UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ – BUCUREŞTI

Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură şi
Dezvoltare rurală – filiala Slatina
Cursul de zi

LUCRARE DE LICENŢĂ
Coordonator Ştiinţific:
Conf.univ.dr.Gheorghe Stan

Absolvent:

Slatina
-2013-
 TEMA LUCRĂRII:
CONTROLUL TEHNIC DE CALITATE
LA S.C. PIRELLI S.A.

2
 CUPRINS
INTRODUCERE ................................................................................................... pag. 4
CAPITOLUL I – Noţiuni generale despre Pirelli ................................................. pag. 5
CAPITOLUL II – Controlul calităţii ..................................................................... pag. 9
2.1. Calitatea, noţiuni concrete, complex pag. 9
dinamic ..................................................
2.2. Caracteristici de pag. 11
calitate ...................................................................................
2.3. Standarde, norme, reglementări privind pag. 13
calitatea ............................................
2.4. Indicatorii de caracterizare a nivelului calităţii ................................................ pag. 15
CAPITOLUL III – Părţile componente ale anvelopei .......................................... pag. 25
CONCLUZII .......................................................................................................... pag. 36
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................... pag. 39

3
 INTRODUCERE

Scopul lucrării este acela de a scoate în evidenţă importanţa aplicării

managementului calităţii în sectorul serviciilor, mai precis cel terţiar, prin aplicarea celor trei
procese principale de management: planificarea calităţii, ţinerea sub control a calităţii (quality
control) şi îmbunătăţirea calităţii. Prin sistemul de management al calităţii se doreşte
eficacitatea proceselor desfăşurate în cadrul organizaţiei, prin care să ofere clienţilor garanţia
că livrează în mod constant CALITATEA dorită.
În ceea ce priveşte structura lucrării de licenţă, conţinutul acesteia este expus în
trei capitole, la care se adaugă concluziile privind atât domeniul abordat, cât si studiul de caz
care îl însoţeşte.
Capitolul I cuprinde noţiuni generale despere SC PIRELLI SA.
Capitolul II cuprinde controlul calităţii.
Capitolul III prezintă procesul de fabricare a anvelopelor.
Istoria grupului Pirelli:
⚫ 1872 - inginerul de douăzeci şi patru de ani Giovanni Battista Pirelli formează
„Pirelli&C” Milano, prima fabrică de producţie de produse de cauciuc.
⚫ 1879 - începe producţia de cabluri de telegraf.
⚫ 1890 - este lansat cauciucul pentru bicicletă.
⚫ 1901 - este produsă prima anvelopă pentru autoturisme.
⚫ 1902 - Pirelli începe să se extindă din punct de vedere geografic pentru deschiderea
unor fabrici în Spania (1902), Marea Britanie (1914) şi Argentina (1917).

4
 CAPITOLUL I
NOŢIUNI GENERALE DESPRE PIRELLI

Pirelli a luat fiinţă în România în octombrie 2006 începând oficial producţia de

anvelope, în cadrul noii fabrici de la Slatina. Complexul este destinat producerii de anvelope
de top pentru autoturisme şi SUV (Sport Utility Vehicle) şi se regăseşte în apropierea fabricii
Steel-Cord România inaugurată cu un an in urmă.
Noua fabrică de la Slatina, este una dintre cele mai moderne din lume în producţia
de anvelope, se bazează pe cele mai bune tehnologii de producţie nerobotizate şi a fost
concepută pentru producţia de anvelope cu performanţă ridicată, pentru care Pirelli este lider,
cuprinzând gama: Winter (iarnă), HP (High-Performance), SUV.

Compania are peste 1800 angajaţi la începutul lui 2012 şi peste 200 milioane de euro investiţii
şi peste 670 de mii de mp expansiune a ariei unde se află fabrica.

5
 În mod normal, noua fabrică este capabila să producă anual peste 5,5 milioane de
anvelope cu performanţă ridicată.
Structura organizatorică a companiei. Din punct de vedere al structurii
organizaţionale, Pirelli este formată din următoarele departamente:
- A&C (Administraţie şi Control) garantează fluxul corect al informaţiilor economico-
financiare în interesul societăţii. Totodată, prin analiză şi interpretarea informaţiilor, ajută
managementul în alegerea deciziilor oportune pentru profitabilitate.
- Financiar asigură planificarea activităţilor strategice de business corelate tematicilor
financiare. Cercetează totodată resursele financiare potrivite necesităţilor Grupului şi dispune
de alocare lor. Optimizează şi coordonează gestiunea fluxurilor financiare interne.
- H.S.E. (Sănătate, Securitate în Muncă şi Mediu) se ocupă de respectarea politicilor
referitoare la mediu, ecologie, siguranţă şi sănătate la locul de muncă.
-I.T. (Tehnologia informaţilor) garantează tehnologiile informative adecvate sprijinirii
afacerilor. Asigură de asemenea training-ul, asistenţa, suportul pentru utilizatori şi pentru
implementarea serviciilor.
- Legal gestionează toate activităţile juridice, sprijinind sectoarele de business la
negociere şi selectează, în conformitate cu legea, soluţiile juridice cele mai adecvate pentru
societate.
- Resurse Umane are ca obiectiv principal recrutarea şi gestionarea angajaţilor,
garantând activităţile necesare creşterii lor profesionale într-un context internaţional şi de
îmbunătăţire continuă. Departamentul „Resurse Umane” îndrumă resursele în fiecare fază a
traseului lor profesional, punand maxim accent pe gestiunea talentelor.
- Achiziţii- are ca obiectiv principal garantarea unui flux de aprovizionare coerentă cu
bunuri şi servicii în legătură cu dezvoltarea business-urilor societăţii. Pentru aceasta trebuie să
asigure o relaţie corectă cu pieţele de furnizori, îmbunătăţirea standardelor de piaţă în termeni
internaţionali.
- Securitatea se ocupă de prevenirea şi gestiunea evenimentelor ce pot afecta resursele
materiale, nemateriale şi umane ale societăţii. Culege totodată informaţiile ce sprijină deciziile
strategice de business, prin suportul acordat analizei fenomenelor macroeconomice generale
cu scopul de a tutela elementele concrete şi pe cele mai puţin evidente ale societăţii.
- Operaţiuni- se ocupă de definirea şi implementarea metodologiilor şi proceselor
industriale comune, diferitelor business-uri pentru a maximiza eficienţa şi pentru inovarea
procesului de producţie. Garantează producţia tuturor familiilor de produse alocate de Supply
Chain fabricilor, în concordanţă cu cererea de pe piaţa. Totodată, se ocupă de garantarea
6
dezvoltării de know-how şi de îmbunătăţirea utilajelor şi instalaţiilor de producţie în
concordanţă cu standardele de siguranţă.
- Calitate (Q&T) are ca obiective principale garantarea unei calităţi corespunzătoare a
produselor şi proceselor din întreprindere, gestionând procesul de rezolvare a unor eventuale
momente critice. Asigură de asemenea un nivel calitativ corespunzător materialelor
achiziţionate în colaborare cu R&D, Operaţiuni şi Achiziţii şi verifică implementarea şi
promovarea sistemului TQS (Total Quality system). Departamentul Calitate se ocupă şi de
gestionarea procesului de certificare în concordanţă cu normele internaţionale în vigoare şi
asigură protecţia de know-how în ceea ce priveşte produsele prezente pe piaţă, efectuând
analize calitative periodice şi activând acţiunile de corecţie în vederea rezolvării eventualelor
momente critice aparate.
- R&D (Cercetare-dezvoltare) se ocupă de proiectarea şi dezvoltarea de noi produse în
acord cu obiectivele strategice. Se ocupă de implementarea know-how-ului în cadrul
întreprinderii, de dezvoltarea tehnologiilor de procese şi de produse protejând totodată
aspectele industriale şi de producţie. Garantează totodată proiectele de dezvoltare cât şi
procesul continuu în domeniul cercetării şi tehnologiei, asigurând pentru toate business-urile
un nivel corespunzător al serviciilor.
- Marketing/Vânzări (Market-quality) se ocupă de creşterea vânzărilor pe pieţele
existente şi de identificare de noi pieţe pe care să dezvolte propriu business. Marketing-ul
promovează de asemenea produsele şi sprijină funcţia de vânzări în identificarea de
parteneriate strategice de introducere a produsului pe piaţă.
- Logistică/Supply Chain garantează programele producţiei şi procesul de distribuţie a
produsului finit. Acest procedeu se realizează prin proiectarea, achiziţia de servicii logistice şi
optimizarea depozitelor pentru a satisface cererea de pe piaţă.
Timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul îl foloseşte pentru
îndeplinirea sarcinilor de muncă, respectiv timpul în care angajatul rămâne la dispoziţia
angajatorului în întreprinderea unde munceşte sau în alt loc desemnat pentru executarea
muncii. Timpul de muncă trebuie să fie folosit în totalitate cu maximum de eficienţă de către
fiecare angajat la îndeplinirea sarcinilor de serviciu şi numai în vederea realizării sarcinilor şi
atribuţiilor ce îi revin conform contractului său individual de muncă, a fişei postului şi a
normei de lucru.
Orice întârzaiere va fi considerată drept încălcarea disciplinei muncii. Timpul de
muncă va fi folosit numai în scop profesional. Părăsirea locului de muncă de către angajat
poate avea loc numai în cazul în care acesta este legat de probleme de serviciu.
7
 În timpul programului de lucru, părăsirea locului de muncă şi ieşirea din societate
pentru rezolvarea unei probleme de serviciu sau personală se face cu aprobarea şefului direct,
pe bază de bilet de voie care se depune la registratură la poarta principală. Orele în interes
personal solicitate şi aprobate de către şeful ierarhic, la sfârşitul lunii se cumulează şi se
completează cu orele suplimentare din luna dacă este cazul sau se scad din programul normal
de lucru.
În condiţiile de producţie ale societăţi comerciale Pirelli Tyres România SRL
programele de lucru sunt următoarele:
1. „5+2” Program Normal de Lucru , de luni până vineri.
2. „6+2” Tură Continuă. În acest caz, activitatea se desfăşoară în trei schimburi: 2zile
schimbul l, 2 zile schimbul 2, 2 zile schimbul 3, 2 zile repaus.
Compania Pirelli oferă angajaţilor săi accesul la formare profesională şi instruire.
Activităţile de formare profesională (training) sunt prevăzute în planul de training anual (acest
plan de training conţine cursurile generale ale fabricii şi este actualizat, revizuit în
permanenţă).
Planul de formare profesională, consultarea catalogului de training, cât şi detalii
despre cursurile planificate pot să fie solicitate Departamentului de Resurse Umane.
În general, planul de training Pirelli face referire la:
- cursuri interne
- cursuri externe
Grija majoră a companiilor care operează în activităţile de servicii este de a oferi
servicii de un nivel constant ridicat, ceea ce dă facilităţi privind adoptarea unei organizări
eficace, în vederea administrării calităţii şi clarificării elementelor obiective şi cuantificabile,
permiţând astfel evaluarea conformităţii serviciului cu normele care îl privesc. Normalizarea
poate fi utilizată la definirea modelelor, esenţiale pentru a facilita transmisia de date, care
constituie baza întregii ameliorări a serviciilor clienţilor. Din punctul de vedere al
producătorului, există un set de criterii care definesc calitatea serviciului, multe referindu-se
la unele aspecte invizibile pentru client. Referitor la măsurarea şi controlul calităţii serviciilor,
aşa cum este percepută de clienţi, ea este importantă din punct de vedere al sesizării
deficientelor (şi încercării unor măsuri de “compensare” a clienţilor nemulţumiţi) precum şi al
căutării unor căi de îmbunătăţire a furnizării serviciului. În acest scop, metoda cea mai
folosită este aceea a chestionarelor adresate clienţilor care ar trebui să puncteze exact unde a
eşuat serviciul pentru atingerea standardelor producătorului şi/sau aşteptărilor clienţilor.

