Sunteți pe pagina 1din 143

Consilierea

psihopedagogică a familiilor
copiilor cu dizabilități
LECT DR. DĂNILĂ OANA
Structura
cursului
Familie, cuplu,
căsătorie

Teoria
atașamentului

Stadiile dezvoltarii
familiale

Parentalitate si
provocari specific
Structura
cursului
Familia cu cel puțin un
copil cu dizabilități

Stres sau trauma/


adaptare sau rezilienta

Parentalitate si stres

Familie si stres
Structura
cursului
Sănătate familială
și stare de bine

Consilierea familiei
– partea I

Consilierea familiei
– partea a IIA

Recadere si
retraumatizare
Familie,
cuplu,
căsătorie
Definiție
colectivă
Cuplu
 - latinescul
copula(legătură)

 ”pereche sau reunire a


două persoane bazată
pe o legătură
constantă sau datorată
unei apropieri
momentane” (Turliuc,
2004, p. 11)
Tipuri de cupluri (Thery, 1995)

Conflictual

Pygmalion

Fuzional

Aflat in decalaj

Asociativ
Etape în evoluția relației
de cuplu

 Fuziunea
 Diferențierea
 Explorarea
 Re-apropierea
 Cooperarea
 Sinergia
Cuplu în 2018

 Legalizarea nu mai este o condiție

 Instabilitate si varietate

 Poliamorie

 Cuplu – refugiu
Căsătoria

„un sistem dominant de elemente formale și


informale interrelaționate – obiceiuri, credințe
împărtășite, convenții, norme și reguli – în funcție
de care actorii își orientează acțiunile atunci
când își urmăresc interesele” (Nee, 2005, p.55)
Căsătoria – perspective

Psihosocial

Sociologic

Juridic
Miturile căsătorie

Căsătoria e ruptă din rai

Căsătoria e căsnicie.

”La bine și la rău”

Compatibilitatea face posibil mariajul


Miturile căsătorie

Cuplurile conjugale fericite nu se ceartă niciodată.

Cuplurile care rămân împreună sunt cele fericite.

Problemele personale nu se discută cu partenerul .

Cuplurile căsătorite nu își discută dificultățile cu alte cupluri.

Terapia este doar pentru probleme profunde.


Familie

Definiții latinescul familia - proprietatea cuiva, pământurile acestuia,


casa, banii şi, la acel moment, sclavii acestuia/ ulterior relații de
rudenie

grup social caracterizat prin rezidenţă comună, cooperare


economică şi reproducţie (Murdock, 1949)

structură dinamică, în permanent proces de modelare şi re-


modelare, constând în ansamblul relaţiilor dintre membri ei, uniţi
prin căsătorie, origine (filiaţie sau rudenie prin descendenţă dintr-
un autor comun) şi adopţie” (Turliuc, 2004, p.24)
Etapele dezvoltării familiei

Etapa
Etapa Etapa Etapa
căsătoriilor
promiscuității poligamiei monogamiei
de grup
Funcțiile familiei

Psihologică Identitară Economică

Sexuală Reproducere Socializare


Miturile familiale

Armonia specifică

Țapul ispășitor al familiei

Catastrofic
Miturile familiale

Mutalității

Suprageneralizarii

Comuniunii

Salvării și mântuirii.
Cum este oare diferită
o familie în care cel CUM DIFERA DINAMICA
FAMILIALĂ CÂND CEL PUȚIN
puțin un partener are UN COPIL ARE DIZABILITĂȚI?
dizabilități?
TEORIA
ATAȘAMENTULUI/ CURSUL 2

IUBIRII
Pionerii atasamentului

John Mary Phillip


Bowlby Ainsworth Shaver
Reglare Evaluare
Explorare Frica emoțională pericol

Activare sistem
Atașament atașament

Siguranță și atașament
Oferirea un sentiment de siguranţă
(Shaver şi Mikulincer, 2014);

Lumea este un loc


sigur

Persoanele
semnificative
Sinele este
vor fi disponibile,
competent şi
gata să ofere
demn de a fi
suport atunci
iubit
când este
nevoie
AtaȘament

Figură de Schemă de Bază de


atașament atașament siguranță
SITUAȚIA STRANIE
Dezvoltarea normativa

Baza de
siguranță
Rai sigur

Proximitate
fizica
Sensibilitatea maternă (Ainsworth,
1978)

ACCESIBILĂ ȘI
ACCEPTAREA COOPERAREA
DISPONIBILĂ

ACCEPTĂ/
ÎNURAJEAZĂ
EXPRIMĂ EMOȚII
EXPRIMAREA
EMOȚIILOR
Acceptare

Siguranta Apartine

Confort
Neuroni
oglinda
Procesul de stress la separare este Predictibil

Daca oricare din conduitele de cautare a atasamentului nu evoca un


contact reconfortant si disponibilitate din partea figurii de atasament, un
proces de:
• 1) protest manios
• 2) agatare
• 3) Depresie
• 4) Disperare

