Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie

Potențialul turistic al reliefului din Munții Leaota

Student: Șaran Sabina-Narcisa

Grupa: Gt23

1
 Contents

2.2. Relieful..................................................................................................................................................5

2.3. Clima.....................................................................................................................................................7

2.4. Hidrologia.............................................................................................................................................8

2.5. Vegetaţia şi modul de utilizare al terenurilor........................................................................................8

3. POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL............................................................................................................9

3.1. Estimarea potenţialului turistic brut (Pb)..........................................................................................9

3.2. Estimarea potenţialului turistic pozițional (Pp).................................................................................9

3.3. Estimarea potențialului de atractivitate absolută (Pa)....................................................................10

4. CONCLUZII.............................................................................................................................................10

Bibliografie................................................................................................................................................11

2
1. CONSIDERAŢII GENERALE
1.1. Poziţia geografică a zonei studiate

Munţii Leaota, se situează în partea central sud-esticăa teritoriului României, în

estul Carpaţilor Meridionali în Grupa Munilor Bucegi (alături deMunţii Bucegi,
Muţii Piatra Craiuluişi Culoarul Depresionar Bran – Dragoslavele). Se învecinează
cu Subcarpaţii Ialomiţei, Muii Bucegi şi Culoarul Bran -Dragoslavele.
Apartenenţa la Carpaţii Meridionali a fost argumentată complet din punct de
vedere fizico-geografic încă din 1960 (Iancu, Stănescu, Limita dintre Carpaţii
Orientali şi Carpaţii Meridionali), iar în lucrările de după 1980 şi în cele recente,
grupa Munţilor Bucegi (şi implicit Munţii Leaota) este plasată exclusiv în Carpaţii
Meridionali. Această plasare fiind în prezent puternic argumentată prin numeroase
aspecte ce ţin de morfologie, evoluţie, climă vegetaţie, hidrologie, etc.

Figure 1-Pozitia geografica a Muntilor Leaota

Sursa: https://www.academia.edu/6700246/Muntii_Leaota._Studiu_de_geomorfologie

3
2. CONDIŢII NATURALE

2.1.Alcătuirea şi structura geologică

Din punct de vedere structural, Munţii Leaota corespund unui larg anticlionoriu cu
axa orientatăN-S.
La această orientare generică apar o serie de complicaţii, generate de o suită de
bombamente transversale, amplasate în sectorul nordic (culmea Dudele) şi în
sectorul central (valea Brătei) şi care se continuă spre est, dincolo de valea
Ialomiţei, cu bombamentele din valea Horoaba şi valea Tătaru, respectiv cele din
Zănoaga – Scropoasa (Munţii Bucegi).
Transformare a structurii și compoziției chimice a mineralelor din rocile subterane,
sub influența căldurii pămîntului, a presiunii și a reacțiilor chimice a cuprins
întreaga serie de Leaota. Lui i se datorează, în cea mai mare parte, edificiul
structural actual caracterizat prin cute longitudinale cu direcţia NE – SV
(anticlinalul Ghimbav – Bădeanca şi sinclinalul de Căluşu), peste care s-au
suprapus cute secundare cu direcţia NV – SE, generate de orogeneza alpină. Mai
multe sisteme de fracturi cu direcţii predominante NE – SV, NV – SE, E – V, falii
suborizontale, completează imaginea structurală a masivelor Leaota şi Iezer –
Păpuşa, imprimând acestei serii imaginea structurală de „cutie de ouă
Caracteristica principală a Munţilor Leaota constă în prezenţa unei culmi
principale cu orientare nord – sud, din care se desprind două culmi secundare, cu
orientare aproximativ est – vest, una în nordul şi cealaltă în sudul masivului.
Culmea principală porneşte din nord, separă bazinele hidrografice ale Oltului şi
Dâmboviţei, trece prin vârfurile Sf Ilie (188,5 m), Secările Mari (1888 m), Secările
Mici (1767 m), urcă în vârful Leaota (2133 m), după care coboară spre sud prin
vârfurile Tâncava (1812 m), Românescu (1713 m) şi, după un traseu de
aproximativ 22 km, trece în Subcarpaţii Ialomiţei. Întreaga culme este caracterizată
de prezenţa suprafeţelor de nivelare Borăscu şi Râu Şes, separate de suprafeţe de
racord puternic înclinate şi de înşeuări largi (Curmătura Fiarelor, Şaua Tâncava).