8
 Ţelul este îndeplinirea sau depăşirea cerinţelor şi aşteptărilor clientului. Acesta este
un concept decisiv despre calitate. Uneori există tendinţa de a considera “calitatea” ca fiind
cel mai bun material, cel mai bun echipament şi absolut zero defecte. Cu toate acestea, de cele
mai multe ori clientul nici nu aşteaptă şi nici nu îşi poate permite o soluţie perfectă. Chiar
dacă sunt câteva imperfecţiuni în proiect, clientul poate totuşi să spună că soluţia a fost livrată
la un nivel înalt de calitate. În schimb, o soluţie cu vicii de proiectare dar fără defecte care nu
îndeplineşte nevoile clientului nu este considerată de calitate înaltă. Scopul managementului
calităţii este în primul rând înţelegerea aşteptărilor clientului în ceea ce priveşte calitatea, apoi
alcătuirea unui plan şi a unui proces activ pentru îndeplinirea acestor aşteptări.

CAPITOLUL II
CONTROLUL CALITĂŢII

2.1. Calitatea: noţiuni concrete, complex dinamic.

Noţiunea de calitate a produselor în problemele legate de realizarea acesteia i-au
preocupat pe oameni cu mult timp în urmă. După unii autori, cuvântul “calitate” sau
“qualitas” îşi are originea în latinescul “qualis” care are înţelesul de fel de a fi.
Literatura de specialitate furnizează un număr considerabil de definiţii date
conceptului de calitate. După unii specialişti, calitatea produselor este considerată satisfacerea
unei necesităţi; gradul de satisfacere a consumatorului; conformitatea cu caietele de sarcini;
ansamblul mijloacelor pentru realizarea unui produs viabil; un cost mai mic pentru o utilizare
dată.
În activitatea practica, pentru definirea calităţii se utilizează o serie de termeni ca,
de exemplu:
- calitatea proiectată (calitatea concepţiei) reprezintă măsura în care produsul proiectat
asigură satisfacerea cerinţelor beneficiarilor şi posibilitatea de folosire, la fabricaţia
produsului respectiv, a unor procedee tehnologice raţionale şi optime din punct de vedere
economic;
- calitatea fabricaţiei desemnează gradul de conformitate a produsului cu documentaţia
tehnică. Aceasta se realizează în producţie şi este determinată de procesul tehnologic,
echipamentul de producţie, activitatea de urmărire şi control, manopera, etc.
- calitatea livrată, reprezentând nivelul efectiv al calităţii produselor livrate de furnizor.
9
 Pe măsura dezvoltării producţiei industriale, pe măsura creşterii şi diversificării
cererii de producţie, noţiunea de calitate a produsului a evoluat şi s-a diversificat, vorbindu-se
despre:
- “calitatea potenţială”, reprezentând calitatea produsului după proiectare, înainte de
asimilarea lui în fabricaţie;
- “calitatea parţială”, reprezentând raportul dintre calitatea obţinută şi cea cerută;
- “calitatea realizată”, acea calitate rezultată în urma verificării la capătul liniei de
producţie;
- "calitatea asigurată”, calitatea care rezultă pe baza unui program unitar cuprinzând
toate activităţile de control ale calităţii (prevenire, măsurare şi acţiune corectivă);
- “calitatea totală”, în care se integrează gradul de utilitate, economicitate, estetică, etc.
Calitatea reprezintă ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau
serviciu care îi conferă acestuia proprietatea de a satisface nevoile exprimate sau implicite.
Pentru succesul deplin al unei firme, aceasta trebuie să ofere produse sau servicii
care:
1) Să satisfacă o necesitate, o utilitate sau un scop bine definit
2) Să satisfacă aşteptările clientului
3) Să se conformeze standardelor şi specificaţiilor
4) Să se conformeze măsurilor legale şi altor cerinţe ale societăţii
5) Să fie disponibile la un preţ competitiv
6) Să fie furnizate la un cost care aduce profit
Întregul profit al factorilor care afectează calitatea serviciilor şi produselor (factorii
tehnici, administrativi şi umani) trebuie orientat spre reducerea, eliminarea şi cel mai
important, prevenirea deficienţelor de calitate.
Pentru a obţine maximul de eficacitate şi pentru a satisface aşteptările
cumpărătorului, este esenţial ca sistemul de conducere a calităţii să fie adecvat tipului
activităţii şi produsului sau serviciului oferit.
Un sistem de conducere a calităţii are două aspecte interdependente şi anume:
1) Nevoile şi interesele companiei respectiv atingerea şi menţinerea calităţii dorite la
un cost optim;
2) Nevoile şi aşteptările cumpărătorului; pentru cumpărător există o nevoie de
încredere în posibilitatea firmei de a furniza calitatea dorită.