Determinand eventual deconectarea…ce duce la depresia corelata cu


pierderea unei coexiuni.
STADIILE DEZVOLTARII FAMILIEI
Constituirea
diadei intime
Variabilele atractiei
interpersonale

Proximitatea fizica

Euclidiana

Functionala
Variabilele atractiei
interpersonale

Calitatile fiziceale persoanei- stimul

Varsta, calitati specific, similar de atractiv


Ruleta hormonala
Similaritate Complementaritate Compatibilitate

Filtre

Variabilele atractiei interpersonale


Mitrofan şi Ciupercă, 1998, p. 144

stadiul iniţial al relaţiilor familiale ale cuplului fără copii;

stadiul vieţii cuplului cu copii preşcolari;

stadiul familiei cu copii de vârstă şcolară;

stadiul familiei părăsită de copii deveniţi adulţi;

stadiul „familiei” omului singur (văduvia)


R. Mucchielli (1974)

1. „Luna de miere” - câteva săptămâni la aproximativ un an

2. Faza existenţei conjugale - primii 5- 7 ani de la căsătorie, dar în


particular, peste perioada în care cuplul nu are copii;

3. Faza căutării stabilităţii şi organizării pe termen lung 5-7 ani şi


aproximativ 15-20 ani

4. Faza îmbătrânirii cuplului se întinde după 15- 20 ani de la căsătorie


Olson şi McCubbin (1989)

 Cuplul tânăr fără copii – preocupat în special de formularea şi negocierea unor scopuri
individuale şi de cuplu;
 Familiile cu copii mici şi preşcolari – centrate pe creşterea copiilor, sarcina domestică
principală;
 Familiile cu copii de vârstă şcolară – familii în care copilul cel mai mare are între 6 şi 12 ani
şi în care educaţia şi socializarea copiilor este sarcina principală;
 Familiile cu adolescenţi , aceştia trăind încă cu părinţii lor – la care sarcina principală este
cea legată de pregătirea adolescenţilor pentru viaţa independentă;
 Familiile „lansatoare” – este etapa în care adolescenţii sau tinerii se pregătesc să
părăsească mediul familial, în care rolurile şi regulile parentale se schimbă;
 Cuiburile familiale „goale” – este familia definită tocmai de absenţa copiilor, etapă în
care relaţiile şi rolurile se redefinesc;
 Familiile de pensionari – ambii parteneri şi-au încheiat raporturile de muncă şi se
preocupă de menţinerea cuplului şi a relaţiilor cu familia extinsă.
McGoldrick şi Carter (1982)

Între familii

Formarea noii familii prin căsătorie

Familia cu copii mici

Familia cu adolescenţi

„Lansarea” copiilor

Familia la vârsta a treia


Duxbury, Lyons, Higgins (2007)

cuplul cu cuplul cu cuplul cu cuplul neo –


dublă carieră venit dublu statut inversat tradiţional
Martinengo (2007)

Fără copii şi vârsta de Tranziţia către parentalitate (un


maximum 35 de ani copil de un an sau mai puţin)
Martinengo (2007)

Copii preşcolari (copilul cel mai mic Copii de vârsta şcolarităţii medii (vârsta
cu vârsta între 2 şi 5 ani) celui mai mic copil între 6 şi 12 ani)
Martinengo (2007)

Copii adolescenţi (vârsta celui mai Cuibul gol (copii părăsesc definitiv
mic copil între 13 şi 17 ani) căminul,vârsta de peste 50 de ani)
Parentalitate
și provocări
specifice

Cursul 4
 Parere (lat) – a aduce pe lume, a crește, A EDUCA

 ”rolurile sociale ale părinților (responsabilități și


drepturi), indiferent de sex, în raport cu copii”
(Turliuc, 2004)
 ”proces de utilizare și dezvoltare a cunoștințelor și
Parentalitate abilităților potrivite pentru planificare, crearea,
nașterea, creșterea și/sau oferirea de grijă nou
născutului” (Morrison, 1978)
 ”suma activităților menite să asigure
supraviețuirea și dezvoltarea copiilor” (Clarke &
Stewart, 2006)
Rossi, 1968 – 4 caracteristici ale
parentalității

Presiunea culturală asupra persoanelor căsătorite

Opțiune/ întâmplare

Statut parental – relativ irevocabil

Slabă de definire a rolului


Tranziția către parentalitate

Criza severă

Recompense
– dificultăți
Tranziția către
parentalitate

personal

Marital
Factori ce impactează satisfacția
relațională în tranziția către
parentalitate

