Managementul reziduurilor

În trecut reziduurile erau considerate ca materiale pentru care se găsea o singură soluţie,
adică aruncarea lor. Astăzi, fiecare deşeu este analizat separat în funcţie de componentele sale,
deoarece fiecare necesită o colectare specifică, un anumit procedeu de transport, o tratare şi o
destinaţie finală separată.

În criteriile avansate de gestiune a deşeurilor nu există deocamdată un flux unic de

reziduuri de la locurile de producere la locurile de tratare, ci în funcţie de provenienţă există
fluxuri spre diferite puncte terminale de tratare.

Un sistem de management al deşeurilor cuprinde în general 6 elemente funcţionale:

• identificarea deşeurilor;
• manipularea, presortarea, stocarea şi prelucrarea la sursă a deşeurilor;
• colectarea;
• separarea, prelucrarea şi transformarea deşeurilor solide;
• transferul şi transportul deşeurilor
• valorificarea, evacuarea şi depozitarea.

Identificarea deşeurilor cuprinde activităţi în care sunt identificate şi adunate la un loc în

vederea evacuării, materialele care nu mai pot fi utilizate.

Manipularea şi presortarea deşeurilor cuprinde toate activităţile efectuate de cetăţeni şi

asociate cu managementul deşeurilor, până în faza în care deşeurile sunt stocate pentru colectare.
Mânuirea cuprinde şi transferul containerelor de încărcare până la punctele de colectare.
Separarea deşeurilor şi stocarea lor la sursă este un pas important, de care cetăţenii sunt foarte
conştienţi: separarea hârtiei şi cartonului, separarea sticlei pe culori, a deşeurilor menajere, a
dozelor de aluminiu şi a materialelor feroase.

Pentru deşeurile spitaliceşti, OMS recomandă următorul cod de culori al containerelor de

colectare din unităţile medicale: negru (deşeuri nepericuloase), verde (deşeuri anatomice),
galben (deşeuri infecţioase), roşu (deşeuri tăietoare-înţepătoare).

Prelucrarea deşeurilor la sursă include activităţi cum sunt compactarea şi procesarea

deşeurilor în staţii speciale.

Colectarea deşeurilor nu înseamnă doar adunarea deşeurilor solide şi a materialelor

reciclabile, ci şi transportul acestor materiale în locul în care vehiculele colectoare sunt golite.
Aceste locuri pot oferi facilităţi de prelucrare a materialelor, staţii de transfer şi de evacuare.
 Separarea, prelucrarea şi transformarea deşeurilor are loc în aceste spaţii sau staţii,
situate la distanţă de sursele de generare a deşeurilor.
• Separarea deşeurilor presortate la sursă se practică în cazul în care aceste deşeuri pot fi
procesate şi valorificate ca materii prime şi materiale.
• Prelucrarea deşeurilor include separarea mecanică sau manuală a componentelor după mărime
şi natură, separarea metalelor feroase cu magneţi.
• Transformarea deşeurilor reduce volumul şi greutatea acestora, recuperând în acelaşi timp
materii prime şi energie.
Părţile organice din deşeurile solide municipale (urban waste) pot fi transformate prin procese
chimice (combustia cu recuperarea energiei sub formă de căldură) sau biologice (compactare
aerobică).

Transferul şi transportul deşeurilor include două etape distincte:

• Transferul deşeurilor dintr-un vehicol mic de colectare, într-un mijloc de transport mai mare
• Transportul deşeurilor pe distanţe de obicei mari, către spaţiile de prelucrare sau de evacuare.

Evacuarea deşeurilor. Groapa ecologică de gunoi, modernă şi igienică, este baza utilizată pentru
evacuarea deşeurilor solide, la suprafaţa sau în interiorul solului fără a crea prejudicii mediului
ambient sau riscuri pentru sănătatea omului (de ex. boli vehiculate prin insecte şi rozătoare,
contaminarea pânzei de apă subterană).

Prin Directiva Consiliului Europei 75/442/EEC din 20.12.1993 s-a stabilit Catalogul European
de Deşeuri (European Waste Catalogue) care este o listă de deşeuri, nefinalizată, dar permanent
verificată, revizuită şi completată în acord cu procedurile comitetului.

Includerea unui material pe lista EWC nu înseamnă că materialul respectiv este un deşeu în orice
circumstanţă.
Este considerat deşeu doar când îndeplineşte condiţiile din definiţia deşeurilor.
Catalogul EWC este un nomenclator de referinţă oferind o terminologie comună în scopul
creşterii eficienţei din domeniul managementului deşeurilor.
Fiecare deşeu are un cod pe lista EWC; citirea oricărui cod individual de pe listă nu trebuie să fie
independentă de numele deşeului.