SCOALA POSTLICEALA ,,SFÂNTUL VASILE CEL MARE”

ZIUA MONDIALĂ A PACIENTULUI

Conducător referat: Doctor Dumitru Liliana Petrică

Elevi:Basalic Elena
Chiriță Alexandra
Radu Georgeta
 Începând cu anul 1992, la inițiativa lui Papa Ioan Paul al II-lea, data de 11 februarie a
devenit ziua internațională a bolnavilor. Această zi a fost macartă public pentru prima oară în
Lourdes, în 11 februarie 1993, pentru că data coincide cu prima apariție a Sfintei Fecioare Maria la
Lourdes.

Cu prilejul acestei zile, sunt organizate, în întreaga lume, manifestări spirituale și caritabile atât
în colectivități, spitale, cămine de bătrâni, cât și la domiciliul suferinzilor – bolnavi, persoane cu
handicap, orfani, săraci.

În România, ziua internațională a bolnavilor este marcată de comunitățile romano-catolice și

greco-catolice prin slujbe religioase și rugăciuni care au loc în biserici, dar și prin vizitele
reprezentanților în spitale, azile de bătrâni, oferind fructe, iconițe, pliante, jucării și alte mici daruri.

Una dintre problemele cele mai importante ale unei persoane o constituie sanatatea proprie.
Din acest motiv este logic ca fiecare dintre noi este interesat in mod deosebit sa afle care ii sunt
drepturile de care se bucura in calitate de pacient.

Nu putem afirma ca peisajul legislativ din Romania ne ofera o imagine clara asupra acestor
aspecte. Avem insa posibilitatea de a deduce cateva dintre cele mai importante drepturi ale pacientilor
din modul in care legiuitorul roman si, poate mai ales, Colegiul Medicilor din Romania inteleg sa
contureze obligatiile ce revin medicilor. Ceea ce trebuie sa cunoasca fiecare pacient este faptul ca toate
obligatiile ce revin unui medic din evidenta Colegiului Medicilor din Romania au aceleasi efecte si
pentru studentii in medicina, care asista un medic.

Respectarea vointei pacientilor

Primul, si poate cel mai important drept al pacientului, este dreptul sau de a dispune de propria
persoana. In acest context, trebuie sa retinem ca medicul practician, indiferent de gradul ierarhic sau
de modul de practica, este in serviciul persoanei si nu ii este admisa abdicarea de la dorinta exprimata
de catre bolnav in cunostinta de cauza, vointa bolnavului fiind intotdeauna respectata, indiferent care
ar fi sensul acesteia (inclusiv in sensul indepartarii oricarui medic de langa pacient).

Aceasta respectare trebuie totusi sa tina seama de limitele posibilului omenesc, tehnic si moral.
Daca bolnavul se afla intr-o stare fizica sau psihica ce nu-i permite exprimarea lucida a vointei,
apropiatii celui suferind trebuie preveniti si informati, cu exceptia imposibilitatii sau a urgentelor.

Pentru orice activitate medicala (examinarea clinica, examinari functionale, manopere de

diagnostic, tratament medicamentos, fizioterapeutic sau chirurgical de orice fel) se va cere
consimtamantul bolnavului.
Acest consimtamant trebuie exprimat in scris (pe formular sau pe foaie de observatie clinica)
pentru unele manopere de diagnostic si tratament, care comporta risc. Consimtamantul va fi dat numai
dupa lamurirea bolnavului asupra esentei si utilitatii actului recomandat. In situatia asistarii minorilor
sau a persoanelor fara capacitate civila (interzisii judecatoresti): oligofreni, bolnavi mentali, bolnavi in
stare de inconstienta, consimtamantul se va cere ocrotitorilor legali, daca este posibil.
 Medicul si drepturile pacientilor

Medicul are obligatia unei conduite ireprosabile pe plan fizic, mental si emotional fata de
bolnav, respectand totdeauna demnitatea acestuia. Exista in acest sens norme legale conform carora
exercitiul profesional nu trebuie realizat impersonal de catre medic, ci incercand stabilirea unui contact
psihic cu pacientul, pentru ca, la nevoie, compatimirea din partea medicului sa nu para un act formal.
Medicul trebuie sa respecte dreptul pacientului in privinta libertatii de alegere a medicului sau curant
si chiar sa usureze aceasta posibilitate.