Gen și rolurile de gen

Femeile trăiesc un declin


al satisfacției relaționale
Cuplurile devin mai
tradiționale ceea ce
impactează mai curând
femeile implicate în
profesie
Factori ce impactează satisfacția
relațională în tranziția către
parentalitate

Diviziunea sarcinilor si
percepția echității

Încărcarea totală a
femeii crește cu 64 % față
de 37 % la bărbați
Deprivarea de somn
poate impacta reglarea
inechităților
Factori ce impactează
satisfacția relațională în
tranziția către parentalitate

Statut socio-economic

Rezultate diverse – status mai scăzut/ mai


crescut corelează în studii diferite cu
dificultăți sporite
Factori ce impactează
satisfacția relațională în
tranziția către parentalitate

Așteptările create

Surprizele plăcute sporesc si calitatea


relației
Factori ce impactează
satisfacția relațională în
tranziția către parentalitate

Caracteristicile relației

 calitatea și durata relației înainte de prima


naștere
Efecte semnificativ mai pronunțate la
bărbați
Factori ce impactează
satisfacția relațională în
tranziția către parentalitate

Factori ce țin de copil

 temperament, naștere
prematură, gen
Parentalitate și stare de bine

Semnificatie a vietii, nevoi


umane, emoții pozitive,
rolurile sociale, emotii
negative, stres financiar,
tulburari de somn,
deconectarea dintre
parteneri

Parentalitate Stare de bine


Ted talks

 https://www.ted.com/talks/jennifer_senior_for_parents_happiness_is_a_ver
y_high_bar#t-238002
Familia cu
cel puțin
un copil cu
dizabilități
”o familie în
care există un
copil cu
dizabilitate este
o familie cu
dizabilitate”
(Glidden, 1993)
Identitatea copilului / identitatea familiei

Identitate Identitate
verticala orizontala
Este diferit
daca cel
putin un
parinte are
dizabilitate?
Andrew Solomon

Acceptare
sociala

Acceptar
e
familiala

Acceptare
individuala
Arii impactate

Timp, bani,
Status profesional Divort
sanatate in genere

Roluri de gen Resurse

Stare de bine
Cele mai studiate consecinte

Satisfactie
Divorț
redusa
Alți
copii?
Tara Famili fara copii cu Familii cu copil cu Procent
dizabilitati dizabilitati

Bulgaria 4804 53 1.09

Franta 3184 34 1.06

Polonia 5567 232 4.06

Romania 3706 88 2.32

Austria 2316 45 1.83

Lituania 3060 18 0.58


Stres sau
traumă/
adaptare sau
reziliență
Ce reprezintă stres parental?

• Parenting Stress Index (Abadin, 1990)


• Distres parental – durere emoțională trăită în rolul de
părinte.
• Interacțiune părinte – copil disfuncțională– percepția că
nu sunt împlinite așteptările părintelui de către copil
• Copil dificil– abilitatea copilului de a își gestiona
compotamentul
De ce este așa
de important să
se considere
stresul parental ?
Relație între stres parental și:

• stadiul de dezvoltare al copilului


• întârzierea cognitivă
• acțiune bidirecțională

Cousino and Hazen (2013)


Lista stresorilor specifici asociați cu
creșterea unui copil cu dizabilități

Vina ridicată experențiată de către părinți

Îngrijorarea cu privire la viitor

Percepția părinților că alții ar putea gândi că ei ar putea fi cuza problemei

Comportamentul dificil al copilului cu dizabilități

Trăirea unei nevoi ridicate de a proteja copilul


Lista stresorilor specifici asociați cu
creșterea unui copil cu dizabilități

Dezacordul între părinți în gestiunea nevoilor copilului

Dezacord între părinți cu privire la caracterul problematic al situației

Presiune financiară ridicată

Identificarea de servicii competente

Dacă există frați – gestiunea resentimentelor


Stres intern
Stres intern – credințe care întrețin

1. Ca părinte, trebuie să oferi 100 % zilnic.

2. Succesul sau eșecul copilului depinde în întregime de mine.

3. Nu voi fi niciodată plictisit atunci când sunt părinte.

4. Voi fi perceput bun și demn de apreciere de către societate atâta timp cât depun efort să
cresc acest copil ca un părinte bun.
5. Refuz să las pe oricine altcineva să aibă grijă de copil sau să îl influențeze.

6. Este necesar să îmi neg permanent propriile nevoi și dorințe în favoarea copilului.
Stres intern – credințe care întrețin

Ar trebui să fac totul pentru copilul meu și nu am de ce să îi cer să își asume responsabilitatea chiar dacă e
suficient de mare.
A trebui să petrec orice clipă cu copilul.