10
 Calitatea produsului se realizează în procesul de producţie însă se constată în
procesul de consumare a acestora. De aceea se impune evidenţierea deosebirilor dintre
calitatea producţiei şi calitatea produselor.
Obţinerea unei calităţi satisfăcătoare implică parcurgerea ansamblului de activităţi
din “spirala calităţii”, pornind de la prospectarea pieţei şi sfârşind cu activitatea de analiză,
încercări, desfacere şi servicii.
Spirala calităţii reprezintă un model conceptual al activităţilor interdependente care
îşi exercită influenţa lor asupra calităţii unui produs sau servicii în întreaga desfăşurare a
fazelor începând cu identificarea nevoilor până la evaluarea satisfacerii lor.
CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ operatori de “service” la livrarea produselor
cumpărător şi suportarea logisticii către beneficiari.
- analize, încercări, probe (verificarea fiabilităţii)
- control final conformare faţă de efectuarea contracte calculelor
CERCETARE STIINTIFICĂ tehnico-economica
Controlul proceselor comerciale tehnologice (conformare faţă de Proiectarea şi
executarea prototipului , procesul de producţie Omologarea prototipului Asigurare, apărate de
stabilirea măsurilor, standuri de aprovizionarea tehnologiilor pentru probe funcţionale
materialelor şi asigurarea recepţiei calitative a maşinilor, calificare cadre.
Relaţiile ce există între politica în domeniul calităţii, conducerea calităţii şi
sistemul calităţii pot fi reprezentate astfel:
Politica
Structura organizaţională activităţii optime şi tehnice, încrederea în conducere
atunci când este specificat în contract.
Politica în domeniul calităţii reprezintă orientările şi obiectivele generale ale unei
firme în ceea ce priveşte calitatea.
Conducerea calităţii reprezintă un aspect al funcţiei generale de conducere care
determină şi implementează politica în domeniul calităţii.
Sistemul calităţii este constituit din ansamblul de structuri organizatorice,
responsabilităţi, procedee şi resurse orientate pentru implementarea conducerii calităţii.
Controlul calităţii cuprinde tehnicile şi activităţile cu caracter operaţional utilizate pentru
îndeplinirea cerinţelor privind calitatea.
Activităţile menite să dea încredere conducerii unei firme că este atinsă calitatea
propusă sunt numite frecvent “asigurarea internă a calităţii”.

11
 Activităţile urmărind să dea încredere beneficiarului că sistemul calităţii
furnizorului va conduce la un produs sau serviciu care va satisface cerinţele de calitate
exprimate de cumpărător sunt denumite “asigurarea externă a calităţii”.

2.2. Caracteristici de calitate

Aprecierea cantitativă a calităţii presupune, în primul rând, identificarea tuturor
caracteristicilor unui produs şi apoi formarea de grupe tipologice în funcţie de diferite criterii.
l. În raport cu natura şi efectul pe care îl au în procesul de utilizare, caracteristicile
de calitate se grupează în următoarele tipologii:
a) Caracteristici tehnice
Se referă la însuşirile valorii de întrebuinţare a produsului care conferă acestuia
potenţialul de satisfacere a utilităţilor consumatorilor. Se caracterizează în proprietăţi fizice,
chimice, biologice, intrinseci structurii materiale a produsului şi determinate de concepţia
constructiv-funcţională a acestuia. Caracteristicile tehnice sunt direct sau indirect măsurabile
obiectiv cu o precizie suficientă prin mijloace tehnice.
b) Caracteristici psiho-senzoriale
Aceste caracteristici vizează efecte de ordin estetic, organoleptic, ergonomic pe
care produsele le au asupra utilizatorilor prin formă, culoare, gust, grad de confort.
Producătorii trebuie să aibă în vedere permanent faptul că aceste caracteristici prezintă o mare
variabilitate în timp şi spaţiu, că aprecierea lor se află sub incidenţa unor factori de natură
subiectivă.
c) Caracteristici de disponibilitate
Aceste caracteristici reflectă aptitudinea produselor de a-şi realiza funcţiile utile de-
a lungul duratei de viaţă, aptitudine definită prin două concepte fundamentale : fiabilitatea şi
mentenabilitatea.
Fiabilitatea reflectă capacitatea unui produs de a-şi îndeplini funcţiile fără
întrerupere datorită defecţiunilor într-o perioadă de timp specificată şi într-un sistem de
condiţii de utilizare dat.
Mentenabilitatea are caracter probabilistic ca şi fiabilitatea şi măsoară şansa ca un
produs să fie repus în funcţiune într-un interval specificat de timp, în condiţiile existente de
întreţinere şi reparaţii.
Se exprimă printr-o serie de indicatori cum sunt: costul de producţie, preţul,
cheltuielile de mentenanţă, randamentul, gradul de valorificare a materiilor prime.
d) Caracteristici de ordin social general
12
 Aceste caracteristici vizează efectele pe care le au sistemele tehnologice de
realizare a produselor, precum şi utilizarea acestora asupra mediului natural, asupra siguranţei
şi sănătăţii populaţiei.
2. După importanţa lor în asigurarea utilităţii şi funcţionalităţii produselor,
caracteristicile se grupează astfel:
a) Caracteristici de bază (absolut necesare)
b) Caracteristici secundare, care pot să lipsească sau pot fi realizate la nivele
inferioare, reducându-se astfel costurile inutile fără ca gradul de utilitate al produselor să fie
semnificativ afectat.
3. În funcţie de destinaţia şi caracterul folosirii produselor în procesul de consum,
caracteristicile se pot grupa astfel:
a) Caracteristici ale mijloacelor de muncă
- durabilitate, greutate, consumuri specifice, temperatură, precizie de lucru, estetică;
b) Caracteristici ale obiectelor muncii
- uşurinţa prelucrării şi economicitatea acesteia, asigurarea calităţii cerute produsului
finit, soliditate, componenţa chimică.
c) Caracteristici pentru obiectele de consum individual
- gust, formă, rezistenţă la rupere şi la frecare, elasticitate.
4. După modul de compensare a caracteristicilor de calitate distingem:
a) Caracteristici măsurabile direct ( greutate, rezistenţă, conţinutul de substanţe utile)
b) Caracteristici măsurabile indirect (fiabilitatea unui utilaj determinată pe baza
probelor de rezistenţă la uzură)
c) Caracteristici comparabile obiectiv cu mostra etalon ( numărul de defecte pe cmp de
ţesături, tablă)
d) Caracteristici comparabile subiectiv cu mostra etalon (grad de vopsire, finisajul unei
mobile, grad de cromare, anvelopă)
5. În funcţie de modul de exprimare deosebim:
a) Caracteristici cuantificabile: cote dimensionale, greutăţi, rezistenţe, debite.
b) Caracteristici atributive: care definesc calitatea prin calificative (corespunzător,
necorespunzător)
Indiferent de gruparea utilizată, se poate spune că aceste caracteristici conferă
produsului calitatea.

