2.

Statutului social, psihologic, moral al personajului

Ghiţă este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, un personaj rotund, al cărui
destin ilustrează consecinţele nefaste ale dorinţei de îmbogăţire.
Statutul iniţial al personajului este de cizmar sărac, dar om harnic, blând si cumsecade.
Soţ iubitor, ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, pentru a câştiga rapid bani, ca să-şi deschidă
un atelier.

3. Ilustrarea trăsăturilor personajului ales, prin secvenţe narative/situaţii

semnificative sau prin citate comentate

Trăsăturile personajului se desprind din caracterizarea directă și indirecta.

Portretul fizic al lui Ghiţă este aproape absent: este redus la câteva detalii, la început (înalt si
spătos), pentru ca, mai apoi, trăsăturile cârciumarului (expresia chipului, ton, voce,etc) să reflecte
transformările sale sufleteşti.
Pentru portretul moral, Slavici a folosit mijloace de investigaţie psihologică: scene dialogate,
monologul interior, stilul indirect liber, instrospecția, notaţia gesticii, a mimicii şi a tonului vocii.

O vreme, afacerile îi merg bine, iar primele semne ale bunăstării familiei nu întârzie să apară,
scena numărării banilor, fiind sugestivă.
Schimbarea lui Ghiţă faţă de familie începe din momentul venirii lui Lică la cârciumă.
Bun cunoscător de oameni, Lică se foloseşte de patima lui Ghiţă pentru bani spre a-l atrage
pe acesta în afacerile lui necurate.
Gesturile si gândurile cârciumarului trădează frământările sale sufleteşti: Ghiţă devine
ursuz, se aprindea pentru orişice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca mai înainte,ci râdea cu
hohot,incât iţi venea să te sperii de el″, Devine interiorizat, violent îi plac jocurile crude, se poartă
brutal faţă de Ana şi de copii. La un moment dat, Ghiţă regretă că are familie şi că nu-şi poate asuma
total riscul îmbogăţirii alături de Lică.
Prin intermediul monologului interior se realizează autocaracterizarea: Ce să-mi fac dacă e
în mine ceva mai tare decât voinţa mea?. Sub pretextul că o voinţă superioară îi ghidează gândurile şi
acţiunile, Ghiţă devine subordonat în totalitate Sămădăului.
Ghiţă este caracterizat în mod direct de Lică. Acesta îşi dă seama ca Ghiţă e om de nădejde
eşti om cu minte(...). Totuşi Sămădăul distruge imaginea de om onest a lui Ghiță. Astfel, cârciumarul
se trezeşte implicat în jefuirea arendaşului şi-n uciderea unei femei şi a unui copil. Arestul şi judecata
îi provoaca mustrări de conştiinţă. Începe să colaboreze cu Pintea, dar nu este cinstit nici față de
acesta, căci dorește să-și păstreze o parte din banii obținuți din afaceri necurate.
Ghiţă ajunge pe ultima treaptă a degradării morale în momentul în care își aruncă soția în
brațele Sămădăului, lăsând-o singură la cârcimă, în timp ce el merge să-l anunțe pe jandarm că Lică
are asupra lui banii furați.
Dezgustată de laşitatea lui Ghiţă Ana i se dăruieşte lui Lică, deoarece, spune ea, în ciuda
nelegiuirilor comise, Lică e om pe când Ghiţă nu e decât muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti.
Deznodământul este tragic. Ghiță o ucide pe Ana, fiind la rândul lui omorât de Răuț. Un
incendiu provocat de oamenii lui Lică mistuie cârcima de la Moara cu noroc. Lică se sinucide,
izbindu-se cu capul de un copac.

În opinia mea, destinul tragic al lui Ghiţă, personajul principal al nuvelei psihologice
Moara cu noroc are un rol moralizator, potrivit avertismentului rostit de bătrâna în prolog.