Sunteți pe pagina 1din 14

Subiectul 6.

SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE


Unităţi de conţinut:
1. Conceptul cheltuielilor publice.
2. Clasificarea cheltuielilor publice.
3. Nivelul, structura şi factorii ce determină dinamica cheltuielilor publice.
4. Cheltuielile publice pentru acțiuni social-culturale.
5. Cheltuielile publice pentru acţiuni economice.
6. Cheltuielile publice privind serviciile publice generale, ordine de stat şi apărarea.
7. Sinteza bugetului de stat, BASS, FOAM al Republicii Moldova la capitolul cheltuieli.  
1. Conceptul cheltuielilor publice.
Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între
stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor
financiare ale statului în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia.
Cheltuielile publice înglobează: cheltuielile efectuate din fondurile constituite la nivelul bugetelor
administraţiilor publice centrale (bugetul de stat, bugetul asigurărilor de sănătate, bugetul asigurărilor
sociale de stat, cheltuielile FOAM, bugetele instituţiilor publice autonome centrale şi altele) şi cheltuielilor
unităţilor administrativ teritoriale.
Cheltuielile publice totale consolidate dimensionează efortul financiar anual al statului pentru
finanţarea obiectivelor şi acţiunilor în cadrul politicii bugetare.
Trebuie făcută distincţie între noţiunile de cheltuieli publice şi cheltuieli bugetare.
Cheltuielile bugetare au o sferă mai restrânsă decât cheltuielile publice. Cheltuielile bugetare se
referă numai la acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat,
din bugetele instituţiilor publice autonome, din bugetele fondurilor speciale, din bugetele locale.
Cheltuielile publice includ pe lângă cheltuielile bugetare şi cheltuieli din venituri proprii, cheltuieli
finanţate din credite externe, cheltuieli finanţate din fonduri externe nerambursabile, cheltuieli din fonduri
cu destinaţie specială.
Înţelegerea conţinutului şi a procesului de delimitare a nivelului cheltuielilor corespunzătoare destinaţiilor,
a nivelului resurselor şi a desemnării beneficiarilor de avantaje create de stat pe seama acestor eforturi
financiare presupune cunoaşterea criteriilor de clasificare a cheltuielilor publice pe diferite grupe.
Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între
stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor
financiare ale statului în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia.
Cheltuielile bugetare – totalitate a plăţilor aprobate în buget/efectuate de la buget.
Cheltuieli publice se compun din:
- cheltuieli ale administraţiilor centrale de stat;
- cheltuieli ale administraţiilor locale, regionale etc.;
- cheltuieli ale întreprinderilor şi altor entităţi economico-financiare cu capital de stat.
Conceptul de cheltuială publică este utilizat cu mai multe sensuri, dintre care se disting cel juridic şi
cel economic.
În sens juridic, noţiunea de cheltuială publică semnifică o plată legată de funcţionarea instituţiilor
publice şi, în general, de înfăptuirea activităţilor cu caracter public, inclusiv a întreprinderilor cu capital de
stat. În această primă accepţiune, apare în prim plan faptul că cheltuielile publice se realizează printr-un
complex de organe şi entităţi publice (instituţii, întreprinderi etc.), cu competenţe în avizarea şi efectuarea
operaţiunilor de plăţi pe seama resurselor financiare publice, respectiv în cheltuirea banului public, potrivit
normelor legale.
Spre deosebire, în sens economic, noţiunea de cheltuială publică exprimă procesele economice de
repartiţie a PIB, concretizate prin alocarea şi utilizarea resurselor băneşti (financiare), pentru realizarea de
acţiuni considerate de interes public, la nivel naţional sau al colectivităţilor locale etc. Această a doua
accepţiune include în sine şi conţinutul de procese economice de consum public de resurse, ce se
efectuează în legătură directă cu satisfacerea nevoilor de utilităţi sociale publice.
În interpretarea noţiunii de cheltuială publică prezintă un deosebit interes abordarea acesteia de pe poziţiile,
fie ale concepţiei clasice, fie ale concepţiei moderne, cu privire la finanţele publice.
Astfel, în concepţia economiştilor clasici, cheltuiala publică reprezintă o consumaţiune de valori cu
caracter definitiv, nerecuperabil. Ea afectează în sens negativ mărimea produsului naţional şi duce la o
diminuare a avuţiei naţionale, având şi un impact nefavorabil asupra reproducerii capitalului şi prosperităţii
naţiunii. Această interpretare corespunde viziunii clasice asupra activităţii neproductive a statului, care era
considerat doar un consumator de resurse pentru realizarea acţiunilor cu caracter public finanţate din
resursele publice. În mod firesc, cheltuielile aferente acestora se cereau reduse la strictul necesar, pentru ca
astfel efectul negativ antrenat să fie cât mai redus.
Prin comparaţie, în concepţia modernă, cheltuiala publică este interpretată în contextul
reconsiderării rolului atribuit statului, văzut în altă ipostază decât aceea de simplu consumator de resurse
pentru îndeplinirea sarcinilor tradiţionale. Prevalează acum ideea că prin rolul ce-i revine ca stat al
bunăstării, acesta realizează în bună măsură o redistribuire a produsului creat şi, prin urmare, cheltuielile
publice nu mai reprezintă doar consumuri definitive de resurse, ci şi procese de alocare a resurselor, în
scopul folosirii mai raţionale a acestora, respectiv ale asigurării unei dezvoltări echilibrate a economiei şi a
stabilităţii sociale.
În noile condiţii, conform teoriei regulaţioniste, statul este prezentat ca partener social, având ca
preocupare păstrarea echilibrului întregului sistem şi implicit satisfacerea mai deplină a nevoilor întregii
colectivităţi. Astfel, cheltuielile specifice instituţiilor de stat care funcţionează în sfera activităţilor
nemateriale, pot avea, fie şi numai indirect, unele efecte pozitive faţa de produsul creat şi avuţia naţională.
În contrast cu interpretarea clasică, se admite acum că instituţiile de stat tradiţionale şi, mai ales, unele nou
create pot exercita o acţiune favorabilă dezvoltării societăţii şi creşterii avuţiei naţionale.
Caracteristic, pentru concepţia modernă asupra cheltuielilor publice, apare faptul ca ele sunt privite şi ca
procese de realocare a resurselor, deoarece o bună parte a acestora concretizează preocupările statului
pentru orientarea utilizării lor în concordanţă cu anumite criterii de optim social-economic. Realocarea
resurselor financiare ca procese de redistribuire prin cheltuieli publice, (fără a reprezenta un consum
public), poate fi invocată ca argument în favoarea asimilării acestora la cele private, considerate, în
principiu, recuperabile pe seama rezultatului global al activităţilor în care sunt angajate.
Dacă avem în vedere autorităţile publice care pot angaja diferitele cheltuieli publice, acestea se
compun din:
- cheltuieli ale administraţiilor centrale (federale) de stat, finanţate din fondurile bugetare, extrabugetare şi
speciale, inclusiv din fondul asigurărilor sociale de stat;
- cheltuieli ale administraţiilor locale, regionale etc. finanţate din fondurile bugetare ale entităţilor
administrativ – teritoriale;
- cheltuieli ale întreprinderilor şi altor entităţi economico-financiare cu capital de stat.
La aceste categorii se mai pot adăuga şi cheltuielile cu caracter public ale organizaţiilor internaţionale,
finanţate din resursele mobilizate de la membrii acestora, respectiv de la statele membre ale acestor
organizaţii.