2.3. Standarde, norme, reglementări privind calitatea

13
 Documentele referitoare la calitatea produselor se clasifică astfel:
1. Documente care prescriu calitatea produselor:
- standarde
- caiete de sarcini
- norme tehnice
2. Documente care certifică calitatea produselor:
- buletin de analiză
- certificatul de omologare
- certificatul de garanţie
- certificatul de calitate
STANDARDUL reprezintă ansamblul de reguli tehnice, obligatorii prin care se
stabilesc, potrivit nivelului dezvoltării tehnice într-un anumit moment, caracteristicile tehnico-
economice pe care trebuie să le îndeplinească un produs precum şi prescripţiile privind
recepţia, marcarea, depozitarea, transportul.
Cerinţele şi documentele necesare pe plan mondial în sistemul calităţii sunt
sintetizate cu standardele internaţionale ISO 9000 şi ISO 9004 inclusiv şi anume:
- ISO 9000. Sistemele calităţii. Conducerea şi asigurarea calităţii. Linii directoare
pentru alegere şi utilizare.
- ISO 9001. Sistemele calităţii. Model pentru asigurarea calităţii în proiectare,
dezvoltare, producţie, montaj şi service.
- ISO 9002. Sistemele calităţii. Model pentru asigurarea calităţii în producţie şi
montaj.
- ISO 9003. Sistemele calităţii. Model pentru asigurarea calităţii în inspecţii şi
încercări finale.
- ISO 9004. Conducerea calităţii şi elemente ale sistemului calităţii. Linii directoare.
ISO 9004 şi ISO 9000 dau liniile directoare privind scopurile conducerii calităţii
pentru toate organizaţiile.
ISO 9001, 9002, 9003 sunt utilizate pentru asigurarea externă a calităţii în situaţii
contractuale.
La ISO 9004 se face apel pentru a crea şi implementa un sistem al calităţii şi pentru
a stabili în ce măsură este aplicabil fiecare element al sistemului calităţii.
După consultarea acestui standard internaţional, furnizorul şi beneficiarul vor
consulta ISO 9001, 9002 şi 9003 pentru a stabili care dintre standarde este relevant pentru
contract şi ce adaptări specifice, dacă e cazul, sunt necesare.
14
 ISO 9001 se utilizează în cazul în care conformitatea cu cererile trebuie asigurată
de furnizor în mai multe etape care pot cuprinde proiectare, dezvoltare, producţie, montaj şi
acţiuni post livrare.
ISO 9002 este utilizat în cazul când conformitatea cu cererile trebuie asigurată de
furnizor în timpul fabricaţiei şi montării.
ISO 9003 se utilizează în cazul când conformitatea cu cererile trebuie asigurată de
furnizor exclusiv până la încercările finale sau testare.
O tendinţă nouă este introducerea în standardele de produs a unor cerinţe exprese
referitoare la regulile de efectuare a controlului calităţii, deci a particularizării modalităţilor de
control de produse sau grupe de produse.
CAIETUL DE SARCINI este un document tehnico-normativ care vine să
întregească prevederile standardelor sau normelor tehnice cu noi parametrii. Se elaborează
prin conlucrarea furnizorului cu beneficiarul, stabilind pe lângă nivelul de calitate a
produselor metodele de control, modalităţile de recepţie, ambalare, livrare.
NORMA TEHNICĂ reprezintă documentaţia tehnico-economică în care sunt
cuprinse prescripţiile de calitate a unui produs.
Normele tehnice pot fi departamentale de întreprindere (norme interne).
BULETINUL DE ANALIZĂ este un document de certificare a calităţii prin care
se face o descriere detaliată a anumitor caracteristici fizice, mecanice ale produsului.
CERTIFICATUL DE OMOLOGARE este documentul prin care se face
omologarea produselor, cu scopul de a verifica dacă produsele noi corespund documentaţiei
tehnico-economice. Omologarea se face în doua etape:
a) Omologarea preliminară (de prototip) în urma căreia unitatea producătoare poate
trece la pregătirea fabricaţiei şi execuţiei serie zero (tiparul de probă).
b) Omologarea finală, pe baza căreia se definitivează documentaţia pentru fabricaţie
de serie.
CERTIFICATUL DE GARANŢIE este documentul prin care se garantează
calitatea produsului. Un certificat de garanţie cuprinde:
- denumirea completă a produsului
- data livrării către unitatea beneficiară sau data când a avut loc vânzarea
- termenul de garanţie
- semnătură conducătorului unităţii
Certificatul de garanţie are un dublu rol:
- confirmă calitatea produsului
15
 - garantează cumpărătorului remedierea defectelor aparente sau ascunse ivite în
perioada de garanţie (care obligatoriu va fi înscrisă în certificat)
CERTIFICATUL DE CALITATE este documentul care certifică calitatea
produselor în raportul dintre unităţi. El trebuie să menţioneze încercările fizice, mecanice,
chimice, organoleptice şi probele la care a fost supus produsul în conformitate cu
documentele tehnico-normative sau alte condiţii de calitate prevăzute în contract.
Se semnează de conducătorul unităţii şi de şeful compartimentului CTC.

2.4. Indicatorii de caracterizare a nivelului calităţii.

Indicatorii calităţii produselor constituie expresii cantitative ale caracteristicilor
acestora şi arată măsura în care un anumit produs, în procesul utilizării, îndeplineşte condiţiile
specifice destinaţiei sale.
Dacă un indicator al calităţii se refera la o singură caracteristică el se numeşte
indicator simplu; dacă se referă la mai multe caracteristici sau la întreg produsul el se numeşte
indicator complex, iar dacă serveşte ca bază la caracterizarea calităţii prin comparare se
numeşte indicator de bază.
În funcţie de sursa de informaţie, indicatorii calităţii produselor pot fi planificaţi şi
efectivi (faptici).
Calitatea poate fi urmărită şi analizată printr-o serie de indicatori la baza cărora se
pun caracteristicile esenţiale care exprimă parametrii funcţionali ai produselor.
a) Indicatori parţiali ai calităţii produselor care exprimă condiţiile normale, medii de
utilizare a produselor, acestea fiind reflectate în standarde. Astfel, sunt fixate pentru
producători anumite limite în care trebuie să se încadreze caracteristicile produselor, cum ar
fi:
- caracteristici de calitate a materiilor prime, materialelor, semifabricatelor;
- caracteristici tehnice, dimensionale, fizico-chimice
- condiţiile de desfăşurare a procesului de producţie
b) Indicatori ce exprimă:
- volumul, valoarea şi ponderea produselor de calitate superioară în totalul producţiei;
- volumul, valoarea şi ponderea produselor de calitate inferioară în totalul producţiei.
Indicatorii de calitate se pot grupa astfel:
1. Indicatori ai calităţii producţiei - care exprimă procesul de înnoire a producţiei
prin modernizări, asimilări.

16
 2. Indicatori ai calităţii produselor - care reflectă în final caracteristicile produselor
ca rezultat al procesului de concepţie şi execuţie. Cei mai importanţi sunt:
I. Indicatori parţiali ai calităţii produselor (specifice), măsoară gradul de dezvoltare a
caracteristicilor specifice fiecărui produs prevăzut în standarde, norme interne sau caiete de
sarcini sub forma unor limite pe care trebuie sa le respecte produsele.
II. Indicatorii claselor sau sorturilor de calitate se utilizează în ramurile industriale
unde produsele pot fi încadrate pe mai multe clase de calitate (I, II). Indicatorul utilizat este
ponderea producţiei de o anumită calitate (extra, I, II) în totalul producţiei. Pentru exprimarea
sintetică a calităţii întregii producţii se utilizează următorii indicatori:
- coeficientul mediu de calitate care exprimă printr-o cifră calitatea întregii producţii.
Se calculează făcând media aritmetică a coeficienţilor pe calităţi (cifra care indică clasa de
calitate) ponderaţi cu cantitatea de produse din diferite calităţi, totalul raportându-se la
întreaga cantitate de produse.
- coeficientul de calitate mediu generalizat - se foloseşte în întreprinderile în care se
fabrică mai multe produse omogene de calităţi diferite (ciment, ţesături). Se calculează făcând
media coeficienţilor medii de calitate a produselor, ponderaţi cu valoarea produselor
respective, totul raportându-se la valoarea totală a produselor.
- preţul mediu al produsului - se calculează pentru fiecare produs al cărui preţ diferă în
funcţie de calitate, raportând valoarea produsului la calitatea acestuia.
III. Indicatorii noncalităţii reflectă deficienţele calitative ale procesului de producţie şi
exprimă ponderea rebuturilor, remanierilor, reclamaţiilor de la beneficiari în totalul
producţiei. Sistemul de indicatori ai calităţii produselor poate fi construit sub forma de
piramidă, pe baza unei anumite sistematizări ierarhice a indicatorilor. Un asemenea sistem
agreat de indicatori, structurat piramidal, poate avea trei trepte:
- treapta I, situată la baza piramidei, cuprinde un număr foarte mare şi divers de
indicatori ai caracteristicilor de calitate, denumiţi indicatori analitici sau simplu ai calităţii;
- treapta a II-a, cuprinde un număr mai mic de indicatori specifici grupelor de
caracteristici de calitate, respectiv indicatorii sintetici ai fiecărei grupe de caracteristici;
- treapta a III-a, situată la vârful piramidei, reprezintă indicatorul complex, integral al
nivelului calităţii.

