Prafurile Seidlitz

Dr. Ana-Maria Gruia

Muzeograf gestionar al Colecției de Istorie a Farmaciei Cluj

Postare din seria #muzeuldeacasa

Mai multe pe blog: https://farmacluj.blogspot.com/

"Prafurile Seidlitz" erau populare la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX în

Europa, fiind recomandate ca bază pentru o plăcută băutură laxativă și digestivă. Denumirea
provine de la numele localității Sedlitz (Sedlčany) din Boemia, efectul lor fiind similar apelor
termale de acolo. Popularitatea preparatului a sporit competiția dintre producători, a generat
existența mai multor variante (concentrații diferite ale ingredientelor) și preocupări pentru
descurajarea ”falsificațiilor„.

Prafurile Seidlitz sunt săruri efervescente care se vindeau în două pliculețe separate (de obicei
alb și albastru) și se dizolvau în apă doar în momentul consumării. Capsula de hârtie albastră
conținea sulfat de sodiu anhidru și bicarbonat de sodiu, iar capsula de hârtie albă conținea acid
tartric. Separarea era necesară căci în condiții de umiditate ingredientele se alterau, eliberând
bicarbonat de sodiu. Conținutul fiecărui plic se dizolva fiecare în apă și se consuma succesiv sau
cele două soluții se combinau într-un pahar special cu două compartimente.

În Transilvania sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX gazete publicau frecvent

reclame care promovau prafurile Seidlitz ale lui Mol, farmacist din Viena furnizor al curții
imperial (care le atribuiau efecte extinse, împotriva problemelor de stomac, hemoroizilor și
problemelor femeiești). Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj deține patru pahare bipartite și
pliculețe cu ingredientele pudrei Seidlitz, însă este interesant de observat că acestea nu
proveneau de la Viena ci probabil din Anglia, având inscripția tipărită ”The True Seidlitz-
Powder”.