65. Prezentaţi contextul istoric al profeţiei lui Isaia.

Isaia profeteste in timpul a patru imparati: Ozia, Iotam, Ahaz si Ezechia...In timpul lui Ahaz a avut
loc razboiul siro-efraimit . era o perioada de criza economica fiind in permanenta in pericol de razboie
atat din partea Siriei cat si asirienilor. Si-a inceput lucrarea in ultimul an de domnie a lui Uza si a
continuat in timpul celor trei din cartea apocrifa Inaltarea lui Isaia se spune ca acesta a murit taiat in
doua cu fierestreul in timpul lui Manase...Isaia il mustra pe Ahaz deoarece sa alaturat aliantei anti-
asiriene, si pe Ezechia in momentul in care arate bogatia Ierusalimului emisarilor babilonieni in
speranta aliantei anti-asriene iar in timpul carei Dumnezeu il scapa de asediul asiriei asupra
Ierusalimului

66. Descrieţi chemarea lui Isaia în slujbă şi găsiţi aplicaţia pasajului pentru creştinul
contemporan.
67. Care este perspectiva evanghelică asupra paternităţii cărţii Isaia? Argumentaţi-vă
răspunsul.
Abordarea traditionala atribuie aceasta carte lui isaia fiul lui Amot
Cercetatori pun la inoiala posbilitatea ca Isaia sa scrie toata cartea care este astazi in canon acestia
ii atribuie doar primele 39 de capitole intrucat celelalte vorbesc despre lucruri din perioada exilica si
post-exilica intrucat este greu de crezut de catre cercetatori desccoperirea lui Dumnezeu care cunoaste
viitorul.. astfel ei spun ca pe cap 40-66 este un alt autor impartit in deutoro isaia si trito isaia pentru a
nu se da un nume, apoi aceasta sectiune a mai fost impartita spunand ca aceasta s-au luat din diferite
materiale.

68. Care este mesajul elementelor din a V-a pereche a structurii paralele corespunzătoare celor
două părţi ale cărţii Isaia?
- Judecata si eliberarea Poporului Israel- Rascumparare prin Robul lui Dumnezeu, glorificarea
Israelului\

69. Prezentaţi argumentul pe baza căruia se poate susţine structura îndoită a cărţii Isaia.
70. Comentaţi mesajul teologic al cărţii Isaia privitor la: Dumnezeu, Dumnezeu ca Salvator şi
Mântuitor, Duhul Domnului, Robul lui Dumnezeu şi suveranitatea divină.
Dumnezeu ca Salvator:insusi numele lui Isaia sugereaza Domnul va mantui, deasemnea
Dumnezeu va salva de aliantele anti-iudaice si va aduce poporul din nou din Babilon unde vor fi dusi
robi
Duhul Domnului: Duhul se manifesta dand intelepciune, restaurand ordinea in creatie, autoritatea
pentru proclamare,,asigura implinirea promisiunilor.....

1
 Robul Domnului – sa oferit diverse interpretari cu privire la Robul Domnului evrei spun ca aici
este vorba despre Israel dar nu se poate sustine acest argument fiindca dupa perioada postexilica
poporul nu a devenit neprihanit ci a continuat in starea de pacatoseni chiar daca nu la acelasi nivel ca
cel dintai aceasta se vede si din profetiile lui Zaharia....
- Pentru crestini este clar ca aici este vorba despre Mesia Isus Hristos in care s-au implinit toate
cuvintele profetiei
Suveranitatea Divina: aceasta se manifesta prin abilitatea de a anticipia evenimente viitoare .......

71. Precizaţi cel puţin două aspecte care reflectă legătura teologică dintre cartea Isaia şi NT.
Lucrarea lui Mesia in Isaia a fost anticiopata incepand cu lucrarea lui ioan botezatorul- nasterea
din fecioara – misiunea in Israel – invatatura transmisa prin pilde – misiunea printer neamuri și
Incorporarea neamurilor in poporul lui Dumnezeu si mantuirea neamurilor

72. Contextualizaţi din punct de vedere istoric lucrarea profetului Ţefania.

Perioada in care a profetit Tefania a fost in timpul perioadei de refroma introdusa de Iosia,
probabil in a doua jumatee a sec VIII. In timpul lui Iosia a slabit dominiatia Asiriana si astfel Iuda isi
castiga din nou independenta iar Iosia incepe sa recastige Regatul de Nord

73. Care sunt scopurile cărţii lui Ţefania, structurii îndoite a acesteia?
-scrisa in perioada reformei lui IOSIA dezvaluie afinitati cu Amos si Isaia ce permite incadrarea
profetiei in a 2 jum a sec 7
-oracolele pot reprezenta baza teologica a programului politic de expansiune a lui IOSIA spre Filistia
Transiordania si provinciilor asiriene de N
-pe baza aluziilor istorice are oracolelor anti natiuniHyott a dat scrierea in ultima partea a domniei lui
ioiachim.

74. Explicaţi la ce se referă următoarele expresii din cartea Ţefania: „rămăşiţele lui Baal” şi
„bizuirea pe drojdii”? Ce termen foloseşte Ţefania în capitolul al III-lea pentru a-i descrie
pe profeţii falşi?
 ”rămăşiţa lui Baal” (1.4) se referă la elementele baaliste care au supravieţuit epurării lui Iosia
şi şi- au continuat existenţa în subteran; folosirea expresiei este justificată numai după moartea
lui Iosia (609 a.Chr.)
 „încrederea pe drojdii” (1.12) se poate referi la eşecul reformei lui Iosia prin moartea
prematură a eroului la Meghido.
 „trufaşii” (3.11) se referă probabil la profeţii falşi care promiteau îndepărtarea pericolului
babilonian de Ierusalim. Sentimentul general al cărţii sugerează iminenţa căderii Ierusalimului

2
 (cf. cap. 3).