Necesitatea şi rolul controlului calităţii

A ţine sub control o activitate presupune a o descompune în elemente ale căror
rezultate pot fi cuantificate şi măsurate. Ce nu poate fi măsurat poate fi planificat, realizat în
17
conformitate, verificat, remediat, îmbunătăţit. Ce nu poate fi verificat obiectiv ridică semne de
întrebare iar semnele de întrebare nu atrag clienţii.
Controlul tehnic al calităţii este operaţia independentă de operaţia de execuţie
propriu - zisă prin care se verifică dacă baza tehnico-materială are caracteristicile de calitate
prevăzute în standarde, norme şi alte reglementări.
Controlul calităţii trebuie să fie prezent în etapele premergătoare proceselor de
fabricaţie, în timpul acesteia la controlul produselor finite şi livrarea acestora, fiind necesară
totodată urmărirea comportării în exploatare a acestora.
De modul cum este organizat controlul activităţii agentului economic depinde în
mod direct şi nemijlocit creşterea rentabilităţii şi valorificarea superioară a materiilor prime,
asigurarea unei eficienţe sporite din punct de vedere al tuturor indicatorilor utilizaţi şi
realizaţi.
Toţi membrii unei organizaţii, indiferent de activitate şi funcţie au atribuţii şi
răspunderi pe linia calităţii, nu doar cei ce lucrează la un compartiment numit calitate.
Toţi oamenii firmei de la portari la directorul general, sunt plătiţi pentru ceea ce fac
bine, în conformitate cu planurile de afacere, şi nu pentru tot ce fac.
Organizarea controlului se materializează într-un compartiment ale cărui atribuţii
specifice acoperă toate etapele vieţii produsului (bucla calităţii).
Funcţiile principale ale CTC sunt:
1. Funcţia de control propriu-zis, care constă în execuţia controlului cu mijloace şi
metode adecvate:
- depistarea cauzelor care au dus la dereglări ce au generat rebuturi, defecte;
- stabilirea măsurilor necesare pentru prevenirea şi eliminarea aspectelor negative.
2. Funcţia de ameliorare a nivelului calităţii care constă în:
- cercetarea şi analiza reclamaţiilor;
- efectuarea de studii comparative cu produse similare fabricate în ţară şi în străinătate;
- efectuarea de analize tehnice referitoare la eventualele rebuturi obţinute.
2.2. Etape ale controlului calităţii şi obiectivele corespunzătoare flecarei etape
Experienţa dovedeşte că, asigurarea unui înalt nivel calitativ al produselor începe
din:
I. Etapa de concepţie şi proiectare
În această etapă se asigură o documentare largă asupra produselor similare realizate
pe plan mondial şi se determină prin calcul o previziune asupra calităţii pentru alegerea
variantei optime de proiectare.
18
 Tot în această etapă sunt necesare studiul de piaţă şi studiul capacităţii produselor
de a satisface cerinţele beneficiarilor, stabilirea tehnologiei de fabricaţie, proiectarea
fabricaţiei.
II. Pregătirea materială a fabricaţiei care are ca obiective:
- asigurarea competenţei profesionale a personalului;
- efectuarea unor reglaje, reamplasări;
- aprovizionarea tehnico-materială ritmică, în cantitatea şi calitatea cerută de o bună
desfăşurare a procesului de producţie;
- realizarea unor produse cu un înalt nivel calitativ.
III. Asigurarea concordanţei între calitatea concepţiei şi calitatea fabricaţiei prin:
- executarea strictă a produselor şi operaţiilor prevăzute în documentaţia tehnică;
- obţinerea de produse cu indicii calitativi proiectaţi;
- realizarea randamentelor, productivităţii şi consumurilor normate.
IV. Controlul produselor finite:
- măsurarea caracteristicilor de calitate;
- verificarea preciziei determinărilor pentru a stabili gradul de încredere în acestea;
- verificarea gradului de protecţie a ambalajului;
- comportarea în timpul depozitării, transportului, manipulării.
V. Calitatea produselor la beneficiari, comportarea lor în exploatare, colectarea de
critici, observaţii, tendinţe.
2.3. Metode, tehnici de control, planul de control al calităţii
Metodele de control utilizate de-a lungul fluxului tehnologic pot fi clasificate după
următoarele criterii:
I. În raport cu procesul de producţie:
- control de recepţie a materiilor prime şi materialelor precum şi a produselor finite la
sfârşitul procesului de producţie;
- control curent desfăşurat pe toate fazele procesului tehnologic.
II. În raport cu numărul produselor controlate:
- control total;
- control prin sondaj.
III. În funcţie de gradul de participare a omului:
- control manual, executat nemijlocit de om;
- control semiautomat executat prin intermediul omului şi aparatelor.
IV. În raport cu personalul care execută controlul:
19
 - control executat de personal special pregătit de tipuri de operaţii de control;
- control executat de fiecare executant (autocontrol)
V. În raport cu caracterul controlului:
- control vizual, prin observarea exterioară a obiectelor controlate;
- control geometric, când se verifică dimensiunile obiectelor cu diferite aparate sau
instrumente.
VI. În funcţie de parametrii supuşi controlului:
- controlul prelucrării, care urmăreşte asigurarea înscrierii în parametrii dimensionali
şi calitativi ai semifabricatelor obţinute;
- controlul parametrilor procesului tehnologic care asigură respectarea normalităţii
producţiei;
- controlul modului de funcţionare a utilajelor, verificarea parametrilor tehnico-
funcţionali ai utilajelor şi echipamentelor tehnologice.
În practică, pentru măsurarea nivelului calităţii produselor se folosesc următoarele
metode:
1. Metoda experimentală se foloseşte pentru evaluarea proprietăţilor produselor pe
baza unor încercări sau determinări mecanice, fizico-chimice, efectuate cu ajutorul diferitelor
mijloace şi procedee tehnice. Metoda se aplică acelor caracteristici de calitate a produsului
care pot fi măsurate cu ajutorul aparatelor destinate acestui scop.
2. Metoda expertizei se foloseşte în completarea metodei experimentale pentru
evaluarea valorilor caracteristicilor de calitate care nu se pot măsura. În acest caz, nivelul
calităţii se evaluează de către experţi, mai ales prin intermediul organelor de simţ. Exactitatea
determinărilor depinde de calificarea, capacitatea şi competenţa specialiştilor.
3. Metoda sociologică are la bază rezultate obţinute în urma anchetelor efectuate în
rândul beneficiarilor. Părerile beneficiarilor sunt preluate şi interpretate.
4. Metoda statistică este cea mai laborioasă şi cea mai utilizată în cadrul producţiei de
serie. Are la bază teoria probabilităţilor şi statistica matematică şi foloseşte pentru prelucrare,
analiză şi decizie o serie de informaţii primare oferite de celelalte metode, prelucrate cu
tehnici, procedee şi metode specifice.
PRINCIPALELE RELAŢII
1. Transmite regulamentul de calitate spre aprobare, buletinele de penalizări lunare pe
linie de calitate, informări, studii şi relaţii cu privire la activitatea compartimentului. Primeşte
instrucţiuni, aprobări şi relaţii în legătură cu activitatea compartimentului.