Dreptul la secretul medical

Pacientii au dreptul la protejarea secretului medical. Medicii nu pot dezvalui nici o informatie
pe care acestia, in calitatea lor de profesionisti, au aflat-o direct sau indirect in legatura cu viata intima
a bolnavului, a familiei, a apartinatorilor, precum si problemele de diagnostic, prognostic, tratament,
circumstante in legatura cu boala si alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei.

Secretul medical trebuie pastrat si fata de apartinatori, de colegi si cadre sanitare neinteresate in
tratament. Secretul persista si dupa terminarea tratamentului, sau moartea pacientului.

Mass-media are voie sa intre in unitatile sanitare doar cu acceptul conducerii administrative, al
sefului de sectie, al medicului curant si al pacientului, cu respectarea confidentialitatii.

Exceptii de la regula secretului medical:

1. Desi secretul medical este obligatoriu, interesul societatii primeaza fata de interesul personal. Este
permisa, asadar, dezvaluirea unor informatii a caror cunoastere este importanta in vederea prevenirii si
combaterii epidemiilor, bolilor venerice, bolilor cu extindere in masa etc.
2. Nu constituie o abatere situatia in care legea sau o curte judecatoreasca obliga medicul sa
dezvaluie aspecte cuprinse in secretul medical. Atentie: politia sau procuratura nu pot inlocui decizia
judecatoreasca.

Dreptul la viata si integritate fizica

Medicul trebuie sa incerce reducerea suferintei bolnavului incurabil, sa asigure demnitatea

muribundului. Atentatul la viata embrionului uman, prin intreruperea de sarcina, nu poate fi practicat
decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege. Este important sa cunoastem ca orice medic este
liber sa refuze - fara explicatii - cererea de intrerupere voluntara a sarcinii. De asemenea, nici o
mutilare nu poate fi practicata fara motiv medical evident si foarte serios, in afara unei urgente
necesare pentru salvarea vietii unui pacient. Prin actele sale profesionale, de investigare sau
terapeutice, medicul nu trebuie sa supuna bolnavul nici unui risc nejustificat.

Interdictia eutanasiei - medicul nu are dreptul sa provoace moartea unui pacient in mod
deliberat, act ce constituie o crima, chiar daca acest lucru a fost cerut insistent de un bolnav perfect
constient. Este interzisa cu desavarsire eutanasia, adica utilizarea unor substante sau mijloace apte de a
provoca decesul unui bolnav, indiferent de gravitatea si prognosticul bolii. Medicul nu are dreptul nici
sa inlesneasca sinuciderile sau autovatamarile prin sfaturi, imprumutarea de instrumente, el fiind
obligat sa refuze orice explicatie sau ajutor in acest sens.

Dreptul la acordarea asistentei medicale

 Medicul care se afla in prezenta unui bolnav sau ranit in pericol are obligatia sa-i acorde
asistenta la nivelul posibilitatilor momentului si locului, sau sa se asigure ca pacientul in cauza
primeste ingrijirile necesare.

In caz de calamitati naturale sau accidentari in masa (naufragii, accidente rutiere sau aviatice,
accidente nucleare), medicul este obligat sa acorde asistenta medicala necesara, chiar sa-si ofere de
bunavoie serviciile sale medicale imediat ce a luat cunostinta despre eveniment.

Medicul poate refuza ingrijirile sale din motive personale sau profesionale, cu exceptia
urgentelor, asigurandu-se ca bolnavul are acces la alte surse de ingrijire, dar fara sa intrerupa
continuitatea ingrijirilor incepute de el insusi.

Prestarea serviciilor medicale

Medicul nu poate trata fara examinare medicala prealabila, efectuata personal. De asemenea,
nu poate utiliza aparate de diagnostic sau tratament pentru utilizarea carora nu are pregatire sau
suficienta practica.

Personalul medical este obligat sa urmareasca bolnavul intrat in tratamentul sau pana la
insanatosirea acestuia sau pana la trecerea in ingrijirea altui medic.

In caz de pericol de moarte, medicul va ramane langa bolnav atat timp cat este nevoie de
ajutorul sau.

Bolnavul nevindecabil are dreptul de a fi tratat cu aceeasi grija si atentie ca si cei care au sanse
de vindecare.

Doctorul poate exercita o activitate medicala, doar daca are pregatire si practica suficienta.
Sunt exceptate situatiile in care intervine un pericol grav, care nu poate fi inlaturat altfel.

Medicul va informa bolnavul asupra bolii, starii bolnavului, tratamentului necesar si a sanselor
de insanatosire. Va evita sa trezeasca, prin comportamentul lui, imaginea unei boli mai grave decat
este ea in realitate.