EMOȚII MOTIVAȚIONALE ȘI ROLUL LOR ÎN ÎNVĂȚARE

Popescu Alina,

Universitatea Ștefan cel Mare, Departamentul de Științe ale Educației, România

Rezumat
Acest articol prezintă un studiu privind emoțiile motivaționale și rolul lor în procesul de
învățare. Obiectivul fundamental al cercetării effectuate a fost studierea emoțiilor motivaționale
(curiozitate, încredere, entuziasm), și a modului în care acestea influențează învățarea precum și
măsurarea eficienței unui program educațional pentru dezvoltarea acestor emoții. În realizarea
cercetării am utilizat o singură variabilă independentă, momentul testării, cu două nivele, pretest
și posttest și trei variabile dependente: curiozitatea, încrederea și entuziasmul. La studiu au
participat 20 de elevi din clasa a III-a, cu vârste cuprinse între 9 și 10 ani, atât de genul feminin
cât și masculin, toți provenind din mediul rural. Metoda utilizată este experimentul
psihopedagogic iar instrumentul folosit este chestionarul. Pentru analiza datelor am utilizat testul
t pentru eșantioane perechi cu scopul de a afla dacă există diferențe între nivelele emoțiilor
măsurate în pretest și nivelul emoțiilor măsurate în posttest. Rezultatele au arătat că există
diferențe semnificative între nivelele emoțiilor curiozitate încredere și entuziasm măsurate
înainte de activitatea de stimulare și după activitate iar ipotezele de la care am plecat au fost
confirmate. Cocluzia la care am ajuns este că emoțiile motivaționale au un rol important în
învățare, iar proiectul educațional a avut efect, nivelul curiozității încrederii și entuziasmului
crescând după activitate.
Cuvinte cheie: învățare, motivație, emoții motivaționale, curiozitate, încredere,
entuziasm.