2. Clasificarea cheltuielilor publice


Necesitatea cunoaşterii structurii cheltuielilor publice derivă din faptul că aceasta ilustrează modul
în care sunt orientate resursele băneşti ale statului spre anumite obiective: economice, sociale, culturale,
militare, politice etc. Totodată, analiza în dinamică a cheltuielilor publice trebuie efectuată atât pe total, cât
şi pe componente, delimitate pe baza diferitelor criterii (economice, funcţionale, administrative, politice,
etc). Asemenea criterii se folosesc de către autorităţile finanţelor publice din fiecare stat la elaborarea
clasificaţiilor indicatorilor bugetari pe baza cărora se întocmeşte şi se execută bugetul.
În literatura şi practica financiară şi statistică a statelor şi a organismelor internaţionale se folosesc
următoarele tipuri de clasificaţii:
a) administrativă,
b) economică,
c) funcţională,
d) în funcţie de rolul lor în procesul reproducţiei sociale,
e) gruparea folosită de organismele ONU,
f) clasificaţii mixte sau combinate.

a) Clasificaţia administrativă. Această clasificaţie are la bază criteriul instituţiilor prin care se
efectuează cheltuielile publice: ministere (departamente, agenţii guvernamentale), instituţii publice
autonome, unităţi administrativ-teritoriale, etc. Gruparea cheltuielilor pe criterii administrative este utilă,
deoarece alocaţiile bugetare se stabilesc pe beneficiari: ministere şi alte instituţii centrale, judeţe, oraşe,
comune, etc. Limitele ei constau în faptul că reuneşte cheltuieli cu destinaţii variate şi în plus structura
ministerelor şi respectiv subordonarea instituţiilor publice se modifică periodic, ceea ce face cheltuielile
publice necomparabile în timp.
b) Clasificaţia economică. În cadrul acesteia se folosesc două criterii de grupare: primul, conform
căruia cheltuielile se împart în: cheltuieli curente (de funcţionare) şi cheltuieli de capital (cu caracter de
investiţii) şi al doilea, care împarte cheltuielile în: cheltuieli cu bunuri şi servicii şi cheltuieli de transfer.
Cheltuielile curente reprezintă un consum definitiv de PIB şi se reînnoiesc anual. Ele asigură întreţinerea şi
buna funcţionare a instituţiilor publice, finanţarea satisfacerii acţiunilor publice, transferarea unor sume de
bani anumitor categorii de persoane şi rambursarea împrumuturilor publice. În cea mai mare parte a lor,
cheltuielile publice sunt cheltuieli curente.
Cheltuielile de capital se concretizează în achiziţionarea de bunuri de folosinţă îndelungată destinate sferei
producţiei materiale sau sferei nemateriale (şcoli, spitale, unităţi de cultură, militare, administrative, etc.).
Ele duc la dezvoltarea şi modernizarea patrimoniului public.
Cheltuielile cu bunuri şi servicii se deosebesc de cheltuielile de transfer după cum au la bază sau nu o
contraprestaţie. Astfel, cheltuielile privind plata bunurilor şi serviciilor cuprind, în general, remunerarea
serviciilor, a prestaţiilor necesare bunei funcţionări a instituţiilor publice sau achiziţionării de mobilier,
aparatură sau echipamente.
Cheltuielile de transfer reprezintă trecerea unor sume de bani de la buget la dispoziţia unor persoane
juridice (instituţii publice, întreprinderi productive) sau unor persoane fizice (pensionari, şomeri, studenţi,
elevi, etc.). Ele pot avea deci caracter economic (subvenţii acordate agenţilor economici pentru acoperirea
unor cheltuieli de producţie, stimularea exportului, etc) sau caracter social (burse, pensii, ajutoare sociale,
etc.). În buget, transferurile sunt consolidabile şi neconsolidabile. Transferurile consolidabile sunt cele
efectuate între diferite bugete. Transferurile neconsolidabile sunt prin esenţa lor cheltuieli de transfer.
c) Clasificaţia funcţională foloseşte drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de activitate spre
care sunt dirijate resursele financiare publice. Ele reflectă obiectivele politicii bugetare a statului. Acest
criteriu este important pentru repartizarea resurselor financiare publice pe domenii de activitate şi obiective
care definesc nevoile publice şi reprezintă obiectivul principal urmărit la examinarea şi aprobarea
prevederilor bugetare de către parlament. Instituţiile care funcţionează în diferite domenii de activitate
constituie consumatorii de resurse bugetare, iar conducătorii lor sunt desemnaţi ordonatori de credite
bugetare.
Conform clasificaţiei funcţionale cheltuielile publice se împart astfel:
- în domeniul social – utilizarea resurselor financiare publice pentru învăţământ, sănătate, ocrotiri