20
 2. Transmite informaţii referitoare la activitatea specifică CTC-ului, solicitări de
publicaţii, informaţii.
Primeşte publicaţii, instrucţiuni, acte normative, standarde, stas-uri, etc.
3. Transmite materii prime pentru determinări fizico-mecanice, stabilirea de noi
parametrii pe linie de control.
Primeşte rezultatele studiilor solicitate.
4. Transmite propuneri pentru componenţa şi reactualizări ale comisiei de recepţie,
autorecepţie, sesizări pentru reactualizarea deciziilor de atribuţiuni.
Primeşte fişe de post, decizii pentru comisii de lucru, note interne, instrucţiuni
interne, valori normative rezultate din studii de organizare, reactualizarea necesarului de
personal CTC, laborant fizico-mecanic.
5. Transmite certificate medicale, lucrări pentru dactilografiere şi multiplicare, acte
pentru arhivare, corespondenţă.
Primeşte corespondenţa, date din arhiva, lucrări dactilografiate, multiplicate, bilete
de voie, tabele cu întârziaţii.
6. Transmite solicitări de informaţii.
Primeşte tematica anuală de instruire PSI-PM
7. Transmite bonuri de consum şi acte pentru control financiar preventiv.
Primeşte decizii de inventariere, acte cu viza controlului financiar preventiv.
8. Transmite decizii de sancţionare, imputare şi alte acte spre avizare.
Primeşte acte normative apărute în care este vizată sau reglementată activitatea
compartimentului cu semnalări scrise sau observaţii privind interpretarea şi aplicarea lor,
decizii de sancţionare, imputare, avizate în forme propuse sau cu note scrise şi propuneri, alte
acte avizate.
9. Transmite informaţii cu privire la problemele de calitate care apar în
compartimentele de producţie şi care ar putea împiedica încadrarea în termenele de execuţie şi
livrare. Primeşte date cu privire la contractele încheiate, urgenţele de producţie.
10. Transmite date despre personalul CTC, utilaje, defectele de calitate.
Primeşte evaluarea individuală a calităţii, buletine de calitate pe muncitor, maşină,
CTC-ist, situaţia calitativă a produselor, situaţia producţiei realizată pe calităţi, pe trimestre,
situaţia stocurilor supranormative sau fără mişcare din depozite.
11. Transmite propuneri de îmbunătăţire a calităţii produselor, reclamaţii de calitate şi
propuneri privind documentaţia tehnologică.

21
 Primeşte documentaţia pentru omologări de produse, instrucţiuni tehnologice,
documentaţii de execuţie şi control.
12. Transmite regulamentul de calitate, penalizările de calitate, aprobări pentru
înlocuirea auxiliarelor sau materialelor şi materiilor prime, dispune oprirea procesului de
producţie când se constată abateri de la calitate.
Primeşte solicitări pentru aprobări, derogări, valorificarea materiei prime şi
auxiliarelor necorespunzătoare din punct de vedere calitativ (declasate, calităţi inferioare).
13. Transmite sesizări şi reclamaţii privind calitatea materialelor aprovizionate,
necesarul de aprovizionat pentru birou.
Primeşte contractele economice pentru verificarea înscrierilor şi clauzelor
contractuale privind calitatea materialelor, avizarea acestora şi informaţii privind stadiul
aprovizionării materialelor necesare compartimentului.
14. Transmite documentaţii de certificare a calităţii produselor, documentaţii privind
rezultatele cercetării reclamaţiilor de calitate.
Primeşte prescripţii de calitate prevăzute în contractele economice încheiate.
15. Transmite documentaţii de certificare a calităţii produselor destinate exportului,
documentaţii privind rezultatele cercetării reclamaţiilor de calitate.
Primeşte prescripţii de calitate prevăzute în contractele de export, note de tratative,
date privind comenzile de export, note de recepţie.
16. Transmite solicitări de reutilizare a compartimentului, reparaţii la dotări.
Primeşte fila de plan investiţii pentru sectorul CTC şi laborator fizico-mecanic,
plan reparaţii pentru dotări.
17. Transmite reclamaţii de calitate furnizorilor şi solicitărilor de încadrare în anumite
caracteristici fizico-mecanice, parametrii prescrişi.
Primeşte buletine de analiză şi certificare a calităţii materiei prime şi a materialelor
aprovizionate.
18. Transmite certificat de calitate a producţiei realizate.
Primeşte sesizări privind calitatea produselor.
19. Transmite propuneri nominale de participare la cursuri de perfecţionare şi pregătire
profesională, propuneri de premiere şi sancţionare, modificările de personal în regie, note de
transfer între compartimentele de muncă, foile colective de prezenţă pentru verificarea şi
calculul salariilor la personalul în regie TESA-CTC, date privind fluctuaţia şi utilizarea
timpului de lucru, propuneri privind persoanele care urmează a se disponibiliza în urma

22
analizei de personal împreună cu liderul de sindicat pe baza unor criterii stabilite de comun
acord, planificarea anuală a C.D..
Primeşte oferte şi propuneri pentru cursuri de perfecţionare, calificare şi pregătire
profesională a personalului, fondul de premiere repartizat, fişierul de personal în regie.
Fişa postului pentru conducătorul biroului CTC
l. POST: Şef birou
2. POZIŢIA: din start funcţiuni
3. COMPARTIMENT: CTC
4. CERINŢE: Studii superioare tehnice
5. RELAŢII:
a) Autoritate
- subordonat director general:
- coordonează personalul din cadrul biroului CTC
b) Colaborare - Serv. O.P.M., serv. P.S.I., Oficiul Juridic, serv. Plan-PLUP, serv.
Informatic, Birou Desfacere - depozit, Birou Aprovizionare - Import, compartimente de
producţie
c) Control - ateliere de producţie şi personalul din subordine
6. ATRIBUŢII
- coordonează întocmirea şi reactualizarea manualului de calitate şi îl completează în
funcţie de schimbarea condiţiilor;
- coordonează întocmirea regulamentului de calitate în vederea reducerii noncalităţii şi
încadrării produselor în standardele internaţionale;
- participă la atestarea produselor noi, omologându-le pe cele ce urmează a fi introduse
în fabricaţie;
- avizează exactitatea şi calitatea seriilor “0” şi a documentaţiilor tehnologice după
executarea primelor 100 bucăţi;
- organizează instruirea periodică a întregului personal din subordine;
- participă la organizarea sistemului informaţional, nominalizând documentele din
compartimentul pe care îl conduce, circuitul periodicitatea întocmirii, procedurile şi sistemele
de codificare;
- stabileşte orientarea calităţii pe baza informaţiilor obţinute din studiile pe piaţă;
- urmăreşte permanent încadrarea în standarde, documentaţii tehnice, N.I., C.S.;
- ţine evidenţa abaterilor de la calitate, a cauzelor acestora şi stabileşte măsuri pe care
le aduce la cunoştinţă organelor de decizii, urmărind realizarea hotărârilor luate;
23
 - se preocupă de asigurarea şi cunoaşterea documentelor legale în baza cărora se face
recepţia calitativă a materiilor prime şi materialelor;
- propune reactualizarea comisiilor de primire-recepţie şi autorecepţie;
- colaborează cu Marketing-ul şi stabileşte criterii de calitate şi includerea clauzelor de
calitate in contract;
- participă la stabilirea şi reactualizarea componentelor şi atribuţiilor comisiilor de
recepţie şi autorecepţie;
- stabileşte necesarul de aparatură pentru efectuarea analizelor fizico-mecanice de uz
intern şi-l comunică serv. M-E - investiţii;
- deţine informaţii privind laboratoarele de încercări fizico-mecanice şi chimice
acreditate;
- reclamă şi refuză calitativ, în termen legal, toate loturile care nu se încadrează în
condiţiile de calitate contractuale, în baza actelor doveditoare întocmite de comisia de
recepţie;
- furnizează informaţii sectorului comercial şi creaţiei (grupa consumişti) privind
evaluarea calitativa a furnizorilor;
- stabileşte parametrii de calitate ce vor fi cuprinşi în contracte şi comenzi;
- participă la recepţia returnărilor de la beneficiari şi întocmeşte PV de constatare, note
de imputare;
- analizează pe cauze reclamaţiile de calitate de la beneficiari şi ia măsuri operative de
eliminare a lipsurilor în activitatea de producţie;
- verifică prin CTC depozitul de produse finite, sesizează şi reclamă, după caz, starea
de curăţenie a mijloacelor de transport ce aprovizionează societatea cu materii prime şi
materiale, sau cele care ridică marfa finită de la depozitul societăţii;
- controlează modul de păstrare şi de conservare în depozite a materiilor prime,
materialelor, semifabricatelor şi produselor finite;
- analizează împreuna cu APC comportarea produselor date pentru proba de purtări.

24
 CAPITOLUL III
PĂRŢILE COMPONENTE ALE ANVELOPEI

25
 Anvelopa se fabrică din cauciuc natural sau sintetic (sau
amestecuri de cauciuc) şi are următoarea structură
(figura 1.5):
- carcasa (1);
- banda de rulare sau protectorul (2);
- stratul de legătură sau insertia metalica (4);
- flancul (5) ;
- talonul (6);
- inserţia metalică sau inelele de sârmă ale
talonului (7).

