Sunteți pe pagina 1din 9

REGULAMENTUL

pentru organizarea vietii monahale si functionarea


administrativã si disciplinarã a mânãstirilor
 

CAPITOLUL I

Asezãmintele monahale si menirea lor

Art.1 - În cadrul Bisericii Ortodoxe Române fiinteazã ca asezãminte monahale: mânãstirea, schitul
si metocul.

Art.2 - Mânãstirea este un asezãmânt de rugãciune în care vietuieste o obste de cãlugãri sau
cãlugãrite care au fãgãduit înaintea lui Dumnezeu, în cadrul slujbei solemne de intrare în
monahism, sã-si petreacã viata în înfrânare, în sãrãcie de bunãvoie si ascultare.

Art.3 - Mãnãstirile sunt de douã feluri: eparhiale, care tin de chiriarhul locului, si stavropighii, care
se aflã permanent si direct sub jurisdictia patriarhalã.

Art4. - Mãnãstirea, cu exceptia stavropighiei, este încadratã în organizarea Eparhiei în cuprinsul


cãreia se gãseste.

Art.5 - Mãnãstirea este persoanã juridicã de drept public (art. 86 din Statut).

Art.6. - Schitul este un asezãmânt monahal în care vietuieste, dupã aceeasi rânduialã ca si în
mãnãstire, o obste mai micã de cãlugãri sau cãlugãrite, aflându-se sub administrarea Centrului
Eparhial sau unei mãnãstiri.

Art.7 - Metocul este un asezãmânt monahal, alcãtuit din case (chilii), locas de cult, terenuri si alte
bunuri, sau numai din case si curtea împrejmuitoare, în care se orânduiesc de cãtre Centrul Eparhial
sau, cu aprobarea Chiriarhului, si de cãtre unele mãnãstiri, câtiva vietuitori (vietuitoare) având
îndatorirea chivernisirii bunurilor încredintate.

Art.8 - Schitul si metocul depind, de regulã, de Centrul Eparhial, de mãnãstirea rânduitã de


Chiriarh sau de catedrala episcopalã, care, din punct de vedere canonic, are statut de mãnãstire.

Art.9 - Chiriarhul este conducãtorul suprem al mãnãstirilor, schiturilor si metocurilor care apartin
canonic de jurisdictia sa (art. 75 din Statut).

Art.10 - Înfiintarea, desfiintarea, precum si schimbarea unor astfel de asezãminte, din mãnãstire de
cãlugãri în mãnãstire de maici sau invers, se pot face numai cu aprobarea Sfântului Sinod, la
propunerea Chiriarhului (art. 76 din Statut). Înfiintarea sau desfiintarea schiturilor si metocurilor,
precum si schimbarea lor în asezãminte monahale de cãlugãri în asezãminte monahale de cãlugãrite
sau invers se pot face de Chiriarhul locului, aducându-se si la cunostinta Consiliului Eparhial.
Art.11 - Nimeni dintre ctitori si dintre cei care doneazã bani, materiale, terenuri sau alte bunuri
pentru înfiintarea unui asezãmânt monahal – dupã intrarea acestuia în circuitul normal de
functionare – ori pentru bunul mers al acestuia, nu are nici un drept de proprietate sau amestec în
administrarea si viata spiritualã ale asezãmântului respectiv (Can. 7 si 8, Gangra; Can.26, IV
Ecumenic; Can.11, VII Ecumenic; art.175-180 din Statut).

Persoanele care au fãcut donatii în bani, obiecte sau alte bunuri, nu mai pot pretinde returnarea
acestora.

De asemenea, celor care ajutã mãnãstirile în vreun fel sau altul, nu li se poate asigura spatiu de
cazare (gãzduire), special repartizat, pentru o perioadã mai lungã sau mai scurtã de timp.

Art.12 - Potrivit menirii sale, fiecare mãnãstire sau schit, prin organele de rãspundere, este datoare:

a) Sã-si rânduiascã astfel viata, încât sã dea dovadã de aleasã si desãvârsitã viatã duhovniceascã, de
practicarea virtutilor crestinesti, de evlavioasã trãire la slujbele religioase, de bogatã mângâiere
sufleteascã si de pildã de viatã crestineascã, atât pentru vietuitorii ei cât si pentru închinãtori;

b) Sã practice îndeletniciri potrivite cu sfintenia locului, atât spre folosul vietuitorilor cât si al
credinciosilor, dovedind dragoste prin fapte bune fatã de Tarã si neam (art. 77 din Statut).