sociale, cultură, artă, tineret şi sport, refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător,
- susţinerea unor programe de cercetare prioritare,
- în domeniul economic – realizarea unor investiţii şi a unor acţiuni economice de interes public,
acordarea de subvenţii, etc,
- asigurarea cerinţelor de apărare a ţării, ordinii publice şi siguranţei naţionale,
- finanţarea administraţiei publice centrale şi locale,
- dobânzile aferente datoriei publice şi cheltuielile determinate de emisiunea şi plasarea valorilor
mobiliare necesare finanţării acestei datorii, precum şi de riscul garanţiilor de stat în condiţiile legii.
d) Clasificaţia după rolul cheltuielilor publice în procesul reproducţiei sociale. În cadrul
acesteia, cheltuielile publice se împart în cheltuieli reale (negative) şi cheltuieli economice (pozitive).
În categoria cheltuielilor reale (negative) intră cheltuielile cu întreţinerea aparatului de stat, plata
dobânzilor şi comisioanelor aferente împrumutului de stat, întreţinerea armatei, etc. Acestea reprezintă un
consum definitiv de produs intern brut.
În categoria cheltuielilor economice (pozitive) se cuprind cheltuielile cu investiţiile efectuate de stat pentru
înfiinţarea de unităţi economice, dezvoltarea şi modernizarea celor existente, construirea de drumuri,
poduri, etc. Aceste cheltuieli au ca efect crearea de valoare adăugată şi reprezintă o avansare de produs
intern brut.
e) Clasificaţia folosită de instituţiile specializate ale ONU. Aceasta are la bază două criterii
principale: clasificaţia funcţională şi clasificaţia economică
Tabelul nr. 5.1.
Clasificaţia ONU a cheltuielilor publice pe baza criteriului funcţional
Cheltuieli publice Componentele cheltuielilor publice
Servicii publice generale şi preşedinţia sau instituţia regală;
ordine publică organe legislative;
instituţii de ordine publică şi securitate;
justiţie, procuratură, notariat;
alte instituţii de drept public;
aparatul administrativ-economic şi financiar cu caracter executiv.
Apărare Armată;
cercetare ştiinţifică şi experienţe cu arme;
baze militare pe teritorii străine;
participarea la blocuri militare;
participarea la conflicte militare;
lichidarea urmărilor războaielor.
Educaţie şcoli primare, generale, licee;
universităţi şi colegii;
institute de cercetare fundamentală;
institute postuniversitare.
Sănătate spitale şi clinici;
unităţi profilactice, antiepidemice, etc;
institute de cercetări.
Securitate socială şi bunăstare asistenţă socială;
asigurări sociale.
protecţie socială
Acţiuni economice - acţiuni în favoarea unităţilor economice de stat şi ale unităţilor private din
unele ramuri economice: combustibil şi energie; agricultură, minerit,
industrie şi construcţii, transporturi şi comunicaţii; alte afaceri economice;
- subvenţii pentru export;
- participarea la organisme internaţionale economice;
- participarea la societăţi internaţionale economice;
- cheltuieli de cercetare în domeniul economic.
Locuinţe şi servicii comunale - locuinţe şi întreţinerea lor
Recreaţie, cultură şi religie - spaţii de agrement;
- instituţii de cult;
- instituţii şi acţiuni culturale;
- spaţii de agreement.
Alte cheltuieli
Sursa: Văcărel Iulian, Finanţe publice, EDP, Bucureşti, 2003, pag. 134

Pentru RM clasificarea cheltuielilor se realizează în baza Ordinului Ministerului de Finanţe privind


clasificaţia bugetarnr 208 din 24.12 2015 . Conform acestui ordin cheltuielile se clasifica în:
1. Clasificaţia funcţională a cheltuielilor (Serviciile de stat cu destinaţie generală;
Activitatea externă; Apărarea naţională; Justiţia; Menţinerea ordinii publice şi securitatea naţională;
Învăţămîntul; Ştiinţa şi inovarea; Cultura, arta, sportul şi activităţile pentru tineret; Ocrotirea
sănătăţii; Asigurarea şi asistenţa socială; Agricultura, gospodăria silvică, gospodăria piscicolă şi
gospodăria apelor; Protecţia mediului şi hidrometeorologia; Industria şi construcţiile; Transporturile,
gospodăria drumurilor, comunicaţiile şi informatica, ş.a)
    2. Clasificaţia economică a cheltuielilor. Cheltuielile după acest criteriu includ următoarele
categorii:
a. Cheltuieli de personal
b. Bunuri şi servicii
c. Dobînzi
d. Subsidii
e. Granturi acordate
f. Prestaţii sociale
g. Alte cheltuieli
h. Transferuri acordate în cadrul bugetului public naţional.

3. Clasificaţia organizaţională reprezintă sistemul de codificare a beneficiarilor alocaţiilor din buget -


autorităţile publice centrale și locale subordonate, care gestionează resurse bugetare.

