Glazuri de tip aventurin

1. Ce sunt glazurile?
Glazura este stratul subțire care acoperă suprafața produselor ceramice. Din punct de vedere
structural, glazurile sunt sticle, materiale necristaline și au rolul de a conferi produselor
luciu, un aspect neted, impermeabilitate la apă, precum și proprietăți mecanice și chimice
îmbunătățite față de cele ale masei ceramice. În plus, produsele glazurate sunt mai igienice și
mai ușor de curățat deoarece nu prezintă pori deschiși.

2. Clasificare
Glazurile pot fi clasificate în funcție de numeroase criterii:
a. În funcție de compoziție: glazuri de plumb, glazuri de săruri, glazuri pământoase
b. În funcție de fuzibilitate: ușor fuzibile, de fuzibilitate medie, greu fuzibile
c. După procedeul de preparare: glazuri crude, glazuri fritate
d. După aspect: glazuri transparente, glazuri lucioase
e. După adaosuri: glazuri colorate, cristalizate, mate, metalizate, opace etc.

3. Glazurile de tip aventurin

- Glazurile de tip aventurin fac parte din categoria glazurilor pentru efecte speciale, efecte
care se datorează unor cristale dispersate în masa glazurii.
- Denumirea glazurilor de tip aventurin provine de la mineralul natural aventurin, o formă de
cuarț cu incluziuni foarte fine, care îi conferă un efect strălucitor. Acest tip de glazuri prezintă
un efect decorativ special datorită prezenței cristalelor izolate cu indice de refracție ridicat și
scânteieri aurii.
- Glazurile aventurin au culori diferite (verde, orange, brun, galben) în funcție de natura
oxizilor (fier, crom, uraniu etc.) utilizați. [2]
- Cea mai reprezentativă din această categorie este glazura cu conținut de Fe2O3 care conține
cristale fine de hematit dispersate în matricea vitroasă. Adaosul de Fe2O3 reprezintă 15-25%
din masă.
- Există două tipuri de glazuri folosite ca și matrice, cu plumb sau borice, deoarece este
necesară o fază topită cu vâscozitate scăzută pentru creșterea cristalelor. Conținutul de
alumină trebuie să fie scăzut iar proporția de SiO2 este ajustată pentru a obține vâscozitatea
corespunzătoare, în funcție de ciclul utilizat pentru producerea glazurii. Glazurile pot fi
obținute din materii prime naturale sau amestecuri de frite și materii prime naturale. [4]

4. Materii prime
- Materiile prime folosite sunt: borax, acid boric, sodă calcinată, nisip cuarțos, feldspat, calcar,
dolomită și Fe2O3 (hematit)
- Datorită domeniului larg de compoziții, aceste glazuri se obțin de obicei prin sinteza
prealabilă a fritelor de compoziție dorită.

5. Compoziția oxidică a glazurii de tip aventurin

Oxid SiO2 Fe2O3 Na2O PbO B2O3

% 41 16 11 6 26

6.Flux tehnologic
Amestecul de materii prime a fost supus omogenizării după care a fost supus topirii într-un
cuptor electric la 1200oC cu palier de 30 min. Topitura rezultată a fost turnată în apă rece
obținându-se o frită sub formă de granule de culoare neagră.
Frita au fost utilizate la obținerea unei glazuri ceramice cu 95% frită și 5% caolin,
omogenizate în moara cu bile timp de 10 minute cu o umiditate relativă de 23%.
Glazura obținută a fost aplicată prin imersie pe o masă de faianță și de teracotă tratată termic
la 1050oC în cuptorul electric. La răcire s-a aplicat un palier de 30 minute la temperatura de
650oC.

Bibliografie
1. M. Gorea, Glazuri și pigmenți ceramici, suport de curs
2. S. Dakhai, L. Orlova, N. Mikhailenko, Types and compositions of crystalline glazes, Glass
and Ceramics, 1999
3. C. Păcurariu, R. Lazău, I. Lazău, Glazuri decorative de tip aventurin - Studiul cinetic al
cristalizării  - Fe2O3, Revista Română de Materiale 41, 2011
4. A. Gozalbo, M.J. Orts, S. Mestre, P. Gómez, P. Agut, F. Lucas, A. Belda, C. Blanco,
Ceramic glazes with aventurine effect, Instituto de Tecnología Cerámica (ITC), 2006