Art.13 - În acest scop, în mãnãstiri, cu aprobarea autoritãtii bisericesti, se vor înfiinta:

a) Cursuri religioase pentru îndrumare monahalã si misionarã ce se vor tine în fiecare duminicã si
sãrbãtoare sau, la propunerea staretului (staretei), cu aprobarea Chiriarhului, si în alte zile din
cursul sãptãmânii, imediat dupã vecernie.

Temele vor fi sustinute de staret(ã), monahi cu studii superioare sau, în cazuri exceptionale, de unii
profesori de la scolile teologice din Eparhie, la propunerea staretului(ei), cu aprobarea Chiriarhului
locului;

b) Ateliere pentru: picturã, sculpturã, strungãrie, argintãrie bisericeascã, cruciulite, ceramicã,


croitorie, covoare, broderie artisticã etc.;

c) Scoli de cântãreti bisericesti si Seminarii Teologice Monahale, cu aprobarea Sfântului Sinod.

Art.14 - În cazuri speciale, cu aprobarea Chiriarhului, mãnãstirea (schitul) pot ajuta parohiile
apropiate.

CAPITOLUL II

Primirea în viata monahalã

A. Actele necesare

Art.15 - Primirea în mãnãstire, schit sau metoc a celor care doresc sã intre în monahism se face
numai cu aprobarea Chiriarhului.

Atr.16 - Cel care doreste sã intre în viata monahalã este dator sã înainteze Chiriarhului locului o
cerere scrisã, însotitã de urmãtoarele acte:
a) certificatul de nastere;

b) certificatul de botez;

c) actul de studii (solicitantul, dacã este minor, sã fie absolvent al Scolii generale, cel putin si sã
aibã acordul pãrintelui sau tutorelui;

d) cazier judiciar;

e) certificat de stare civilã, din care sã se constate cã nu are nici una din obligatiile familiale
prevãzute de Codul familiei;

f) recomandarea preotului paroh;

g) act privind stagiul militar si declaratia cã renuntã la averea sa donând-o rudelor sau mãnãstirii;

h) fisa medicalã privind starea sãnãtãtii fizice si psihice.

Vârsta minimã pentru primirea în mãnãstire, ca novice, este de 16 ani (cu acordul scris al pãrintilor
sau tutorilor).

Minorii vor depune si consimtãmântul scris al ambilor pãrinti sau al tutorilor.

Art.17 - La primirea în mãnãstire, staretul (stareta) va avea în vedere cercetarea amãnuntitã a


noului venit: scopul venirii (vocatie, deceptie, interese personale), starea fizicã si psihicã, caracter,
temperament, aptitudini, cunostinte religioase, formare spiritualã, hotãrâre, impedimente.

Art. 18 - Dupã cercetarea actelor de mai sus, staretul (stareta) mãnãstirii (schitului) încredinteazã
pe noul venit unui (unei) cãlugãr (consiliere) din Consiliul Duhovnicesc si-l aseazã în ascultãrile
mãnãstirii pentru începãtori, iar în cazul când candidatul (candidata) dovedeste o purtare bunã si
este folositor obstii mãnãstiresti, dupã o probare de trei luni, staretul (stareta) îl (o) recomandã
Chiriarhului pentru admiterea în rândul fratilor, înaintându-i cererea cu toate actele, urmând ca,
dupã aprobare, sã fie rânduit pentru ispitirea canonicã.

B. Ispitirea canonicã

Art.19 - Ispitirea canonicã sau noviciatul dureazã de la primirea în mãnãstire (schit) si pânã la
tunderea în monahism a celui admis. Timpul ispitirii canonice cuprinde trei stadii:

Primul stadiu este primirea în mãnãstire pânã la admiterea noului venit în rândul fratilor (adicã 3
luni).

În acest timp, fratele (sora) este considerat începãtor si este povãtuit(ã) de îndrumãtorul
duhovnicesc si de duhovnicul sãu spre toatã fapta cea bunã si ferirea de tot rãul si a-si cerceta
constiinta sa: toate gândurile, cuvintele si faptele sale descoperindu-le, nefãtarnic, pãrintelui
(maicii) sãu (sale) duhovnicesc, în fiecare searã si nimic sã nu facã dupã voia sa, chiar dacã i s-ar
pãrea cã este bine, ci toate sã asculte de opvãtuitorul sãu, stiind cã voia sa este tãiatã.