Introducere
Motto: „Specializarea noastră ca specie este specializarea în învățare, iar educația,
invenție a omului, îl face pe cel ce învață să depășească simpla învățare” (Bruner, J., 2009).
 Prezentul articol își propune să scoată în evidență principalele aspecte teoretice și
practice cu privire la emoțiile motivaționale și a rolului lor în învățare cu scopul de a aduce
informații noi despre această temă. Principalele concepte analizate din punct de vedere
pedagogic sunt: învățarea, motivația și emoțiile motivaționale (curiozitate, încredere, entuziasm).
Pe toată perioada vieții suntem într-un proces de continuă învățare și niciodată nu vom reuși să
știm totul. Mereu vom avea ceva de învățat, fie din cărți, fie din mass-media, fie de la cei din
jurul nostru, fie de la propria noastră persoană din greșeli, reușite sau experiențe. De asemenea,
motivația are un rol important în cadrul învățării, iar aceasta este în strânsă legătură cu anumite
emoții care o declanșează și o susțin. Învăţarea este o activitate complexă, conştientă, practică,
intenţionată şi permanentă prin care ne însuşim anumite cunoştinţe, competenţe, aptitudini,
adoptăm diferite obiceiuri având la bază o materie ce trebuie învăţată. În mod normal, atunci
când vorbim despre învățare, ne duce gândul la fiinţa umană, la societatea în care trăim şi la
instituţiile specializate cum ar fi şcoala, dar analizând mai profund aflăm că învăţarea este
prezentă în toată lumea vie, inclusiv în comportamentul animalelor împreună cu o altă activitate
importantă din plan biologic, aceasta fiind adaptarea. Ambele activităţi au la bază proprietăţi ce
permit atât oamenilor cât şi animalelor să răspundă pozitiv la modificarile şi provocările ce
survin în jurul nostru.
Deși învățarea este un proces specific atât ființei umane cât și animalelor și se desfășoară
pe întreaga perioadă a vieții, lucrarea de față își propune să analizeze învățarea școlară. Din
punct de vedere pedagogic ,învăţarea este o activitate proiectată de către cadrul didactic în scopul
determinării unor schimbări în comportamentele elevilor la nivelul personalităţii prin punerea în
valoare a capaciţăţii acestora de dobândire a atitudinilor, cunoştinţelor şi deprinderilor. Învățarea
diferă de la elev la elev și este influențată de factori precum: personalitatea (temperamentul,
caracterul, aptitudinile), procesele cognitive (atenția, percepția, memoria), stilul de învățare,
motivația, emoțiile motivaționale. Dintre acești factori, am ales să analizez motivația, emoțiile
motivaționale și rolul lor în procesul de învățare.
Motivația reprezintă acel „ceva” care ne determină să întreprindem o anumită acțiune.
Aceasta se naște din diferite motive (fie din interior, fie din exterior), care ne împing spre a face
diferite lucruri. Așadar, atunci când o persoană își propune să faca ceva în viață, nu va reuși să își
atingă scopul daca nu îi lipsește motivația. La fel se întâmplă și în învățare, dacă nu suntem
motivați și nu avem un scop eficiența învățării scade. Motivația este susținută de unele emoții
motivaționale care cresc eficiența procesului de învățare. La fel ca și motivația, emoțiile au un
rol important în procesul de învățare. Aceste două elemente, motivația și emoțiile se află în
strânsă legătură, deoarece anumite emoții stârnesc motivație, iar atunci când suntem motivați se
declanșează anumite emoții. Printre acestea se numără: uimirea, încrederea, entuziasmul,
curiozitatea, îndoiala. În lucrarea de față eu m-am centrat pe trei dintre ele, și anume:
curiozitatea, încrederea și entuziasmul. Curiozitatea se referă la interesul de a ști cât mai multe
lucruri despre ceea ce se petrece în jurul nostru, de a pune întrebări și a găsi răspunsuri.
Încrederea se referă la acel sentiment de siguranță pe care il avem în anumite situații, și la
certitudinea că ceea ce facem este bine. Entuziasmul se referă la capacitatea de a arealiza toate
sarcinile cu plăcere. Lipsa studiilor realizate asupra emoțiilor motivaționale și a rolului lor în
învățare dar și interesul pentru a afla cât mai multe informații despre această temă m-a
determinat să o aleg pentru studiu cu scopul de a aduce informații noi despre relația dintre
emoțiile motivaționale și învățare, de a determina modul în care acestea influențează procesul de
învățare și chiar de a veni cu idei și soluții pentru dezvoltarea acestora la elevi. Lucrarea de față
aduce informații noi cu privire la emoțiile motivaționale și la rolul lor în învățare. În cadrul
acestei lucrări, am realizat o cercetare pedagogică în care am folosit ca metodă experimentul
psihopedagogic. Am propus un proiect educațional care urmărește dezvoltarea emoțiilor
motivaționale curiozitate încredere și entuziasm, iar pentru a măsura dacă activitatea a avut efect
și dacă nivelul emoțiilor a crescut în urma activității de stimulare am utilizat ca si instrument un
chestionar.
Din punct de vedere teoretic, prezentul articol aduce informații noi cu privire la emoțiile
motivaționale și modul în care acestea influențează procesul de învățare și de asemenea, poate
pune bazele unei viitoare cercetări mai ample pe această temă. Din punct de vedere practic,
informațiile pe care le aduce lucrarea pot fi de folos cadrelor didactice din învățământul primar
pentru a cunoaște principalele emoții motivaționale ale elevilor și modul în care acestea pot fi
stimulate și dezvoltate.

Metodologie
În elaborarea articolului s-a pornit de la premisa că emoțiile motivaționale (curiozitate,
încredere, entuziasm) influențează procesul de învățare al elevilor. Obiectivul fundamental al
cercetării constă în studierea emoțiilor motivaționale (curiozitate, încredere, entuziasm) și rolul
lor în cadrul activităților de învățare măsurând eficiența unui program educațional de dezvoltare
a curiozității, încrederii și entuziasmului la elevi.
Principalele obiective ale studiului au fost : identificarea nivelelor emoțiilor
motivaționale ale copiilor; identificarea modului în care emoțiile motivaționale influențează
învățarea elevilor ; identificarea diferențelor dintre nivelul emoțiilor motivaționale înainte de
activitatea de stimulare și după; dezvoltarea emoțiilor motivaționale. Pe lângă informațiile
teoretice sintetizate din literarura de specialitate și precizate în cadrul articolului, metoda de
cercetate utilizată este analiza și interpretarea datelor statistice privind impactul programului
educațional asupra dezvoltării emoțiilor motivaționale.