Ar trebui să mă simt vinovat dacă am nevoie de o pauză sau dacă altcineva are nevoie de atenția mea.

Acest unic rol din viața mea îmi poate satisface toate nevoile și năzuințele.

Copilul meu trebuie să aprecieze tot ceea ce fac pentru el.

Copii mei tebuie să mă placă.

Toți ceilalți trebuie să mă vadă ca pe un părinte bun, capabil să facă față oricărei situații.
Stres extern
Stres extern

Dealing with school about child's placement or program.


2. Coping with difficult child behaviors.
3. Educating neighbors and relatives about the child's problems.
4. Helping siblings understand the problems associated with disabilities.
5. Getting child in right school.
6. Helping child with homework.
7. Financial pressures.
8. Working with spouse on child management.
9. Carpools.
Stres- traumă

Probleme de
Eveniment adaptare
stresor (mediu)

Reevaluare Sindrom
cognitivă posttraumatic
(grav)
Adaptare # lipsa stres
Traumă – rană

 ”experiența vitală de discrepanță între


factori situaționali amenințători și
cpacitățile individuale de a face față,
experiența care este însțită de sentimente
de neajutorare, abandon, lipsă de
apărare și care conduce la o zdruncinare
de durată a înțelegerii propriei persoane
și a lumii, în general” (Fischer si Riedesser,
2007)

 Pierdere, suferință, doliu


Trauma?!

Faza 2 – evoluția
•Factori pre-existenți traumatică •Răspunsuri de lungă
•Evenimentul – durată
obiectiv • Faza acută – •Stres post-traumatic
•Trăirea subiectivă a răspunsurile imediate
evenimentului •Acut – răspunsurile
consecință, durata lor

Faza 1 – Faza 3 – consecințe


peritraumatic pe termen lung
Tipuri de traumă – Macnab, 2000

Amenințare la adresa vieții persoanei și a paternurilor sale de viață

Amenințarea integrității și coerenței eului

Pierderea unei relații semnificative

Întreruperea funcționării normale a persoanei

Pierderea viziunii asupra vieții

Perturbarea expansivității sufletului în contextul vieții


Fischer si Riedesser, 2007 – modelare
traumatică

Faza/ starea expozitorie peritraumatică


Răspuns patologic: inundarea de impresii copleșitoare,
Răspuns normal: țipete, teamă, doliu, reacții de mânie
reacții emoționale ce devin din ce in ce mai intense

Faza/ starea de negare


Răspuns normal: apărarea împotriva unor amintiri din Răspuns patologic: comportament extrem de evitare,
situația traumatică adicții pentru amorțire

Faza/ stare de invazie a gândurilor sau imaginilor mnezice


Răspuns normal: intruziunea temporară a gândurilor și Răspuns patologic: intruziunea durabilă a gândurilor și
imaginilor imaginilor
Fischer si Riedesser, 2007 – modelare
traumatică

Faza/ starea de perlaborare


Răspuns patologic: FROZEN STATES- încremenire,
Răspuns normal: reamintirea reptată a unor detalii
senzații corporale false, pierderea speranței, reacții
cu privire la eveniment
fobice

Concluzia relativă
Răspuns normal: integrarea amintirii, fără tendința Răspuns patologic: permanentizarea stărilor de
compulsivă de a reveni încremenire
Procesarea pierderii

Negarea

Speranța Mânia

Acceptarea Negocierea

Depresia
Factori posttraumatici

Atitudini și
Stres
Coping credințe
suplimentar
culturale
Factori posttraumatici

Evitarea sau lipsa


Deprinderi slabe de contactului cu
Negarea realității
a face față pierderii pierderea sau
trauma
Factori posttraumatici

Suportul Absența Pierderea


social ritualurilor credinței
Provocare – oportunitate de
transformare

Transformarea Întâlnirea cu Reflectarea


Întâlnirea cu
intunericului – lumina – luminii –
întunericul- De
cum altfel sa recunoasterea afirmarea
ce eu?
facem față beneficiilor transformarii

Taylor, 2000 – pacienți cancer


Model universal valabil?

Dilema care dezorientează


Alegerea conștientă de a înfrunta dilema
Apare
natural sau Momente critice
Acceptarea
nu, modifica începe, se Transformarea
fundamental deblochează Reconstrucția
sistemul identității prin Realizarea
din resurse
înfruntarea creșterii
provocării personale
Întrebări critice emergente

Traiectorie
de viață –
identitate

Alegeri
personale Sensul
și existenței
familiale
1. Traiectorie de viață – identitate

 Bowman (1999) – evenimente traumatice =“pierderea viselor.”