Acum, el(ea) este trecut(ã) prin diferite ascultãri gospodãresti, pentru a i se vãdi rãbdarea si
înclinatiile practice.
Totodatã, va participa cu regularitate la sfintele slujbe, pentru a se deprinde cu rânduielile
bisericesti.

Pe baza referintelor îndrumãtorului duhovnicesc, staretul (stareta) va respinge pe novice sau îl va


propune Chiriarhului pentru admiterea în rândul fratilor care primesc binecuvântarea de a purta
dulamã.

Art.20 - Al doilea stadiu este de la admiterea în rândul fratilor pânã la îmbrãcarea în haina
monahalã (dulamã). ÎN aceastã perioadã, fratele (sora) stã sub aceeasi îndrumare si face aceleasi
ascultãri ca la art.17, stãruind sã se deprindã si mai temeinic în asteptare, în rãbdare, în înfrânare si
tãierea voii.

Îndrumãtorul duhovnicesc este dator a supraveghea cu toatã grija pe începãtor, dacã într-adevãr
cautã pe Dumnezeu, dacã are râvnã pentru lucrul Domnului (rugãciune), dacã este grabnic la
ascultare, dacã rabdã dojana; trebuie sã i se spunã toate greutãtile si ispitele ce se întâlnesc în calea
spre Dumnezeu.

Cei gãsiti neãptriviti vor fi îndrumati spre alt mod de viatã.

Acest al doilea stadiu dureazã cel putin sase luni si cel mult trei ani.

Cei gãsiti corespunzãtori si cu vocatie monahalã, pe temeiul referintelor îndrumãtorului


duhovnicesc, este recomandat Chiriarhului spre a fi trecut în rândul rasoforilor.

Art.21 - Al treilea stadiu este la îmbrãcarea hainei monahale (rasofor) si pânã la tunderea în
monahism.

La trecerea în rândul rasoforilor se va oficia slujba din Molitfelnic, potrivit rânduielilor. Candidatul
este tuns ca rasofor, i se schimbã numele, i se dã rasã, culion, camilafcã, centurã si metanie. Acum,
rasoforul (rasofora) trebuie sã aibã o sporitã îndrumare si supraveghere în viata monahalã si anume:

Sã pãzeascã pravila Bisericii si cele sapte Laude, viata de obste, smerenia, tãcerea, portul modest si
cuviincios si, mai ales, sã aibã în tot timpul rugãciunea lui Iisus în gurã, în minte si în inimã,
nevoindu-se a-si împreuna lucrul cu rugãciunea.

Rasoforului (rasoforei) i se pot încredinta, dacã este destoinic(ã), si ascultãri deosebite.

Starea de rasofor dureazã cel putin sase luni si cel mult trei ani.

Potrivit canoanelor 19 Ancira si 18 al Sfântului Vasile cel Mare, rasoforul care pãrãseste
mãnãstirea, în cazul cã se cãsãtoreste, i se oficiazã numai cununia a douã si nu poate fi hirotonit
preot.

Art.22 - Absolventii scolilor de cântãreti bisericesti si Seminariilor Teologice, licentiatii si doctorii


în Teologie pot primi haina monahalã si pot fi rasofori într-un timp mai scurt, cu aprobarea
Chiriarhului.

C. Tunderea în monahism

Art.23 - Dacã în timpul ispitirii canonice, candidatul(a) dã dovadã de suficientã pregãtire si


chemare pentru monahism si dacã si-a însusit temeinic cunostintele pravilelor cãlugãresti si, mai
ales, Regulile Sfântului Vasile cel Mare, dacã dovedeste cã-si dã seama de rostul cãlugãriei si
numai dacã a împlinit vârsta de 21 de ani, având consimtãmântul scris al duhovnicului si
recomandarea Consiliul Duhovnicesc si a staretului(ei), Chiriarhul aprobã tunderea în monahism.

Art.24 - Dacã în timpul ispitirii canonice, fratele (sora) ar fi în primejdie de moarte si ar cere
cãlugãria ca cea mai de pe urmã dorintã pentru mântuirea sufletului, atunci, cu binecuvântarea
Chiriarhului eparhiot, sã fie tuns(ã) în monahism, conform hotãrârii canoanelor pentru asemenea
caz (Can. 26 al Sf. Nichifor Mãrturisitorul).