Rezultate și discuții
La studiu au participat 20 de elevi din clasa a III-a, cu vârste cuprinse între 9 și 10 ani.
Printre aceștia se numără atăt copii de gen masculin cât și copii de gen feminin, toți provenind
din mediul rural. Pentru analiza datelor am utilizat programul de analiză de date în SPSS. Pentru
a analiza dacă există diferențe între nivelele emoțiilor motivaționale (curiozitate, încredere
entuziasm) dinainte de activitatea de stimulare și de după activitatea de stimulare am utilizat
testul t pentru eșantioane perechi.
Metoda pe care am utilizat-o în cadrul cercetării a fost experimentul psihopedagogic, iar
instrumentul de cercetare utilizat a fost chestionarul. Datorită faptului că nu am găsit un
chestionar validat pe tema emoțiilor motivaționale, am întocmit un chestionar cu o scală ordilală
cu trei valori de răspuns pentru a identifica dacă există diferențe între emoțiile motivaționale
măsurate înainte de activitatea de stimulare și după activitate. Chestionarul este gândit, construit
și validat de către mine pe un eșantion de 20 de persoane. Instrumentul este alcătuit din 15 itemi,
dintre care 5 sunt itemi inversați. Se poate răspunde alegând și încercuind una dintre cele trei
variante de răspuns: în mică măsură, în potrivită măsură și în mare măsură. Itemii acestui
chestionar au fost construiți astfel încât să reflecte nivelul curiozității, al încrederii și al
entuziasmului care sunt defapt și variabile dependente ale studiului. Chestionarul este destinat
copiilor cu vârsta cuprinsă între 8 și 13 ani.
Rezultatele cercetării au indicat că există diferențe semnificative între variabilele
studiului: curiozitate pretest și curiozitate posttest, încredere pretest și încredere posttest,
entuziasm pretest și entuziam posttest. Ipoteza generală a cercetării ,, Activitatea didactică cu
 scopul dezvoltării emoțiilor motivaționale (curiozitate, încredere, entuziasm) determină
modificări semnificative la nivelul acestora” este confirmată. În continuare voi prezenta detaliat
rezultatele studiului obținute în urma testării ipotezelor specifice.

 Ipoteza 1: Nivelul curiozității măsurat după participarea la activitatea de stimulare va fi

diferit de nivelul curiozității măsurat înainte de participarea la activitate.

Paired Samples Statistics

Mean N Std. Deviation Std. Error Mean

Pair 1 curiozitate pretest 8.9500 20 2.54383 .56882

curiozitate posttest 14.7000 20 .97872 .21885

Tabelul 1: Date descriptive pentru variabilele curiozitate pretest și curiozitate posttest

Paired Samples Test

Paired Differences t df Sig.
(2-
tailed)
Mean Std. Std. 95% Confidence
Deviation Error Interval of the
Mean Difference
Lower Upper
Pair 1 Curiozitate 5.75000 2.40340 .53742 6.87482 4.62518 10.699 19 .000
pretest
Curiozitate
posttest

Tabelul 2: Rezultatele testului t pentru eșantioane perechi

Raportarea rezultatelor
Pentru a compara „nivelul curiozității măsurat înaite de activitatea de stimulare ” cu
„nivelul curiozității măsurat după activitatea de stimulare” am utilizat testul t pentru eșantioane
perechi. Rezultatele au arătat că există o diferență semnificativă statistic între scorul la
curiozitate înaite de activitatea de stimulare (M = 8,95, SD = 2,54, N = 20) și scorul la curiozitate
 după activitatea de stimulare ( M = 14, 70, SD = 0, 97, N = 20): t (19) = 10, 69, p = 0, 000.
Activitatea de stimulare a curiozității are effect asupra nivelului curiozității, cu alte cuvinte,
practicarea activităților de stimulare cresc nivelul curiozității. Prin urmare, prima ipoteză
conform căreia „Nivelul curiozității măsurat după participarea la activitatea de stimulare va fi
diferit de nivelul curiozității măsurat înainte de participarea la activitate” este confirmată.
 Ipoteza 2: Elevii vor fi mai încrezători după activitatea de stimulare decât inainte de
activitate.