“ pierderea unei părți importante a imaginii de sine, de familie și a situației;
pierderea a ceea ce putea fi, abandonarea unor planuri pentru un anumit
viitor” (p. 181).
 Povestirile părinților cu privire la diagnostic – concept de pierdere(cf.
Green, 2002; Kearney & Griffin, 2001; Steele, 2000).
 Green (2002) - “DUBLĂ PIERDERE”— pierderea copilului pe care și-l
imaginau, dar și pierderea unei vieți așa cum o definea cultura, în care și
ei ar fi jucat un rol anume.
2. Sensul existenței

 Ființele umane sunt avide după a determina semnificația existenței lor,


prin urmare caută să înțeleagă și să atribuie sens clar experiențelor de
viață (Meichenbaum & Fitzpatrick, 1993; Mezirow, 1997).

 Intersecția cu evenimentele traumatice adesea provoacă schemele


normale de sens, forțând persoana să găsească noi modalități de a
înțelege și interpreta.
3. Alegeri personale și familiale

 Conflict permanent între imaginea copilului imaginat – copil născut

 Cum să răspund?

 Ce opțiuni disponibile are familia noastră?


Influențe de mediu

Construirea imaginii Construirea de sens


Cine e copilul meu ? De ce s-a întâmplat ?
Cine sunt eu ca părinte? Ce înseamnă?
Încotro se îndreaptă viața mea?

Tăria relației părinte copil


Atribute parentale pre-
existente
Influențe de mediu social Influențe de mediu Influențe de mediu fizic
Caractersiticile copilului

Alegerea
Ce urmează să fac?

Influențe culturale

Scorgie, 2004
Hastings & Taunt 2002:118, 5 studii

 Plăcerea. Satisfacția îngrijirii unui copil


 Copilul ca o sursă de bucurie/ fericire
 Senzația de împlinire conferită de a fi făcut ce e mai bine pentru
copil
 Împărtășirea iubirii cu copilul
 Copilul reprezintă o provocare sau o oportunitate de a învăța
 Întărirea relațiilor familiale și/sau maritale
 Oferirea unui nou sens vieții
Hastings & Taunt 2002:118, 5 studii

 Duce la dezvoltarea unor noi abilități, oportunități de carieră


 Devine o personaă mai bună (mai multă compasiune, mai puțin egoistă,
mai tolerantă)
 Putere și încredere personală sporită
 Rețele sociale extinse
 Spiritualitate sporită
 Schimbarea perspectivei asupra a ceea ce contează în viață
 Un stil de viață mai conștient, lent – Carpe diem!
Sănătate
familială și
dizabilitate
Evoluția rolurilor parentale în raport cu evoluția
condiției copilului cu nevoi speciale

Roluri și funcții
Perioadă (aprox.)
parentale

Părinții ca și cauză a dizabilității


1880-1950
copilului (mișcarea eugeniei)

Părinții ca și fondatori ai
organizațiilor de părinți/ 1930-1950
asociațiilor

Adaptare din
Părinții ca dezvoltatori ai
1950-1960 Turnbull et all,
programelor educaționale
2011
Evoluția rolurilor parentale în raport cu evoluția
condiției copilului cu nevoi speciale

Roluri și funcții
Perioadă (aprox.)
parentale

Părinții primesc
1950-1970
deciziile profesioniștilor

Părinții ca profesori Final 1960 – mijloc/final


pentru copii lor 1980

Adaptare din
Părinții în rol de
Din 1970 în prezent Turnbull et all,
avocați / politici 2011
Evoluția rolurilor parentale în raport cu evoluția
condiției copilului cu nevoi speciale

Roluri și funcții
Perioadă (aprox.)
parentale

Părinții ca decidenți în Mijlocul anilor 1970


politici educaționale până în prezent

Familiile ca și Mijlocul anilor 1980 Adaptare din


Turnbull et all,
colaboratori până în prezent 2011
Schimbarea perspectivei profesionișilor cu
privire la familiile cu un copil cu nevoi
speciale

Aspect Atitudinea tradițională Atitudinea contemporană


„VIZIUNE” Cea mai mare nevoie a părintelui – Încurajarea familiei să viseze, atât cu
acceptarea poverii creșterii copilului privire la ei, cât și la copilul cu nevoie
și a deveni realist cu privire la limitările speciale. Așteptările sunt bine
inerente delimitate. VIZIUNEA ia locul
disperării.
SPRIJIN ȘI În bună măsură, dificultățile de Familiile pot beneficia unele de la
ASISTENȚĂ coping în preajma copilului altele; reziliența emoțională și
(psihologice și/sau psihiatrice) informatiile dobândite de-a lungul
”confruntării” cu dizabilitatea.