75. Care este mesajul teologic al cărţii Ţefania?

Ţefania se află în avanposturile înnoirii spirituale a naţiunii lui Israel. Mesajul său aduce speranţă
poporului asuprit. Deşi nu este preocupat atât de mult de evanghelia socială cum a fost Amos, Isaia
sau Mica, Ţefania posedă o percepţie fină asupra nedreptăţii sociale care caracteriza societatea sa (3.3-
4). Conţinutul profeţiei sale face frecvent uz de conceptul de „Ziua Domnului” (mai ales în primul
capitol). Printre formulele preferate se enumeră următoarele: „ziua jertfei Domnului” (1.8), „ziua
aceea” (1.9, 10; 3.11, 16), „vremea aceea” (1.12; 3.19), „ziua cea mare a Domnului” (1.14), „ziua
mâniei Domnului” (1.18), „ziua mâniei” (1.15; 2.2). „Ziua Domnului” posedă două valenţe: una de
judecată şi alta de mântuire, atât pentru rămăşiţa lui Iuda (2.7; 3.20), cât şi pentru neamuri (2.11; 3.9).
Pasajul care descrie cel mai plastic caracterul forensic al „Zilei Domnului” îl reprezintă versetele 15 şi
16 din primul capitol:
Ziua aceea este o zi de mînie, o zi de necaz şi de groază,o zi de pustiire şi nimicire,o zi de întuneric şi
negură, o zi de nori şi de întunecime, o zi de trâmbiţă şi urlet împotriva cetăţilor întăriteşi împotriva
turnurilor înalte.

76. Prezentaţi pe scurt istoria transpunerii în scris a profeţiilor lui Ieremia, potrivit detaliilor
oferite chiar de către carte.
Dupa mai bine de 20 de ani de profetie Dumnezeu ii porunceste lui Ieremia sa scrie cuvintele
profetice pe care le-a rosstit pana acuma astfel el isi angajeaza un scrib pe Baruh care scrie toate
profetiile si cele care vor mai urma, Mesajul ajunge la Rege dar acesta ofensat de acuztiile carti o
arunca in foc astfel Baruh trebuie sa rescrie din nou cartea. Datorita adresari la persoana I primele 25
de capitole fac parte din prima cartea. Deasemenea cartea cuprinde si material biografic. Textul
masoretic este putin mia lung decat cel septuagintal celui din urma ii lipseste a saptea parte a textului
ebraic

77. Descrieţi pe scurt contextul istoric al lucrării profetice a lui Ieremia?

Slujba lui Ieremia este prezentată în contextul istoric al lui Iuda. Necredincioşia faţă de legământ a
israeliţilor a atras în final o mare mânie din partea lui Dumnezeu, deşi aceasta nu s-a întâmplat
imediat.
Ieremia a fost chemat la lucrare într-un moment critic al istoriei lui Israel. Era al treisprezecelea an
de domnie al lui Iosia, regele-copil care peste 5 ani avea să descopere Legea lui Dumnezeu şi să
pornească reforma religioasă a naţiunii (2 Regi 22.1-3). Ultimul rege asirian, puternicul Aššurbanipal,
murise. Pe acest fond se ridica un nou stat cu pretenţii la puterea mondială, Babilonul (626 a.Chr.),
deşi Egiptul sub Neho nu renunţase la ideea supremaţiei în zonă. Reforma lui Iosia nu avea să dureze
mult, abia 12 ani, şi speranţele de mai bine aveau să piară împreună cu regele, ucis în confruntarea cu
3
faraonul Neho în câmpia Meghido. Era în ajunul bătăliei de la Karkemiş (605 a.Chr.), când rezistenţa
asiriană a fost zdrobită definitiv, în ciuda sprijinului militar egiptean. Incepe lucrarea in timpul lui
Iosia cand intrun moment critic al Israelului Iosia avea sa descopere Legea si sa introduca reformele
iar pe plan extern se afirma o noua putere mondiala Babilonul...Egptul inca ramane o putere militara
iar cetatea Ninive este distrusa si odata cu ea imperiul Asirian.....Perioada de inflorire se termina cu
moarrtea lui Iosia la Meghido in batalia lui cu Neho imparatul Egiptului. Dupa urmeaza declinul
imparatie urmeaza Ioakin Ioakim Zedechia .......

78. Care este mesajul teologic al cărţii lui Ieremia?

- Suveranitatea lui Dumnezeu: Dumnezeu este cel care conduce istoira astfel orice se intampla
se intampla datorita planului Sau pe care el il are iar aceasta se regaseste in mesajul lui Iermia
Dumnezeu anticipeaza distrugerea Ierusalimului dar si intoarecerea lui imaginea olarului arata
ca Dumnezeu este cel care a creat tot universul si tot ce se intampla se datoreaza Lui
- Dreptatea lui Dumnezeu: dumnezeu pedepseste pacatul
- POPorul Israel: - El este cel care a ales acest popor sa ii fie poporul lui avand o relatie speciala
cu el deeacea apar cateva imagiin simbolistice precum Logodnica Domnului, Via Domnului,
Sotia Domnului
- Vocatia de Profet........ Moise-Ieremia

79. Care este elementul central care îl dovedeşte pe Ieremia drept un slujitor de „succes”?
- Ascultare de Cuvantul lui Dumneezeu

80. Care este acele credinţe false în care poporul evreu s-a încrezut cu tărie, ignorând chemarea
spre pocăinţă a mesajului proclamat de Ieremia?
Increderea in ajutorul Egiptului si a fortelor proprii si totodata pe ceea ce spunea profeti falsi
ca Ierusalimul nu va fi niciodata distrus

81. Care este contextul istoric al profeţiei lui Naum? Care este cea mai timpurie datare pentru
scrierea profeţiei? Dar cea mai târzie? Motivaţi alegerea făcută.
Supremaţia regională a imperiului neo-asirian cunoaşte un declin tot mai pronunţat. Asiria cedează
locul Babilonului pe scena istoriei mesopotamiene. Capitala asiriană cade în 612 a.Chr., fiind jefuită şi
demolată de către alianţa medo-babiloniană, după trei luni de asediu. Se cunoaşte foarte puţin despre
acest profet. Pentru localitatea sa de origine, Elkoş, s-au sugerat mai multe locaţii, fără ca vreuna
dintre ele să se fi impus ca sigură. Este vorba despre Al-Kiş în apropiere de Ninive, Elkese în Galileea
(Ieronim), sau localitatea cu acelaşi nume din sudul lui Iuda. Ultima variantă pare a fi sugerată chiar
de versetul 15 din primul capitol.

