și conduita și comportamentul efectiv al părților pe piață.
În cazul în care un acord nu are ca obiect restrângerea concurenței, atunci ar trebui
analizat dacă are efecte de restrângere a concurenței, ținându-se seama de efectele reale și
potențiale ale acestuia45. Aceste din urmă acorduri sunt cele care au ca efect restrângerea
concurenței. În ceea ce privește aceste tipuri de acorduri, nu există prezumția producerii
efectelor anticoncurențiale. Pentru ca un acord să fie restrictiv de concurență prin efectele
sale, trebuie să aducă atingere concurenței actuale sau potențiale în așa măsură încât efectele
negative asupra prețurilor, producției, inovației, varietății sau calității bunurilor și serviciilor
de pe piața relevantă să poată să fie prevăzute cu suficientă precizie46.

43
Compararea efectelor anticoncurențiale și a efectelor favorabile concurenței se efectuează exclusiv în cadrul
prevăzut la art. 101 alin. (3) TFUE. A se vedea CJCE, 23 octombrie 2003, Cauza T-65/98, Van den Bergh Foods
c. Comisia, http://curia.europa.eu și TPICE, 18 septembrie 2001, Cauza T-112/99 Métropole Télévision (MS),
Suez- Lyonnaise des Eaux, France Telecom & Television Française 1 SA (TFI) c. Comisia,
http://curia.europa.eu, în care Tribunalul de Primă Instanță a susținut că efectele favorabile concurenței și cele
anticoncurențiale ale unei restricții pot fi comparate numai în cadrul exact prevăzut la art. 101 alin. (3) TFUE.
44
Acordurile care au ca obiect restrângerea concurenței, cum ar fi cele de fixare a prețurilor și împărțirea piețelor
reduc producția și cresc prețurile, ducând la o alocare necorespunzătoare a resurselor, deoarece bunurile și
serviciile solicitate de consumatori nu se produc. Acestea provoacă, de asemenea, reducerea bunăstării
consumatorilor, deoarece aceștia trebuie să plătească prețuri mai mari pentru aceste bunuri și servicii. A se vedea
art. 21 din Comunicarea Comisiei - Orientări privind aplicarea art. S1 alin. (B) din tratat, publicată în JO seria C
nr. 101 din 27 aprilie 2004.
45
A se vedea CJCE, 28 mai 1998, Cauza C-7/95 P, John Deere c. Comisia, http://curia.europa.eu.
46
În acest sens precizăm că nu este suficient ca acordul să limiteze libertatea de acțiune a uneia sau a mai multor
părți. A se vedea TPICE, 18 septembrie 2001, Cauza T-112/99 Métropole Télévision (M6), Suez-Lyonnaise des
Eaux, France Telecom & Television Française 1 SA (TFI) c. Comisia, http://curia.europa.eu. Acest lucru este
conform scopului art. 101 TFUE, care constă în protejarea concurenței pe piață spre binele consumatorilor. Art.
24 din Comunicarea Comisiei - Orientări privind aplicarea art. S1 alin. (B) din tratat, publicată în JO seria C nr.
101 din 27 aprilie 2004.
10
Distincția dintre cele două tipuri de acorduri este deosebit de importantă. Astfel, dacă
s-a stabilit că un acord are ca obiect restrângerea concurenței, atunci nu este necesar să se ia în
considerare efectele sale concrete pe care acesta le produce pe piață. În schimb, existența unor
efecte anticoncurențiale reale nu trebuie demonstrată în cazul în care acordul respectiv are ca
obiect restrângerea concurenței.
Totuși, trebuie să reținem că prevederile art. 101 alin. (3) TFUE nu disting între
acordurile al căror obiect este restrângerea concurenței și acordurile ale căror efect constă în
restrângerea concurenței, acestea fiind aplicabile, tuturor acordurilor care îndeplinesc cele
patru condiții menționate în conținutul reglementării.