3. Nivelul, structura şi factorii ce determină dinamica cheltuielilor publice

Nivelul şi dinamica cheltuielilor publice, în fiecare ţară poate fi determinat în baza anumitor indicatori, ca:
1. Ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut (PIB). Acest indicator permite analiza
volumului cheltuielilor publice în raport cu nivelul de dezvoltare economică şi socială a fiecărui stat şi-n
fiecare etapă.
2. Cheltuielile publice medii pe locuitor.
Variaţiile nivelului relativ al cheltuielilor publice exprimat în cei doi indicatori e explicată de influenţa
diferitor condiţii economice, sociale şi politice, organizatorice, administrative sau de altă natură a fiecărei
ţări, de obiectivele politice interne sau externe promovate de Guvern.
Determinarea ponderii fiecărei categorii de cheltuieli publice în totalul cheltuielilor publice are importanţă,
deoarece:
1. se pot vedea orientările resurselor financiare ale statului spre anumite obiective;
2. se poate de urmărit în dinamică modificarea opţiunilor bugetare sau extrabugetare ale
statului;
3. pe seama structurii cheltuielilor se pot efectua comparaţii între statele cu niveluri diferite de
dezvoltare;
4. structura cheltuielilor publice pe diferite categorii se delimitează în cadrul criteriilor de clasificare
folosite în fiecare stat;
5. analiza structurii cheltuielilor publice în cadrul grupărilor funcţionale într-un număr însemnat de
state dezvoltate şi în curs de dezvoltare, ne dă posibilitatea să vedem deosebirile de orientare
social-economice între state.
Factorii care influenţează creşterea cheltuielilor publice în mod general pot fi delimitaţi în
următoarele categorii:
1. Factorii demografici, se referă la creşterea populaţiei şi modificarea structurii acesteia pe
vârste şi pe categorii socio-profesioniste. În legătură cu aceasta cresc cheltuielile publice pentru plata
salariilor funcţionarilor publici, pentru locurile de muncă în sectorul public.
2. Factorii economici, referitori la dezvoltarea economiei şi modernizarea acesteia pe baza
cercetării ştiinţifice. Din bugetul de stat se asigură finanţarea unor acţiuni economice costisitoare,
proiecte economice legate de risc.
3. Factorii sociali. Creşterea venitului mediu pe locuitor în societate impune statul să depună
eforturi financiare ca să aloce resurse pentru armonizarea veniturilor categoriilor sociale cuprinse în
sectorul public, inclusiv şi pentru asistenţa socială.
4. Urbanizarea. Acest proces necesită resurse financiare suplimentar pentru crearea şi dezvoltarea
centrelor urbane cât şi pentru finanţarea unor utilităţi publice caracteristice mediului respectiv.
5. Factorii militari. Pregătirea sau purtarea de războaie conduc la creşterea cheltuielilor publice.
6. Factorii de ordin istoric. Se manifestă prin transmiterea de la o perioadă la alta a nevoilor
sporite de cheltuieli, suportarea poverii celor făcute în anii anteriori prin împrumuturi publice.
7. Factorii politici. Se referă la creşterea considerabilă a sarcinilor statului contemporan prin
trecerea de la statul “jandarm” la statul “providenţă”, la transformarea concepţiei politice cu privire la
funcţiile statului, pentru care se recurge la creşterea cheltuielilor publice.

4. Cheltuielile publice pentru acțiuni social-culturale

Politica socială a statului presupune folosirea pe scară largă a resurselor financiare


publice cu scopul îmbunătăţirii condiţiilor şi calităţii vieţii fiecărui cetăţean.
Cheltuielile publice pentru acţiuni social – culturale sunt îndreptate spre realizarea de
servicii în mod gratuit cu plată redusă sau sub formă de alocaţii bugetare, pensii, ajutoare şi
indemnizaţii. De prestările social – culturale beneficiază anumite categorii sau grupuri
sociale.
Cheltuielile publice pentru acţiuni social - culturale se referă la:
1. Educație (Învăţămînt; Ştiinţa şi inovarea);
2. Odihnă și cultură (Cultura, arta, sportul şi activităţile pentru tineret);
3. Sănatate;
4. Protecția socială (Asigurarea şi asistenţa socială).
Sursele de finanţare a acestor cheltuieli sunt diferite: (publice sau private, interne sau
externe):
- fonduri bugetare,
- fonduri financiare cu destinaţia specială,
- fonduri proprii ale întreprinderilor publice,
- veniturile realizate de instituţii social – culturale,
- veniturile populaţiei,
- fondurile organizaţiilor fără scop lucrativ,
- ajutorul financiar extern.

Alocările de cheltuieli pentru grupurile din sectorul social (sănătate, odihnă și cultură, educație și protecție
socială) au reprezentat 25,1 % din PIB în bugetul 2017 și 69% din totalul cheltuielilor planificate ale BPN
(excluzând plățile aferente dobânzilor).

1. EDUCAȚIA
Include următoarele cheltuieli pentru serviciile:

A.EDUCAȚIE TIMPURIE ȘI ÎNVĂȚĂMÎNT PRIMAR:


- Educație timpurie (Acordarea serviciilor de educaţie preşcolară)
- Învățămînt primar (Acordarea serviciilor de educaţie primară)
B. ÎNVĂȚĂMÎNT SECUNDAR:
- Învățămînt gimnazial
- Învățămînt liceal
- Acordarea serviciilor de educaţie liceală (SICE nivelul 3);
C. ÎNVĂȚĂMÎNT PROFESIONAL TEHNIC
- Învățămînt profesional-tehnic secundar
- Învățămînt profesional-tehnic postsecundar
D. ÎNVĂȚĂMÎNT SUPERIOR PROFESIONAL
- Învățămînt superior
- Învățămînt superior postuniversitar
E. ÎNVĂȚĂMÎNT NEDEFINIT DUPĂ NIVEL
– Învățămînt nedefinit după nivel (Acordarea serviciilor de educaţie nedefină după nivel (programe
educaţionale, în general pentru maturi şi care nu necesită anumită instruire înainte de frecventarea
acestor programe), programe pentru perfecţionarea cadrelor)
F. SERVICII AFILIATE ÎNVĂȚĂMÎNTULUI
- Servicii afiliate învățămîntului (Administrarea activităţilor metodice şi promovarea utilizării tehnologiilor
informaţionale în instituţiile de învăţămînt; elaborarea, supravegherea şi reglementarea acţiunilor pentru stimularea
sporirii calităţii învăţămîntului; asigurarea cu manuale şi materiale didactice a instituţiilor de învăţămînt;)

G. CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE APLICATE ÎN DOMENIUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI


- Cercetări științifice aplicate în domeniul învățămîntului (Servicii de cercetări științifice
aplicate şi experimentale
H. ALTE SERVICII ÎN DOMENIUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI NEATRIBUITE LA ALTE GRUPE
– Alte servicii în domeniul învățămîntului (elaborarea și promovarea politicii statului în domeniul
învățămîntului; serviciile de gestiune și administrare ale direcțiilor municipale/raionale de
învățămînt)

Tendinţele demografice negative generează probleme de supradimensionare a reţelei de instituţii de


învăţămînt, în special în învăţămîntul general, ceea ce conduce la utilizarea ineficientă a resurselor şi nu permite
realizarea de investiţii în modernizarea şi dotarea şcolilor. Populația de vârstă școlară s-a redus treptat în perioada
anilor 2005-2016, înregistrând o reducere cu 30 la sută față de anul 2005. Astfel, numărul total de elevi/studenți, la
începutul anului de studii 2016-2017, a fost cu 18 la sută mai mic față de anul de studii 2010-2011. Ca urmare a
diminuării contingentului de elevi/studenți se menține ineficientă utilizarea capacității de proiect a instituțiilor de
invățămînt.
Pentru perioada 2018-2020 printre principalele provocari în domeniul educației se pot evidenția:
- învățământul primar și secundar general se confruntă și cu problema nivelului redus a ratei de înrolare. Astfel, în
învățământul primar în anul 2016, rata de înrolare s-a diminuat cu 0,6 p.p. față de anul 2015 și a constituit – 91,8 %,
iar în învățământul gimnazial – cu 0,1 p.p. și a constituit 86,7% ;
- instituțiile de învățământ profesional tehnic se confruntă în activitatea sa cu insuficiența corespunderii structurii
existente a reţelei instituţiilor de învăţământ profesional tehnic cu cerinţele actuale ale pieţei muncii și cu insuficiența
unor instituţii model (lideri în domeniul lor de competenţă) specializate pe domeniile economiei naţionale în procesul
de formare profesională;
-rețeaua instituțiilor de învățământ superior este în continuare mare și ineficientă, în același timp;
- accesul limitat la servicii educaţionale de calitate.
Cheltuielile pentru educație sunt in continua diminuare în 2016 și 2017. Motivele care stau la baza reducerii
cheltuielilor pentru educație se datorează consolidării în cadrul sectorului, și anume reorganizarea prin schimbarea
statutului sau lichidare a instituțiilor de învățământ general dar si finanlizarea unor proiecte finantate din surse
externe. Pentru perioada 2017-2019 volumul alocațiilor pentru educație se va menține în mediu la nivel de 5,5 % din
PIB.
Principalele priorități care au fost identificate în sector pe termen mediu sunt:
- fortificarea instituțiilor de învățămînt, conform standardelor de asigurare a calității;
- elaborarea formulei de finanțare per copil pentru domeniul educației timpurii și per student;
- eficientizarea utilizării spațiilor instituțiilor de învățămînt; reorganizarea prin schimbarea
statutului sau lichidare a instituțiilor de învățămînt general.

2.CHELTUIELILE PENTRU CULTURA, SPORT ȘI TINERET includ următoarele grupe și subgrupe de


cheltuieli:

A. SERVICII DE SPORT, TINERET ȘI ODIHNĂ


– Servicii de odihnă (administrarea serviciilor de odihnă; reglementarea şi controlul obiectelor de
odihnă (parcuri publice, plaje, bazine publice, spaţii special amenajate pentru camping etc.).
– Servicii de sport şi cultură fizică (Administrarea serviciilor de organizare a măsurilor sportive şi de
cultură fizică;reglementarea, controlul şi susţinerea obiectelor şi terenurilor sportive (corturi de tenis,
stadioane, benzi, piste, zone și instalații pentru practicarea probelor sportive etc.) şi sălilor sportive.)
– Servicii pentru tineret (Programe, măsuri şi activităţi pentru tineret în diferite domenii;instituții,
care prestează servicii și efecuează activități destinate tineretului.)

B. SERVICII ÎN DOMENIUL CULTURII (Supravegherea, reglementarea şi asigurarea serviciilor culturale;


gestiunea şi monitorizarea serviciilor în domeniul culturii (biblioteci, muzee, galerii de artă, teatre, galerii pentru
expoziţii, monumente, clădiri cu valoare istorică, grădini botanice şi zoologice, parcuri acvatice, dendrarii etc.)
pregătirea şi desfăşurarea evenimentelor culturale (concerte, piese de teatru, producerea filmelor, expoziţiilor
artistice etc.).
C. SERVICII TELE-RADIO ŞI DE PRESĂ
- Televiziune şi radiodifuziune;
- Presă
D. SERVICII LEGATE DE CULTE ŞI ALTE SOCIETĂȚI
- Servicii legate de culte și alte societăți (Administrarea serviciilor în domeniul cultelor, înregistrarea cultelor şi a
simbolurilor acestora, ţinerea registrului cultelor, reglementări specifice în acest domeniu etc.;realizarea drepturilor
constituţionale ale cetăţenilor privind păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii etnice, culturale şi lingvistice;
acordarea spaţiului pentru asigurarea serviciilor cultelor şi altor servicii comunitare, întreţinerea şi reparaţia acestora)
E. CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE APLICATE ÎN DOMENIUL CULTURII

