Mădălina Gheța

Digitalizarea mass-media

“The internet is not redefining news; even as a potentially revolutionary new medium it is
difficult to see how it might effect a wholesale replacement of the core values of the news.
The news remains what it has always been, namely the pursuit of a truthful account of
contemporary events. The fact that this occurs within changing circumstances, or via a high-
tech distribution system, does not entail the character of news has altered, merely that its
pursuit is more or less difficult.” (J. Harrison)

Noile orizonturi digitale, de convergență media, redefinesc nu doar modelul instituției

media ci și valoarea de știre. Dezvoltarea mass-media într-o eră conceptualizată a determinat
o mutație atât la nivelul produsului jurrnalistic cât și în ceea ce privește cititorul, care s-a
transformat dintr-unul pasiv, într-unul mai implicat ca niciodată.
În încercarea de a descoperi felul în care internetul a schimbat tiparele știrilor, este
necesar să surprindem, în linii mari, cum fenomenul digitalizării a revoluționat domeniul
mass-media.
Potrivit Oxford English Dictionary digitalizarea presupune adoptarea tehnologiilor
informaționale de către o organizație, o țară sau o industrie, tendință care a avut repercursiuni
și asupra societăților. Oamenii au început să-și îndeplinească sarcinile folosind computere iar
mașinăriile informaționale și-au făcut loc în timpul nostru liber, reinventând noțiunea de
divertisment și de informare, lucru care se reflectă și în tipul produselor jurnalistice pe care le
avem astăzi, și mai concret, în apariția unor specii hibride, mai ales în mediul online.
Granițele clare dintre reportaj, știre sau interviu dispar, lasând loc unor materiale multimedia
care îmbină tehnici din cele mai diverse în goana după clik-uri.
Apariția internetului și a social media au determinat schimbări fundamentale la nivelul
comportamentului utilizatorilor, care astăzi par a fi mai grăbiți ca niciodată. Răbdarea și
timpul au devenit un lux, iar presa a fost nevoită să se resemneze și să încerce să țină pasul.
Articolele au devenit tot mai scurte și neapărat ilustrate. La preferințele noului cititor vom
reveni însă la momentul potrivit.
O dată cu posibilitatea integrării pe o singură platformă a tuturor tipurilor de conținut
vechiul model de business al presei își pierde coeziunea și apare ceea ce specialiștii numesc
„mediamorfoză”. Urmărind cele șase principii ale mediamorfozei propuse de Alejandro
Mădălina Gheța

Jennifer în „Journalism in the age of social media”1 vom încerca să surprindem, în paralel,
felul în care peisajul media, și implicit știrile, s-au modificat.
Primul dintre principii se axează pe „coexiune și coexistență”. Acesta presupune că
atât presa tipărită cât și cea online trebuie să nu se excludă, ci să fie integrate într-un sistem
comun, adaptabil.
Noile media nu le-au înlocuit pe cele vechi, însă suntem în plină perioadă de tranziție,
doarece încă se încearcă să se găsească un model de business profitabil amândurora. Pentru a
înțelege felul în care această modificare influențează calitatea conținutului, vom surprinde, în
linii mari, felul care conceptul de „piață” a fost re-evaluat pentru mass-media digitală.
În mediul virutal, modalitățile de monetizare ale conținutului ne dau încă mari bătăi de
cap, având în vedere că există deja o deprindere înrădăcinată a produsului jurnalistic gratuit.
Pentru că publicitatea rămâne în continuare una din principalele modalități de finanțare a unei
insituții media, chiar și cele mai seiroase publicații apelează la „trucuri” pentru a crește
numărul de vizualizări de pe dublurile lor din online. Aceste trucuri presupun de cele mai
mule ori vinderea unor pseudo-știri. În cazul presei tradiționale, jurnaliștii optau de asemenea
pentru subiectele mai atractive, și făceau compromisuri pentru venituri suplimentare, dar se
rezumau la a alege știrile senzaționale înaintea celor importante sau a reality show-urilor și nu
a documentarelor. Trucurile lor presupuneau împachetarea unor subiecte ce fac audiență cu
cele de calitate. Așadar în presa online, tendința este aceea de a transforma orice într-un fapt
de presă, pe când cea tipărită, de tip quality, faptele de presă trebuie tratate cât mai grafic și
mai succint cu putință. Diferența este că dacă în ziar apare un articol de tipul „10 destinații de
vacanță” suntem siguri că nu vom fi redirecționați spre pagina unei agenții de turism. În cel
mai rău caz, lista poatre fi un advertorial, care însă își asumă identitatea. Audiența rămâne în
continuare un indicator cheie pentru că atât publicitarii cât și investitorii vor plăti mai mult
pentru un produs mai popular.
Cel de-al doilea principiu al mediamorfozei pune accent pe faptul că noile media au
evoluat din cele vechi, asemenea unei metamorfoze.
Acest proces a fost comparat de unii specialiști cu evoluția speciei umane, deoarece
produsele digitale au avut la origine unele produse analogice corespondente la fel cum orice
formă de comunicare a evoluat ca o extensie a unei forme anterioare, dar într-o manieră
distinctă.