4
82. Care este meajul teologic al profeţiei lui Naum?
Mesajul prinicpal al carti il constiutie Razbunarea Domnului ca va veni peste cei care au
intrecut limitele acceptabile ale pacatului dar tot odata are si mesajul de speranta. Un Dumnezeu
suveran care este plin de mila si indurare dar care este si drept si pedepseste pe cei care incalca in mod
voit si continuu legea Sa.
În primul rând reiese ideea despre suveranitatea lui Dumnezeu nu doar asupra Ierusalimului ci
si asupra Asiriei si a intregii lumi.
Caracterul lui Dumnezeu ca răzbunator (dar nu o revarsare a maniei Sale sau daor a maniei, ea
se vede pe fondul rabdarii, a bunatatii)

83. Prezentaţi pe scurt dezbaterea teologică dintre profet şi Dumnezeu aşa cum apare în profeţia
lui Habacuc.
Mesajul luii Habacuc difera de celelalte mesaje ale profetiilor in care Dumnezeu vorbeste pentru
popor in cartea sa Habacuc vorbeste catre Dumnezeu din partea poporului ...EL se intreaba de ce
Dumnezeu foloseste Babilonul sa pedepseasca pe Israel.....Habacuc incearca sa inteleaga voia
suvearana a lui Dumnezeu

84. Scoateţi în evidenţă, potrivit cărţii Habacuc, acţiunile care revelează felul în care Dumnezeu
acţionează în dreptatea Sa atât în istoria lui Iuda, cât şi în cea a celorlalte naţiuni.
85. Ce concept teologic este subliniat în mod aparte în cartea profetului Habacuc? Argumentaţi-
vă răspunsul, folosindu-vă şi de relaţionarea cărţii cu NT.
- Cel neprihanit va trai prin credinta...verset care este reluat de Pavel si apare si in Evrei,....In
ciuda dezastruluii care va veni peste Iuda Habacucu alege sa se increada in Domnul

86. Care este contextul istoric al cărţii Habacuc?

- Habacuc a fost contempora cu Ieremia, Tefania si Naum...se presupune ca activitatea lui a fost
in primi ani ai lui Iosia inainte de reforma religioasa...intrucat aduce un mesaj de judecata ce
va veni peste Ierusalim de catre Babilon...

87. Care este mesajul teologic al cărţii Habacuc? Prin ce anume se relaţionează cartea Habacuc
cu NT?
Experienţa practică pune la încercare dreptatea lui Dumnezeu, de data aceasta nu la nivelul
individului (cf. Ps. 73), ci la nivelul naţiunii. Acum „cel rău” primeşte autoritate de la Dumnezeu
pentru a interveni la nivelul relaţiilor internaţionale. Convingerea personală a profetului este
confirmată de Dumnezeu, ceea ce determină regăsirea echilibrului din partea celui dintâi.
De departe, cel mai renumit citat din Habakuk 2.4 „cel drept va trăi prin credinţa lui”. În

5
Romani 1.17, apostolul Pavel aplică principiul la nivel spiritual, fiind o credinţă care generează mai
multă credinţă. Galateni 3.11 admite valoarea juridică a credinţei, îndreptăţirea oferită de Dumnezeu
pe baza credinţei fiind incomparabilă cu cea pe care Legea o putea oferi (cf. Fil. 3.9). Contextul din
Evrei 10.39 sugerează aspectul escatologic al „trăirii prin credinţă”, credinţa obligând la statornicie.

88. Descrieţi pe scurt contextul istoric al profeţiei lui Ezechiel.

Dacă, într-adevăr, Ezechiel a avut 30 de ani când a fost chemat la lucrare, atunci şi-a petrecut
copilăria sub influenţa reformelor spirituale implementate sub patronajul lui Iosia, dar şi sub iminenţa
invaziei asiriene. Moartea lui Iosia l- a surprins pe Ezechiel în vârstă de numai 14 ani. A asistat la
domniile instabile ale lui Ioahaz, Iehoiachim, Iehoiachin, pentru a sfârşi în robie printre convoaiele de
robi care părăseau Ierusalimul în anul 597 a.Chr. Trebuie să fi fost martor al lucrării profeţilor
Ieremia, Habakuk şi Ţefania. Ezechiel este deportat la Telaviv în apropierea raului Chebar, a fost
casatorit, a trait in casa lui Propie.
-593 este chemat la slujba profetică
-slujirea lui a durat 22 de ani, ultima profetie se pare ca a fost prin 571
-mana lui Dumnezeu era asupra lui cap. 1.3
-respinge cuvantarile inselatoare ale poporului

89. Prezentaţi pe scurt câteva teme preferate în profeţia lui Ezechiel.

90. Dataţi lucrarea profetului Ezechiel, potrivit dovezilor interene. Pe parcursul a câţi ani se
întinde lucrarea profetică a lui Ezechiel?
Ezechiel a fost fiu de preot (1.3). El şi-a desfăşurat lucrarea în exil, pe vremea când statul lui Iuda
îşi consuma ultimii ani de existenţă. Autorul îşi datează primul oracol în al cincilea an de robie al lui
Iehoiachin (1.1-2), ceea ce înseamnă că a fost emis la mai puţin de cinci ani de la prima deportare a
evreilor. Ultimul oracol al profeţiei sale este datat „anul al douăzeci şi şaptelea” probabil tot al exilului
lui Iehoiachin (29.17). Prin urmare, lucrarea lui Ezechiel se extinde pe parcursul a cel puţin 22 de ani.
Referirea la „al treizecilea an” de la începutul cărţii este puţin ambiguă. Este foarte posibil ca să se
refere la vârsta profetului, care coincidea cu vârsta majoratului la leviţi (Num 4.3). Faptul acesta ar
converge cu interesul autorului pentru Templu şi cult şi s-ar putea justifica prin originea sa preoţească.
Ca întreg, mesajul lui Ezechiel nu este prea încurajator, mai ales pentru nobilii evrei care aşteptau o
repatriere rapidă. Dumnezeu va demonstra veracitatea profeţiei sale când istoria va lua turnura
anticipată. Lucrarea a putut fi scrisă în sec. V a.Chr.