Principalele priorităţi de politici şi acţiuni în sector derivă din angajamentele luate în documentele de
politici sectoriale și naționale în special Planul de acțiuni pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a
culturii „Cultura 2020” aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 271 din 09.04.2014. Ca priorități pe termen
mediu au fost identificate:
- reabilitarea infrastructurii instituțiilor de cultură,
- salvgardarea și promovarea patrimoniului cultural național,
- dezvoltarea sistemului de documentare, protejare și digitizare a patrimoniului cultural național,
- asigurarea funcționalității instituțiilor din domeniul culturii, televiziunii și radiodifuziunii.
Întru realizarea acestor priorități statul asigură funcționarea instituțiilor culturale, organizarea și desfășurarea
diferitor sărbători naționale și evenimente de anvergură. De asemenea, asigură subvenționarea activității instituțiilor
teatral-concertistice, radiodifuzorului public IPNA Compania ”Teleradio-Moldova”, precum și susține
proiectele/programele culturale ale asociațiilor obștești.
Însă, ponderea majoră a resurselor sunt direcționate spre instituții, în special către remunerarea muncii
salariaților și prestarea serviciilor de întreținere a clădirilor, pentru dezvoltarea sectorului predominînd o insuficiență
de mijloace financiare.
În domeniul Tineretului si sportului provocările majore cu care se confruntă sectorul sunt condițiile
nesatisfăcătoare pentru organizarea și desfășurarea antrenamentelor și competițiilor în edificiile sportive, mecanisme
slabe de susținere a sportivilor de performanță, instrumente și programe insuficiente privind susținerea organizațiilor
de tineret.
Prioritățile de politică a statului în domeniul sportului sunt crearea și dezvoltarea infrastructurii sportului prin
renovarea complexelor și terenurilor sportive, asigurarea dezvoltării continue a performanțelor sportivilor moldoveni
pe arena internațională, consolidarea capacităților Agenției Naționale Antidoping, acordarea suportului pentru
activitatea școlilor sportive.
În domeniul tineretului creșterea nivelului de implicare a tinerilor prin susținerea programelor și proiectelor pentru
tineret reprezintă o prioritate, precum și crearea cadrului instituțional de asigurare a implementării politicilor de
tineret.

3. SĂNĂTATE includ următoarele grupe și subgrupe de cheltuieli:


A. PRODUSE, UTILAJE ŞI ECHIPAMENT MEDICAL
- Produse farmaceutice (Asigurarea cu produse şi preparate medicale, medicamente, vaccine şi seruri, preparate
medicale patentate, vitamine şi minerale, contraceptive orale, alte preparate medicamentoase şi produse
farmaceutice;)
- Utilaj şi echipament medical

B. SERVICII DE AMBULATOR
- Servicii medicale generale( Acordarea serviciilor medicale de profil general, care includ
serviciile instituţiilor medicale de asistenţă primară (policlinicilor) şi ale medicilor de profil
general (medicilor de familie);
- Servicii medicale specializate
- Servicii stomatologice
- Serviciile medicinei de urgenţă şi paramedicale
C. SERVICII SPITALICEŞTI (Servicii spitaliceşti generale şi specializate, serviciile centrelor medicale,
maternităţilor, sanatoriilor, centrelor de reabilitare. Serviciile spitaliceşti includ medicamentele, protezele, utilajul
şi echipamentul medical utilizate pentru tratamentul pacienţilor în spitale. „Internarea bolnavilor” semnifică
internarea bolnavilor pe întreaga durată a tratamentului; tratamentul staţionar de zi şi tratamentul de tip staţionar
acasă, centrele pentru bolnavii incurabili; administrarea spitalelor, personalul administrativ, alimentaţia pacienților.
- Servicii spitaliceşti generale
- Servicii spitaliceşti specializate
- Servicii ale centrelor medicale şi maternităţilor
- Servicii de recuperare a sănătăţii
D. SERVICII DE SĂNĂTATE PUBLICĂ(Acordarea serviciilor de sănătate publică; administrarea serviciilor de
securitate transfuzională şi dezvoltare a băncilor de sînge (colectarea, prelucrarea, păstrarea şi asigurarea
transportării sîngelui la destinaţie);
E. CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE APLICATE ÎN DOMENIUL OCROTIRII SĂNĂTĂŢII
F. ADMINISTRAREA SISTEMULUI ASIGURĂRII OBLIGATORII DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ

Finanțarea sectorului s-a îmbunătățit de la mijlocul anului 2015, ca urmare a creșterii cotei primei de
asigurare obligatorie de asistență medicală în formă de contribuție procentuală la salariu și alte recompense.
Ponderea principală din cuantumul resurselor financiare pentru anul 2017 revine mijloacelor provenite din
primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în mărime procentuală şi cele în sumă fixă care constituie
49,6%, urmate de mijloacele transferate de la bugetul de stat (47,8%). Estimările cheltuielilor pe termen mediu
pentru sectorul dat pe anii 2017-2020 se prezintă in tabel.

Tabelul : Cheltuielile pe termen mediu pentru sectorul ocrotirea sănătății 2017-2020 (mil. lei)
2017 2018 2019 2020

4.PROTECȚIA SOCIALĂ
Sectorul Protecţiei sociale, cu cele două domenii interdependente - asistenţa socială şi asigurări sociale,
cărora li se alătură domeniul muncii cu politicile ocupaționale, are cea mai mare pondere de aproximativ 41,9 la sută
în bugetul public naţional
Prestațiile sociale reprezintă cel mai mare grup unic de cheltuieli economice, care includ trei capitole de
prestații sociale: prestații de asigurări sociale, care sînt finanțate din veniturile proprii ale bugetului asigurărilor
sociale de stat, prestații de asistență socială, achitate din mijloacele bugetului de stat și prestații sociale ale
angajatorilor, achitate la locul de muncă. Prestațiile de asigurări sociale reprezintă 68,8% din totalul de prestații
sociale, iar prestațiile de asistență socială 28,7% și prestațiile ale angajatorilor 2,5%. Bugetul de stat acoperă, de
asemenea, orice deficit al contribuțiilor de asigurări sociale, necesare pentru a acoperi plățile pentru prestații de
asigurări