Banda de rulare sau protectorul este formată

dintr-un strat gros de cauciuc şi prezintă partea de sprijin
şi de contact a anvelopei cu solul.
Rolul benzii de rulare este de a asigura o aderenţă bună a roţii cu calea rutieră, de a
apăra carcasa şi camera de deteriorări mecanice de acţiunile agenţilor atmosferici; este
necesar ca banda de rulare să fie durabilă, elastică şi rezistentă la uzare prin abraziune.
Banda de rulare este profilată, prezentând proeminenţe şi canale după o anumită
geometrie, potrivit cerinţelor impuse de condiţiile de exploatare.
Carcasa este cea mai importantă parte a anvelopei, formând scheletul acesteia. Ea
preia eforturile mari şi complexe la care este supusă anvelopa în timpul exploatării. Este
formată dintr-un ţesut compus din straturi de fibre textile cauciucate sau sintetice, denumite
plinuri de cord, care alterează cu structuri subţiri de cauciuc.
Numărul plinurilor de cord variază, după mărimea anvelopei, între 4 şi 24.
Numărul şi dispunerea (încrucişate sau radiale) plinurilor de cord determină durabilitatea,
flexibilitatea şi capacitatea de amortizare a carcasei pneului.
Stratul de legătură sau insertia metalica este strat protector, dispus între carcasă şi
banda de rulare. Rolul acestuia este de a asigura o legătură între banda de rulare şi carcasă,
precum şi de a micşora şocurile care se produc la întâlnirea denivelărilor în timpul mersului.
Flancul este stratul subţire de cauciuc, care acoperă pereţii laterali ai carcasei. El
protejează carcasa împotriva deteriorărilor mecanice şi acţiunii umidităţii asupra straturilor de
fibre textile cauciucate.

26
 Talonul este marginea întărită a bordurii anvelopei şi are rolul de a asigura fixarea
anvelopei în umerii jenţii pe care se montează. De asemenea mai protejează partea interioară a
anvelopei împotriva pătrunderii apei, noroiului sau nisipului de pe calea de rulare.
Durabilitatea şi rigiditatea talonului sunt asigurate de inserţia metalică, care constă
din fibre de sârmă din oţel, învelite în cauciuc , inserţia metalică se mai numeşte şi inima
talonului.
Talonul este acoperit cu o bandă textilă cauciucată, rezistentă, denumită banda de
protecţie a talonului, care protejează talonul împotriva frecării de jantă şi deteriorării în
timpul montării şi demontării anvelopei.
Pentru protejarea camerei de aer împotriva frecării de jantă se interpune o bandă
de jantă care este un manşon de cauciuc.
Toţi operatorii controlului tehnic de calitate au obligaţia în compania S.C. PIRELLI
SRL să îşi exercite atribuţiile în tipul programului de 8 (ore) aceştia trebuie să controleze
minim 600 de anvelope. Anvelopele care corespund din punct de vedere tehnic vor merge
către depozite si apoi către piaţă.
Anvelopele care au defecte de structură sau de aspect sunt trimise către c.t.c. 2 şi de
acolo mai departe la reparat. În timpul programului sunt depistate în jur de 300 de anvelope cu
defecte de structură sau de aspect, anvelopele cu defect de structură sunt rebuturi şi aceste nu
mai pot fi reparate, cele cu defect estetic sunt reparate în funcţie de defectul întâlnit şi de
toleranţa acestuia, fiecare defect în parte are o anumită toleranţă.

- CONTROL VIZUAL -

BANDA
T TALON BCF
RULARE+CONTRAFORTE

TI Surplus de material PF15 Matricolă lipsă (sau întoarsă)

T2 Talon subțiat C CARCASĂ
T3 Lipsă material C1 Desprindere
T4 Tăieturi circumferenţiale C2 Distanţă excesivă între aţele telei
T5 Bule de aer C3 Pliere cameră
T6 Aţe vizibile C4 Cameră uzată

Rupturi sau sfâşieturi ale

T7 C5 Îmbinare nonconformă
talonului

27
T8 Ondulare talon C6 Bule de aer în complex

T9 Desprindere filler C7 Cameră spartă

T10 Grosime excesivă + pana C8 Aţe vizibile

T11 Alte defecte C9 Carcasă greşită / întoarsă
T12 Talon subvulcanizat C10 Alte defecte
T13 Bavuri şi diferenţe de nivel C11 Îmbinare centuri deschisă
T14 Poziţionare greşită a barcodului C12 Ondulări la interiorul anvelopei
Aer între camera de vulcanizare și
F FLANC C13
carcasă
Lipsuri circumferenţiare de
F1 C14 Tăieturi circumferenţiale
material
DEFECTE MAŞINA DE
F2 Tăieturi circumferenţiare GM
VULCANIZARE
F3 Bule de aer CE4 CORPURI STAINE

F5 Îmbinare neconformă CE5 Bavuri

F9 Alte defecte CE6 Matriţă murdară / distrusă

F10 Flanc subvulcanizat CE7 Tratament / lubrifianți
F12 Flanc slab CE8 Linii WDK
F13 Deformări sau sfâşieturi R REPARAŢIE şi RECTIFICARE
F14 Bavuri sau diferenţe de nivel R1 Rectificare neregulată
CF CONTRAFORTE R2 Debavurare neregulată
CF1 Lipsă material R3 Daune montaj de la T.U.
CF2 Alunecări material R4 Reparaţie neconformă
CF3 Bule de aer R5 Triming iregular sau absent
CF4 Alte defecte S SELF SEALING
CF5 Bavuri sau diferenţt de nivel S1 Insuficienţă, lipsă în aria B
B BANDA RULARE S2 Scurgere self sealing
Bl Lipsă material S3 Lipire incompletă între listini
B3 Neregularităţi după umflare S4 Reparaţie self sealing
B4 Bavuri sau diferenţe de nivel S5 Îmbinare decalată
B5 Alte defecte S6 Bule de aer

28
 B6 Banda de rulare subvulcanizată S7 Lipsă îmbinare
B7 Lamele lipsă S8 Listini deformat

B8 Îmbinare nonconformă S9 Self sealing deteriorat, perforat

B9 Aţe vizibile S10 Pliere self sealing

Defectele întâlnite în timpul controlului calităţii

Defectul TI „surplus de material”

Cauze: apare în zona talonului sub formă unui surplus de material (bavuri) în vârful
talonului cauza principală fiind aplicată la distanţa între flancuri la faza 1 tradiţionale este mai
mare ca în specificaţie, listini de sub complex mai gros decât în specificaţie, îmbinări mari la
telă, în vulcanizare datorită acestui surplus carcasa în momentul introducerii în presă nu se
centrează cauzând apariţia defectului T1O.
Remedieri: în cazul apariţiei acestui defect ca rebut la c.t.c. 2 acesta blochează
presa introducând defectul în S.A.P., anunţând asigurarea calităţi informându-i pe aceştia pe
anvelope apare un cod scurt (se află pe banda de rulare) operatorii şi maşina (informaţiile se
află în interiorul carcasei sub formă de bulină) pe care sa confecţionat carcasa. După ce au
fost informaţi operatorii de la asigurarea calităţii blochează carcasele respective. În acest timp
se intervine pentru reglaj la maşina de confecţionare (se cheamă eficienţa şi se verifică dacă
materialele sunt centrate conform specificaţiei). Pentru a preveni acest defect să ajungă rebut
este nevoie de comunicare între c.t.c. l,c.t.c. 2 şi asigurarea calităţii.
C.t.c. 1 anunţă şi trimite anvelopa la c.t.c. 2 acesta urmând să acţioneze cum am
descris mai sus.

29
 Defectul T7 „rupturi sau sfâşieturi ale talonului”

Cauze: este cunoscut că fiind „talon rupt” , apare din vulcanizare, talonul scapă sub
inel iar când acesta coboară prinde talonul şi îl rupe.
Remedieri: se opreşte presa de vulcanizare şi se cheamă eficienţa iar asigurarea
calităţii verifică dimensiunea talonului să fie ca specifică (defect rar întâlnit).