Adaptare Gartner et all, 1991


Schimbarea perspectivei profesionișilor cu
privire la familiile cu un copil cu nevoi
speciale

Aspect Atitudinea tradițională Atitudinea contemporană


SOCIALIZARE Mamele au nevoie de răgaz pentru a Familiile au nevoie ca odrasla cu
diminua din stresul și povara îngrijirii nevoi speciale să aibă prieteni și
copilului. oportunități integrate de recreere,
pentru a putea răspunde nevoilor
complexe de socializare, afecțiune și
identitate.
SPERANȚĂ Mamele au nevoie de informații Familiile au nevoie de informații și
PENTRU clinice despre dizabilitate. modele inspiraționale de la alți
VIITOR oameni cu dizabilități care sunt
integrați în comunitate cu succes.

Adaptare Gartner et all, 1991


Schimbarea perspectivei profesionișilor cu
privire la familiile cu un copil cu nevoi
speciale

Aspect Atitudinea tradițională Atitudinea contemporană


FOCUS PE Mamele au nevoie de oportunități de Familiile au nevoie de încurajare și de
INSTRUCTAJ formare a abilităților și management odalități prin care să se asigure de
al comportamentului ca să-i poată faptul că, în mediu natural, copilul
”completa” pe profesorii copilului și este instruit funcțional. În acest sens,
pentru a implementa programe de părinții trebuie să apeleze la diverse
lucru acasă. forme de sprijin.
SPRIJIN Multe dintre familii sunt financiar Multe dintre familii au nevoie de noi
SOCIAL incapabile să îndeplinească nevoile pilitici, spre exemplu, ajutoare directe
copilului și ar trebui să caute plasarea și reduceri de taxe, astfel ei reușind să
în afara căminului. acceseze forme de sprijin în propriul
lor mediu.
Nevoi specifice – funcție de etapa de
vârstă a copilului cu nevoi speciale

Etapa Nevoi parentale Nevoile fraților


0-5 ani • Obținerea unui diagnostic specific • Mai puțin timp din partea
• Informarea fraților și a rudelor părinților/ energie pentru
• Localizarea serviciilor de specialitate nevoile lor
• Cautarea sensului asociat caracterului • Sentimente de gelozie
excepțional legate de atenția
• Clarificarea ideologiei personale pentru a diminunată
ghida deciziile • Frici asociate cu
• Adresarea aspectelor legate de stigmă neînțelegerea caracterului
• Identificarea contribuțiilor pozitive legate de excepțional
caracterul excepțional
• Stabilirea așteptărillor
Nevoi specifice – funcție de etapa de
vârstă a copilului cu nevoi speciale

Etapa Nevoi parentale Nevoile fraților


5- 12 ani • Stabilirea rutinelor în corelație cu • Diviziunea responsabilităților în
funcțiile familiale îngrijire
• Ajutarea emoțională la implicațiile • Cel mai în vârstă copil, de gen
educaționale feminin - risc
• Clarificarea aspectelor legate de • Resurse familiale limitate pt
incluziune recreere/ timp liber
• Participarea la conferințe de profil • Informarea prietenilor/ profesorilor
• Localizarea resurselor din comunitate • Posibile îngrijorări în ierarhia fraternă
• Stabilirea de activități • Incluziune dacă frecventează
extracurriculare aceeași școală
• Nevoie de informații de bază
Nevoi specifice – funcție de etapa de
vârstă a copilului cu nevoi speciale

Etapa Nevoi parentale Nevoile fraților


12 – 21 ani • Ajustarea emoțională la posibila • Supraidentificarea
cronicizare • Mai buna înțelegere a diferențelor
• Identificarea aspectelor corelate cu dintre oameni
sexualitatea • Influențarea opțiunii proprii de
• Adresarea posibilelor aspecte legate carieră
de izolarea/ respingerea de către • Gestiunea potențialului de stigmă și
semeni jenă
• Planificarea carierei • Participarea la programe de formare
• Timp liber/ recreere cu fratele/ sora
• Gestiunea schimbărilor fizice și • Oportunități de grupuri de suport
emoționale asociate pubertății pentru frați
• Planificarea educației secundare
Nevoi specifice – funcție de etapa de
vârstă a copilului cu nevoi speciale

Etapa Nevoi parentale Nevoile fraților


21 + • Planificarea unor nevoi posibile de • Posibile implicații în sprijinirea
tutelare financiară
• Adresarea corectă a potențialelor • Adresarea îngrijorărilor cu privire la
implicații ale dependenței posibila transmitere genetică
• Adresare nevoilor de socializare în • Introducerea de membrii noi în
afara familiei familie
• Inițierea carierei sau programului • Nevoi de informare cu privire la
vocațional carieră/ stil de viață
• Clarificarea rolului de advocacy
• Posibile nevoie de tutelă
Consilierea
familiei cu
nevoi
speciale
Intervenție

Consiliere
Delimitări
conceptuale

Instruire /
psihoeduc
ație
Consiliere (1986, BAC)
”Folosirea abilă și în acord cu o serie
de principii a relațiilor pentru a facilita
cunoașterea de sine, creșterea și
acceptarea emoțională și dezvoltarea
optimă a resurselor personale.
Scopul general este acela de a oferi
oportunitatea de lucra pentru o viață
mai satisfăcătoarea și plină de resurse.