1
https://reutersinstitute.politics.ox.ac.uk/sites/default/files/Journalism%20in%20the%20Age%20of
%20Social%20Media.pdf
Mădălina Gheța

Această evoluție treptată se reflectă și în felul în care arată astfel produsele

jurnalistice. Cei de la la The New York Times au reușit să producă reportaje adaptate
obișnuințelor de navigare online ale cititorului modern. Acest tip de materiale integrează
funcționalitățile și elementele multimedia într-o manieră fluidă, permițând utilizatorului să
treacă cu ușurință de la text, la fotografie sau la video, utilizând în același timp cele mai noi
tendințe în web design.
Cel de-al treilea principiu este cel care susține teza, pe care noi o analizăm. Acesta
vorbește despre propagarea trăsăturilor dominante și ale normelor jurnalistice în mass-media
virtuală.
În anii de început ai trecerii din tipărit în online, acest principiu era perfect valabil. De
altfel, majoritatea ziarelor au apărut întâi pe internet cu o dublură a lor. CNN, Chicago
Tribune, BBC News și The New York Times își lansează propriile site-uri după acest model
„de read only” spre sfârșitul secolului al XX-lea. O dată cu ele, peste 150 de ziare își creează
propriile pagini web între 1992 și 1994.2
Dacă luăm însă în considerare varietatea articolelor jurnalistice pe care le avem astăzi
la dispoziție în online, putem constata că, în multe dintre cazuri, inexistența unui organ de
control al conținutului a permis anumite derapaje. Faptul că utiliztorul poate interveni acum
oricând asupra unui material jurnalistic și să-l promoveze sub forma care-i satisface interesele,
a răsturnat ordinea de lucru în mass-media. Acest tip de jurnalism cetățenesc merită atenția
noastră și dacă ne raportăm la felul în care știrile au început să fie scrise, motiv pentru care
vom reveni asupra lui în ultima parte a lucrării.
Cel de-al patrulea principiu al mediamorfozei surprinde felul în care mass-media
tradiționale sunt constrânse să se adapteze și să evolueze în lupta cu cele moderne. Această
tendință a dus la apariția unui noi fenomen. Ziarele se folosesc de variantele lor online pentru
a promova materiale care vor apărea în exclusivitate în varianta din print. Se face astfel un salt
de la advertorialele plătite de entități din afara instituției media la advertorialele menite să
promoveze publicația însăși. Aceste materiale promoționale, care defiliează cu numele de
știri contribuie de asemenea la schimbarea așteptărilor cititorului care va citi o publicație
online.
Adoptarea întârziată a noilor media la scară largă reprezintă cel de-al cincilea aspect al
mediamorfozei. Pentru că acest tip de media a avut nevoie de mai mult timp decât cel estimat
pentru a fi asimilat la scară largă, publicul devenise nerăbdător. O dată cu producerea
calculatoarelor personale în serie, și posibilitatea de a avea conexiune la internet la prețuri
2
Shedden David, „New Media Timeline” : http://www.poynter.org/2004/new-media-timeline-1992/28760/
Mădălina Gheța

reduse, noile media sunt asimilate în masă. Publicul devine astfel mai numeros și mai divers
ca niciodată, la fel ca și așteptările acestuia în ceea ce privește forma materialului jurnalistic.
Ultimul princpiu, vorbește despre felul în care noile media nu au apărut neapărat
datorită tehnologiei, ci datorită unor nevoi sociale și economice. Redacțiile tradiționale au
trecut la sisteme informatizare care au dus la creșterea vitezei de accesare a știrilor și
impunerea altor norme. Noile tehnologii au dus, după cum am demonstrat și anterior, la
diversificarea modului de ilustrare (prin infografice, clipuri video) dar și a felului în care
informația trebuie să ajungă la cititor, lucru care cere de cele mai multe ori o variantă
interactivă.
Satisfacerea nevoilor de ordin economic reprezintă un aspect care merită dezbătut. În
modelul de business tradițional, două treimi din costurile unei redacții acoperau sistemul de
distribuție, care era, așadar, destul de costisitor. În noul context digital, această problemă nu
mai este una atât de covârșitoare doarece distribuția în online nu depășește 15 % din
cheltuieli3. În mod normal, această scădere a cheltuielilor permite unei redacții care
funcționează exclusiv în online să investească banii economisiți în aparatură mai performantă
sau noi tehnologii care ar permite apariția unor produse mai calitative. Reportajele
multimedia, sau investigațiile de durată, care în genere implică costuri mari, ar putea fi
susținute astfel financiar și în același timp să fidelizeze cititorul și de ce nu să atragă și alții
noi. Asistăm însă la un fenomen ciudat în care, în foarte puține cazuri, economiile care ar
trebui să se simtă o dată cu trecerea din print în online se reflectă în calitatea produsului
jurnalistic. Dimpotrivă, suntem martori ai unei pervertiri a jurnalismului în online în
încercarea de supraviețui.
În ceea ce privește nevoia socială pe care noile media o satisfac, trebuie să menționăm
ceea ce a fost cu adevărat revoluționar în acest domeniu: pentru prima dată cititorii pot
interacționa direct cu jurnaliștii și să le influențeze materialele. Această legătură între
instituția media și publicul său activ, în care există posibilitatea unui dialog, a unui feedback,
este o experiență relativ nouă. Fluxurile informaționale nu mai sunt unilaterale, „prosumerii”
fiind implicați în producerea și partajare de informații.
În acest context este necesar să discutăm despre jurnalismul cetățenesc, numit și
participativ sau „de stradă”. Acest fenomen apare concomitent cu social media, oferind
posibilitatea utilizatorilor de internet să aibă acces la o rețea de distribuție a informației
globală, în schimbul unui abonament deloc costisitor. Această mutare în onlin a devenit o
3
Picard Robert G., „Mapping digital media: Digitization and media business models”:
https://www.opensocietyfoundations.org/sites/default/files/digitization-media-business-models-
20110721.pdf
Mădălina Gheța