Paired Samples Statistics

Mean N Std. Deviation Std. Error Mean
Pair 1 încredere pretest 7.7500 20 2.38140 .53250
încredere posttest 14.5500 20 1.39454 .31183

Tabelul 3: Date descriptive pentru variabilele încredere pretest și încredere posttest

Paired Samples Test

Paired Differences t Df Sig.
(2-
tailed)
Mean Std. Std. Error 95% Confidence
Deviation Mean Interval of the
Difference
Lower Upper
Pair încredere 6.80000 2.23842 .50053 7.84761 5.75239 13.586 19 .000
1 pretest
încredere
posttest

Tabelul 4: Rezultatele testului t pentru eșantioane perechi

Raportarea rezultatelor
Pentru a compara „nivelul încrederii înaite de activitatea de stimulare” cu „nivelul încrederii
măsurat după activitatea de stimulare” am utilizat testul t pentru eșantioane perechi. Rezultatele
 au arătat că există o diferență semnificativă statistic între scorul la încredere înaite de activitatea
de stimulare (M = 7,75, SD = 2,38 , N = 20) și scorul la încredere după activitatea de stimulare (
M = 14,55, SD = 1,39, N = 20): t (19) = 13,58, p = 0, 000. Activitatea de stimulare a are efect
asupra nivelului încrederii, cu alte cuvinte, practicarea activităților de stimulare cresc nivelul
încrederii. Prin urmare, a doua ipoteză conform căreia „Elevii vor fi mai încrezători după
activitatea de stimulare decât inainte de activitate” este confirmată.

 Ipoteza 3: Există o diferență între nivelul entuziasmului măsurat înainte de participarea

la activitatea de stimulare și nivelul entuziasmului măsurat după participarea la activitate.

Paired Samples Statistics

Mean N Std. Std. Error Mean
Deviation
Pair 1 entuziasm pretest 7.9500 20 2.39462 .53545

entuziasm posttest 14.5000 20 1.23544 .27625

Tabelul 5: Date descriptive pentru variabilele entuziasm pretest și entuziasm posttest

Paired Samples Test

Paired Differences t df Sig.

(2-
Mean Std. Std. 95% Confidence
tailed)
Deviation Error Interval of the
Mean Difference
Lower Upper
Pair Entuziasm 6.55000 2.23548 .49987 7.59624 5.50376 13.103 19 .000
1 pretest
Entuziasm
posttest

