Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
“MOLDOVA NOUĂ,
Jud. CARAŞ-SEVERIN
Nr... /...
TEMA PROIECTULUI:
PROCESUL DE PRODUCŢIE
DINTR-O UNITATE ECONOMICĂ
EXAMEN
DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII
PROFESIONALE PENTRU OBŢINEREA
CERTIFICATULUI DE CALIFICARE
PROFESIONALĂ NIVEL III
Îndrumător proiect
Clasa
Candidat Raica Andreea Cristiana
Învăţământ zi
Profilul
Calificarea profesională
Anul absolvirii 2020
1
CUPRINS
ARGUMENT 3
BIBLIOGRAFIE 22
ARGUMENT
2
Conţinutul activităţii de producţie are un caracter complex şi cuprinde atât activităţi de
fabricaţie propriu-zise cât şi activităţi de laborator, de cercetare şi asimilare în fabricaţie a
noilor produse etc.
Procesul tehnologic este format din ansamblul operaţiilor tehnologice prin care se
realizează un produs sau repere componente ale acestuia. Procesul tehnologic modifică atât
forma şi structura cât şi compoziţia chimică a diverselor materii prime pe care le prelucrează.
Procesele de muncă sunt acele procese prin care factorul uman acţionează asupra
obiectelor muncii cu ajutorul unor mijloace de muncă. Pe lângă procesele de muncă în unele
ramuri industriale există şi procese naturale în cadrul cărora obiectele muncii suferă
transformări fizice şi chimice sub acţiunea unor factori naturali (industria alimentară –
procese de fermentaţie, industria mobilei - procese de uscare a lemnului etc.).
Proiectul meu intitulat „Tipuri de producţie” este structurat pe cinci capitole după cum
urmează:
În capitolul I am definit ce este producţia, am arătat de ce este importantă în viaţa
noastră şi am clasificat cele trei tipuri de producţie
Capitolul IV ne aduce în atenţie producţia individuală, sau unicat. Deşii acest tip de
producţie este mai mic ca şi număr de angajaţi şi logistică, el este un pilon de bază al ţării aşa
cum se arată în acest capitol.
3
1.1 DEFINIŢIE, CLASIFICARE
Extractivă
Prelucrătoare
4
a energiei electrice
a energiei termice.
5
În figura 1 este realizată o sinteză a rezultatelor proceselor industriale şi ale celor non
- industriale.
Exemplu: Procesele de filat şi de ţesut din industria textilă, procesele de prelucrări mecanice
din industria constructoare de maşini.
procesele de bază de montaj sau finisare, care asigură obţinerea în formă finită a
produselor.
Exemplu Procesele de vopsit, imprimat, călcat din industria textilă, de finisat din industria
confecţiilor, a încălţămintei, de montaj din industria constructoare de maşini.
7
Fig.2 Clasificarea proceselor de producţie în raport cu modul de participare la obţinerea
produsului finit
Procesele manuale sunt procesele în care muncitorul acţionează în mod direct sau cu
ajutorul sculelor asupra obiectelor muncii, în vederea transformării lor în produse
finite.
8
Exemplu Procesele de aşchiere, de filetare, de ţesut, de cusut şi toate procesele care se
execută pe maşini, utilaje sau instalaţii sub conducerea muncitorilor.
Exemplu:Procesul de debitare, adică îndepărtarea totală sau parţială a unei bucăţi dintr-un
material cu ajutorul maşinilor automate.
9
Exemplu: Procese din industria constructoare de maşini, industria de confecţii, de
încălţăminte etc.
Procesele analitice se caracterizează prin faptul că, dintr-un singur fel de materie
primă, se poate obţine o gamă variată de produse.
Exemplu: Procese din industria chimică, din cea petrochimică, din rafinării etc.
Procesele neciclice sunt acele procese care se efectuează o singură dată, repetarea lor
având loc numai cu caracter întâmplător.
10
În raport cu natura tehnologică a operaţiilor efectuate, procesele de producţie se
clasifică după cum urmează
Exemplu: Procesele de sudură, lipire, fixare cu şuruburi, asamblarea prin lipire, montajul
subansamblelor etc.