Caracteristici

Bunăstare/
preocupări

Funcționalitate

Bazată pe
teorie
Strategii de intervenție (Raport 2016)

Programe sistemice de familie

Programe instructive

Programe interactive

Sprijin comportamental pozitivist


Programe sistemice de
familie (singer, 2007)
Intervenții cu privire
Training parental
la abilitățile de
behaviorist (i.e.,
abilități de gestiune a coping – principii
cognitiv –
comportamentului);
comportamentale ;

O combinație a celor
2 de mai sus
Modelul cognitiv – comportamental
Modelul ABC cognitiv
A B C

descrieri inferenţe evaluări Consecinţe


afectiv-
emoţionale
Stimul /
comportamentale
eveniment psihofiziologice/
activator biologice
Prelucrări inconştiente de
informaţii

Informaţie

Arhitectura sistemului cognitiv uman din perspectiva paradigmei


cognitiv comportamentale
Modelul ABC cognitiv
Cogniţii descriptive şi inferenţiale

Cogniţii descriptive:

 Structuricognitive cu dublaj lingvistic


 Descriu stimulii prin propoziţii de
observaţie

Exemplu: “maşina roşie a frânat lângă


mine”
Modelul ABC cognitiv
Cogniţii descriptive şi inferenţiale

Cogniţii inferenţiale:

 Structuri cognitive cu dublaj lingvistic


 Trec dincolo de actul perceptiv

Exemplu: “maşina roşie care a frânat lângă


mine venea din centru”..
Modelul ABC cognitiv
Cogniţii descriptive şi inferenţiale

Dacă cogniţiile descriptive şi inferenţiale:

 Au caracter local
 Sunt asociate cu A-uri specifice
 Pot fi accesate conştient

sunt numite GÂNDURI AUTOMATE


Modelul ABC cognitiv
Cogniţii descriptive şi inferenţiale

Gândurile automate

 sunt structuri cognitive locale


 derivă din structuri cognitive generale de tip descriptiv şi
inferenţial (cogniţii centrale şi intermediare – scheme cognitive)
 pot fi funcţionale / disfuncţionale
Modelul ABC cognitiv
Cogniţii descriptive şi inferenţiale

Gândurile automate disfuncţionale:

Cu referire la propria persoană (“sunt slab”)

Cu referire la viitor (“viitor fără speranţă”)

Cu referire la experienţele proprii (“am ratat totul”)


Modelul ABC cognitiv
Cogniţii descriptive şi inferenţiale

Cum apar gândurile automate disfuncţionale?

 Gândirea dihotomică vs gândirea nuanţată


 Inferenţa arbitrară vs inferenţa susţinută logic
 Abstracţiunea selectivă vs abstracţiunea susţinută logic
 Minimizarea şi maximizarea vs evaluarea adecvată
 Suprageneralizarea vs generalizarea susţinută logic
 Gândirea emoţională vs evaluarea valorii prin dovezi
 Etichetarea vs focalizarea pe concret
 Vederea “în tunel” vs înregistrarea tuturor dovezilor
 Personalizarea vs asumarea responsabilităţii doar când este
cazul
Modelul ABC cognitiv
Cogniţii descriptive şi inferenţiale

Autodepreciere / neajutorare
(“indiferent ce fac, sunt fără
Cogniţii centrale
- 2 cogniţii centrale
valoare”)
- disfuncţionale de
bază:
Autoexcludere / neacceptarea
(“indiferent ce fac, sunt de
neiubit”)
Secventele REBT

1) Centrarea pe probleme specifice de viata

2) Definirea si stabilirea problemei tinta

3) Evaluarea C-ului (a consecintei)

4) Evaluarea A-ului (a evenimentului)


Secventele REBT

5) Identificarea si evaluarea problemelor emotionale


secundare

6) Clarificarea lagaturii intre B si C

7) Evaluarea convingerilor (a B-ului)