Tabelul 6: Rezultatele testului t pentru eșantioane perechi

Raportarea rezultatelor
Pentru a compara „nivelul entuziasmului măsurat înaite de activitatea de stimulare ” cu
„nivelul entuziasmului măsurat după activitatea de stimulare” am utilizat testul t pentru
eșantioane perechi. Rezultatele au arătat că există o diferență semnificativă statistic între scorul
la entuziasm înaite de activitatea de stimulare (M = 7,95, SD = 2,39, N = 20) și scorul la
entuziasm după activitatea de stimulare (M = 14,5, SD = 1, 23, N = 20): t (19) = 13,10 , p =
0,000. Activitatea de stimulare are efect asupra nivelului entuziasmului, cu alte cuvinte,
practicarea activităților de stimulare cresc nivelul entuziasmului. Prin urmare, și a treia ipoteză
ipoteză conform căreia „Există o diferență între nivelul entuziasmului măsurat înainte de
participarea la activitatea de stimulare și nivelul entuziasmului măsurat după participarea la
activitate.” este confirmată.
Concluzii
Pe baza studiului efectuat asupra emoțiilor motivaționale ale elevilor (curiozitate,
încredere, entuziasm) și a modului în care acestea sunt influențate de anumite activități, iar ele la
rândul lor influențează procesul de învățare, concluzionez că proiectul educațional propus dă
randament, activitatea susținută la clasă a crescut nivelul celor trei emoții motivaționale. În urma
rezultatelor prezentate mai sus, obținute în urma testării ipotezelor de la care am pornit in
efectuarea studiului, spunemem că rezultatele sunt pozitive iar ipotezele au fost confirmate.
Prima ipoteză confirmată conform căreia ,,Nivelul curiozității măsurat după participarea la
activitatea de stimulare va fi diferit de nivelul curiozității măsurat înainte de participarea la
activitate” a fost formulată cu scopul de a verifica dacă activitatea de stimulare a determină
schimbări pozitive la nivelul curiozității elevilor. Rezultatele au arătat că activitatea dat
randament iar subiecții au devenit mai interesați de activitățile de învățare, și nu numai, ci și de
tot ceea ce se petrece în jurul lor. A doua ipoteză confirmată conform căreia „Elevii vor fi mai
încrezători după activitatea de stimulare decât inainte de activitate” a fost formulată cu scopul de
a verifica dacă activitatea de stimulare determină schimbări pozitive la nivelul încrederii elevilor.
Datele obținute au arătat că activitatea a avut efect iar subiecții au devenit mai încrezători și
îndeplinesc sarcinele cu mai mulă încredere. A treia ipoteză confirmată conform căreia ,, Există
o diferență între nivelul entuziasmului măsurat înainte de participarea la activitatea de stimulare
și nivelul entuziasmului măsurat după participarea la activitate”a fost formulată cu scopul de a
identifica dacăactivitatea de stimulare determină schimbări pozitive la nivelul entuziasmului
elevilor. Datele obținute au demonstrat că activitatea a avut un efect pozitiv asupra subiecților,
iar aceștia au devenit mai entuziaști și realizează sarcinile cu mai multă plăcere decât înainte.
Bibliografie

1. Ausubel, D. , Robinson, F. (1981). Învățarea în școală. O introducere în psihologia

pedagogică, Editura Didactică și Pedagogică, București

2. Boncu, Ș., Nastas, D. (2015). Emoțiile complexe, Editura Polirom, Iași

3. Bruner, S. J. (1970). Pentru o teorie a instruirii, Editura Didactică și Pedagogică,

București

4. Cosmovivi, A., Iacob, L. (1999). Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași

5. Danilov, M. A. (1955). Stimularea interesului elevilor pentru învățătură, Analele

romano-sovietice, seria pedagogie psihologie

6. Drăgan, I. (1987). Curiozitate și interes de cunoaștere, Editura Științifică și

Enciclopedică, București

7. Frandsen, N. A. Educațional Psihology, Second Edițion

8. Gagne, R. M. (1975). Condițiile învățării, Editura Didactică și Pedagogică, București

9. Gheorghiu, C. Teoria și metodologia instruirii și evaluării (Pedagogie II), suport de curs

10. Golu, P. (1985). Învățare și dezvoltare, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

11. Leontiev, A. N. (1964). Probleme ale dezvoltării psihicului, Editura Științifică, București

12. Neacșu, I. (1978). Motivație și învățare, Editura Didactică și Pedagogică, București

13. Neacșu, I. (1990). Metode și tehnici de învățare eficientă, Editura Militară, București

14. Neacșu, I. (2015). Metode și tehnici de învățare eficientă. Fundamente și practici de

succes, Editura Polirom, Iași

15. Potolea, D. , Neacșu, I., Iucu, R., Pânișoară O. I. (2008). Pregătirea psihopedagogică.
Manual pentru definitivat și gradul didactic II, Editura Polirom, Iași

16. Rusu, P. (2015). Fundamentele psihologiei. Suport de curs

17. Sălăvăstru, D. (2009). Psihologia învățării, Teorii și aplicații educaționale, Editura

Polirom, Iași

18. Shipor, D. M. (2014). Psihologia Educației. Note de curs

19. Vintilescu, D. (1977). Motivația învățării școlare, Editura Facla, Timișoara

20. Zlate, M. (1973). Empiric și științific în învățare, Editura Didactică și Pedagogică,
București