Managementul aprovizionării și vânzării – Seminar 5

Costica Gabriel Adrian 18 martie 2020

Management anul 3

FIȘA DE LUCRU

Partea I

▲ De rezolvat:
1. Prezentaţi pe scurt principalele corelații ale nivelului stocului de producție cu
indicatori ai activității economice a firmei.
- Răspuns:
1. O primă corelaţie este cea cu capitalul social, stocurile materiale
fiind,anumite condiţii, parte componentă a acestuia.
2. A doua corelaţie cu o semnificaţie economică deosebită este cea cu veniturile
întreprinderii ce reprezintă sursa de finanţare a stocurilor.
3. A treia corelaţie importantă este cea cu viteza de rotaţie a capitalului
circulant, fiind determinată de faptul că stocul mediu de producţie reprezintă
element de calcul şi fundamentare a acestui indicator de eficienţă.
4. A patra corelaţie semnificativă se stabileşte cu indicatorii din planul de
cumpărări, si anume stocul de producţie si necesarul de materiale pentru
îndeplinirea programului de producţie îmbracă, în perioada dintre primirea-
recepţia resurselor materiale şi consumul acestora, forma stocului curent.
5. A cincea corelaţie este între stocul de producţie şi volumul producţiei, prin
aceasta se evidenţiază potenţialul de producţie realizabil pe seama stocurilor de
resurse materiale constituite sau existente în întreprindere la un moment dat.
6. A şasea corelaţie este cea dintre stocul de producţie şi normele de consumuri
specifice de materiale. Corelaţia are în vedere consumurile specifice din
documentaţia tehnico-economică (se mai numesc consumuri standard sau
norme de consum).
7. A şaptea corelaţie este între stocul de producţie şi costurile de producţie, prin
care se reflectă cheltuielile ocazionate de formarea şi deţinerea stocurilor
respective (taxe de asigurare, dobânzi pentru credite, impozite, cheltuieli de
conservare etc.).

2. Precizaţi și explicați care sunt principalele modalități de exprimare a stocurilor.

- Răspuns:

Stocurile de productie se exprima in diferite marimi si unitati de evaluare fizica si

valorica, in functie de necesitatea corelarii lor cu alti indicatori:
1. Prima forma de exprimare este in unitati naturale (tone, kg, buc., m.p., m.c. etc.) si
serveste la estimarea fizica a potentialului de productie, de lucrari sau servicii, care se
poate realiza din cantitatea stocata la o resursa definita. Pe aceeasi baza, se asigura
determinarea necesarului de spatii pentru depozitare, a necesarului de mobilier sau de
alte utilaje, dispozitive, instalatii pentru dotare, a necesarului de forta de munca din
depozite. Stocurile fizice stau la baza comensurarii valorice a resurselor materiale
stocate si evidentierii astfel a fondurilor financiare si valutare care au servit la
cumpararea lor.

1
 2. A doua forma de exprimare  este cea valorica (in lei, mii lei, mil.lei) prin care se
asigura evaluarea resurselor financiare si valutare antrenate de formarea stocurilor de
productie si, prin aceasta, stabilirea impozitelor, taxelor de asigurare, ca si
a dobanzilor care trebuie platite. Exprimarea valorica permite, totodata, stabilirea, prin
insumare, a stocurilor totale, indiferent de tipul resursei materiale,determinarea
capitalului circulant aferent materiilor prime si materialelor, a vitezei de rotatie, a
volumului de credite necesar, a cheltuielilor de stocare al caror nivel se calculeaza in
raport cu valoarea medie a stocului de productie. Expresia valorica este rezultatul
produsului dintre stocul de productie fizic, pentru fiecare tip de resursa materiala, si
pretul de aprovizionare aferent (calculat prin insumarea pretului de cumparare cu
cheltuielile necesare aducerii materialelor in unitateaeconomica si pe care aceasta le
suporta direct).
3. A treia forma de exprimare este cea in zile prin care se evidentiaza perioada de timp
pentru carestocul fizic constituit acopera cererea pentru consum. In functie de
exprimarea in zile se stabilesc momentele calendaristice de declansare a actiunilor de
reaprovizionare pe parcursul anului de plan.