8) Stabilirea legaturii intre convingerile irationale si consecinte


Secventele REBT

9) Disputarea credintelor irationale

10) Adancirea increderii in credintele rationale

11) Punerea in practica a cunostintelor si competentelor


acumulate

12) Verificarea sarcinilor pentru acasa

13) Facilitarea procesului de producere a schimbarii


Coping
Formă de coping Explicaţie Exemplu
Focalizat pe Încearcă să vadă aspectul Reamintirea beneficiilor
emoţii, activ pozitiv al situaţiei sau să se pe care le comportă
bazeze pe experienţe un rol sau altul.
trecute.
Focalizat pe Încercări de a rezolva Încercarea de a afla
probleme, activ probleme prin acţiuni mai multe despre
deschise, măsurabile. situaţie pentru a o
putea rezolva.
Focalizat pe Reducerea tensiunii prin Individul îşi spune că
emoţii, pasiv negarea caracterului serios problema probabil va
al situaţiei, reprimarea dispărea de la sine, şi
sentimentelor negative. dacă nu poate fi
rezolvată mai târziu.
Focalizat pe Încercări de a evita Individul se gândeşte la
probleme, pasiv problema. altceva şi pretinde că
problema nu există.
Tip de coping Strategie de coping

Sprijin din partea 1. Căutarea sprijinului emoţional din partea partenerului


partenerului 2. Căutarea sprijinului practic din partea partenerului

Sprijin din partea 1. Implicarea membrilor familie - rudelor în luarea deciziilor


membrilor familiei şi rezolvarea unor sarcini practice
(alţii decât 2. Căutarea sfaturilor practice sau a sprijinului de la prieteni
partenerul), rude sau şi rude
prieteni apropiaţi 3. Căutarea sprijinului emoţional de la prieteni şi rude

Condiţii 1. Aprecierea şi profitarea de condiţii de muncă specifice şi


organizaţionale ce de politici organizaţionale specifice
sprijină familia sau 2. Aprecierea şi căutarea sprijinului din partea superiorului
sunt orientate către
familie

Servicii de sprijin 1. Folosire de servicii de îngrijire a domiciliului


externe 2. Accesarea serviciilor de creşă, babysitting, sau a altor
forme de servicii de creştere a copiilor
3. Consumul produselor semipreparate - luarea mesei la
restaurant
Tip de coping Strategie de coping

Reducerea tensiunii 1. Participarea la exerciţii fizice


2. Participarea la activităţi de relaxare
3. Acomodarea programului pentru a avea timp pentru sine

Restructurarea 1. Folosirea de afirmaţii pozitive pentru a se simţi bine cu sine


cognitivă activă însuşi dar şi cu solicitările specifice unui rol
2. Compararea favorabilă a situaţiei curente cu cea trecută şi
recunoaşterea valorii adăugate a rolurilor multiple
3. Reducerea standardelor

Gestiunea activă de 1. Prioritizarea rolurilor şi a sarcinilor de rol


rol 2. Limitarea sau modificarea cerinţelor de rol
3. Comportament îmbunătăţit de planificare a rolului –
organizare, planificare, gestiunea eficientă a timpului,
acţiune imediată

Compartimentalizare
Educațional sau interactiv

Programe instructive Programe interactive


Sprijin
comportamental
pozitiv
Emotii reactive vs emotii profunde
Emotile universale

bucurie surpriza Tristete Frica Furie Rusine


Emotia ce proces

Tendinta de actiune Tendinta de actiune

Evaluarea cognitivă: viziunea Evaluarea cognitivă: viziunea de


de sine si de ceilalti sine si de ceilalti
Emotii Secundare
Emotii Secundare

Emotie Primara Emotie Primara

Indiciu corporal Indiciu corporal


Nevoi de atasament nesatisfacute = Nevoi de atasament nesatisfacute
activarea sistemului limbic = activarea sistemului limbic
EFT – o
harta, un set De-
escaladarea

de pasi
pentru reper Redevenire
sigură

Consolidarea
ETAPA A: DE- ESCALADAREA / CONȘTIENTIZAREA
Pasul 1 (evaluare)
Pasul 2 (circularitatea)
Pasul 3 (emoții)
Pasul 4 (recadrarea)
ETAPA B: SIGURI IAR/ ÎNTĂRIREA LEGĂTURII
Pasul 5 (experențierea)
Pasul 6 (observare)
Pasul 7 (nevoile de atașament)
ETAPA C: CONSOLIDAREA
Pasul 8 (soluții)
Pasul 9 (recapitulare/încheierea)
Tango

Plângerea

Repetâm în
Sublinierea
direcția
emoției scundare
cealaltă...

Impactul acestei
tendițe de Tendința de
acțiune = puntea acțiune
de legătură
LUCRUL
APROFUNDAT CU
EMOTIA
ACCES

Emoție primară
Frică legată de atașament
RISSC

CUVINTELE
CLIENTULUI

SLOW – SOFT-
INCET BLAND

IMAGINI

REPETA