11
În raport cu natura activităţilor desfăşurate, procesele de producţie se clasifică după
cum urmează
12
CAPITOLUL III COMPONENTELE PROCESULUI DE
PRODUCȚIE
13
3.2 MĂRIMILE DE INTRARE ALE UNUI PROCES DE PRODUCŢIE
resurse umane;
resurse materiale;
resurse financiare;
resurse informaţionale.
14
Normarea muncii reprezintă activitatea desfăşurată în vederea stabilirii cantităţii de
muncă necesare pentru executarea unor lucrări sau pentru îndeplinirea unor funcţii, în
anumite condiţii tehnico-organizatorice stabilite.
Forţa de muncă utilizată în această definiţie este o mărime variabilă, care include
elementele cuprinse în figura 9.
În prezent, numărul persoanelor care lucrează cu normă parţială a crescut foarte mult.
Pentru calcularea corectă a productivităţii, se recomandă conversia angajaţilor cu normă
parţială în echivalent cu normă întreagă (completă), utilizând durata zilei de lucru şi norma de
lucru zilnică prevăzută prin contractul de angajare, exprimată în ore de activitate pe zi.
Clădirile reprezintă o componentă a capitalului fix, care participă la mai multe cicluri
de producţie, se consumă şi îşi transmite valoarea asupra produselor sau serviciilor în mod
treptat. Utilajele de producţie sunt tot o componentă a capitalului fix şi sunt reprezentate de
ansamblul maşinilor, instalaţiilor, mijloacelor de transport, aparatelor, uneltelor,
echipamentelor şi accesoriilor destinate realizării procesului de producţie.
Materiile prime şi materialele sunt componente ale capitalului circulant asupra cărora
se acţionează în timpul procesului de producţie.
15
Materiile prime pot fi grupate astfel:
Resursele financiare pot proveni din sursele proprii ale unităţii, precum raportul
asociaţilor şi al acţionarilor, din profitul întreprinderii sau din surse străine, precum
împrumuturile bancare. Resursele informaţionale încep să prezinte o importanţă din ce în ce
mai mare în cadrul întreprinderii, în general, şi al procesului de producţie, în special. Acest
fenomen se datorează faptului că progresul tehnic este principalul factor de producţie, în
condiţiile în care resursele materiale devin mai rare şi mai scumpe, iar cerinţele
consumatorilor se diversifică şi se înmulţesc.
16
3.3 ETAPELE SISTEMULUI DE PRODUCŢIE INDUSTRIAL
Pentru a fi constituit şi pentru a funcţiona, sistemul de producţie industrial presupune
desfăşurarea etapelor de primire a comenzilor ferme de la beneficiar şi de elaborare a unui
plan al obiectivelor şi activităţilor la nivel de întreprindere. Îndeplinirea acestor prime două
etape permite derularea etapelor componente ale sistemului de producţie industrial.
PLANIFICAREA
o planificarea forţei de muncă;
o planificarea consumului de materiale;
o planificarea costurilor;
o planificarea activităţii de cercetare şi dezvoltare;
o planificarea producţiei;
o planificarea desfacerii.
PRELUCRAREA
o elaborarea dispoziţiei de lansare în fabricaţie;
o programarea producţiei;
o proiectarea produselor;
o aprovizionarea;
o stocarea materialelor;
o fabricarea pieselor;
o asamblarea pieselor;
o încercarea produselor;
o depozitarea produselor;
o transportul produselor.
17
ETAPA DE CONTROL
o controlul costurilor cu munca directă şi indirectă;
o controlul costurilor materiale;
o controlul costurilor indirecte;
o controlul cheltuielilor de proiectare şi de dezvoltare;
o controlul calităţii produselor şi al respectării condiţiilor de depozitare.
ETAPA FINANCIARĂ
o întocmirea statelor de salarii;
o gestionarea comenzilor de încasat şi încasarea acestora;
o gestionarea sumelor de plătit şi efectuarea plăţilor necesare;
o colectarea şi repartizarea de date privind costurile de muncă directe, costurile
indirecte, costurile de materiale, costurile de proiectare;
o punerea în aplicare a noilor reglementări financiare;
o contabilizarea taxelor;
o evidenţa stocurilor;
o efectuarea unor estimări financiare fundamentate pe datele disponibile;
o efectuarea de operaţii de casierie de încasări şi plăţi.