91. Scrieţi schiţa cărţii lui Ezechiel.

I. Profeţii de judecată date înaintea căderii Ierusalimului 589 (cap. 1-24)
II. Profeţii împotriva altor popoare 588-586(cap. 25-32)
III. Profeţii despre restaurare date la căderea Ierusalimului 586-573 (cap. 33-48)

6
92. Detaliaţi 3 dintre cele patru teme teologice ale cărţii lui Ezechiel.
Suveranitatea lui Dumnezeu este bine reprezentată pe scară largă prin modul în care este exprimată
stăpânirea lui Dumnezeu nu numai asupra poporului Său ci şi asupra întregului pământ. Cuvintele
Sale sunt legi. Ca semn al preocupării Domnului pentru dovedirea validităţii cuvintelor Sale, apare de

15
73 de ori expresia „a recunoaşte că Eu sunt Domnul”. Dumnezeu se asociază profetului Său chiar
de la începutul lucrării acestuia, astfel încât validarea cuvintelor Domnului înseamnă acelaşi lucru cu
validarea profetului însuşi (2.5).

Dreptatea lui Dumnezeu este un standard unic atât pentru Israel cât şi pentru neamuri. Dumnezeu nu
tolerează păcatul pentru că este un afront adus Majestăţii Sale. Condamnarea păcatului începe chiar cu
Israel, deoarece primele 24 de capitole ale cărţii înfierează păcatul naţiunii alese. Exilul avea să
purifice naţiunea de păcat şi să producă o rămăşiţă dispusă a trăi după standardul lui Dumnezeu (6.8-
10; 9.8-10; 11.12; 12.16; 14.21-3). Chiar dacă se promovează ideea exilului ca penalizare a naţiunii,
Ezechiel accentuează faptul că ascultarea şi neascultarea au consecinţe individuale (18.1-32; 33.10-
20). Cel puţin în această privinţă, teologia lui Ezechiel seamănă bine cu teologia cronicarului.

Îndurarea lui Dumnezeu nu este exclusă din tablou datorită promisiunilor făcute lui Israel. A treia
secţiune a cărţii se concentrează tocmai asupra acestui aspect. Supravieţuitorii exilului se vor bucura
de restaurare. Dumnezeu va fi din nou în mijlocul lor (48.35 cf. 11.20; 14.11; 36.23, 27, 28). Deşi
Dumnezeu Şi-a părăsit Templul (cap. 10), se va reîntoarce acolo (cap. 43). Israel va avea un lider din
dinastia lui David (37.24-5; 45.7), iar poporul va manifesta un interes înnoit pentru Dumnezeu (11.17-
20; 36.24-8).

93. Care sunt două dovezi care pe care se sprijină datarea timpurie a cărţii lui Daniel?
Ca evidenţe pentru datarea târzie a cărţii s-au luat în discuţie câteva aspecte literare. referinţele la
instrumentele muzicale din capitolul 3, folosirea unor dialecte târzii ale limbii ebraice şi aramaice,
detalierea profeţiilor. Ca şi cum influenţa greacă în Mesopotamia ar fi de dată târzie, se susţine că, din
moment ce nu există referinţe interne,terminologia muzicală folosită de autorul naraţiunii din capitolul
3 trebuie să fi fost de inspiraţie grecească,asadar tarzie.

94. Descrieţi pe scurt cadrul istoric al activităţii profetice a lui Daniel.

Deportarea lui Daniel şi a prietenilor săi (Dan. 1.1) coincide cu prima intrare a lui Nebukadreţar II
in ierusalim. Regele iudeu, Ioiakim, este tolerat pe tron, dar obligat la plata unui tribute pentru a-şi
ispăşi vina asocierii cu faraonul Neho II. + povestire pe scurt capitularea ierusalimului pana la cadere

7
95. Argumentaţi unitatea cărţii Daniel pe baza structurii sale interne.
Elementul principal de coeziune este eroul naraţiunilor, receptor al revelaţiilor din a doua jumătate
a cărţii. Deşi
autorul (Daniel sau un altul) a folosit două limbi pentru redactarea lucrării sale şi două genuri literare,
tema central este consistentă de la un capăt la celălalt. Oricât de diferite sunt în aparenţă, cele două
secţiuni ale cărţii sunt legate printr-o structură chiastică: Capitolul 2 viziunea celor 4 imperii: chipul
cu cap de aur
Capitolul 3 mari izbăviri: cuptorul aprins
Capitolul 4 regi păgâni: Nebukadreţar
Capitolul 5 regi păgâni: Belşaţar
Capitolul 6 mari izbăviri: groapa cu lei
Capitolul 7 viziunea celor 4 imperii: fiarele hibride

96. Care este mesajul teologic al cărţii Daniel? Care este pasajul mesianic din cartea Daniel,
interpretat ca atare de Domnul Iisus la procesul său?
Tema centrală a cărţii poate fi formulată astfel: „Dumnezeu este Suveranul care intervine punând
capăt răutăţii omului”. Naraţiunile din prima parte sunt încadrate în realitatea istorică, iar profeţiile din
a doua parte sunt ancorate în escaton. Urâciunea răului este ilustrată prin „arta urâtului”, prin fiare
groteşti din categoria celor necurate. Indiferent care sunt imperiile reprezentate de secţiunile statuii şi
de fiarele sălbatice, un lucru este cert, mândria umană le propulsează liderii, iar distrugerea naţiunilor
le caracterizează domnia. În antiteză cu aceşti domnitori umani şi imperiile lor se află Dumnezeu şi
împărăţia Sa. El este imaginat în chip omenesc, alături fiindu-i Fiul Omului, îngerii şi închinătorii Săi.
Toţi se află în conflict deschis cu forţele răului. Mesajul lui Daniel este că, indiferent de răutatea
imperiilor umane, în cele din urmă, împărăţia lui Dumnezeu va triumfa, fapt sigur şi definitiv.