Art.25 - Tunderea în monahism nu este îngãduit a se face decât numai în mãnãstire (schit), de cãtre
Chiriarh sau delegatul sãu din cinul monahal, adicã în mãnãstiri de cãlugãri, dacã este frate, si
mãnãstiri de cãlugãrite, dacã este sorã, si dupã regulile stabilite mai sus.

Art.26 - Prin voturile monahale, cãlugãrul s-a fãcut pe sine, pentru întreaga-i viatã, dar lui
Dumnezeu.

Art.27 - Gradele monahale sunt: monah, ierodiacon, arhidiacon, ieromonah, singhel, protosinghel
si arhimandrit.

La maici se disting: starete fãrã cruce si starete cu cruce (stavrofore).

Gradele monahale se dau de Chiriarh la interventia staretului (staretei) pe baza unei recomandãri a
Consiliului Duhovnicesc al mãnãstirii respective, numai celor cu pregãtire si merite deosebite.
Gradul de arhimandrit se va conferi de Chiriarhul locului, cu aprobarea Sfântului Sinod (art. 82 din
Statut).

Art.28 - Conform hotãrârilor Sfintelor Sinoade Ecumenice (Can.4, Sin. IV; Can.21, Sin.VII),
cãlugãrii sunt datori a rãmâne în ascultare pânã la sfârsitul vietii lor în mãnãstire unde au fost tunsi
sau unde au fost rânduiti de Chiriarh, pãzind întru totul disciplina canoanelor si rânduielilor
monahale si ascultãrii neconditionate, fiindu-le interzisã mutarea cu de la sine putere dintr-o
mãnãstire în alta.

În interesul Bisericii, la recomandarea staretului(ei) si a Consiliului Duhovnicesc, Chiriarhul


locului poate muta dintr-un asezãmânt monahal în altul ori numi în posturi administrative
superioare pe oricare dintre vietuitori (vietuitoare), acestia trebuind sã dea dovadã de deplinã
ascultare.

Art.29 - Monahii pensionari, indiferent de rangul si functiile avute, se vor supune acelorasi
rânduieli mãnãstiresti ca toti ceilalti vietuitori, participând la toate sfintele slujbe si contribuind,
dupã pricepere si putere, la ascultãrile din mãnãstire.

Acestia nu au voie sã pãrãseascã mãnãstirea (schitul) fãrã învoirea staretului (staretei), care poate
elibera bilet de voie pentru o perioadã de timp de cel mult 8 (opt) zile pe an; pentru o duratã mai
mare de 8 (opt) zile, aprobarea de învoire o dã pe baza cererii scrise, Chiriarhul locului.

CAPITOLUL III

Conducerea mãnãstirii
Art.30 - Conducãtorul suprem al oricãrui asezãmânt monahal este Chiriarhul.

Art.31 - Persoanele prin care se exercitã cârmuirea chiriarhalã la fata locului sunt urmãtoarelel:
staretul, egumenul si metocarul.

A. Staretul

Art.32 - Ca împuternicit al Chiriarhului si pãrinte duhovnicesc al obstii mãnãstirii, staretul, ajutat


de egumen, conduce mãnãstirea, potrivit cu sfintele canoane, pravila monahalã, hotãrârile Sfântului
Sinod si îndrumãrile Chiriarhului locului.

El este ajutat de: Soborul mãnãstiresc, Consiliul Duhovnicesc si de învãtãturã, consiliul economic
si Consiliul de disciplinã (judecatp).

Soborul mãnãstiresc este alcãtuit din monahii (monahiile) din mãnãstirile, din schiturile sau
metocurile apartinând acesteia, împreunã cu rasoforii si fratii (surorile), absolventi ai scolii
monahale ori ai scolii de cântãreti bisericesti, ai seminarului teologic sau licentiati în teologie, ori
cu alte studii superioare sau medii, având o vechime de cel putin 3 (trei) ani în asezãmântul
monahal respectiv; soborul lucreazã sub presedintia staretului (staretei).

Consiliile se aleg de sobor, prin ridicare de mâini, la propunerea staretului, în prezenta delegatului
chiriarhal, si se aprobã de Chiriarh pentru o perioadã de patru ani.

Art.33 - Staretul se numeste direct de Chiriarh dintre cãlugãrii cei mai vrednici sau în mãnãstirile
cu obste mare dintre primii trei candidati alesi de sobor, în cazul când Chiriarhul a dispus sã se facã
alegere.