4
 Figure 2-Structura orografica

Sursa: https://www.academia.edu/6700246/Muntii_Leaota._Studiu_de_geomorfologie

2.2. Relieful

Este intens fragmentat si se prezinta ca o insumare de plaiuri alpine cu suprafete de

nivelare aidoma unor poduri suspendate, fara forme indraznete. Spinarile sale sunt
largi si rotunjite, cu povarnisuri moderat inclinate.
Din punct de vedere petrografic, Munţii Leaota comportă două aspecte. Primul este
cel legat de predominarea şisturilor cristaline ce aparţin Seriei de Leaota, care
impun aspectul general al reliefului. Acestea reprezintă 74% din suprafaţa totală a
Munţilor Leaota şi corespund părţii centrale a acestora. Al doilea aspect este legat
de prezenţa la extremităţile de NV şi SE a calcarelor albiene în primul caz şi
tithonic – kimmeridgiene în cel de-al doilea. Deşi reprezintă doar 4% din suprafaţa
5
totală, acestea au dezvoltat un relief carstic spectaculos, cu prezenţa tuturor
formelor de relief exocarstic şi endocarstic. De asemenea, în partea sudică a
Munţilor Leaota apare relieful dezvoltat pe conglomerate, gresii şi marne care
aparţin cretacicului şi care fac trecerea la Subcarpaţii Ialomiţei
De asemenea, în partea sudică a Munţilor Leaota apare relieful dezvoltat pe
conglomerate, gresii şi marne care aparţin cretacicului şi care fac trecerea la
Subcarpaţii Ialomiţe
Acestora li se adaugă apariţiile sporadice de roci magmatice (granitul de Brătei),
dar care prin suprafaţa extrem de redusă (1% din suprafaţa totală) şi prin faptul că
apar sub formă de intruziuni disparate, nu pot reprezenta premisele dezvoltării unui
relief tipic. Se adaugă, de asemenea, depozitele de nisipuri, pietrişuri şi depozite
loessoide din albiile Dâmboviţei şi Ialomiţei, cu o pondere foarte redusă. Din
aceste motive putem discuta în cadrul Munţilor Leaota de trei tipuri majore de
relief petrografic: relieful dezvoltat pe şisturi cristaline, relieful carstic şi relieful
dezvoltat pe gresii şi conglomerate.

6
7
 Figure 3-Dominatia principalelor roci in Muntii Leaota

2.3. Clima

Analiza condiţiilor climatice specifice Munţilor Leaota s-a făcut mai ales pe baza
studiilor de specialitate efectuate asupra regiunilor din jur (Munţii Bucegi3 ,
Culoarul Bran-Dragoslavele4 ), având în vedere faptul că, în spaţiul geografic strict
analizat, nu funcţionează staţii meteorologice de la care să poată fi prelucrate
datele climatice. Cele mai apropiate staţii meteorologice sunt şi Vf. Omu ale căror
amplasamente pot fi în parte considerate reprezentative pentru climatul Munţilor
Leaota. Astfel, prin extrapolare, se consideră că poziţia geografică a Munţilor
Leaota în lanţul carpatic îi imprimă caractere climatice asemănătoare munţilor
înalţi care depăşesc 2.000 m altitudine .Elementele meteorologice de prim interes
luate în calcul pentru caracterizarea climatică generală a Munţilor Leaota au fost
temperatura aerului şi precipitaţiile atmosferice

8
2.4. Hidrologia
Reţeaua hidrografică a Munţilor Leaota este împărţită între trei bazine hidrografice
importante: Ialomiţa, Dâmboviţa şi, în mică măsură Olt, iar nodul orohidrografic
principal care le separă este Vârful Sf. Ilie (1.887 m). Văile colectoare intră în
contact cu Munţii Leaota doar tangenţial (Ialomiţa pe o lungime de aproximativ 6
km şi Dâmboviţa pe aproximativ 5 km) sau nu ating această unitate montană
(Oltul). Densitatea reţelei hidrografice variază altitudinal de la 4,1 – 6 km/km2 (în
jurul culmilor principale Leaota – Mitarca şi Cioara – Albescu), la 3 – 4 km/km2 ,
la altitudini medii, şi 1 – 1,5 km/km2 în extremităţile masivului, acolo unde apar
regiunile carstice. Majoritatea arterelor hidrografice îşi au obârşia în apropierea
axei orografice principale Românescu – Leaota – Sf. Ilie şi coboară radiar către
colectori. Cele mai importante cursuri sunt repartizate astfel:
 Bazinul Dâmboviţei