97. Descrieţi contextul istoric al profeţiei lui Obadia.

Profeţia lui Obadia are ca subiect anticiparea distrugerii Edomului. Cunoscut şi ca Seir, Edom era
un teritoriu localizat la sudul şi răsăritul Mării Moarte, de la uedul Zereq până la golful Aqaba.
Teritoriul arid era străbătut de două drumuri comerciale: (1) Calea Regilor traversa zonele cele mai
aride şi mai prăpăstioase, dar cu resurse de apă mai stabile şi mai uşor de găsit, (2) artera de răsărit era
mai uşor de parcurs, dar şi lipsită de resurse de apă. Acestea reprezentau surse sigure de venit pentru
edomiţi. Relaţiile cu israeliţii au cunoscut o istorie îndelungată, frecvent conflictuală. Dintre toate
devastările cunoscute de Ierusalim, una singură pare a se potrivi descrierii oferite de profeţia lui
Obadia. O coaliţie de arabi şi filisteni au invadat oraşul pe vremea domniei lui Ioram, pe la mijlocul
sec. IX a.Chr. (2 Cr. 21.16-17), când edomiţii, de curând răzvrătiţi suveranităţii iudee, trebuie să fi
perceput cu mare satisfacţie soarta foştilor lor suverani (cf. 2 Cr. 21.8-10).
8
98. Care este mesajul teologic al cărţii Obadia? Puneţi în evidenţă prin ce anume se relaţionează
această carte cu NT.
O a treia carte inclusă în studiul nostru despre profeţii exilului va fi Obadia. Cu toate că el nu a
lucrat în Babilon, mesajul lui profetic a fost rostit cu ocazia distrugerii Ierusalimului. El a profeţit
împotriva Edomului, datorită atitudinii pline de cruzime pe care această regiune avut-o faţă de evrei la
capturarea şi distrugerea Ierusalimului de către babilonieni. Se pare că Obadia a profeţit în perioada
exilului.
Tema principală a mesajului lui Obadia este „Ziua Domnului“. Ca şi la ceilalţi profeţi, aici ni se
relatează faptul că în „Ziua Domnului" va avea loc judecata divină a tuturor oamenilor. Profetul
Obadia a accentuat profeţiile lui Ieremia şi Ezechiel arunci când a asigurat Israelul - în mod special pe
cei persecutaţi de Edom - că judecata „Zilei Domnului“ va veni peste el. Profeţia lui Obadia nu este o
răzbunare, ci o prezicere a judecăţii drepte a Domnului. Obadia spune despre Edom: „Cum ai făcut,
aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău" (v. 15).

99. Descrieţi contextul istoric al lucrării lui Hagai.

Perioada de slujire a lui Hagai este relativ uşor de stabilit. Profeţia lui Hagai poate fi încadrată în
timp, având date în ordine cronologică. Cele cinci date ale profeţiilor lui sunt cuprinse în intervalul
aceluiaşi an, într-un răstimp de 4 luni. Profețiile lui au fost rostite în al doilea an al lui Darius (520
î.Hr.). Se pare că Hagai a profeţit o perioadă scurtă de timp.
Decretul de repatriere a evreilor promulgat de Cirus (539 a.Chr.) i-a găsit pe evrei într-o situaţie
delicată. Trecuseră peste 50 de ani de la căderea Ierusalimului, timp în care o nouă generaţie crescuse
în exil. Ascultând cuvintele lui Ieremia, evreii şi-au construit locuinţe şi au prosperat. Confortul şi
securitatea financiară nu puteau fi părăsite uşor, motiv pentru care nu putem asista la o migraţie în
masă a evreilor spre Ierusalim. Totuşi s-au găsit aprox. 50 000 care au fost dispuşi să facă acest efort.
O dată ajunşi la Ierusalim au avut de înfruntat mai multe probleme:
(1) pământul era pustiu, iar casele demolate;
(2) clasele de jos rămase în ţară, au pus stăpânire pe pământul celor deportaţi (Ier. 52.15-16 cf.
Ez. 11.3, 15). Sa creat o situaţie confuză şi iritantă cu privire la statutul proprietăţilor care vor
continua cel puţin un secol de acum înainte (Nm. 5.6-8);
(3) reconstruirea Templului s-a lovit de opoziţia vecinilor şi a oficialităţilor acestora, astfel încât
lucrul avansa foarte încet (Ezra 4.1-5; 5.3-5);
(4) persista imaginea grandioasă a Templului lui Solomon, un standard descurajant de greu de
atins (Ezra 3.12- 13; Hg. 2.3; Zah. 4.10).
Pe acest fundal, decizia repatriaţilor de a-şi reconstrui propriile case şi de a restaura fertilitatea
terenului agricol este absolut normală (Hag. 1.3-11). În 520 a.Chr., Dumnezeu ridica doi profeţi, pe
Hagai şi Zaharia, care au dinamizat poporul înspre reconstruirea Templului, astfel încât în 516 acesta

9
era incheiat. Oracolele sunt toate datate, o situaţie excepţională la profeţi, fapt ce permite şi datarea
lucrării profetului. Perioada se extinde pe parcursul a doar patru luni în timpul celui de-al doilea an de
domnie al împăratului Cirus (1.1; 2.1, 10, 20). De la moartea eroică a lui Cirus cel Mare (530 a.Chr.),
imperiul persan trecuse printr-o perioadă de instabilitate politică. Cambyse, asasinul fratelui său, a
sfârşit sinucigându-se. Ajuns la tron, Darius are de înfruntat o revoltă care a luat sfârşit abia în 522
a.Chr. Unii cercetători consideră că anumite secţiuni din profeţia lui Hagai se referă tocmai la această
situaţie (2.6-7). Dat fiind că Hagai se retrage din viaţa publică imediat ce lucrările de reconstruire a
Templului demarează, putem deduce că lucrarea sa, relativ scurtă (doar 4 luni), a avut ca scop
principal mobilizarea poporului repatriat în jurul unui proiect comun.

100. Care este scopul profeţiei lui Hagai?

Scopul slujbei lui Hagai a fost de a îndemna comunitatea post-exilică să reconstruiască Templul.
Fiecare profeţie a cărţii Hagai este legată de un singur scop, iar modul în care Israel a răspuns cu
ascultare a fost un lucru minunat. În mai puţin de o lună, poporul lui Israel a început lucrul la
reconstruirea Templului. Ascultarea poporului s-a datorat slujbei lui Hagai, chiar dacă aceasta a fost
de scurtă durată.

