Sunteți pe pagina 1din 3

DEŞEURILE SAU REZIDUURILE

Deşeurile sau reziduurile constituie o problemă de actualitate, pe de o parte datorita


creşterii volumului acestora, ceea ce ridică problem de depozitare, iar pe de altă parte deoarece
constituie un potenţial pericol pentru mediul înconjurător şi pentru sănătatea omului. În acelaşi
timp, deşeurile încorporează o serie de materiale şi energie care pot fi reutilizate, impunându-se o
strategie globală de valorificare a lor.

Orice poluare de origine antropică este o problemă de deşeuri; a nu genera deşeuri este
imposibil şi de fapt orice organism viu produce reziduuri care neeliminate din mediul său de
viaţă îi vor prejudicia in timp însăşi existenţa.

În condiţiile ritmului actual de dezvoltare a societăţii umane, modul de gestiune al


deşeurilor (producerea, colectarea, transportul, depozitarea şi valorificarea reziduurilor) este
unul din elementele de bază care condiţionează calitatea vieţii, cotat ca importanţă imediat
după alimentarea cu apă şi energie.

În prima perioada a existenţei omului, deşeurile nu au fost o problemă majoră datorită


populaţiei reduse, şi suprafeţei mari de teren disponibil pentru asimilarea deşeurilor. Primele
probleme apar când oamenii se adună în comunităţi mai mari, iar acumularea deşeurilor este o
consecinţă a vieţii lor.

Relaţia dintre sănătatea comunităţii şi stocarea, evacuarea improprie a deşeurilor


devine foarte clară, insectele şi animalele care se hrănesc cu deşeuri fiind vectorii a
numeroase boli.

Deşi natura are capacitatea de a dilua, dispersa, degrada, absorbi, sau într-un cuvânt de a
reduce impactul reziduurilor în factorii de mediu (aer, apă, sol), dezechilibrul ecologic a apărut
când asimilarea naturală a acestor reziduuri a fost depăşită.

Odată cu beneficiile tehnologiei moderne au apărut problem majore asociate cu


evacuarea deşeurilor.
Tehnologia avansată în ambalarea de bunuri creează un set de parametri ce se
modifică constant în funcţie de evoluţia facilităţilor de prelucrare a deşeurilor solide.

Prin creşterea utilizării plasticului la ambalare şi prin folosirea tot mai largă în
alimentaţie a alimentelor congelate, s-a redus semnificativ volumul deşeurilor rezultate din
ambalarea şi manipularea produselor alimentare.

DEFINIREA, CLASIFICAREA ŞI COMPOZIŢIA REZIDUURILOR


Se defineşte un reziduu, acel subprodus care nu are valoare.

Din punct de vedere al legislaţiei Uniunii Europene se înţelege prin reziduu orice
substanţă, obiect sau material care rezultă dintr-un proces de fabricare, transformare, folosire,
consum sau curăţare şi pe care proprietarul, din intenţie sau din obligaţie, îl abandonează/îl
aruncă, fără a-i găsi o utilizare imediată.

Legea protecţiei mediului din România: prin reziduuri şi deşeuri de orice natură se înţeleg
resturile tehnologice, resturile menajere, produsele şi materialele cu termene de garanţie depăşite,
produsele uzate fizic sau care nu au valoare de întrebuinţare.

Legea prevede că nu intră sub denumirea de “reziduuri şi deşeuri de orice natură”,


minereurile de metale feroase şi neferoase, precum şi alte categorii de materiale.

La modul general, deşeurile sunt un rezultat inevitabil al evoluţiei şi al activităţii


umane, iar principalele cauze ale generării lor sunt:
• biologice: rezultat al ciclurilor vitale din lumea plantelor, animalelor şi a omului;
• chimice: reacţiile chimice sunt guvernate de principiul conservării materiei, rezultând în final
un produs utilizabil, dar şi elemente neutilizabile;
• fizice: energia pierdută prin căldură, vibraţii, zgomote produce poluare, chiar dacă nu este
considerată un deşeu;
• tehnologice: din procesele de prelucrare şi transformare a materiilor prime şi materialelor;
• economice: toate produsele au o durată fizică de viaţă limitată;
• comerciale: atractivitatea unor noi produse le elimină pe cele vechi, iar ambalajele au un rol
important în reclamă şi marketing, devenind rapid deşeuri;
• accidentale: în cadrul inevitrabileor disfuncţionalităţi ale sistemelor de producţie şi a riscurilor
tehnologice şi naturale majore;
• ecologice, întrucât chiar activităţile de depoluare crează deşeuri.

Clasificarea deşeurilor este dificilă ţinând cont de marea lor heterogenitate.

În funcţie de provenienţa lor şi de elementul predominant din compoziţia deşeurilor trei mari
categorii de reziduuri:

a. Reziduuri solide urbane, cunoscute tradiţional sub denumirea de deşeuri orăşeneşti care
cuprind deşeurile provenite din surse rezidenţiale (domestice), precum şi deşeurile
comerciale, instituţionale, cele ale serviciilor publice.
b. Reziduuri industriale produse de industria grea şi uşoară, de exemplu cele provenite din
diferitele prelucrări uzinale, mai ales în industrie chimică, rafinării, în activitatea de construcţie şi
demolare.

c. Reziduuri agro-zootehnice provenind din zone rurale şi preurbane, având origine animală
(dejecte) şi vegetală (furaje, resturi ale culturilor agricole).