adevărată provocare pentru mass-media tradiționale. Faptul că oricine se poate juca „de-a
jurnalistul” devine amenințător, lucru care se reflectă și în modul de împachetare a produselor
jurnalistice.
Atacul terorist care a dus la prăbușitea turnurilor gemene a reprezentat unul din
momentele care au propulsat puternic acest tip de jurnalism amatoricesc. Acest transfer de
putere, îi face pe oameni să devină tot mai interesați de acest nou mediu în care se pot
exprima și pe care îl pot controla. Rolul presei ca formatoare de opinii este tot mai greu
încercat.
Pentru a înțelege felul în care scrierea știrilor s-a transformat o dată cu apariția
jurnalismului cetățenesc, vom lua ca exemplu prăbușirea unui avion, în anul 2009, în râul
Hudson. Faptul că avionul s-a prăbușit este cu siguranță o știre. Dar felul în care acest
eveniment a apărut pe Twitter nu poate fi considerat mai mult de un anunț. Prima dată, despre
acest accident a scris un utilizator al Twitterului, la numai patru minute după prăbușire:
„Tocmai am vazut un avion prăbușindu-se în râul Hudson.” Mesajul a fost distribuit de mii de
ori, în timp ce mediile tradiționale au putut prezenta evenimentul abia dupa 15 minute. În
astfel de situații, pentru a ține pasul cu viteza cu care informația circulă în online, publicațiile
din mediul vitual trebuie să se rezume la a anunța tragedia, și ulterior să revină cu explicații,
detalii sau analize despre faptul de presă, așa cum se întâmpla în mediile tradiționale.
Cu toate acestea nu putem discuta încă despre posibilitatea de a înlocui presa
tradițională cu citizen journalism, pentru că oamenilor neinstruiți le lipsesc competențe de
verificare a informației, de împachetare a conținutului, de a aborda din unghiul potrivit o
problemă astfel încât aceasta să se regăsească pe agenda de interes a publicului larg.
De-a lugul timpului s-au căutat modele care să transforme jurnalismul cetățenesc într-
un sprijin și nu un competitor, în încercarea de a feri jurnaliștii de a concura în online cu
bloguri, agregatoare de știri sau alte site-uri de informare. O noutate este de exemplu serviciul
oferit de CNN numit I Report care oferă oportunitatea cetățenilor de a uploada texte și
informații în online și în același timp să fie asociați cu numele unui trust de presă (unul din
puținele lucruri care îi motivează să nu uploadeze informațiile resprective pe pagina lor de
facebook de exemplu). O altă diferență față de postarea conținutului pe un site propiu este
aceea că materialele prezentate în secțiunea I Report sunt verificate ulterior de jurnaliști, iar
cele care se dovedesc a fi mincinoase sunt șterse, iar autorii sunt blocați lipsindu-i astfel de
posibilitatea de mai publica.
Așadar, știrile s-au modificat într-atât încât majoritatea informației pe care o primim
astăzi la televizor, pe internet sau chiar în reviste nu este jurnalism. Acest tip de informație ar
Mădălina Gheța

trebui încadrată la secțiunea divertismnet sau educație și să ne referim la ea nu folosind

termenul de știre ci „conțintut”.

Detaliez modelul de business

În aceste condiții mass-media se vede nevoită să-și schimbe în primul ei modelul de Business.
Conceptele de piață duală și piață directă trebuie re-evaluate pentru mass-media digitale.

Jurnalism cetatenesc
Sfera sociala – englezismele

1.1.1. Conținut nu înseamnă jurnalism