ETAPA INFORMAŢIONALĂ
o proiectarea listelor de piese;
o elaborarea unor specificaţii privind modul de folosire a pieselor;
o furnizarea unor date cu privire la siguranţa în funcţionare a pieselor;
o elaborarea unor programe de prelucrare;
o furnizarea de informaţii cu privire la normele de muncă, la calitate, la
personal;
rezultate concrete;
rezultate sintetice;
rezultate financiare;
rezultate informaţionale.
18
Rezultatele sintetice ale procesului de producţie se determină prin raportarea
volumului fizic al producţiei la unul din factorii de producţie şi se exprimă prin indicatorul
productivitatea muncii (W). Se poate observa cu uşurinţă că mărimile de ieşire ale
subsistemului proces de producţie depind de eficienţa utilizării mărimilor de intrare, ceea ce
înseamnă că, folosind un minimum de intrări, se obţine un maximum al ieşirilor.
19
CAPITOLUL IV NORME DE SĂNĂTATE ŞI SECURITATE A
MUNCII
20
Angajaţii şi reprezentanţii lor în domeniu au dreptul să ceară angajatorului să ia
măsurile cele mai potrivite şi au dreptul să prezinte acestuia propunerile lor de măsuri pentru
eliminarea sau reducerea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională.
Angajaţii şi reprezentanţii acestora cu atribuţii privind securitatea şi sănătatea în
munca nu pot fi supuşi unor prejudicii din cauza activităţii desfăşurate în scopul prevenirii
accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale.
Angajatul care, în caz de pericol iminent, părăseşte locul de muncă, nu trebuie să fie
supus la nici un prejudiciu din partea angajatorului şi trebuie să fie protejat împotriva oricăror
consecinţe defavorabile şi injuste. Fac excepţie cazurile unor acţiuni nejustificate sau ale unor
neglijente grave ale angajatului.
În caz de pericol iminent, angajatul poate lua, în lipsa şefului ierarhic superior,
măsurile care se impun pentru protejarea propriei persoane sau a altor angajaţi.
Angajatorul se va asigura din timp ca angajaţii sunt apţi, în situaţia precizată la
alineatul precedent, să aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi
mijloacele tehnice de care dispun.
Reprezentanţii angajaţilor cu atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă vor
beneficia de timpul necesar exercitării atribuţiilor specifice. Timpul alocat acestei activităţi va
fi considerat timp de muncă.
Reprezentanţii angajaţilor cu atribuţii privind securitatea şi sănătatea în munca au
dreptul la o instruire corespunzătoare; instruirea, formarea şi perfecţionarea lor se realizează
în timpul programului de lucru şi pe cheltuiala unităţii, fie în cadrul acesteia, fie în unităţi
exterioare.
Angajatorul va lua măsurile necesare pentru că angajaţii cu atribuţii specifice privind
protecţia muncii, ca şi reprezentanţii angajaţilor pe probleme de securitate şi sănătate în
munca:
să fie informaţi referitor la riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională,
la măsurile de prevenire şi de protecţie corespunzătoare, inclusiv la cele
privind primul ajutor, prevenirea şi stingerea incendiilor şi evacuarea
personalului;
să aibă acces la evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională
şi la măsurile de protecţie stabilite, la evidenţele privind accidentele de muncă
şi bolile profesionale, la dosarele de cercetare a accidentelor;
să fie informaţi cu privire la existenţa instituţiilor şi organizaţiilor de profil la
nivel naţional şi local.
Angajaţii şi/sau reprezentanţii lor cu atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă
pot să apeleze la autorităţile competenţe şi să semnaleze observaţiile lor în timpul inspecţiilor
pe probleme de securitate şi sănătate în muncă, în cazul în care consideră că măsurile luate şi
mijloacele asigurate de angajator sunt neadecvate scopului prevenirii accidentelor şi
îmbolnăvirilor profesionale. În timpul controlului efectuat de către inspectorii de muncă,
reprezentanţilor angajaţilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a supune atenţiei acestora
observaţiile lor.
21
BIBLIOGRAFIE
22