Defectul C2 este cunoscut ca „aţe rărite”

Cauze: datorită telei care are fire rărite sau presiune prea mare în camera de
vulcanizare aceasta forţează în carcasă rărind tela.
Remedieri: în cazul telei se blochează bobina de la maşina de confecţionare şi se
va înlocui, iar în cazul camerei se intervine la presa de vulcanizare reducându-se presiunea în
cameră.

30
 Defectul B1 este cunoscut sub denumirea de „lipsă material” sau „blocuri rotunjite”

Cauze: datorită înfundării busoleţilor la matriţă în zona sectoarelor sau carcaselor

care au lipsă de material în banda de rulare, o altă cauză poate fi şi forţa cu care camera de
vulcanizare presează carcasa în zona benzii de rulare.
Remedieri: se opreşte presa în cazul busoleţilor înfundaţi iar în cazul lipsei de
material în banda de rulare se scanează materialele şi se verifică forma corectă a benzii de
rulare. La presa de vulcanizare de-asemenea se verifică şi presiunile.

Defectul B4 „bavuri sau diferenţe de nivel”

Cauze: în cazul apariţiei de bavuri între sectoare cauza este neînchiderea perfectă a
sectoarelor. La diferenţe de nivel cauza este nealinierea şi slăbirea uneia dintre sectoare sau
„nealinierea matritei in doua jumatati”. Remedieri: se opreşte presa pentru remedierea
defectului.

31
 Defectul B6 „ bandă subvulcanizată”

Cauze: provine de la presa de vulcanizare.

Remedieri: se opreşte presa şi se anunţă persoanele competente( temperatură în
sectoare prea mică).

Defectul B7 este cunoscut ca „lipsă lamelă”

Cauze: provine de la presa de vulcanizare care are lame sau lamele lipsă la sectoare sau sunt
îndoite, în acest caz când lamelele se găsesc îndoite trebuie verificate şi presa ce temperatură
are.
Remedieri: se opreşte presa. Se intervine iar dacă nu se poate remedia acordul ca această
presă să funcţioneze îl poate da numai c.t.c. 2.
32
 Defectul B8 este cunoscut sub denumirea de „eroare de îmbinare”

Cauze: această eroare se datorează operatorului care le confecţionează la faza 2 sau

nu se aplică corespunzător banda de rulare. Dacă e prea mică (la lungime) nu se îmbină
perfect, iar dacă este prea mare (la lungime) rezultă un surplus de material ce poate avea
influenţă la apariţia defectului C1. O altă cauză este cuţitul care dacă nu este ascuţit şi încălzit
la temperatura optimă nu taie uniform, viteza cu care taie acest cuţit poate influenţa apariţia
acestui defect.
Remedieri: presa de vulcanizare se opreşte şi se verifică carcasele din faţa presei iar
la maşina de confecţionare se verifică toate cauzele descrise mai sus. La anvelopa cu acest
defect trebuie ţinut cont de măsură şi maşina care a confecţionat carcasa.

Defectul B9 „aţe vizibile”

33
 Cauze: banda de rulare mai subţire decât în specificaţie, banda este suprapusă de
mai multe ori, pachetul nu este centrat, la sectoare lamelele sunt mai lungi. La apariţia acestui
defect în serie trebuie analizată măsura, locul, maşina, operatorul, pe ce parte apare (inferioară
sau superioară) şi cel mai important se face o secţiune pentru o analiză mai amănunţită.
Remedieri: se opreşte presa, se înlocuie carcasa din faţa presei, se intervine la
maşina de confecţionare. La acest defect trebuie făcută o analiză amănunţită după care numai
după rezultatul primit se mai pot confecţiona carcase.

Defectele întâlnite cu numele CF sunt cele care apar pe „contra forte” (umăr)
Defectul CF1 este cunoscut cu numele de „lipsă material”

Cauze: lipsă material în umăr, busoleţi înfundaţi la sectoare pe umăr, presă murdară
în zona umărului, flancul nu se îmbină cu banda de rulare.
Remedieri: se opreşte presa de vulcanizare, se curăţă si se desfundă busoleţii iar la
maşina de confecţionare se verifică distanţa între flancuri, presiune în role.

34
 Defectul CF2 „alunecări”

Cauze: la maşina de confecţionare care aplică flancurile, distanţa este prea mare iar
îmbinarea cu banda de rulare nu este posibilă, busoleţii înfundaţi la presa de vulcanizare în
zona umăr-flanc influenţeaza vulcanizarea în această zonă, matriţă murdară în această zonă.
Remedieri: se opreşte presa, se intervine la maşina de confecţionare iar carcasele
deja confecţionate sunt ţinute sub observaţie.

35
 Defectul CF3 este cunoscut sub numele de „bule de aer”

Cauze: poziţia rolelor dinamice (unghiul), bandina centuri şi banda de rulare nu

sunt centrate pe tambur, materiale expirate (nu se lipesc materiale între ele), listini de pe telă
nu sunt centraţi, timpul de staţionare prea scurt al materialelor care vin din semifabricate.
Remedieri: se opreşte presa de vulcanizare iar carcasele confecţionate se înţeapă şi
se verifică maşina de confecţionare în momentul apariţiei defectului CF3 pe anvelopă la c.t.c.
2 aceasta informează responsabilii, operatorul şi maşina de confecţionare.

CONCLUZII

Calitatea managementului diferitelor procese şi calitatea serviciilor au devenit cărţi

decisive ale competitivităţii firmelor.
Firmele de service sunt determinate să utilizeze demersurile de management al
calităţii drept elemente motoare ale dezvoltării lor economice. Organizaţiile profesionale
asistă la elaborarea şi la aplicarea unor referinţe normative. Este deci vitală opţiunea abordare
36
globală, în scopul de a construi o reală performanţă şi a creşte valoarea prestaţiilor de service
către clienţi.
În privinţa serviciilor, calitatea implică de regulă o comparaţie între serviciul
furnizat şi cel aşteptat de consumatori.
Având în vedere această comparaţie, Nightingale (1987) a propus pentru măsurarea
calităţii serviciilor şi referirea Ia “standardele de calitate ale clientului” şi “standardele de
serviciu ale producătorului“. Primele corespund percepţiilor despre ce aşteaptă clienţii faţă
de fiecare aspect al serviciului oferit, în timp ce al doilea tip se referă la standardele pe care le
gândeşte producătorul serviciului.
Organizaţia prestatoare de servicii ar trebui sa urmărească satisfacerea clienţilor,
continua îmbunătăţire a serviciilor oferite acestora, respectarea cerinţelor societăţii (obligaţiile
rezultate din legi, reglementari etc.) referitoare la protecţia mediului şi sănătatea
consumatorilor, aspectele ce ţin de eficienţa prestării acelui tip de serviciu.
Managementul organizaţiei ar trebui să acţioneze pentru definirea clară a
necesităţilor clienţilor, evitarea insatisfacţiei clienţilor prin acţiuni de prevenire şi control al
activităţilor ce contribuie la realizarea serviciului respectiv; optimizarea costurilor referitoare
la calitatea serviciului din punct de vedere al clasei şi prestaţiei cerute, analiza continuă a
serviciului pentru depistarea modalităţilor de îmbunătăţire calităţii acestuia, diminuarea
efectelor negative produse de serviciul respectiv.

ANEXE

37
38
39
 BIBLIOGRAFIE

1. Olaru, M. - Managementul calităţii. Tehnici şi instrumente, Editura ASE,

Bucureşti, 2009
2. Popescu, S. - Bazele managementului calităţii, Editura Casa Cărţii de ştiinţă,
Cluj-Napoca, 2008
⚫ SR EN ISO 9001:2001 - Sisteme de management al calităţii - Cerinţe
⚫ SR EN ISO 9000:2001 - Sisteme de management al calităţii - Principii
fundamentale şi vocabular
⚫ SR EN ISO 9004:2001 - Sisteme de management al calităţii - Linii directoare
pentru îmbunătăţirea performanţelor;
⚫ SR EN ISO 9004 - Al - Managementul Calităţii şi elemente ale sistemelor calităţii -
Partea a 4-a: Ghid pentru îmbunătăţirea calităţii;
⚫ SR ISO 10013:2003 - Ghid pentru documentaţia sistemului de management al
calităţii;
3. Arhiva personala Pirelli.
4. Pirelli Tyres România - Manualul angajatului - Septembrie 2011

40