101. Prezentaţi schiţa cărţii Hagai şi prezentaţi pe scurt tema fiecărei părţi a cărţii.
Schiţa cărţii
1.1-15 Oportunitatea construirii celui de-al doilea Templu
2.1-9 Importanţa construirii celui de-al doilea Templu
2.10-19 Recompensarea poporului pentru investiţia în construirea celui de-al doilea Templu
2.20-23 Recompensarea liderului pentru investiţia personală în construirea celui de-al doilea
Templu
Există patru oracole, toate datate explicit sau implicit, în al doilea an de domnie al lui Darius.
Formularea biografică (persoana a III-a) a permis unor comentatori să sugereze că nu Hagai ar fi fost
autorul lucrării omonime. Spre deosebire de alţi profeţi, oracolele lui Hagai sunt directe şi plasate într-
un cadru narativ. Primul oracol (1.2-11) are ca scop motivarea poporului pentru reluarea lucrărilor de
construire a Templului. Oracolul a fost eliberat, probabil, cu prilejul unei adunări publice din prima
lună (probabil o „lună nouă”). În oracolul său, Hagai identifica situaţia economică dezastruoasă a ţării
cu blestemele ce derivau din neascultarea poporului în termenii legământului mozaic (Deut. 28).
Poporul răspunde cu entuziasm, mai ales după ce liderii lor, Zorobabel şi Iosua, se dau exemplu. La
23 de zile de la proclamarea mesajului poporul reîncepea lucrul. Al doilea oracol (2.1-9) a fost emis
la mai puţin de o lună de la primul. Era în luna a şaptea, în ultima zi a sărbătorii Corturilor. Expresia
„casa aceasta” sugerează o adunare publică chiar în incinta Templului. Mesajul este unul de încurajare
pentru constructorii care constataseră cu uşurinţă că noua construcţie nu o egala pe cea înălţată de

10
Solomon. Există binecuvântări speciale intenţionate de Dumnezeu pentru noul Templu care le întrec
pe cele experimentate în primul Templu. Ultimele două oracole au fost emise în aceeaşi zi, la trei luni
de la începerea lucrărilor la Templu. Oracolul al treilea (2.10-19) are două secţiuni: (1) un scurt
dialog între profet şi Dumnezeu, având ca mediu o întrebare cu privire la Lege (vv. 10-14), urmat de
(2) un mesaj de încurajare (2.15-19). Mesajul este că sfinţenia nu este contagioasă, cu 84 alte cuvinte,
proximitatea faţă de Templu nu garantează, în mod automat, sfinţirea. Reversul este adevărat în egală
măsură. În plus este dată asigurarea că, deşi oamenii nu s-au ocupat prea mult de ogoare, Dumnezeu
va garanta recoltă mare. Al patrulea oracol (2.20-23) este adresat lui Zorobabel, guvernator al lui
Iuda şi descendent al dinastiei davidice. Cu acest prilej, Hagai foloseşte o imagine similară, reversul
celei folosite cu privire la Ioiachin, bunicul lui Zorobabel. De această dată, inelul-sigiliu,
reprezentându-l pe descendentul lui Ioiachin, va rămâne pe mâna Domnului, fără a fi dat jos, cum s-a
întâmplat cu Ioiachin (Ier. 22.24-5). Chiar dacă Zorobabel însuşi nu a ajuns să restaureze monarhia lui
David, el a fost dat ca un semn pentru ziua când Dumnezeu va clătina ordinea mondială.

102. Descrieţi contextul istoric al lucrării lui Zaharia.

Viziunile sunt datate în anul al doilea al lui Darius (520/519 a.Chr.). În ciuda edictului lui Cirus,
repatrierea evreilor s-a realizat la cotele aşteptate. Puţini au fost cei interesaţi şi multe au fost
problemele întâmpinate. Oprită pentru o vreme, lucrarea de la Templu a fost reluată abia după ce
Dumnezeu a încurajat comunitatea prin cei doi profeţi: Hagai şi Zaharia. Construcţia Templului va fi
finalizată în 516 a.Chr.

103. Prezentaţi pe scurt mesajul teologic al cărţii Zaharia. (more info Curs S. Tatu p. 86)
La Zaharia, deşi nu avem o relatare de acest tip, primele şase versete servesc aceluiaşi scop, acela
de a conferi autoritate mesajului profetic. În prima vedenie apare un înger al Domnului, un comandant
al oştirii Sale, care intermediază pentru israeliţi pedepsirea excesului de zel demonstrat de neamuri
când Israel experimenta Ziua Domnului. Dumnezeu îi reasigură că nu a uitat lucrul acesta. Indiferent
de semnificaţia coarnelor şi a fierarilor, mesajul celei de-a doua vedenii este identic cu cel al primeia:
orice opoziţie direcţionată împotriva lui Dumnezeu va fi zdrobită. A treia vedenie vizează cetatea
Ierusalimului care va beneficia de o protecţie superioară celei oferite de un zid de apărare, pentru că
Domnul Însuşi, cu slava Sa, va fi un zid de protecţie pentru evrei (2.5). Ca şi cum cetatea ar fi inclusă
în stâlpul de foc al prezenţei Domnului care va coborî din nou pe pământ. Această imagine este
prezentă şi în Apocalipsa apostolului Ioan. Următoarea vedenie readuce în literatura Vechiului
Testament imaginea acuzatorului (Satan), care are acces în prezenţa lui Dumnezeu. Mesajul este că
preoţia şi cultul nu pot înlătura păcatul naţiunii, ci Dumnezeu este singurul care o poate face. Vedenia
a cincea este adresat direct lui Zorobabel. Prin imaginile sfeşnicului, ale celor şapte ochi ai lui
Dumnezeu şi a celor doi măslini, Zaharia îl încurajează pe Zorobabel din partea lui Dumnezeu că