 Bazinul Dâmboviţei
 Bazinul Oltului

2.5. Vegetaţia şi modul de utilizare al terenurilor

Caracterizarea vegetaţiei Munţilor Leaota presupune o analiză a etajelor de
vegetaţie din această unitate montană, etaje cuprinse între 2.133 m (vârful Leaota)
şi 800 m (limita cu Subcarpaţii Ialomiţei). Datorită acestui ecart altitudinal de
aproximativ 1.300 m, în Munţii Leaota se întâlnesc, în condiţii naturale,
următoarele etaje de vegetaţie
Etajul alpin
Etajul pădurilor de conifere de tip boreal
Etajul nemoral

9
Cele mai multe aşezări au profil agricol cu specific de creştere a animalelor (în
special bovine şi ovine) şi pomicultură (Runcu, Pucheni). În spaţiul montan se
practică doar creşterea animalelor, în special ovine şi bovine, pomicultura fiind
specifică spaţiului subcarpatic sau contactului Carpaţi – Subcarpaţi. Economia
Munţilor Leaota este agropastorală, singurele resurse exploatate intens în acest
masiv fiind păşunile montane şi pădurile care acoperă mari suprafeţe. În Munţii
Leaota sunt condiţii favorabile pentru creşterea animalelor (mai ales ovine), ramură
ce dă specificul agricol – dezvoltată prin extinderea păşunilor şi fâneţelor naturale.
Localităţile care administrează Munţii Leaota deţineau în 2002 un număr de 23623
capete ovine şi 11405 capete bovine. Producţia anuală de lână se situează în jurul
valorii-97tone.

Figure 4-Vegetatia

3. POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL

3.1. Estimarea potenţialului turistic brut (Pb)

Potenţialul turistic brut (Pb) reprezintă o mărime care trebuie calculată înaintea începerii oricărei
acţiuni de amenajare, astfel ca însuşirile turistice să nu fie afectate de intervenţia antropică. Odată
obţinută, ea va putea fi utilizată drept reper pentru amenajările ulterioare, printr-o ierarhizare strictă,
care să indice priorităţile de rezolvare imediată.

Pb = F1+F2+F3

Pb =3+8+4=>15
10
3.2. Estimarea potenţialului turistic pozițional (Pp)
Potenţialul poziţional este determinat de poziţia în teritoriu a obiectivului supus amenajării şi
valorificării turistice.

P p = F4

F4=2 Deoarece se află la mai puţin de 20 km faţă de axele majore de circulaţie; mai exact 15
Pp=2

3.3. Estimarea potențialului de atractivitate absolută (Pa)

Pa = Pb + Pp

Pa= 15+2=>17

4. CONCLUZII

In conlcuzie, elementul care individualizează Munţii Leaota în cadrul grupei

munţilor Bucegi este alcătuirea geologică. Predominanţa şisturilor cristaline de
Leaota impune aspectul actual, evoluţia, tipul şi ritmul modelării actuale.
Masivul Leaota, deși se află destul de aproape de București, nu este chiar așa ușor
accesibil. Din București, cea mai scurtă variantă de acces (cu transportul în comun)
fiind următoarea: cu trenul până la Fieni, apoi cu un microbuz până la Runcu de
unde sunt de mers destui km pe jos, pe drumul forestier, până începi urcușul spre
cabana Leaota. Astfel, putem spune ca Estimarea potenţialului turistic pozițional
(Pp) este de 2.

11
Activităţile biologice şi antropice se constituie atât în activităţi ce influenţează
geneza şi evoluţia formelor de relief (activităţi cu potenţial morfodinamic), cât şi în
activităţi care generează efectiv forme de relief de mici dimensiuni la scara
întregului masiv, dar care local aduc importante modificări în peisaj.

Bibliografie

https://www.academia.edu/6700246/Muntii_Leaota._Studiu_de_geomorfologie

https://www.calebatuta.ro/un-circuit-cuprinzator-in-muntii-leaota/a18

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_Leaota

http://old.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2015/oct/28_10_58_31Geografie_fizica_Romania_I_IELENICZ.pd
f

12