Staretul(a) va fi numit(ã) pe o perioadã nedeterminatã. Încetarea mandatului sãu se face:

a) la cererea sa, motivatã si aprobatã de Chiriarh;

b) în cazul unor abateri de la normele vietii monahale sau grave deficiente de ordin administrativ-
financiar;

c) pentru interese bisericesti superioare.

Art.34 - Dacã Chiriarhul dispune alegere, se va avea în vedere urmãtoarea procedurã:

a) Spre ziua alegerii, se face în Bisericã priveghere;

b) A doua zi, supã Sfânta Liturghie, dându-se veste prin clopot, se adunã toti pãrintii la trapeza
mãnãstirii unde, de timpuriu, este asezatã o masã pe care sunt puse Sfânta Evanghelie, Sfânta
Cruce, urnele si cele trebuitoare pentru scris;

Mai întâi se face Te-Deum de multumire cu polihroniu;

c) Delegatul chiriarhului citeste ordinul de alegere de nou staret, apoi lista de candidati propusi,
listã alcãtuitã dupã prealabile cu Consiliile de conducere si monahii cei mai duhovnicesti si
destoinici din mãnãstire;

d) se face apelul nominal al membrilor votanti: monahii si rasoforii cu o vechime de cel putin 3
(trei) ani în acea mãnãstire;
e) Alegerea se face prin vot secret si numai dintre candidatii propusi;

f) Pentru ordine la alegere, se formeazã biroul: delegatul Chiriarhului eparhiot, ca presedinte, si doi
secretari desemnati de sobor prin aclamatie;

g) Dupã aceasta, biroul împarte bilete tuturor votantilor, spre a scrie pe ele numele persoanei ce
constiinta le-ar spune cã meritã a fi povãtuitorul chinoviei;

h) Biletele sã fie toate din aceeasi hârtie si de mãrime uniformã si stampilate. Dupã ce toti au scris
biletele, biroul cheamã pe rând pe toti votantii sã-si depunã biletul în urnã. La sfârsitul votãrii,
presedintele numãrã voturile, trecându-le în a doua urnã, apoi unul din secretari citeste biletele, iar
celãlalt scrie voturile sub numele fiecãruia dintre candidati;

Biroul se pronuntã asupra biletelor nedescifrabile, dacã pot fi admise sau nu.

i) Primii trei candidati, care întrunesc cele mai multe voturi, sunt considerati alesi de sobor.

Lucrarea alegerii se va constata prin procesul-verbal, subscris de birou si se va înainta Chiriarhului


locului, care va numi pe noul staret, dintre cei trei alesi.

Art.35 - Dacã s-ar dovedi cã vreunul dintre monahi întrebuinteazã mijloace necinstite pentru a
deveni staret pe alte cãi decât cele arãtate aici sau dacã are purtãri îndoielnice, va pierde pentru
totdeauna dreptul de a fi numit staret si, dupã gravitatea cazului, se va anonisi la altã mãnãstire cau
un tulburãtor de rânduialã.

Art.36 - Dacã în vreo mãnãstire s-ar afla vreun arhiereu retras sau pensionar, el poate fi numit
staret direct de cãtre Chiriarh.

În cazul cã arhiereul respectiv nu este staret, conducãtorul mãnãstirii si soborul trebuie sã-i dea
toatã cinstea cuvenitã demnitãtii arhieresti si sã-i asigure toate înlesnirile traiului.

Art.37 - Dupã numire, staretul (stareta) instalat(ã) de Chiriarhul locului sau delegatul sãu, devine
conducãtorul acelui asezãmânt si trebuie sã i se supunã toti vietuitorii, staretul fiind îndatorat a lua
în primire, pe bazã de proces-verbal, întreg patrimoniul mãnãstirii (schitului) de care va rãspunde
personal.

Art.38 - Îndatoririle staretului (staretei) sunt:

a) A rîndui fiecãruia ascultarea cuvenitã, potrivit vu trebuintele mãnãstiresti si cu puterile fiecãruia.