11
lucrarea de rezidire a Templului de la Ierusalim se va finaliza. Lucrarea aceasta este cuprinsă în planul
lui Dumnezeu şi există consensul ceresc necesar încheierii sale. A şasea şi a şaptea vedenie reprezintă
două acte ale aceleiaşi piese. Sulul zburător imaginează Cele Zece Porunci, iar cele două păcate
reprezintă esenţa celor două secţiuni ale Decalogului. Sancţiunea pentru păcat este repatrierea din exil.
Ultima vedenie evocă din nou imaginea cailor din prima vedenie pentru a sugera faptul că Dumnezeu
Însuşi se va răzbuna pe naţiunile vinovate. Restul materialului din prima secţiune a cărţii conţine
informaţie mai mult istorică. Episodul din 6.9-15 este motivat de prezenţa unor soli dintre evreii din
Babilon la Ierusalim. Gestul simbolic executat de Zaharia faţă de marele preot Iosua are menirea de a
îngemăna oficiul de preot cu cel de rege în persoana lui Mesia, aici numit Odrasla (cf. Isaia 4.2;
Ieremia 23.5; 33.15). Materialul din capitolele 7 şi 8 este motivat de prezenţa altor mesageri ai
poporului cu chestiuni privitoare la post. Zaharia foloseşte prilejul pentru a expune adevărata doctrina
cu privire la post, o disciplină care trebuie însoţită de ascultarea din inimă, mai puţin preocupat de
detaliile exterioare (cf. Isaia 58). Partea a doua cărţii are un mesaj unitar şi coerent cu partea
anterioară, corect identificat de mai mulţi critici. Atât teoretic cât şi, mai ales, practic restaurarea
(tema primelor opt capitole) trebuie să preceadă răscumpărarea finală apoteotică (tema ultimelor şase
capitole).

104. Puneţi în evidenţă caracteristicile mesianice prin intermediul cărora cartea Zaharia se
relaţionează cu NT.
Tabloul regelui mesianic descris în deutero-Zaharia, caracterizat de umilinţă dar şi de autoritate,
este preluat de apostoli în evanghelii. El va călări pe un măgar (9.9), va fi vândut (11.12-13), Îşi va
supune popoarele (12.8-9), va fi străpuns (12.10), va fi lovit (13.7), Îşi va stabili domnia printre
oameni (14.3-9).

105. Discutaţi preocuparea fundamentală a profeţiilor lui Hagai şi Zaharia cu elementele lor
distinctive. ( i am not entirely sure what the answer for this is)
Aşa cum sa mai spus la introducerea la cartea lui Hagai, comunitatea celor care tocmai se
întorseseră din robie în secolul al şaselea înainte de Hristos aştepta o epocă de aur în care ea urma să
fie liderul mondial.
Pe de altă parte, profeţii postexilici (Hagai şi Zaharia) au sprijinit activitatea Templului. Hagai este
amintit de două ori în cartea lui Ezra (5:1, 6:14), unde, Hagai este prezentat în legătură cu profetul
Zaharia, contemporanul lui mai tânăr.

12
106. Scrieţi pe scurt interpretările posibile ale invaziei de lăcuste din introducerea profeţiei lui
Ioel.
Invazia lăcustelor este interpretată literal, reprezentând două descrieri ale aceluiaşi tip de
eveniment, fie ele identice ori distincte.
Urmează apoi o descriere vividă a invaziei lăcustelor, care au devastat ţara (1:4-12), pocăinţa fiind
singurul mijloc de a scăpa de judecata Domnului (1:13-20). Preoţii trebuiau să vestească o adunare
sfântă la Templu, iar poporul şi conducătorii săi trebuiau să plângă în faţa Domnului şi să postească.
Aceeaşi structură se repetă în capitolul doi, cu o mai mare intensitate de această dată: „Sunaţi din
trâmbiţă în Sion" (2:1). Lăcustele sunt comparate cu o armată invadatoare (2:2-11), care trece peste
toate obstacolele şi care nu poate fi oprită. Singura soluţie este pocăinţa cu lacrimi, jale şi cereri
înaintea lui Dumnezeu (2:12-17).

107. Care sunt cele două caracteristici care definesc Ziua Domnului potrivit cărţii Ioel?
Tema principală a cărţii lui Ioel este „Ziua Domnului“, un concept foarte cunoscut evreilor, la care
profetul Amos se referise cu trei secole înainte. Se pare că Amos fusese cel care definise termenul ca
fiind un timp al judecăţii pentru Israel şi pentru popoare, care urmau să beneficieze de o perioadă de
restaurare şi mântuire, perspectiva universalistă a „Zilei Domnului“ fiind întâlnită şi în cartea lui
Ţefania. Perioada post-exilică din istoria Israelului a reprezentat pentru poporul Israel un timp de
aşteptare generală a aspectelor pozitive ce aveau să vină după „Ziua Domnului", întrucât poporul
crezuse că exilul babilonian fusese judecata Domnului peste Israel, de aceea ei aşteptau cu nerăbdare
momentul restaurării şi mântuirii Israelului şi judecata Neamurilor. Momentul mântuirii a fost înţeles
în sens escatologic, de sfârşit al istoriei lumii, care avea să inaugureze o împărăţie mesianică, o epocă
în care Mesia va domni peste Israel, şi Israelul va stăpâni lumea. Această înţelegere greşită a
profeţiilor referitoare la „Ziua Domnului" a dus la apatia spirituală evidentă în cărţile post-exilice.
Predicile lui Ioel au arătat faptul că „Ziua Domnului" nu implica o dată fixă sau un singur
eveniment care urma să aibă loc la un moment dat în timp. Aspectul judecăţii de care evreii credeau că
avuseseră parte deja putea reveni dacă poporul nu se pocăia şi nu se lăsa de păcatele sale. Bineînţeles,
restaurarea şi mântuirea aveau să vină peste Israel şi neamurile aveau să experimenteze judecata lui
Dumnezeu. Israelul trebuia deci să fie un popor sfânt şi să aştepte împărăţia mesianică. Păcatele
poporului însă au atras asupra lui un alt timp de judecată: lăcustele devastatoare nu veniseră la voia
întâmplării, ci constituiau pedeapsa Domnului pentru ca poporul să renunţe la păcat.

108. Prezentaţi înţelesul noutestamental al profeţiei din Ioel 2:28-29. Cum este interpretat
acest pasaj în contextul penticostal românesc?
În Vechiul Testament, Duhul lui Dumnezeu este văzut cu prioritate ca duhul profeţiei. De aceea,
Moise se roagă ca Dumnezeu să facă din toată naţiunea profeţi şi să aibă Duhul peste ei (Num. 11.29).