Partea a II-a

▲ ÎNTREBĂRI PROPUSE SPRE REZOLVARE:

1 Studiile de specialitate recomandă agenţlor economici adoptarea următoarelor modalităţi

de gestiune a stocurilor:
a – pe secţii de producţie, linii de fabricaţie şi locuri de muncă;
b – cu deservire intercentre de consum productiv;
c – cu cerere constantă la intervale egale; cu cerere variabilă la intervale egale; cu cerere
variabilă la intervale neegale; cu două depozite; gestiune diferenţiată;
d – cu cerere aleatorie; cu cerere programată; cu cerere anticipată pe consum constant; cu
depozite multiple.
- Răspuns:
a b c d
2 Sistemul de gestiune a stocurilor de tip (S, s) sau cu două depozite se caracterizează prin:
a – intervale şi cereri variabile, ca şi mărimea lotului, care variază între un nivel maxim
(S) şi un nivel minim (s);
b – intervale, cererile şi mărimea lotului sunt constante, lansarea comenzii de mărime (S)
declanşându-se în momentul în care stocul curent atinge nivelul de reaprovizionare (s);
c – intervale şi cereri variabile, iar mărimea lotului este constantă (S), lansarea comenzii
declanşându-se în momentul în care stocul curent atinge nivelul de reaprovizionare (s);
d – cererea este variabilă, intervale şi mărimea lotului sunt constante, lansarea comenzii
de mărime (S) declanşându-se în momentul în care stocul curent atinge nivelul de
reaprovizionare (s).
- Răspuns:
a b c d
3 În dimensionarea stocului de siguranţă, studiile de specialitate recomandă următoarele
metode şi modele de interes mai larg, astfel:
a – metoda trecerilor succesive; metoda proiectelor succesive; metoda IMPACT; metoda
extrapolării seriilor;
2
 b – metoda măsurătorilor dimensional – constructive; metoda suportului pentru ritm
productiv şi metoda scorurilor; metoda scenariilor;
c – metoda proiectării scenariilor; metoda bazată pe timp; metoda IMPACT; metoda
extrapolării seriilor;
d – metoda abaterii (devierii) medii; metoda bazată pe timpul de cumpărare; metoda
abaterii medii pătratice; metoda IMPACT.
- Răspuns:
a b c d
4 Dimensionarea stocului curent la nivelul lotului economic de comandă – aprovizionare
este specifică următoarelor tipuri de gestiune a stocurilor:
a – gestiunea cu cerere constantă la intervale egale şi gestiunea cu cerere variabilă la
intervale neegale;
b – gestiunea cu cerere constantă la intervale egale şi gestiunea cu cerere variabilă la
intervale egale;
c – gestiunea cu cerere variabilă la intervale egale şi gestiunea cu cerere variabilă la
intervale neegale;
d – gestiunea de tip (S, s) şi gestiunea tip ABC.
- Răspuns:
a b c d
5 Ca indicatorilor important de apreciere a activităţii economice a întreprinderii, stocul de
producţie intră în corelaţii cu:
a – viteza de rotaţie a capitalului circulant, potenţialulitatea de livrare a furnizorului,
volumul şi structura producţiei şi costurile de producţie;
b – capitalul social, capacitatea de producţie, durata procesului de comandă –
aprovizionare şi veniturile firmei;
c – viteza de rotaţie a capitalului circulant, veniturile firmei, normele de consumuri
specifice şi indicatorii planului de aprovizionare;
d – viteza de rotaţie a stocurilor, capitalul social, capacitatea de transport şi capacitatea de
depozitare.
- Răspuns:
a b c d