lume; în loc să gândiţi că „ar fi îngrozitor să nu fiu un părinte perfect”, aduceţi-vă aminte

că nu există părinţi perfecţi!

Deşi este de nedorit, comiterea de greşeli este o parte inevitabilă a condiţiei de părinte şi
a condiţiei umane în general.
Decât să insistaţi în a susţine că : „copii mei trebuie să se afle totdeauna în siguranţă”,
amintiţi-vă că toţi copiii experienţiază un oarecare disconfort şi pericol şi că este
important pentru creşterea şi dezvoltarea lor să înveţe să îi facă faţă şi să îl accepte,
în loc să credeţi că „dacă ceva e periculos, trebuie să mă îngrijorez tot timpul", aduceţi-vă
aminte că nimeni nu a împiedicat un lucru rău să se întâmple doar fiindcă şi-a făcut griji
despre asta. Faceţi tot ce vă stă în putinţă pentru a evita pericolele serioase şi apoi uitaţi
de ele.

în loc să vă spuneţi „cât de groaznic ar fi să pierd dragostea şi aprobarea copiilor mei şi a

celorlalţi”, puteţi accepta faptul că nimeni nu vă va iubi şi aprecia tot timpul şi că nu e
nimic îngrozitor în asta.
Decât să consideraţi că „trebuie să îmi fac griji dacă e să mă consider un părinte bun”,
mai bine gândiţi-vă că veţi fi un părinte mai bun dacă veţi fi doar preocupat de soarta
copiilor şi nu plin de teamă.
încercând să depăşiţi şi să faceţi faţă propriilor temeri, veţi reuşi nu doar să vă creaţi o
dispoziţie emoţională confortabilă şi să vă creşteţi şansele de a fi un părinte cât se poate
de bun; în acelaşi timp veţi creşte şi probabilitatea ca pe viitor copii dvs. să poată face
faţă eficient propriilor lor temeri.

83