13
La aceasta, rugăciunea lui Moise anticipează răspunsul dat de Dumnezeu prin Ioel (2.28-9). Împlinirea
este identificată de apostolul Petru cu lucrarea Duhului Sfânt în epoca deschisă de învierea şi înălţarea
Domnului Isus (Fap. 2.14-21). De această dată, darul Duhului nu este acordat preferenţial, numai
bărbaţilor, ci tuturor credincioşilor, fără deosebire de sex sau vârstă. Această noutate este exploatată şi
de apostolul Pavel, când promovează egalitatea în tuturor oamenilor în privinţa mântuirii (Gal. 3.28;
Rom. 10.12). Este adevărat, aplicaţia este extinsă la adevăratul Israel, adică la Biserică, acolo unde
evreii şi neevreii sunt părtaşi aceluiaşi har (Rom. 9.24).

109. Prezentaţi contextul istoric al cărţii Maleahi?

Cartea a fost scrisă în perioada persană, fapt pentru care există mai multe evidenţe în acest sens.
Templul era deja reconstruit, nici unul dintre marii lideri ai reformei post-exilice nu este menţionat în
carte şi se face uz de termenul persan peha pentru a descrie funcţia de guvernator (1.8). Reabilitarea
oficială a Iudeii nu a fost însoţită de optimismul necesar reconstrucţiei, motiv pentru care societatea
civilă era măcinată de laxitate morală

110. Care sunt aspectele sociale şi morale pe care profetul le ia în discuţie în profeţia sa?
În plus, problematica socială şi morală la care a trebuit să răspundă Maleahi a fost similară celei
care l-a preocupat şi pe Neemia: căsătorii mixte (2.15-16 cf. Nm. 13.23-7), renunţare la zeciuială (3.10
cf. Nm. 13.10-14), corupţia preoţiei (1.6-2.9 cf. Nm. 13.7-9), probleme sociale (3.5 cf. Nm. 5.1-13).
Cel mai probabil lucrarea a fost scrisă în perioada 475-450 a.Chr.

111. Determinaţi în ce anume constă relaţia cărţii Maleahi cu NT.

Maleahi urma să avertizeze Israelul cu privire la aceasta două secole mai târziu. Se pare că „Ziua
Domnului” are mai multe împliniri, împlinindu-se parţial la fiecare judecată a naţiunilor. Totuşi, ea
are şi o împlinire finală, la judecata popoarelor, în Ziua de Apoi. „Ziua Domnului” nu se limitează la o
singură zi a judecăţii, ci este urmată de o vreme a mântuirii, de aceea profetul include întodeauna în
carte proorociile referitoare la mântuire. Cele mai multe profeţii se referă la mântuirea Israelului.

112. Prezentaţi în mod schiţat cel puţin 3 dezbateri teologice din cele 6 care apar în cartea
Maleahi
Cartea Maleahi este o colecţie de şase profeţii urmate de o scurtă concluzie. Fiecare dintre ele este
structurată sub forma unei dispute între Dumnezeu şi Israel, având un stil atât de expresiv, încât
cititorul are impresia că asistă la o conversaţie

1. Disputa cu privire la dragostea lui Dumnezeu (1.2-5) a. introducere: Dumnezeu este un tată iubitor
b. întrebare: „Cum ne-ai iubit?” c. răspuns: când a fost nimicit Edom

14
 Prima profeţie reafirmă legământul de dragoste al Domnului cu Israel. Neamul edomiţilor,
descendenţii lui Esau, s-a stins pentru totdeauna în timpul lui Maleahi. Dacă Israelul se îndoia de
dragostea lui Dumnezeu, trebuia să-şi amintească de restaurarea lui ca popor, semn sigur al realităţii
legământului şi al credincioşiei lui Dumnezeu.
2. Disputa cu privire la nevrednicia arătată de preoţi faţă de Dumnezeu (1.6-2.9) a. introducere:
Dumnezeu este Tată şi Stăpân, deci merită cinstire b. întrebare: „Cum Te-am necinstit?” c. răspuns:
când Israel a adus mâncare necurată la altar
A doua profeţie condamna preoţimea, care nu-şi îndeplinea datoria de a-l învăţa pe Israel
moralitatea şi pe care, dacă nu se pocăiau, îi ameninţa o pedeapsă aspră. Acceptarea animalelor
bolnave sau şchioape pentru jertfă sugerează neglijenţă lor în cinstirea lui Dumnezeu, iar implicarea
lor în căsătoriile mixte indica faptul că şi ei se conformau standardelor decăzute ale societăţii, în loc să
vegheze la credincioşia poporului.
3. Disputa cu privire la călcarea legământului (2.10-16) a. introducere: Dumnezeu este Tată şi Creator
al tuturor b. întrebare: „Cum am călcat legământul străbunilor noştri?” c. răspuns: când israeliţii au
divorţat de prima soţie
A treia profeţie se referă la căsătorie şi divorţ. Situaţia israeliţilor era destul de complexă, întrucât
israeliţii abuzau de învoirea pentru divorţul de soţiile evreice, ceea ce avea ca rezultat pierderea
identităţii etnice şi încălcarea legământului. Ca urmare a căsătoriilor mixte, femeile străine au adus cu
ele închinarea la dumnezei străini şi îşi creşteau copiii în idolatrie.
4. Disputa cu privire la dreptatea lui Dumnezeu (2.17-3.5) a. introducere: Domnul este obosit de
cuvintele poporului b. întrebare: „Cu ce te-am obosit?” c. răspuns: când israeliţii L-au acuzat pe
Dumnezeu că îl cinsteşte pe cel rău
5. Disputa cu privire pocăinţă (3.6-12) a. introducere: Dumnezeu nu se schimbă, dar omul trebuie b.
întrebare: „Cum să ne pocăim?” c. răspuns: oferind zeciuiala
6. Disputa despre cuvintele dure împotriva Domnului (3.13-4.3) a. introducere: Domnul îi acuză pe
israeliţi pentru cuvinte nepotrivite b. întrebare: „Ce am spus rău împotriva Ta?” c. răspuns: israeliţii au
pretins că slujirea lui Dumnezeu nu are rost.

15