Producerea unor efectele negative semnificative asupra concurenței

Art. 101 alin. (1) TFUE interzice acordurile între întreprinderi care pot aduce atingere
comerțului dintre statele membre și care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea
sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune. Curtea a stabilit că această dispoziție nu
se aplică atât timp cât impactul acordului asupra schimburilor comerciale intracomunitare sau
asupra concurenței nu este semnificativ.
Afectarea semnificativă a concurenței ca urmare a încheierii înțelegerii a fost
identificată ca și condiție pentru aplicarea prevederilor art. 101 alin. (1) TFUE în
jurisprudența instanțelor europene47. Înțelesul noțiunii de afectare semnificativă a concurenței
a fost clarificată în jurisprudența Volk48, context în care Curtea a menționat că pentru ca o
înțelegere să fie capabilă să afecteze concurența pe piața comună într-o măsură semnificativă,
trebuie să se țină cont în special de poziția de piață a întreprinderilor care au încheiat
înțelegerea. Totodată, Curtea a precizat că în ipoteza în care întreprinderile participante la
înțelegere ar deține o poziție slabă pe piața relevantă, prevederile art. 101 alin. (1) TFUE nu
și-ar mai găsi aplicabilitatea.
Astfel, dreptul european al concurenței nu își găsește aplicabilitatea față de înțelegeri
care conțin prevederi care afectează serios concurența între întreprinderile participante, dacă

47
A se vedea spre exemplu, CJCE 25 noiembrie 1971, Cauza C-22/71 Beguelin Import Co. v S.A.C.L. Import
Export, http://curia.europa.eu.
48
A se vedea CJCE, 9 iulie 1969, Cauza C-5/69 Franz Volk v S.P.R.L. Ets J. Vervaecke, http://curia.europa.eu
privind încheierea unui acord de distribuţie exclusivă în domeniul producţiei de maşini de spălat între dl. Volk şi
societatea Vervaecke, prin care aceasta dobândea dreptul exclusiv de vânzare a maşinilor de spălat produse de
firma condusă de dl. Volk în Belgia şi Luxemburg.
11
acestea ar produce un efect nesemnificativ asupra concurenței pe piața comună sau pe o parte
a acesteia datorită poziției de piață deținute de întreprinderile în cauză.
În ceea ce privește înțelegerile care nu se încadrează în sfera de aplicare a prevederilor
art. 101 alin. (1) TFUE, în cele ce urmează vom analiza prevederile Comunicării Comisiei
privind acordurile de importanță minoră care nu restrâng în mod semnificativ concurența49,
precum și cele ale art. 101 alin. (3) TFUE privind înțelegerile care produc efecte pozitive nete
asupra concurenței.

49
I. Lazăr, op.cit., p. 176.
12
Bibliografie
 Căpățână O., Dreptul concurenței comerciale. Partea generală, ed. a 2-a, Ed.
Lumina Lex, Cluj-Napoca, 1998
 Costin M.N., Costin C.M., Dicționar de dreptul afacerilor, ed. a 2-a, Ed.
Hamangiu, 2012
 Craig P., Burca G. de, EU Law: Text, Cases and Materials, ed. a 5-a, Ed.
Oxford University Press, Oxford, 2015
 Deleanu S., Drept comunitar al afacerilor, Ed. Servo-Sat, Arad, 2002
 Kameoka E., Competition Law and Policy în Japan and the EU, Ed. Edward
Elgar Limited, Cheltenham, 2014
 Lazăr I., Dreptul Uniunii Europene în domeniul concurenței, ed. Universul
Juridic, București, 2016
 Lazăr L., Abuzul de poziție dominantă. Evoluții și perspective în dreptul
european și național al concurenței, Ed. C.H. Beck. București, 2013
 Manolache O., Tratat de drept comunitar, ed. a 5-a, Ed. C.H. Beck, București,
2006
 Mihai E., Dreptul concurenței, Ed. All Beck, București, 2004
 http://curia.europa.eu

13