Cheltuielile pentru domeniul protecției sociale includ următoarele grupe si subgrupe de cheltuieli:
A. PROTECŢIE ÎN CAZ DE BOALĂ SAU INCAPACITATE DE MUNCĂ
- Protecţie în caz de boală
- Protecţie în caz de incapacitate de muncă
B. PROTECŢIA PERSOANELOR ÎN ETATE
-Protecția persoanelor în etate
C.PROTECŢIE ÎN LEGĂTURĂ CU PIERDEREA ÎNTREŢINĂTORULUI
- Protecție în legătură cu pierderea întreținătorului
D. PROTECŢIE A FAMILIEI ŞI A COPIILOR
-Protecție a familiei și a copiilor
E. PROTECŢIE ÎN CAZ DE ŞOMAJ
F.PROTECŢIE ÎN DOMENIUL ASIGURĂRII CU LOCUINŢE
- Protecție în domeniul asigurării cu locuințe
G.PROTECŢIE ÎMPOTRIVA EXCLUZIUNII SOCIALE
H. CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE APLICATE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI SOCIALE
1080 Cercetări științifice aplicate în domeniul protecției sociale

Cheltuielile pe termen mediu pentru sectorul protecția socială 2017-2020 (mil. lei)
2017 Aprobat 2018 2019 2020

Cheltuieli BPN, total; 19.064,3 20.565,1 22430,6 23967,7

Bugetul de Stat 6911,7 7.141,8 7.882,2 8.209,3

Bugetele locale 1.019,2 1022,7 1050,3 1052,4

Bugetul as i gurări l 17513,8 18.983,6 20735,2 22270,2


or s oci al e de s tat

5.Cheltuielile publice pentru acţiuni economice

Cheltuielile publice pentru acţiunile şi obiectivele economice reflectă intervenţia statului în domeniul economic.
Aceste cheltuieli reflectă funcţia statului de reglare a proceselor economice şi se realizează prin intervenţia acestuia.
În primul rând aceste cheltuieli sunt îndreptate către sectorul public, către intreprinderile cu capital majoritar de stat
având ca obiect de activitate producţia de bunuri sau prestarea de servicii şi în care statul dispune de puterea de
decizie. În afara sectorului public statul finanţează şi intreprinderi particulare în caz de dificultăţi financiare prin
acordarea de ajutoare financiare în scopul dezvoltării şi susţinerii financiare a anumitor sectoare. Finanţarea
cheltuielilor publice pentru acţiuni şi obiective economice se face din surse interne şi externe. La rândul lor, aceste
cheltuieli se grupează astfel
Acestea includ cheltuieli pentru:
A. SERVICII ECONOMICE GENERALE, COMERCIALE ŞI ÎN DOMENIUL FORȚEI DE MUNCĂ
- Servicii generale economice şi comerciale
- Servicii generale în domeniul forţei de muncă
B. AGRICULTURĂ, GOSPODĂRIE SILVICĂ, GOSPODĂRIE PISCICOLĂ ŞI GOSPODĂRIE DE
VÎNĂTOARE
-Agricultură
- Gospodărie silvică
- Gospodărie piscicolă şi gospodărie de vînătoare

C.COMBUSTIBIL ŞI ENERGIE
- Cărbune şi alţi carburanţi solizi
- Petrol şi gaze naturale
- Combustibil nuclear
- Alte tipuri de combustibil
- Electricitate
- Alte tipuri de energie

D.MINERIT, INDUSTRIE ŞI CONSTRUCŢII


- Extracţia resurselor minerale
- Industrie prelucrătoare
- Construcţii
E.TRANSPORT
- Transport rutier
- Transport naval
- Transport feroviar
- Transport aerian
- Conducte şi alte tipuri de transport
F.COMUNICAŢII
- Comunicații
G. ALTE ACTIVITĂŢI ECONOMICE
- Comerţ
- Hotele şi restaurante
- Turism
H. CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE APLICATE ÎN DOMENIUL ECONOMIEI

Guvernul Republicii Moldova, pe parcursul următoarei perioade se va concentra în special pe dezvoltarea


economică, ocuparea forței de muncă și bunăstarea socială. Punerea în aplicare a acestor priorități va constitui cea
mai mare parte a cadrului bugetar, pe care Guvernul îl va întreprinde pentru a asigura o creștere economică și a crea
noi locuri de muncă. Pentru a realiza aceste obiective, Guvernul va pune accent pe crearea unui mediu fiscal mai
favorabil, îmbunătățirea politicii comerciale și integrarea în economia globală, inclusiv îmbunătățirea mediului de
afaceri, continuarea proiectelor existente de modernizare a infrastructurii, precum și politicile în sectorul energetic și
sprijinul continuu acordat agriculturii și dezvoltării rurale.

Ca fiind unul din pilonii principali ai dezvoltării economice, susținerea de către stat se concentrează pe alocarea
mijloacelor financiare care ar contribui la consolidarea activității agenților economici în particular și mediului de
afaceri la general. Principalele mecanisme de susținere a sectorului economic sunt subvențiile care se alocă din
Fondul național de dezvoltare a agriculturii și mediului rural, prin programele de susținere a întreprinderilor mici și
mijlocii (PARE 1+1), precum și programe de inițiere a afacerilor pentru tinerii antreprenori (PNAET).

Estimarile Bugetului Public Național, la capitolul cheltuieli 2016-2020 (mil. lei)


Denumirea 2016, executat 2017, 2018, estimat 2019, estimat 2020,
aprobat estimat

Servicii economice 290.6 368.0 452.6 446.9 410.0


generale

agricultura 1,340.6 1,856.2 1,874.3 1,701.6 1,573.9

energetica 157.9 335.6 446.9 658.8 653.7

minerit, industrie și 61.8 53.3 53.8 53.8 53. 8


construcții

Transporturi 2,573.1 3,644.3 3,947.8 3,858.5 4,427.0

Turism 10.1 26.3 26.0 26.0 26.0

6.Cheltuielile publice privind serviciile publice generale, justiția, ordinea și securitatea publică

Servicii generale de stat


Unul din obiectivele Guvernului pe termen mediu este consolidarea responsabilității autorităților administrației
publice prin îmbunătățirea gestionării acestora și asigurarea prestării unor servicii publice de calitate.
Raționalizarea structurii administrației publice centrale, bazată pe prioritățile de dezvoltare social-economică și
angajamentele asumate față de partenerii externi, constituie acțiunea de inițiere a procesului complex de
responsabilizare a administrației publice. În acest sens, a fost aprobată Strategia privind reforma administrației
publice pentru anii 2016-2020 (Hotărîrea Guvernului nr. 911 din 25 iulie 2016), care are drept scop - stabilirea
cadrului general de Reformă a administraţiei publice pentru perioada 2016-2020.

