Lacul � Poezii de Mihai Eminescu Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni �l �ncarca,

Tresarind �n cercuri albe El cutremura o barca. ?i eu trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult si parc-astept Ea din trestii s� rasara ?i sa-mi cada lin pe piept; Sa
sarim �n luntrea mica, �ng�nati de glas de ape, ?i sa scap din m�na c�rma ?i
lopetile s�-mi scape; S� plutim cuprinsi de farmec Sub lumina bl�ndei lune, V�ntu-n
trestii lin fosneasca, Undoioasa apa sune! Dar nu vine� Singuratic �n zadar suspin
si sufar L�nga lacul cel albastru Incarcat cu flori de nufar. ?i daca� Si daca
ramuri bat �n geam Si se cutremur plopii, E ca �n minte sa te am Si-ncet sa te
apropii. Si daca stele bat �n lac Ad�ncu-i lumin�ndu-l, E ca durerea mea s-o-mpac
�nsenin�ndu-mi g�ndul. Si daca norii desi se duc De iese-n luciu luna, E ca aminte
sa-mi aduc De tine-ntotdeauna. De-or trece anii De-or trece anii cum trecura, Ea
tot mai mult �mi va place, Pentru ca-n toat-a ei faptura E-un �nu ?tiu cum� ?-un
�nu ?tiu ce�. M-a fermecat cu vro sc�nteie Din clipa-n care ne vazum? De?i nu e
dec�t femeie, E totu?i altfel, �nu ?tiu cum�. De-aceea una-mi este mie De ar vorbi,
de ar tace; Dac-al ei glas e armonie, E ?i-n tacere-i �nu ?tiu ce�. Astfel robit
de-aceea?i jale Petrec mereu acela?i drum� �n taina farmecelor sale E-un �nu ?tiu
ce� ?-un �nu ?tiu cum�. Dorin?a Vino-n codru la izvorul Care tremura pe prund, Unde
prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Si �n bratele-mi �ntinse Sa alergi,
pe piept sa-mi cazi, Sa-ti desprind din crestet valul, Sa-l ridic de pe obraz. Pe
genunchii mei sedea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar �n par �nfiorate Or sa-ti
cada flori de tei. Fruntea alba-n parul galben Pe-al meu brat �ncet s-o culci,
Las�nd prada gurii mele Ale tale buze dulci� Vom visa un vis ferice, �ng�na-ne-vor
c-un c�nt Singuratece izvoare, Bl�nda batere de v�nt; Adormind de armonia Codrului
batut de g�nduri, Flori de tei deasupra noastra Or sa cada r�nduri-r�nduri. Din
valurile vremii Din valurile vremii, iubita mea, rasai Cu bratele de marmur, cu
parul lung, balai � Si fata stravezie ca fata albei ceri Slabita e de umbra
duioaselor dureri! Cu z�mbetul tau dulce tu m�ng�i ochii mei, Femeie �ntre stele si
stea �ntre femei Si �ntorc�ndu-ti fata spre umarul tau st�ng, �n ochii fericirii ma
uit pierdut si pl�ng. Cum oare din noianul de neguri sa te rump, Sa te ridic la
pieptu-mi, iubite �nger scump, Si fata mea �n lacrimi pe fata ta s-o plec, Cu
sarutari aprinse suflarea sa ti-o-nec Si m�na friguroasa s-o �ncalzesc la s�n,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o tin. Dar vai, un chip aievea nu esti, astfel
de treci Si umbra ta se pierde �n negurile reci, De ma gasesc iar singur cu bratele
�n jos �n trista amintire a visului frumos� Zadarnic dupa umbra ta dulce le �ntind:
Din valurile vremii nu pot sa te cuprind. Ce te legeni codrule Poezii de Mihai
Eminescu mai pu?in cunoscute Eu nu cred nici �n Iehova Eu nu cred nici �n Iehova
Nici �n Buddha Sakya � Muni, Nici �n via?a, nici �n moarte, Nici �n stingere ca
unii. Visuri sunt ?i unul ?i-altul ?i tot una-mi este mie De-oi trai �n veci pe
lume De-oi muri �n vecinicie. Toate-aceste taine sfinte, Pentru om fr�nturi de
limba �n zadar g�nde?ti, caci g�ndul Zau nimic �n lume schimba. ?i fiindca �n
nimica Eu nu cred, o, da?i-mi pace Fac astfel cum mie-mi pare ?i face?i precum va
place. Nu �nvalui?i a mea g�ndire Nici cu stil curat ?i antic, Toate-mi sunt de o
potriva Eu ram�n ce-am fost: � romantic. Cum ai putut Cum ai putut a-?i bate joc De
patimile mele, De dulci petreceri la un loc Din ceasuri ca acele? Cum le-ai menit
pe toate rau, De sau ales de?erte? Dar care � i acel Dumnezeu �n stare sa te ierte?
C�nd am�ndoi vom fi pam�nt, Caci el pe to?i ne-aduna, So stinge dor ?i juram�nt, Cu
vie?ile �mpreuna, Ci �n lungul negrei vecinicii C�ntarea-mi se va na?te, Ce numai
tu n ai vrut sa ?tii O lume va cunoa?te. �n mintea vremilor ce vin Va rasari
cuv�ntu-mi, Cu �ntreg al sufletului chin, Ca iarba pe morm�ntu-mi. ?i-n versul meu
ce va trai Infama apare � vei, Cum n a fost alta, nici va fi �n neamu �ntreg al
Evei. Cele mai frumoase poezii de Mihai Eminescu. Versuri care �?i vor ram�ne �n
minte ?i suflet pentru totdeauna.