Cine nu ascultã si nu se supune dispozitiilor lui, cade sub osânda canoanelor monastice;

b) A priveghea ca sfentele slujbe bisericesti sã se oficieze întru totul dupã tipicul mãnãstiresc. De
asemenea, si pravila monahiceascã de la chilii;

c) A da, prin modul de viatã pastoralã si prin toatã conduita sa, cel dintâi, pildã de viatã
duhovniceascã, conform cu regulile disciplinei monahale,statornicitã de Sfintii si Cuviosii Pãrinti
ai monahismului, si sã tinã obstei cuvânt de povãtuire cãlugãreascã cel putin odatã pe lunã, în afarã
de cursurile misionare si duhovnicesti din sãrbãtori ori din alte zile din cursul sãptãmânii;
d) Sã nu se deosebeascã de ceilalti prin îmbrãcãminte, prin masã deosebitã sau alte distinctii
exterioare, ci sã poarte hainã de acelasi fel ca si ceilalti monahi, dupã vechile traditii monastice, si
sã stea la aceeasi masã cu totii, afarã de caz de boalã sau de oarecare ocupatii însemnate;

e) Pentru orice abatere a vreunui monah de la canoanele monastice, staretul, mai întâi, dupã
învãtãtura Sfintei Evanghelii, îl va sfãtui pãrinteste si-l va povãtui la îndreptare.

Dacã vinovatul nu va asculta si va continua neorânduiala sa, staretul supune cazul Consiliului
Duhovnicesc. Dacã vinovatul nu s-ar îndrepta nici prin sfaturile si povãturile duhovnicilor, atunci
staretul convoacã Consiliul de Judecatã pentru a se pronunta conform art. 245-248 din
Regulamentul instantelor de judecatã ale Bisericii Ortodoxe Române, cum si conform art. 117 si
urm. din acest Regulament.

f) Va obliga pe cântãretii si monahii cu pregãtire din mãnãstire, sã predea muzica, tipicul,


rânduielile vietii monahale, tuturor monahilor si fratilor capabili sã le învete;

g) E dator a vizita schiturile care tin de mãnãstirea sa, pentru cuvânt de zidire duhovniceascã si are
dreptul sã fie primit cu cinste si consultat de acestea în chestiunile lor mai importante, fie
duhovnicesti, fie disciplinare si gospodãresti;

h) Ca presedinte al soborului mãnãstiresc, staretul este dator a consulta în probleme importante


asoborul si a-i aduce la cunostintã dispozitiile autoritãtii bisericesti, Statutul si Regulamentul
pentru disciplina monahalã, etc.;

i) Sã gestioneze corect averea mãnãstirii (mobilã si imobilã) atât direct cât si prin delegatii sãi,
purtând grijã deosebitã pentru toate bunurile si mai ales pentru cele care fac parte din patrimoniul
cultural-national.

Art.39 - Staretul (stareta) reprezintã mãnãstirea si asezãmintele monahale care tin de aceasta
înaintea instantelor judecãtoresti, a tuturor unitãtilor administrative si fatã de terti.

Art.40 - Potrivit rânduielilor monahale, staretul (stareta) este doar administratorul bunurilor
mãnãstiresti; altfel, este tot atât de sãrac ca toti ceilalti care au depus voturile monahale, fãrã a dori
sã i se creeze sau a-si crea singur privilegii.

Art.41 - Nu este îngãduit staretului si nici unui monah sã posede bunuri personale ca: masini, case,
apartamente, garsoniere, terenuri, s.a. Aceastã stare contravine rânduielilor vietii mãnãstiresti
autentice si voturilor monahale.

Art.42 - Când interesele mãnãstirii sau problemele personale impun, staretul (stareta) poate pleca
din mãnãstire cu aprobarea verbalã a Chiriarhului pentru cel mult 3 (trei) zile, iar pentru o perioadã
mai mare de timp numai pe bazã de cerere motivatã, aprobatã, în prealabil, de Chiriarh.

Art.43 - În caz când staretul nu si-ar îndeplini pe cât se poate cu sfintenie si strictete îndatoririle
sale fatã de obste si mãnãstire, ci ar duce o viatã strãinã de rânduielile stabilite, atunci, cel mai în
vârstã dintre duhovnicii mãnãstirii, va convoca Consiliul Duhovnicesc, constatând acestea, va
sfâtui pe staret a se îndrepta, iar dacã stãruie în neorânduialã, Consiliul duhovnicesc va convoca
Soborul, care, cu douã treimi de voturi, va hotãrî si va aduce la cunostinta Chiriarhului.
La mãnãstirile de maici, preotul-duhovnic este îndatorat a atrage staretei atentia pentru eventualele
abateri ale unor maici si surori de la viata monahalã si, în cazuri exceptionale, chiar si asupra
propriilor abateri.

În cazul repetãrii unor astfel de abateri, preotul-duhovnic este îndatorat a aduce toate acestea la
cunostinta Chiriarhului locului.