SERVICII DE STAT CU DESTINAŢIE GENERALĂ includ cheltuieli pentru:

A. AUTORITĂŢI LEGISLATIVE ŞI EXECUTIVE, SERVICII BUGETAR-FISCALE, AFACERI


EXTERNE
- Autorităţi legislative şi executive
- Servicii bugetar-fiscale
- Afaceri externe

B. AJUTOARE ECONOMICE EXTERNE


- Ajutoare economice altor ţări
- Ajutoare economice altor ţări prin intermediul organizaţiilor internaţionale
C. SERVICII GENERALE( Servicii ce nu sînt legate de o anumită funcţie. Acestea sînt exercitate de către
autorităţile publice centrale responsabile nemijlocit de aceste servicii sau de autorităţile publice centrale cu funcţii
concrete în calitate de servicii afiliate.)
- Servicii generale de personal
- Servicii de planificare şi statistică
– Alte servicii generale(Administrarea serviciilor generale de transport şi administrare a clădirilor, precum şi a
serviciilor auxiliare de suport pentru autorităţile legislative şi executive; servicii de evidenţă şi păstrare a
documentelor şi a arhivelor; servicii de tehnologii informaţionale centralizate;
administrarea elaborării politicilor în domeniul relaţiilor interetnice şi funcţionării limbilor vorbite pe teritoriul
republicii;)
D. CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE FUNDAMENTALE
- Cercetări științifice fundamentale(Managementul şi gestiunea instituţiilor de stat antrenate
în activitatea de cercetări fundamentale, centrele ştiinţifice de cercetări şi universităţi;
Activitatea de atestare şi înregistrare a organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării,
administrarea instituţiilor cu funcţie de gestiune a cercetărilor ştiinţifice fundamentale)

E. SERVICII DE STAT CU DESTINAŢIE GENERALĂ NEATRIBUITE LA ALTE GRUPE


– Servicii electorale (Administrarea serviciilor electorale precum înregistrarea alegătorilor şi
desfăşurarea alegerilor la toate nivelele de administraţie publică: central şi local, efectuarea alegerilor
în Parlament; desfăşurarea referendumurilor.)
F. SERVICIUL DATORIEI
- Serviciul datoriei interne
- Serviciul datoriei externe
G.RAPORTURI ÎNTRE NIVELELE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE
- Transferuri generale între administrația publică de nivel central și local
- Transferuri cu destinație specială între administrația publică de nivel central și local

ORDINE PUBLICĂ ŞI SECURITATE NAŢIONALĂ


Sectorul “Ordinea publică şi securitatea naţională” include domeniile ce ţin de “Ordinea publică”,
“Securitatea naţională”, “Justiţia” şi “Penitenciare”.
A. Afaceri interne
- Poliţie
- Trupe de carabinieri
- Securitate naţională
- Poliția de frontieră
B. SERVICII DE PROTECȚIE CIVILĂ ȘI SITUAȚII EXEPȚIONALE
- Servicii de pompieri și salvatori
- Alte servicii de salvare în situații excepționale
C. JUSTIŢIE
- Magistrat
- Înfăptuirea judecăţii
- Procuratura
- Probațiune
- Alte servicii în domeniul justiției
D. SISTEMUL PENITENCIAR

- Sistemul penitenciar
E. CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE APLICATE ÎN DOMENIUL ORDINII PUBLICE ŞI SECURITĂŢII
NAȚIONALE
Pe parcursul ultimilor ani în acest sector a fost adoptat un număr mare de documente strategice în domeniu,
cadrul legislativ care au reformat conceptual o serie de instituţii-cheie din domeniile vizate, şi anume: sistemul
judecătoresc, organele procuraturii, avocatura, sistemul de executare, poliţia etc. Au fost adoptate legi care au
edificat noi mecanisme şi instituţii.
Obiectivul de bază in domeniul justiției este dezvoltarea și pregătirea legislației și a politicilor în domeniul
justiției, punerea în aplicare a unui sistem juridic avansat, în conformitate cu standardele internaționale și cele mai
bune practici europene. În plus, acest sector își propune să creeze un sistem independent de justiție și de urmărire
penală pentru a asigura statul de drept, protecția drepturilor și libertăților și a proprietății cetățenilor.
Prioritățile pe termen mediu în acest sector decurg din mai multe documente strategice și de planificare, printre
care: Planul de Acțiuni privind Implementarea Acordului de Asociere Uniunea Europeană – Republica Moldova
2014–2016, Strategia de ordine şi securitate publică 2017-2020, Strategia de dezvoltare a poliţiei pentru anii 2016-
2020, Strategia de reformare a Trupelor de Carabinieri pentru anii 2017-2020, Strategia de dezvoltare a sistemului
penitenciar pentru anii 2016-2020, Strategia de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii
Moldova.
Pentru susţinerea realizării acţiunilor prevăzute în Strategia de dezvoltare a poliţiei pentru anii 2016-2020 şi
Strategia de reformare a Trupelor de Carabinieri pentru anii 2017-2020 au fost atrase mijloace financiare acordate de
către Uniunea Europeană prin suportul bugetar pentru reformarea poliţiei, valoarea căruia constituie pentru anii
(2017-2021) - 51,0 mln. Euro.